Dreptatea, septembrie 1946 (Anul 21, nr. 168-192)
1946-09-01 / nr. 168
Anul XXI (seria lll-a) IMr. 168 4 pagml 200 Lei% Proprietar: S. A. 0.. \ * î Aîiiiiiiipi’p11 Xarticulari IsiiiundtiidiiB. j 3 lufl 12.010, , instituţii şi întreprinderi particulare 151.003 iei anual Organ al partidului naţional-ţărănesc Duminică 1 Septemvrie 1946 —Ml II ■ I IUI III I^MSSOBlW^SI REDACflA s S, ADMINISTRA JIA I Str. Clemancean Mr. 9 Teiefoane: Reduc ia . p. 28 141 Adiia . . 4.'i8.fi I TipoTrifia 5.22.7-6" Taxa plătită in a a me rar conf. aprobării In.501 04 ; Cont C.E.C. 138» prin CARTIRul şi Ţărănimea şi socialismul român LA DEVĂLMĂŞIE Şi PROMISCUITATE într'o ţară cu o populaţie ţărănească majoritară, nici un partid portic nu poate cuceri conducerea şi nici o reformă socială adâncă nu se poate înfăptui fără sprijinul acesteia. Socialiştii Şi comuniştii, preconizând .,alianţa muncitorilor cu ţăranii", nu urmăresc altceva decât crearea unei masse electorale favorabile scopului dictaturii proletare. Posibiltăţile revoluţionare ale clasei ţărăneşti sunt astăzi recunoscute. Critica lipsei de omogenitate a trebuit să cadă, atât din motivul existenţiai unei diviziuni în sânul proletar, aului industrial (muncitori intelecutali şi manuali) cât şi din observarea unei trăsături de unire, a unui element de coeziune şi anume exploatarea capitalului faţă de ramică. Deasemenea nimeni nu mai susţine astăzi lipsa unei conştiinţe de casă isvorâtă din luipsa comună împotriva marilor proprietari şi a capitalului comercial şi industrial. In aceste condiţiuni, partidele de stânga încearcă tot ceea ce este posibil pentru a folosi potenţialul revolution.Hi* al ţarălumii in vederea inslamării regimului socialist sau comun!:1. Cu alte cuvinte lozinca : „pentru ţărani"* unită cu toate promisiunile de mai bine, ascunde in realitate imperativul „prin ţărani, j aceştia constituind doar instaurarea dictaturii muncitorişti. Dominaţia capitalistă urmează a fi înlocuită astfel prin dominaţia proletară. Cât este de trist ? Oare ţărănimea care formează elementul majoritar şi care determină structura economică a unei ţăi, nu merită să participe efectiv la conducerea Statului şi nu poate formula revendicări în numele ei ? Naţional-ţărănismul este singura mişcare politică urmărind în mod real ridicarea acestei clase desconsiderată pe nedrept în posibilităţile ei şi condamnată a folosi drept unealtă în mâinile, celor dornici de putere. Este bine că ţăranul român să cunoască ţelurile pe care partidul , comunist nu le mărturiseşte nici odată. Este bine ca lozincile amăgitoare şi programele meşteşugite să fie tălmăcite pe înţelesul lor adevărat. Ne ridicăm împotriva tendinţelor partidelor de stânga din România, deoarece ţăranul român a trăit in cadrul unor realităţi naţionale care nu pot şi nu trebue să fie negate. Chiar marii oameni politici din Răsărit, preocupaţi de viitorul regiunilor agrare cu structura lor specifică au recunoscut aceste realităţi. Condiiţiunile care au existat şi există încă în alte părţi, nu au existat şi nu vor exista niciodată la noi. A impune cu forţa un regim politic sau a încerca printr-o propagandă mincinoasă, crearea unei atmosfere favorabile instaurării aestuia sunt sortite insuccesului. Iată de ce naţional-ţârănismul, mergând pe linia medie a capitalismului şi socialismului, pe baza unei doctrine proprii, verificate, are adeziunemasgelor populare, M. C. Rândurile noastre privitoare la reorganizarea serviciului de cartiruiri şi rechiziţii au fost rău înţelese de un gezetăraş cu simţire mai sperioasă de la Scânteia un joc de o contribuţie, fie şi polemică, la o desbatere atât de gravă cum e aceea a siguranţei domiciliului şi a liniştii în cămin- şi familii, oficiosul comunist intervine cu o notă expeditivă şi înjuritasă prin, care ni se aruncă porecla de huligani şi antisemiţi N’am ştiut că a contesta astăzi autorităţii, dreptul la rechiziţii in materie de locuinţe, însemnă a fi huligan şi antisemit Nu neam închipuit nici o clipă că apărând dreptul românilui de a trăi cu al lui la el în casă, am adus o jignire concetăţenilor de rit mozai. Şi oricâte păcate am recunoaşte serviciului de cartiruire şi rechiziţii nu ne-a dat prin gând că activitatea lui ar fi închinată şi prielnică numai frăţior noştri evrei şi că incercând a-i pune siavilă, cădem în evreofobie, în ură de rassă şi în cine ştie ce alte hitleriste mârşăvii. Afirmăm, — şi precedentul nostru articol stănegru pe alb spre mărturie — că ideea colegului dela Scânteia, de » stabili o legătură intre dies evreiască şi cartiruirile dela Bucureşti a fost la o depărtare astronomică de intenţii e noastre. Noi n’am pierdut nici uli moment din vedere că scrim la Bucureşti şi nu aiurea şi despre o problemă în legătură cu oraşele noastre şi culocuitorii lor. Scrim, adică, despre dreptul acestora de a fi stăpâni in casele lor, astăzi, când nu mai sunt bombardamente, nici băjenani, nici deplasări de trupe, şi când campania de construcţii este în toi. Nu înţelegem de loc starea de spirit a gazetăraşuli cu nervi de căprioară care găseşte ca un asemenea punct de vedere ar fi specific condeiului (de execrabilă memorie, suntem de acord) al unui Nichifor Crainic, Uie bădulescu, Prundeni, eteae,era Dacă nu e vorba în ce priveşte i.e colegul mult prea sensibl şi tresăritor de la Scânteia, de un caz patologic, — fruct al împrejurărilor blestemate din ultimii'axii, vor trebui să ne hrrebăm ce anume se urmăreşte cu această metodică aţâţare la antisemitism la care se dedă presa comunistă, prin ricoşeu? Cui foloseşte această perpetuă alarmă, întreţinută în, jarul evreimii au'.olit ne pe care ti metri nu o siupără aci la noi. EKCubetor (Continuare în pag. 3-a) D- Nicolae Bellu ia din nou apărarea ţării noastre ulbragale de... „Iulu Mariu sluga cotropitorilor". Responsabilul ,,României litîs'e" îşi face dealtmimeri. z nn.c dîtor'a. Alături de alţi băieţi, de aceiaş valoare morală şi de aceiaş pricepere profesională, înalţă soclul cin- Fiindcă din neobrăzarea lor, din injurii şi din insulte, din calomnii şi din lături stilistice o ţară întreagă s'a obişnuit, să împletească aurită cunună celui mai mare’ Român. Duşmanii lui Iuliu Maniu sunt In acelaş timp duşmanii ţării... Există '.un rezultat inver's obţinut de o propagandă stângace care este preferaba apostolatului direct. Continuaţi băieţi! Continuaţi! Noi nu avem, nici timp, nici spaţiu suficient, nici mijloace materiale pentru a împlini această sarcină Concursul ,,fenedelei” la crearea mitului Iuliu Maniu a fost şi continuă să fie — decisiv! DESPRE LIBERTATE Sentimentul posesiunii unei averi atrage după sine sentimentul de respect pentru avutul altuia. Respectul dreptului de proprietate, respectul pentru bunul altuia sunt sentimente adânc înrădăcinate, în conştiinţa societăţilor. Explicaţia fenomenului este simplă Nevoia de a-şi apăra avutul propriu de agresiune, comandă omului prudenţa de a nu-şi ataca vecinul şi dă naştere cu timpul, cu practica îndelungată, a unei asemenea concepţii, într-o societate la sentimentul de respect pentru bunul aproape, lui, la conştiinţa proprietăţii în societatea respectivă. Tot astfel se petrec lucrurile şi în ordinea morală pentru că aceleaşi mecanisme sufleteşti inntră în joc şi aici ca şi în ordinea materială. Societăţile cu o tradiţie culturală îndelungată cu un patrimoniu spiritual bogat, sunt societăţi în care respectul pentru libertatea de gândire şi de vieţuire, potrivit concepţiilor proprii sunt sentimente puternice, adânc înrădăcinate în conştiinţa lor. Explicaţia fenomenului este de data aceasta ceva mai complexă. Un patrimoniu spiritual bogat, un nivel sufletesc mai ridicat, oligă la un anumit fel de viaţă şi numai la acesta omul care se află pe o treaptă de evoluţie mintală mai ridicată nu mai poate vieţui oricum, ci numai într un anumit fel, potrivit structurii lui sufleteşti. Civilizatul are o structură sufletească diferenţiată, adaptată numai unor anumite tipuri de viaţă şi capabilă să dea maximum de randament numai în exerciţiul unor anumite funcţiuni sufleteşti. Constrâns la un altfel de viaţă, decât aceea potrivită structurii lui sufleteşti, civilizatul suferă într'o măsură cu mult mai mare, decât necivilizatul. Supusă constrângerii, fiinţa primitivă, cu caractere sufleteşti nediferenţiate se poate adapta, poate cu timpul evolua potrivit tiparelor impuse; cu cât însă fiinţa omenească se află pe o treaptă de evoluţie mintală mai ridicată, cu atât îi este mai greu să accepte, ca valabile, concepţii de gândire şi de viaţă, impuse din afară, străine sau contradictorii, celora izvorâte din propria ei conştiinţă. De aici, acea nevoe stringentă de libertate, pe care civilizatul o simte într'un grad cu mult mai ridicat decât primitivul, sau semicivilizatul Nevoia aceasta ineluctabilă de libertate, sentimentul acesta puternic de dragoste pentru libertate, are drept corolar necesar şi drept consecinţă remediată sentimentul de respect necondiţionat pentru libertatea altuia. Aşa se naşte democraţia Democraţia este înainte de toate o stare de spirit şi o atitudine morală. Societatea sau clasele sociale fără petrimoniu spiritual bogat nu pot fi democrate şi invers democraţia reală este dovada unui asemenea pentrimomoniu. ■. Aşa se explică rezistenţa dârză de astăzi a întregului popor român, în faţa opresiunii guvernamentale. Ar fi nulă, această rezistenţă, iată avuţia spirituală a neamului din care ea îşi trage forţele şi pe care este menită să o apere. Rezistenţa aceasta constitue pentru poporul nostru, unul dintre cele mai elocvente certificate de frumuseţe morală care i s'ar putea da. Şi tot in lumina aceloraşi considere. Jiuni pricepem şi pentru ce echipa guvernamentală a alunecat, atât de repede, la practica metodelor dictatoriale şi s-a lăsat, cu atâta uşurinţă târâtă de vârtejul produs de beţia puterii. Mințile slabe rezistă întotdeauna mai puţin la vârtej. Stolkin 4 CETATENI, Sil© @dmî&mi& naţionala de a vă asigura dreptul de vot. Mp vă incredeţi în înscrierile din oficiu în registrul electoral. Cereţi, stăruiţi şi controlaţi la primarii înscrierea în ¥©fi câştiga astfel prima faza a luptei electorale. electoral. Patru Groza şi poporul Noi, care suntem respectuoşi laţa de cei care deţin locurile de conducere in Stat, am scrie domnul prm-ministru Pătru Groza. Dar socotim că-i face plăcere să se numit, smplu, Pătru Groza, de vreme ce propagandiştii domniei sale îl numesc aşa în toate lozincile scrise ori strigate pe tot întinsul ţării. Iar Pătru (şi nu Petru) îi zicem, pentru că aşa cm a vătat din discursurile d-lu Gh. Tătărescu. Iar acesta, ca diplomat, ştie, desigur, cum că i zică primului m nistru ca sa fie pe plac. Aşa dar, „Pătru Groza şi poporul", sau ,poporul şi Pătru Groza , tot in care ,,Pătru Groza şi Cocorul“ este egal cu,Cocorul şi Pătru Groza". Dar, o să spuneţi, ce legătură este între Pătru Groza şi cocori De acora! Dar ce legătură este între Pătru Groza şi popor? Fiindcă numai dorinţa, şi nu ne îndoim că este mare, a domnului Pătru Groza■ ca poporul să fie cu domnia-sa, nu constituie o legătură cu poporul. Pentru aceasta ar trebui ca şi poporul să răspundă dorinţei aprinse a domnului Pătru Groza. Dar nu răspunde. Adică de răspuns, răspunde, darin sens invers■ Bineînțeles, atunci când se poate exprima liber. De pildă: Mierci, pe la ora 10, într-un vagon de tramvai pe linia 24, pe strada Cobălcescu înspre Gaza de Nord. Dau aceste amănunte pentru că cu toni care eventual erau de faţă, să mă verifice. Doi cetăţeni vorbeau. Despre ce? Despre nevoile, despre greutăţile vieţii Ar fi putut vorbi despre bucuriile vieţii. Dar nu, vorbeau despre necazuri, despre lipsuri. Aşa e omul sau — dacă vreţi — aşa e românul. Dacă cade cine ştie ce noroc, zâmbeşte: dacă îl pişcă un purice, lipă. Aşa a fost totdeauna. Numai că pe vremea reacţiuni omul avea libertatea sa şi verse locul pe „ăştia de la guvern", după care — uşurat — se ducea liniştit acasă. Acum, nu. Acum trebuie să te declari fericit. Şi dacă eşti fericit, eşti democrat; iar democrat hind, nu pofi fi decât B. P■ D.-ist deci patriot. Dimpotrivă, dacă arăţi că nu eşti tocmai fericit, înseamnă că eşti reacţionar; iar reacţionar Hind, nu poţi fi decât monist, deci trădător de ţară. Aşa li s-a întâmplat celor doi cetăţeni din tramvai. Conversaţia lor a fost întreruptă de un al treilea cetăţean care a intervenit cu întrebarea: da’ ce guvernul e de vină că e secetă? Aici trebuie să fac două precizări: întâia este că în convorbirea dntre cei doi cetăţeni nu se pomenise nimic despre guvern. Al doilea, că pentru prima oară am văzut un cetăţean ,manifestându-se ca repedist, aşa de unul sigur, în libertate, şi vorbind ca oamenii. Mi s-a părut o arătare foarte interesantă prin raritate ei, regula fiind bepediş- fii încadraţi de pecerişti, în coloană ori în canoane, in ambele cazuri răcnind ca neoamenii. Se vede că bepedistul de unul singur era o curiozitate, nu numai pentru mine, ci pentru toţi călătorii din vagon, pentru că atenţia tuturor s'a îndreptat spre el. Şi au început întrebările, apostrofele. Mărturisesc că unele erau nedrepte: „ce e cu zahărul"? Altele subversive ,ce s'a făcut cu mărturiie din depozitele Conde-a dreptul crude: „lăsaţi, domnilor, guvernul este ocupat cu lupta împotriva covrigarilor, luptă grea de vreme ce tot covigării sunt deasupra". S'a pomenit şi de iernile antifasciste, şi despre câştigurile suplimentare ale propagandiştilor repedaţi. A inter- Clarius (Continuare în pag. 2 a) 99mmiikm IM DIALOG“ ŞI RACILELE DI CT SUFERĂ Programul săptămânal al Soc. Române de R-do, cauzat Luni ître orele 21,30-22, este desigur un nivel prea scăzut prin calitatea şi conţinutul său pur propagnntiiitic pentru a ocupa mci mut de o cliipă atenţia norstra. Organizatorii săi reuşesc insa ca prin înlăturarea, celui mai elementar resu •pect al adevărului şi prin sfidarea tuturor principiilor de morală politică, (dacă în, politica BPU mai poate fi fac pentru aşa ceva), să realizeze prin coborîrea ior la foosirea celor mai nereuşite calomnii, ridicairea invers proporţională pe culmile minciunii sfruntite pe care tronace cândva alt corifeu al neadevărului ca mijloc de propagandă, Rechiministru Goebbeles Şi imputându-se lumii în această postură ridicolă şi revelatoarei „Actualitatea în dialog’’ explică întârzierea noastră în marginea manifestării lcprediste care întregeşte „Revista Presei’" şi colorează comunist SRRD-ulConvorbirile d-l or Costică şi Nae cu adorbita intervenţie a soţiei celui din urmă, au desigur intenţia să arate ascultătorilor (dar, din refericire pentru SRRD şi celor străini), binefacerile guvernului „larg”, punctul de vedere comunist în diferite probleme, dar mai ales, reaua credinţă, profascismul, huliganismul şi cele are imaginare păcate ale partidelor democrate (istorice). Toate astea reeşind din contradic- G, Legea (Continuare în pag. 3 a) (III 191 fl 9IM11MLE PUIE ,»Nimeni nu este poiet Incua lui", spune un vechi proverb. Nu s'a ivit ocazia să ne convingem că acest proverb conţine foarte mult adevăr, dacă ne amintim de spusele d lui Prim-M nistru in legătură cu alegerile, anume că acestea se vor love •,cănd vor fi hambarele pline". Se vede treaba că d. dr. Petru Goza nu cunoaşte acest proverb, căci în acest caz nu are făcut asemenea profeţie nefastă. D-sa era foarte optimist în privinţa alegerilor efectuale cu hambarele pline. Realitatea însă, cruda realitate, atât pentru noi cât şi pentru d-sa, este cu totul alta, căci hambarele sunt goale. S-ar putea întâmpla totuşi, ca d. Prim-Ministru să fi fost un bun profet, dar nu l-am înţeles noi, deoarece d-sa nu a precizat când anume să fie pline hambarele, anul acesta, la anul, peste 5 sau 10 ani. In acest caz trebuie să recunoaştem că premierul nostru ne-a făcut-o. Sunt sigur că dacă s-ar pune această problemă de- ar spune exact cele de mai sus şi ar avea perfectă dreptate, căci după cum se fixează mereu alte date tot mai îndepărtate pentru alegeri, se pare că aceasta este intenţia guvernului: să aştepte până se vor umple hambarele. Dar dacă d. Prim-Ministru este şi mai bine intenţionat? Dacă d-sa va face astfel încât să se umple hambarele chiar în toamna aceasta? In definitiv aceasta ar fi nimic faţă de marile realizări de până acum ale guvernului. In ceia ce ne priveşte am dori să-i fim de ajutor, propunându-i o soluţie, anume să modifce puţin Legea electorală în sensul ca alegerile să şi facă pe regiuni, la date daforite şi iată cum, prin Organizaţia Frontul Plugarilor, condus îndeaproape de d. Dr. Zărone, să se colecteze tot grâul şi să se depozteze în hambarele dintr’o regiune, după care să se facă alege'i■ După aceia să se recolteze aceste cereale şi să se depună în hambarele altei regiuni şi aşa mai departe, până votează toată [ara. B. P. D-ul an avea un succes grozav, iar reacţiunea nar fi crunt lovită Desigur că se vor găsi unii cari vor întreba cum rămâne cu cerealele din ultima regiune după votare? Foarte simplu: ca omagiu adus guvernului, țara să-i dăruiască aceste cereale. Astfel asigurate alegerile, astfel asigurat guvernul, astfel asigurat poporul, nu ar rămâne decât să trăim cu togii fericiţi în noua şi democratai „Daciae felix", Anfihel S-Sănescu