Dreptatea, octombrie 1946 (Anul 21, nr. 197-219)

1946-10-05 / nr. 197

ti ■. începe din nou an şcolar Bavamul ş!... f­es­e. Ba scria an ori ia. Saallrl d» fesa pontra e evit dl a regianae Mim­ile fia saoală ! Problema taxelor şcolara nu este Uşor de rezoli­at Ne dăm sarma că lin liceu, o Facultate, sau o oricare altă şcoală, nu-şi pot asigura exis­tenţa fără un oarecare fond. înţele­gem deci că bugetul unei astfel de instituţii de cultură, trebue, în vre­murile actuale, să se ridice la o su­mă destul de mare. Dar fără îndoială acest lucru nu trebue să-l suporte părinţii elevilor, ci este datoria­ Mi­nisterului respectiv. Taxele şcolare au fost, anul aces­ta, sporite in mod simţitor. Aşa, de pildă taxa de freqvenţă la un liceu teoretic, variază între 3 şi 600.000 lei. De asemenea la Facultâţi. La exa­menul de bacalaureat, taxa este de 60 000 lei. La un Internat, taxa ajunge între 2 şi 5 milioane­ la aceasta se mai a­­daugă şi o Întreagă listă de a­limente pe care elevul trebue să le aducă. Aceasta fiind realitatea, ne putem Întreba cu destulă Justificare, de un­de va putea plăti un muncitor, un ţăran, sau un funcţionar asemenea nume pentru ca să-şi poată da copi­lul la şcoală. Când unui funcţionar salariul ii variază între 2—400 000 tei, cum va putea plăti el taxa pen­­­tru doi s­au trei copii pe care ii are? Ni se va răspunde că se fac scutiri de taxa pentru fiii muncitorilor şi funcţionarilor. Scutiri de taxe se fac, într'adevăr, însă în mod cu totul sa­me volnic şi abuziv. Adevărul e că mulţi foarte mulţi părinţi se văd in situaţia de a nu-şi mai putea trimite copiii să-şi continue studiile. Se mai cer apoi, la internate, alimente. De unde poate oare să aducă elevii a­­­ceste articole î­n Faţă de această etare de lucruri, ni se trâmbiţează necontenit despre cultura poporului" Cum se poate realiza ea ? Dacă nu mă 'nşel, pro­gramul B . D. prevede „gratuitatea învăţământului de orice grad” De ce în timp de 2 ani de guvernare fene­­distă, guvernul nu a pus în aplicare această măsură ci, dimpotrivă, a majorat atât de mult taxele şcolare* NE SCRIE UN ORFAN Primim la redacţie xiîmc, scrisori de la copii, muncitori, fuj£ tonari In­t­regâ­ură,cu probleme taxelor şcolare l­e dăm ţoată dreptul ca şi ne pare rău că nu putem fa­ce ceva ca eâ mulţumim pe aceşti oameni. Zilele trecute ne-a scris­ un orfan Bele Turda. Din scrisoarea «a care respiră de indignare şi dur­ere, tran­­scriem un revelator pasagiu: „Domnule Redactor, mamă mea este văduvă de războiu cu trei co­pii, dintre care cel mai mare, adică nu, e un vărsta de 17 ani, iar cel mai mic de 5 ani. Menţionez că eu şi cu fratele sun-­ tem elevi de liceu. Pensia trimestri­ală este de 278.000 (două sute ,opia­zeci şi­ opt mii) lei, adică la o lună ar veni 93.000 Iei". Poate pare o văduvă cu trei copii să traiască în chipul cel mai modest posibil, numai cu 93.030 lei pe lun­ă. Poate să-şi întreţină doi copii în li­ceu cu aceasta sumă, chiar dacă pe aceşti copii, direcţia liceul­ui respec­tiv i-ar scuti parţial sau total de taxe ? Cerem guvernului să răspundă el orfanului din Tur­cia. SCUTURI DE TAXE PENTRU REGIUNILE FAN­TUI­TE DE SECETA Pe lângă toate greutăţile pe care le întâmpinăm, anul ace­s'a, mai a­­vem atâtea regiuni din ţară unde din cauza secetei nu s'a făcut nim'c. In toate aceste regiuni încă, scs'-il? tretUc să funcţionere normal. Ministerul Educaţiei Naţionale este dator să intervină şi să se ocupe in mod cu totul spec­al de şcolile de toate gradele din aceste regiuni. Va trebui dat un sprijin efectiv a­­cestor şcoli, ţinându-se seama de fap­tul că aici elevilor, văd că părinţilor elevilor, le va fi peste putinţă să pla­tească taxele şcolare !.este anul a­­cesta. De aceea, CEREM CA ELEVII DIN REGIUNILE BÂNTUITE DE SE­CETA, SA FIE SCUTIŢI INTEGRAI DE ORICE FEL DE TAXA, FIE LA LICEU, FIE I­A UNIVERSITATE Totodată să se ia grabnice măsuri ca internatele din aceste reg­uli să fie aprovizionate imediat cu cele ne­cesare, pentru ca, măcar școlile să nu sufere de pe urma a­cestei nenoro­ciri. O nouă amânare a deschiderii Tcce’or ar fi, fă,­ înde­ală, o gre­șeală de neiertat P» DrSUSC'lÎlîî* ro­w* Ilii Cm peile­gul unei expuneri ce-a făcut-o corpului didactic primar din Capitală, d. Mironescu-Mera, unul din secretarii generali ai Minist. Ed. Nationale, despre ,,insr'îe" sc'e plănuiri privitoare la „reforma" în­vățământului, d-sa a recunoscut că atât da trâmbiţatul gimnaziu unic —­ „n'a dat rezultelel e as­opiate” Amintim că în coloanele acestui ziar s'a arătat la timp că înfiinţarea lui e­ un lucru pripit şi neserios, ve­nit dela nişte oameni nepregătiţi şi uşurateci, dornici de a apărea ca Inovatori în ala şcoalei şi cu grijă de soarta poporului. Acum înşişi ercaontea­ crii aces­tui gimnaziu r 4f sunt siliţi să de­clare că clar L r .­sa lor Operă insaa­­mnă dacă uu ru fiasco, totuş i o evi­dentă nereuşită. * Ministerul Educ. Nationale a co­municat prin ziare că a decis să fie scutiti de viaţa taxelor şcolare coru­l învăţătorilor. Direcţiunile şcoalelor secimbarg din Capitală — după cât suntem informaţi afară de acela a unui liceu de băieţi, — nu ia in con­sideraţie „vech­ica" Min­ist­erului ei i pretinde taxe acestor copii ca tu­turor celorlalţi. Fuptul arată căt respect, au sub regtmul actual conducătorii scoa­belor pentru hotâiirile autorităţii superi­orma. încă o farsă a Minist Educ. Na­tionale at cu această măsură, pe fjj eS3l3P cor o cei în drept nu vor s'o ia în serios si n o execută. Ifi Chiar si ziarele guvernamenta­le, oricât ele slugarnice si de «u- Duse sunt fată de cei ce le tot) *­­îmn, b­esvălue ce sau: căni irsuporta­bile DenUu părinţii elevilor cons­­titue perc­perea de către toate scoatere — persaje şi secundare — a uno­r taxe ce înttrec câteodată orice înch­imire. Şi totuşi domnii d­in fruntea Mi­nisterului Educ. Nat- hat mereu şi fără pic de pudoare în toba re­clamei, afirmând că au asigurat gratuitatea învăţământului pen­tru „popor”. Bietul popor, care şi la unele şcoli primare trebue să plătească taxe începând de la 20.000 lei şi mergând apoi până la sute de mii... fără să mai vorbim de şcoli secundare, unde taxele sunt m­­­aşe. Argumentul ce se Invocă de că­tre direcţiunile şcoalelor —­ nu ştim cât de intemeiaite vor fi fiind — este că Statul şi Primă­ria nu acordă sume îndestulătoare pentru întreţinerea, localurilor, combustibil, etc. Dacă se adaugă apoi costul căş­tilor — şi rechizitelor — enorm de scumpe — întrebarea ce pune cum vor putea părinţii cu venituri reduse — şi din aceştia sunt cei mai mulţi — să facă faţă unor ce­rin­e atât de grele. Situaţia părinţilor cu copii la şcoli este extrem de gravă şi nici un om de bună credinţă n’o poate nega. P­o m­­rţi Stărilor tulburi prin care trecem, cocoţaţi în toate pos­turile de mari răspunderi, conti­nuă cu cinism să-şi bată joc de suferinţele mulţimii, lăudându-se totuşi cu neruşinare cu tot felul de banc­aceri ce ar fi revărsat a­­supră-i, printre care şi gratuitatea in­v­ăţăm­boiu­lui. Nu s’au înscris (Urmare (în pag. 1-a) .r—---------------------------------— Votului- Dar Ministrul de Justiţ­e a luat lucrurile mai „a la legere”, și în răspunsul pe care ni l-a dat din incinta unui teren de sport, a apărat prevederile proectulu de decret pe argumentul că și sub re­gimul trecut al ,,votului obl­i^tor”, au fost cetăţeni care nu au parti­cipat la votare, fie voluntar, sus­­trăgându-se, fie forţat, fiind îm­­pied caţi. Legislator d­b3ciu, auto­rul decretului, pentru a curma tradiţia abaterilor dela norma de drept, a găsit de cuvhnţjLsâj^&­­f n.r. ci-rr­a i’roc . 'V'.flVos, şi a cărui generalizare l^^fost de aşteptat. Ne miră în deosebi fa­ptul că, ştiută fiind practica ,,su­­veicei” şi a altor mijloace care sub unele regimuri trecute eludau „secretul” votării, guvernul nu a găsit cu cale a aboli formal şi vo­tul secret, prin legea care trans­pune în forme concrete matura sa chibocrnţă. Desfințarea obligativităţi votu­lui n­u pu­tea căpăta o motivare se­rioasă. Pentru că, în împrejurări ca ale noastre, această măsură este tot ce putea fi mai potrivnic urme­­i deşteptări cetăţeneşti la adevărata­­ viaţă democratică. Şcoala demo­craţiei — numai pe calea votului obligator se putea face­De altfel, ,­votul un­versal” el însuşi rămâne o simplă­­ livernă, dacă marea masă a poporului nu este trez­tă din această accidentală toropeală, pentru a fi pusă să de­pună activitatea ei democratică fi­rească şi dacă în faţa urnelor se prezintă doar o minoritate uşor de câştigat, de intimidat, sau de corupt Acestea sunt adevăruri vădite. Totuşi, potrivit unei concepţ­i ,­an­­tif­ociste” pe care noi pare-se nu o înţelegem, guvernul veghează, dimpotrivă ca nimic să nu tulbure­­ pentru motive, determinate de lege, somnul con­­şti­nţei cetăţeneşti; şi I Din casătoria l or rezultă doi co­­nu-şi rdică vocea decât pentru ai­ţi­i; Ioai‘ născut la 28 August 1940 şi Striga asemenea paznicilor de noapte din alte vremuri ! „Cetă­­ţeni, dormiţi în pace; guvernul este la postul său’­. „Este și rămâne !” O, Dims m­i3*1 1­­89 Its Calea Victor E TA P © 'S. i % fi i îsadaJaaa RăJiaîs jtîl n.ijBsgscEaaaiBi 11-4 GREFA TRIBUNALULUI ABRUD, JUDEŢUL ALBA Dov. Nr . 124 din 1946. „ Es. Nr. 5166 din 21 Mai 1946-EXTRAS de pe acţiunea de divorţ Dl. Oneţ Ghe­orghe I. Ioan­a O­­nache, din Arad-Turda, prin petiţiu­­nea inregistrata la Nr. 121­4 din 7 Martie 192­6, a intentat acţiune de divorţ contra soţiei sale Oneţ Lucre­­ția N Negrea, din același comună. Maria născută la 9 Ianuarie 1944. Pârâta are avere, casă și grădină in valoare de 100.000 Iei, în comuna Arad. Termen de judecată la 10 Octom­brie 1943. Gref.er,ss. Elena Scarlet ENECUT por fete după n tură. M m­atur după fotograf­e I formații 7—10 dim. și 21—23 seara. Telefon : 7.44.14. CAUT CAMERA MOBILATĂ. Eventual calorifer, acces telefon și baie- A se adresa 4.58.13. »HUUkuaj­wff^rrW ei între ei ! Dar pren tgrăr ca să fi simţit pe pce proprie nvantag ile argu mentelor fuses­e şi ca în mentali tate să nu fi rămas contam nat de propaganda nazistă, imberbul nu I ştie, n a ar st iacă desire «omagul e re are detră capete şi despre im beci] taîea acelora care îşi închi­puie că mâ­nuindu-l cu un sngir cep nu vor avea surpriza de a­­ primi la rândul lor şi la tim­p pe sprim­e. Noii rare avem alte meto­de, alte cuvântului şi ale scrisului ne putem­ parmite să privim, chiar vie ,trii fiind, cu altă sen­­ătate desfăşurarea lucrurior. Preşedintele Truman a declarat, în 2 octomvrie 1946, cu prilejul primirii scrisorilor de acreditare ale noului ministru al României I . Washington, că, , ASIGURARILE DATE DE GU­VERNUL ROMÂN CA VA FACE ALEGERI LIBERE ŞI ECHITABILE AU FO­ST O BAZA A RECUNOAŞ­TERII ACESTUI GUVERN” Aşa cum pregăteşte guvernul Gro ■za alegerile, ca agresuni, bătăi, cenzură, înseamnă că face alegeri libere şi echitabile? comaitrafic CHim în în ,,Auron”: . Era Nouă a împlinit doi ani de opar­t­e. E rm record în vremur­ie acestor ds mari greutăţi, când zia­re­­s îţi fac a'fît de AMEVCE ^pe în atenţia epinîei publice ’. An­eve«, anevoe. coane Făn­­­ă. „presiuni” „î.Icnitonul Cîic­ al” a publicat Ieri dizolvarea mai multor orga­nizaţii politice. Nu cu:-oaşîen» la ora rs’r PRE­TEXTELE pe care le-a invocat guvernul.­­ Sau măcar MOTIVELE reale. Dar nu putem decât s3 consta­­tăaa că liberta,ea irigul Ier nu presupune în mod neîndoie’n'c dizolvarea partidelor de opoz­ție. Ia er'ce caz în. acordul dela Moscova n’em cit't despre un a­­semenea ang­arment al guvernu­lui Groza. Nu cumva regimul re-jpeetă doar prom's’unTe pa care nu le-a con­trar­ ut ? pielea ursului D Miron Constantinescu, leader al C. C. d­e P. C .- vorbeşte de­s­pre structura viitorului parlament de parcă ar avea un buzunar I..sia completă a celor aleşi. Ori nu cumva o are î stil uman Neruşinarea scrisului comunist Tudor Olaru mer­ea o menţiune specială. Acest domn a primit mi­­siunea de a arunca lături stil sli­ce peste victimele răngii şi pisto­lului reped şi impo­riva evidenţii, împotriva decl­­aţiilor exprese spr­jinite de reîndoielnice mărturii, împotriva fotografiilor luate la faţa locului şi imediat după agresiuni, d. Tu­dor Olaru îşi înch­puie că poate invoca n­umai dreptul de a glumi răstălmăcnd. Suferinţa omului merită pe vremuri d­e partea unui democrat altă reacţia­ explicaţii Cherifi cu savanţii şi iiteranţ­sre ta,cu-1 et. Presa fened­stă ne anunţă că onor. cultura şi onor. intelectua­­lii-stpi vor candida pe listele be ped­s . Cu alte cuvinte pe ale o­­poziţi­­i vom rămâne numai noi între ţăranii, agramaţii, umţ fiţii, i­­ r un cuvânt... prostimea. Aer -­ presă se fereşte să pre­cizeze nsă că pe listele B. P. D. vor car.­Fd­a exclusiv intelectualii şi pa.rr.vii de cultură aflaţi în sluj­ba regimului. Ad’, A toţi aceia pe care fene­­deaua i-a utilizat în slujbe, misi­uni, L inne etc. etc. tocmai pentru a se sluji de circulaţia numelui lor in v. u rea definitivei îngenun­cheri a poporului. „Inr rtualii” regimului rra sunt în re, .ate intelectuali, fiindcă ei şi -s.i pierdut calitatea devenind propagandişti servili al unui re­gim c­­e presupune sugrumarea spiritului, apusul libertăţilor. .justifie Am aflat din „Scânteia" că sun­tem „solidari” cu miniştrii antones­cieni. De ce nu direct cu von Papen ? Dacă oficiosul comunist îşi pierde vremea să se ocupe de aceasta pro­p­erv­ă de „Incită trădare" de ce să nu se ocupe de legăturile pe care d. Maniu şi d. Mihalache le-au Întreţinut prin Sidney cu am­basadorul lul Hitler la Ankara ! Or, „revelaţiile" sunt în pregă­tire şi comitem greşeala de a ne pripi ? Aşteptăm în orice caz lămuriri­le ,scănfieiei'’. Fără să uităm însă a m­enționa că pentru noi cei de la „Dreptatea” nu este dealuna ca un om să fie în boxă pentru a-l considera vinovat. Noi mai cerem și opinia judecă­­torilor. Opinia lor LIBERA. IN AŞTEPTARE... Hărţu­ţi din toate părţile, ame­ninţaţi continuu , supuşi bătîii de joc a celor ce guvernează sun­tem în aşteptare... Imreg­­­neretul ţării, astăzi, pre­cum tuturor vremurilor de dicta­tură aşteaptă semnalul de srob­it. Ocazia se apropie şi o simţim acum mai mult ca n­ic odată. Este bătălia alegerilor în care vom face faţă unor inamici puţ­in la număr, dar periculoşi. Este lupta în care ne vom afir­ma prim­i. Pun intermediul ei luăm attu­­dinea noastră de totdeauna : neîn­fricaţi, dârzi şi hotărâţi. VOM CUCERI VICTORIA ! Ne aparţine, o ştim, dar faptul că va deveni permanentă ne obli­gă să mergem până la sacrîf ciu.. Dor­m toată î'n'stea generaţiilor vii care având convingerea că a­­cest consum de energ'e, depus în rar re parte de t'peret, va determi­na adevărata vo'nţă a întregeî na­ţhmni. De hotăriren ei va trebui să dra­­scuî.are guvernanţii de eri, ca şi cei de astăzi. Nici umil din actual­i conducă­tori ai St­­ului nu are dreptul să ..asigure’’ acestui popor libertăţi'« de care a dus lipsă atâ a vreme..­Guvernarea de largă porisnă ne-a edificat mai mult decât era nevoc. Astfel încât devin inutile convi-’ger'Ie. asigurările şi promi­­siunile acestora. De dorire să lupte cu capul îi vom accepta... Partidu Naţional Ţărănesc e stân­ă de granit şi nu ne am în­şelat niciodată în ceea ce priveşte rezistenţa. Urmăm drumul nostru cinstit, cu idei sănătoase­ încadrat de min­ţile cele mai rod­toare. Desconsiderat, umilit, batjocorit, tineretul așteaptă­­... Serban Enăchescu cel« tinis la alta în care bloc? Intr’o casă mare din Bucureşti su lumea bună. Noi cunoaştem un „Bl°c“ unde se fost găsite prostituându-se femei din prostituează ele femei mult mai no­bile, ca Democraţia, Libertatea., cu „tant” şi cu „proxeneţi" în regulă cauza In * libertatea'', tovarăşul Şt. I. (?) scrie un articol cu titlu „Supra­producţie şi subconsu­maţie". Asta e, domnule, cauza suferinţe­lor de astăzi: avem, prea mult dar ne'ncăpăţânăm să consumăm puţini la stânttoare In ..România Liberă'' un report.il are titlul: Panama Gibratar, Citez 4) Dardanele ! Se vede că „România Liberă'' e la mare strâmtoare, un singur răspuns Scânteia vrea saraie „cine a pre­dat nemţilor aviaţia românească” O asemenea problemă in oficiosul comunist nu poate avea decât, un singur răspuns: Maniu, Scurţi După normativi Com­i­cult­ural LIPSĂ VIEŢEI UTER­ASE Strigătul de alarmă nu re apar­ţine iniţial. Au fost atâţia al­ii confraţi caii să sublinieze crunta secetă literară de acum. Scriitori sunt, şi încă destui. Ei înşişi, nu odată au dat dovadă de prezenţa lor la apel. Cu sertarele pline de manuscrise, cu vise cari nu pă­lesc niciodaă, scriitorii sunt for­ţaţi să trăiască împrejmuiţi de tăcere din pricina unei ambiante şi neînţelegeri dea dreptul revol­­tătoare. Scuza, printre a­cele, a crizei de hârtie, nu poate consti­tui un motiv serios. Unde să ve­dem această criză, când poate nici intr’o vreme na abundat mai din belşug, alături de scrisul mural, afişajul? Pe oriunde le-ai învârti, dai cu privirea de placarde, ceea­­ce înseamnă că hârtie se găseşte, folosită însă de cele mai multe ori muţii Recordul în privinţa acea­sta îi deţine reclama politică. Am putea fi bănuiţi ca streini de subiect, dacă am încerca să aruncăm vina asupra scriitorilor. Vorbim de adevăraţii plăzmuitori de frumuseţi, de cei ce şi-au fires­cut demult examenul şi încă rigu­rosul examen cerut.­­ Nu de mult întâlneam un mort prozator, dar departe de orice a­­mestec politic, umblând, obosit, pe la toate editurile pentru ași imprima o nouă carte. Poate la urmă să fi izbutit. Ne-a mirat Irtsd cât trebue să se sbată, la ce a­­devărate suplicii trebue să se su­pună un scriitor român, până să şi v­an­­di­teze opera! Un text de fegs greu de aplicat, lăcomia fără sea­­măn a editorilor, scumpetea, toa­te împovărează şi indispun. Dar mai este ceva: preferinţa de acum pentru o anume litera­tură. Unilateralitatea şi-a făcut astfel toc, într’o materie în care s'ar cădea să primeze, ca nicăeri, libértaten. E ca şi cum I sar fi pretins, de pildă tu Horaţiu sau la Ovidiu, să cânte, cu exclusi­vitate, întrunirile din ior, să în­trebuinţeze în fiecare hexametru cuvântul „togă" sau — oricât ar fi preamărit el augustele Hgurl­eri coronate sâ le decice numai lor odele, şi n'ar fi fost poeţii in a căror magnified operă să tre­mure suspinul sau să exalte bu­curia, veşnic legate de om, înainte vreme aveam reviste li­terare. Rând pe rând ele au dis­părut, făcăndu-se loc, şi inca din belşug, unor publicaţii de gust îndoelnic. Cum să nu ne indigneze faptul, că bunăoară la Cluj, vechiu cen­tru de cultură, azi nu poate să apară nicio revistă de literatura. Un scriitor de acolo a înaintat cerere locului competent. Apari­ţia a fost refuzată şi fără motiv. Fără rodul spiritului un neam nu poate trăi. Asta ar trebui să se înţeleagă dela sine, şi n’ar mai fi nevoe de strigăte e de alarmă de acum. Avem o academie, un minister pentru treburile artisti­ce, societăţi culturale încă avem. De ce nu se intervine energxc? Unde stau ascunşi, forţat, atâlia condeeri cu nume şi lai măi :‘w Petre Păscut Spectacole NAŢIONAL’ (Sf- Sava) : maţi ico Arteziana; seara : Nastratin Hogea. STUDIO: matineu Ultima oră * seara M­i.că Popescu. NuSTRU : Abrac-dabra. COMEDIA : Strigoii VICTORIEI Domnii sunt geloşi. ATLANTIC­ Belache. ALHAMBRA : Pr­iţ«sa Circu’uL COLORADO • Domnul dela cr­., 5. ATENEULUI: Dragoste carte de aur. SAVOY : Două inimi într’un va­s. MIC. S. O. S MODERN : P.­pa se lustruește. BARAȘEUM : Am ucis. aBgattiiaaigggaBg^sfgr^?^^ -L waftJM^7MLBt.»TW­!3tapgr jE T A T1 ■- 8N a I Lp tedîiul central sal pssztitului Ha ti mini âm sîr. Clemsntaau M?. 9 §m* siSiîic nat faîran el3 cmissieres elastoral, cmiB st?i io dispoziția tuturora p ntru s»am c-s a«« a «as 4» J «Ml & 4P .4 B J­­SP J ti 4» fl &-9 4dij «8*­­SP­US VI • Wl 'vafiil Jajp AM feil»««* V* e inUădătarsa »/«nla? la ualajlajia s? paatru orice alte lămuriri in legătură cu a egarile

Next