Dreptatea, septembrie 1946 (Anul 21, nr. 168-192)

1946-09-01 / nr. 168

Anul XXI (seria lll-a) IMr. 168 4 pagml 200 Lei% Proprietar: S. A. 0­­.. \ * î Aîiiiiiiipi’p11 Xarticulari IsiiiundtiidiiB. j 3 lufl­ 12.010, , instituţii şi întreprinderi particulare 151.003 iei anual Organ al partidului naţional-ţărănesc Duminică 1 Septemvrie 1946 —Ml II ■ I IUI III I^MSSOBlW^SI REDACflA s S, ADMINISTRA JIA I Str. Clemancean Mr. 9 Teiefoane: Reduc ia . p. 28 141 Ad­iia . . 4.'i8.fi I TipoTrifia 5.22.7-6" Taxa plătită in a a me rar conf. aprobării In.501 04 ; Cont C.E.C. 138» prin CARTIRul şi Ţărănimea şi socialismul român LA DEVĂLMĂŞIE Şi PROMISCUITATE într'o ţară cu o populaţie ţărănea­scă majoritară, nici un partid por­tic nu poate cuceri conducerea şi nici o reformă socială adâncă nu se poate înfăptui fără sprijinul acesteia. Socialiştii Şi com­uniştii, preconizând .,alianţa muncitorilor cu ţăranii", nu urmăresc altceva decât crearea unei masse electorale favorabile scopului dictaturii proletare. Posibi­l­tăţi­­le revoluţionare ale clasei ţărăneşti sunt astăzi recuno­scute. Critica lipsei de omogenitate a trebuit să cadă, atât din motivul existenţiai unei diviziuni în sânul pro­letar, aului industrial (muncitori inte­lecutali şi manuali) cât şi din obser­varea unei trăsături de unire, a unui element de coeziune şi anume exploatarea capitalu­lui faţă de ram­i­că. Deasemenea nimeni nu mai susţine astăzi lipsa unei conştiinţe de c­asă isvorâtă din luipsa comună împotriva marilor proprietari şi a capitalului comercial şi industrial­. In acest­e cond­iţiuni, partidele de stânga încearcă tot ceea ce este posi­bil pentru a folosi potenţialul revolu­tion.Hi* al ţarălumii in vederea insla­­mării regimului socialist sau co­mun!:1. Cu alte cuvinte lozinca : „pentru ţărani"* unită cu toate promisiunile de mai bine, ascunde in realitate imperativul „prin ţărani, j aceştia constituind doar in­staurarea dictaturii munci­torişti. Dominaţia capitalistă urmează a fi înlocuită astfel prin dominaţia pro­letară. Cât este de trist ? Oare ţărănimea care formează ele­mentul majoritar şi care determină structura economică a unei ţăi­, nu merită să participe efectiv la condu­cerea Statului şi nu poate formula revendicări în numele ei ? Naţional-ţărănismul este singura mişcare politică urmărind în mod real ridicarea acestei clase desconsi­derată pe nedrept în posibilităţile ei şi condamnată a folosi drept unealtă în mâinile, celor dornici de putere. Este bine că ţăranul român să cunoască ţelurile pe car­e partidul ,­­ comunist nu le mărturiseşte ni­ci o­dată. Este bine ca lozincile amăgitoare şi programele meşteşugite să fie tălmă­cite pe înţelesul lor adevărat. Ne ridicăm împotriva tendinţelor partidelor de stânga din România, deoarece ţăranul român a trăit in ca­drul unor realităţi naţionale care nu pot şi nu trebue să fie negate. Chiar marii oameni politici din Ră­sărit, preocupaţi de viitorul regiuni­lor agrare cu structura lor specifică au recunoscut aceste realităţi. Condiiţiunile care au existat şi există încă în alte părţi, nu au exis­tat şi nu vor exista niciodată la noi. A impune cu forţa un regim politic sau a încerca printr-o propagandă mincinoasă, crearea unei atmosfere favorabile instaurării aestuia sunt sortite insuccesului. Iată de ce naţional-ţârănismul, mer­gând pe linia medie a capitalismului şi socialismului, pe baza unei doc­trine proprii, verificate, are adeziune­­masgelor populare, M. C. Rândurile noastre privitoare la reorganizarea serviciului de car­­tiruiri şi rechiziţii au fost rău în­ţelese de un gezetăraş cu simţire mai sperioasă de la Scânteia un joc de o contribuţie, fie şi pole­mică, la o desbatere atât de gravă cum e aceea a siguranţei domici­liului şi a liniştii în căm­in-­ şi familii, oficiosul comunist inter­vine cu o notă expeditivă şi în­­jurit­asă prin, care ni se aruncă porecla de huligani şi antisemiţi­ N’am ştiut că a contesta astăzi au­torităţii, dreptul la rechiziţii in materie de locuinţe, însemnă a fi huligan şi antisemit Nu neam închipuit nici o clipă că apărând dreptul românil­ui de a trăi cu al lui la el în casă, am adus o jigni­re concetăţenilor de rit moza­i. Şi oricâte păcate am recunoaşte serviciului de cartiruire­ şi rechi­­ziţii nu ne-a dat prin gând că activitatea lui ar fi închinată şi prielnică numai frăţior noştri evrei şi că incercând a-i pune sia­vilă, cădem în evreofobie, în ură de rassă şi în cine ştie ce alte hit­­leriste mârşăvii. Afirmăm, —­­ şi precedentul nostru articol stă­­negru pe alb spre mărturie­ — că ideea colegului dela Scânteia, de » stabili o legătură intre dies evreiască şi cartiruirile dela Bucu­reşti a fost la o depărtare astro­nomică de intenţii e noastre. Noi n’am pierdut nici uli moment din vedere că scrim la Bucureşti şi nu aiurea şi despre o problemă în legătură cu oraşele noastre şi cu­­locuitorii lor. Scrim, adică, despre dreptul acestora de a fi stăpâni in casele lor, astăzi, când nu mai sunt bombardamente, nici bă­jena­­ni, nici deplasări de trupe,­­ şi când campania de construcţii este în toi. Nu înţelegem de loc starea de spirit a gazetăraşul­i cu nervi de căprioară care găseşte ca un asemenea punct de vedere a­r fi specific condeiului (de exe­crabilă memorie, suntem de a­­cord) al unui Nichifor Crainic, Uie b­ădulescu, Prundeni, eteae­­,era Dacă nu e vorba în ce priveşte i.e colegul mult prea sensib­l şi tresăritor de la Scânteia, de un caz patologic, — fruct al împrejură­rilor blestem­ate din ultimii'axii, v­or trebui să ne hr­rebăm ce anu­me se urmăreşte cu această me­todică aţâţare la antisemitism la care se dedă presa comunistă, prin ricoşeu? Cui foloseşte această perpetuă alarmă, întreţinută în, jarul evreimii au'.olit ne pe care ti metri nu o siupără aci la noi. EKCu­betor (Continuare în pag. 3-a) D- Nicolae Bellu ia din nou a­­părarea ţării noastre ulbrag­ale de... „Iul­u Mariu sluga cotropi­torilor". Responsabilul ,,României litîs'e" îşi face dealtmimeri. z nn.c dîto­r'a. Alături de alţi băieţi, de aceiaş valoare morală şi de aceiaş pri­cepere profesională, înalţă soclul cin- Fiindcă din neobrăzarea lor, din injurii şi din insulte, din ca­lomnii şi din lături stilistice o ţară întreagă s'a obişnuit, să împle­tească aurită cunună celui mai mare’ Român. Duşmanii lui Iuliu Maniu sunt In acelaş timp duşmanii ţării... Există '.un rezultat inver's obţinut de o propagandă stângace care este preferab­a apostolatului di­rect. Continuaţi băieţi! Continuaţi! Noi nu avem, nici timp, nici spaţiu suficient, nici mijloace materiale pentru a împlini a­­ceastă sarcină­ Concursul ,,fenedelei” l­a cre­area mitului Iuliu Maniu a fost şi continuă să fie — deci­siv! DESPRE LIBERTATE Sentimentul posesiunii unei averi atrage după sine­ sentimentul de respect pentru avutul altuia. Respectul dreptului de proprietate, respectul pentru bunul altuia sunt sentimente adânc înrădăcinate, în conştiinţa societăţilor. Explicaţia fenomenului este simplă Nevoia de a-şi apăra avutul propriu de agresiune, comandă omului pru­­denţa de a nu-şi ataca vecinul şi dă naştere cu timpul, cu practica îndelungată, a unei asemenea con­­cepţii, într-o societate la sentimen­tul de respect pentru bunul aproape, lui, la conştiinţa proprietăţii în so­­cietatea respectivă. Tot astfel se petrec lucrurile şi în ordinea morală pentru că aceleaşi mecanisme sufleteşti inntră în joc şi aici ca şi în ordinea materială. So­cietăţile cu o tradiţie culturală în­delungată cu un patrimoniu spiri­­tual bogat, sunt societăţi în care res­pectul pentru libertatea­­ de gândire şi de vieţuire, potrivit concepţiilor proprii sunt sentimente puternice, adânc înrădăcinate în conştiinţa lor. Explicaţia fenomenului este de data aceasta ceva m­­ai complexă. Un patrimoniu spiritual bogat, un nivel sufletesc mai ridicat, oligă la un a­­numit fel de viaţă şi numai la acesta omul care se află pe o treaptă de e­­voluţie mintală mai ridicată nu mai poate vieţui oricum, ci numai într­ un anumit fel, potrivit structurii lui su­­fleteşti. Civilizatul are o structură sufletească diferenţiată, adaptată nu­­mai unor anumite tipuri de viaţă şi capabilă să dea maximum de randa­­ment numai în exerciţiul unor anumi­­te funcţiuni sufleteşti. Constrâns la un altfel de viaţă, decât aceea potri­­vită structurii lui sufleteşti, civili­­zatul suferă într'o măsură cu mult mai mare, decât necivilizatul. Supusă constrângerii, fiinţa primitivă, cu ca­­ractere sufleteşti nediferenţiate se poate adapta, poate cu timpul evo­­lua potrivit tiparelor impuse; cu cât însă fiinţa omenească se află pe o treaptă de evoluţie mintală mai ri­­dicată, cu atât îi este mai greu să accepte, ca valabile, concepţii de gân­­dire şi de viaţă, impuse din af­ară, străine sau contradictorii, celora iz­vorâte din propria ei conştiinţă. De aici, acea nevoe stringentă de libertate, pe care civilizatul o simte într'un grad cu mult mai ridicat de­­cât primitivul, sau semi­civilizatul Nevoia aceasta ineluctabilă de li­­bertate, sentimentul acesta puternic de dragoste pentru libertate, are drept corolar necesar şi drept conse­­cinţă remediată sentimentul de res­pect necondiţionat pentru libertatea altuia. Aşa se naşte democraţia Demo­­craţi­a este înainte de toate o stare de spirit şi o atitudine morală. Socie­­tat­ea sau clasele sociale fără petri­­moniu spiritual bogat nu pot fi de­­mocrate şi invers democraţia reală este dovada unui asemenea pentrimo­­moniu. ■. Aşa se explică rezistenţa dârză de astăzi a întregului popor român, în faţa opresiunii guvernamentale. Ar fi nulă, această rezistenţă, iată avuţia spirituală a neamului din care ea îşi trage forţele şi pe care este menită să o apere. Rezistenţa a­­ceasta constitue pentru poporul nos­­tru, unul dintre cele mai elocvente certificate de frumuseţe morală care i s'ar putea da. Şi tot in lumina aceloraşi conside­re. Jiuni pricepem şi pentru ce echipa guvernamentală a alunecat, atât de repede, la practica metodelor dicta­toriale şi s-a lăsat, cu atâta uşurinţă târâtă de vârtejul produs de beţia puterii. Mințile slabe rezistă în­totdeauna mai puţin la vârtej. Stolkin 4 CETATENI, Sil© @­dmî&mi& naţionala de a vă asigura dreptul de vot. Mp vă incredeţi în înscrierile din oficiu în registrul electoral. Cereţi, stăruiţi şi controlaţi la primarii înscrierea în ¥©fi câştiga astfel prima faza a luptei electorale. electoral. Patru G­roza şi poporul Noi, care suntem respectuoşi laţa de cei care deţin locurile de conducere in Stat, am scrie dom­nul pr­m-ministru Pătru Groza. Dar socotim că-i face plăcere să se numit, s­mplu, Pătru Gro­za, de vreme ce propagandiştii domniei sale îl numesc aşa în toate lozincile scrise ori strigate pe tot întinsul ţării. Iar Pătru (şi nu Petru) îi zicem, pentru că aşa cm a vătat din discursurile d-lu Gh. Tătărescu. Iar acesta, ca di­­plomat, ştie, desigur, cum că i zi­că primului m nistru ca sa fi­­­e pe plac. Aşa dar, „Pătru Groza şi po­porul", sau ,poporul şi Pătru Gro­za ,­­ tot in care ,,Pătru Groza şi Cocorul“ este egal cu­­,Cocorul şi Pătru Groza". Dar, o să spuneţi, ce le­gătură este între Pătru Groza şi cocori De acora! Dar ce legătură este între Pătru Groza şi popor? Fiindcă numai dorinţa, şi nu ne îndoim că este mare, a domnului Pătru Groza■ ca poporul să fie cu domnia-sa, nu constituie o legă­tură cu poporul. Pentru aceasta ar trebui ca şi poporul să răspun­dă dorinţei aprinse a domnului Pătru Groza. Dar nu răspunde. Adică de răspuns, răspunde, dar­in sens invers■ Bineînțeles, atunci când se poate exprima liber. De pildă: Mierc­i, pe la ora 10, într-un vagon de tramvai pe linia 24, pe strada Cobălcescu înspre Gaza de Nord. Dau aceste amănunte pentru că cu­ toni care eventual erau de faţă, să mă verifice. Doi cetăţeni vorbeau. Despre ce? Despre nevoile, despre greu­tăţile vieţii­ Ar fi putut vorbi de­spre bucuriile vieţii. Dar nu, vor­beau despre necazuri, despre lip­suri. Aşa e omul sau — dacă vreţi — aşa e românul. Dacă­­ cade cine ştie ce noroc, zâmbe­şte: dacă îl pişcă un purice, lipă. Aşa a fost totdeauna. Numai că pe vremea reacţiun­i omul avea libertatea sa şi verse locul pe „ăştia de la guvern", după care — uşurat — se ducea liniştit a­­casă. Acum, nu. Acum trebuie să te declari fericit. Şi dacă eşti feri­cit, eşti democrat; iar democrat hind, nu pofi fi decât B. P■ D.-ist deci patriot. Dimpotrivă, dacă a­­răţi că nu eşti tocmai fericit, în­seamnă că eşti reacţionar; iar re­acţionar Hind, nu poţi fi decât monist, deci trădător de ţară. Aşa li s-a întâmplat celor doi cetăţeni din tramvai. Conversaţia lor a fost întreruptă de un al trei­lea cetăţean care a intervenit cu întrebarea: da’ ce guvernul e de vină că e secetă? Aici trebuie să fac două precizări: întâia este că în convorbirea dntre cei doi ce­tăţeni nu se pomenise nimic des­pre guvern. Al doilea, că pentru prima oară am văzut un cetăţean ,manifestându-se ca repedist, aşa de unul s­igur, în libertate, şi vorbind ca oamenii. Mi s-a părut o arătare foarte interesantă prin raritate ei, regula fiind bepediş- fii încadraţi de pecerişti, în co­loană ori în can­oane, in ambele cazuri răcnind ca neoamenii. Se vede că bepedistul de unul singur era o curiozitate, nu nu­mai pentru mine, ci pentru toţi călătorii din vagon, pentru că a­­tenţia tuturor s'a îndreptat spre el. Şi au început întrebările, a­­postrofele. Mărturisesc că unele erau nedrepte: „ce e cu zahărul"? Altele subversive­ ,ce s'a făcut cu măr­turii­e din depozitele Con­de-a dreptul crude: „lăsaţi, domni­lor, guvernul este ocupat cu lup­ta împotriva covrigarilor, luptă grea de vreme ce tot covi­gării sunt deasupra". S'a pomenit şi de iernile antifasciste, şi despre câştigurile suplimentare ale pro­pagandiştilor reped­aţi. A inter- Clarius (Continuare în pag. 2 a) 99mmiikm IM DIALOG“ ŞI RACILELE DI C­­T­ SUFERĂ Programul săptămânal al Soc. Române de R-d­­o, cauzat Luni ître orele 21,30-22, este desigur un nivel prea scăzut prin calitatea şi conţinutul său pur propagnntii­i­­tic pentru a ocupa mci mu­t de o cliipă atenţia norstra. Organiza­torii săi reuşesc insa ca prin în­lăturarea, celui mai elementar resu •pect al adevărului şi prin sfidarea tuturor principiilor de morală po­litică, (dacă în, politica BPU mai poate fi fac pentru aşa ceva), să realizeze prin coborîrea ior la fo­­osirea celor mai nereuşite calom­­nii, ridicairea invers proporţională pe culmile minciunii sfruntite pe care tronace cândva alt corifeu al neadevărului ca mijloc de propa­gandă, Re­chiministru­ Goebbeles Şi imputându-se lumii în aceas­tă postură ridicolă şi revelatoarei „Actualitatea în dialog’’ explică întârzierea noastră în marginea manifestării lcprediste care între­geşte „Revista Presei’" şi colorea­ză comunist SRRD-ul­Convorbirile d-l or Costică şi Nae cu ador­bita intervenţie a so­ţiei celui din urmă, au desigur intenţia să arate ascultătorilor­­ (dar, din refericire pentru SRRD şi celor străini), binefaceril­e guvernului „larg”, punctul de vedere comunist în diferite pro­bleme, dar mai ales, reaua cre­­dinţă, profascismul, huliganismul şi cele are imaginare păcate ale partidelor democrate (istorice). Toate astea reeşind din contradic- G, Legea (Continuare în pag. 3 a) (III 191 fl 9IM11MLE PUIE ,»Nimeni nu este p­oiet In­­cua lui", spune un vechi pro­verb. Nu s'a ivit ocazia să ne con­vingem că acest proverb con­ţine foarte mult adevăr, dacă ne amintim de spusele d lui Prim-M nistru in legătură cu a­­legerile, anume că acestea se vor love •,cănd vor fi hamba­rele pline". Se vede treaba că d. dr. Pe­tru G­oza nu cunoaşte acest proverb, căci în acest caz nu ar­e făcut asemenea profeţie nefastă. D-sa era foarte opti­mist în privinţa alegerilor e­­fectuale cu hambarele pline. Realitatea însă, cruda realitate, atât pentru noi cât şi pentru d-sa, este cu totul alta, căci hambarele sunt goale. S-ar putea întâmpla totuşi, ca d. Prim-Ministru să fi fost un bun profet, dar nu l-am în­ţeles noi, deoarece d-sa nu a precizat când anume să fie pli­ne hambarele, anul acesta, la anul, peste 5 sau 10 ani. In a­­cest caz trebuie să recunoaş­tem că premierul nostru ne-a făcut-o. Sunt sigur că dacă s-ar pune această problemă d­e- ar spune exact cele de mai sus şi ar avea perfectă dreptate, căci după cum se fixează mereu alte date tot mai îndepărtate pentru alegeri, se pare că a­­ceasta este intenţia guvernu­lui: să aştepte până se vor umple hambarele. Dar dacă d. Prim-Ministru este şi mai bine intenţionat? Dacă d-sa va face astfel în­cât să se umple hambarele chiar în toamna aceasta? In definitiv aceasta ar fi nimic faţă de marile realizări de până acum ale guvernului. In ceia ce ne priveşte am dori să-i fim de ajutor, propunându-i o soluţie, anume să modif­ce pu­ţin Legea electorală în sensul ca alegerile să şi facă pe regi­uni, la date daforite şi iată cum, prin Organizaţia Frontul Pluga­rilor, condus îndeaproape de d. Dr. Zărone, să se colecteze tot grâul şi să se depoz­teze în hambarele dintr’o regiune, după care să se facă alege'i■ După a­­ceia să se recolteze aceste ce­reale şi să se depună în ham­barele altei regiuni şi aşa mai departe, până votează toată [ara. B. P. D-­ul an avea un succes grozav, iar reacţiunea nar fi crunt lovită­ Desigur că se vor găsi unii cari vor întreba cum rămâne cu cerealele din ultima regiune după votare? Fo­arte simplu: ca omagiu adus guvernului, țara să-i dăruiască aceste cereale. Astfel asigurate alegerile, astfel asigurat guvernul, astfel asigurat poporul, nu ar rămâ­ne decât să trăim cu togii fe­riciţi în noua şi­­ democratai „Daciae felix",­­ Anfihel S-Săn­escu

Next