Dreptatea, decembrie 1946 (Anul 21, nr. 244-260)

1946-12-03 / nr. 244

AFIŞE CĂRŢI LITERARE REVISTE CARTONAJE !» ŞI ORI­CE FEL D£ IMPRIMATE EXECUTĂ TIPOGRAFIA PRI­MERI A I Voller Morocineanu 2 ut­al­a # fl •« * .* I £ ik Foştilor mei tovarăşi azi „excelenţe“ In curând se împlinesc doi ani de când voi nu vă mai numiţi mun­citori, doi ani de când aţi devenit „Excelenţe" şi în tot acest timp nu viaţi mai gândit la nenorociţii voştri tovarăşi, nu v-aţi întrebat dacă ei au ce mânca, dacăr copilaşii lor au tot ce ar trebui s& aibă, dacă muncitorimea se bucură, că voi sunteţi „Miniştri*­, dacă au ceva nemulţumiri. Nimic din toate aces- Stea nu aţi făcut. A fost suficient ca „burţile" să vă fie pline ca să vă facă să uitaţi de trecut. Noi cu totul altfel v’am crezut; am crezut că veţi fi cu mult superiori „omu­lui'' deoarece eraţi de ai noştri,, aţi mâncat aceiaşi bucată de pâine amară la fel ca noi. Am făcut gre­şeala că v-am supra­evaluat pentru ca astăzi să constatăm şi odată cu noi şi poporul aceasta că nu valo­raţi nici cât o ceapă degerată. După ce v'am instalat noi muncitorii in­colo unde nici nu visaţi vreodată, ne-a fost dat să vă cunoaştem aşa cum sunteţi. Laşitatea şi josnicia e singura voastră armă şi nu aţi pregetat niciun moment ca să lo­viţi în noi şi în popor, atunci când am constatat că sunteţi incapabili să daţi randamentul necesar pentru bunul mers al ţării. Dar pe Dvs. nu bunul mers al ţării vă interesed să, nu faptul că întreaga muncito­rime suferă, ci pe Dvs. vă preocupă satisfacerea ambiţiilor de a vă menţine acolo unde forţat v'am pus noi şi unde poporul a spus „Nu". D. Groza, care se intitulează plu­gar cu aceiaşi uşurinţă cu care eu aşi spune că sunt patriarh, şi a luat angajamentul faţă de marii noştri aliaţi îl va garanta, şi,va face alegeri libere. Cred că şi cei ■Trei Mari Aliaţi, dacă au cerut acest lu­cru şi-au dat seama că sunteţi nişte intruşi în viaţa poli­tică a ţării. Şi-au dat seam­­ă ceace aţi obţinut la 6 Martie 1945, a fost prin fraudă şi deaceia v'a obligat a face alegeri libere pentru ca ţara f să se pronunţe dacă e pentru voi sau nu. Cu tot cuvântul dat de­­„plugaru­l“ Crocaţ leare şi-a luat acest angajament şi în numele vostru de „muncitori" această obli­gaţie nu a fost respectată. In zadar vă străduiţi să arătaţi ca alegerile au fost libere. Da, libere au fost căci coadele voastre de topor au votat de câte ori au vrut şi unde au vrut. Dar din fericire pentru ţară acele coade au fost puţine, căci nu au putut să umple golurile ce au fos lăsate de milioanele de cetăţeni pe care i-aţi declarat „nedemni", iar atunci v'a trebuit în neputin­ţa voastră de a acoperi acele go­luri, câteva zile ca să falsificaţi rezultatul. Dar ţara întreagă şi marii aliaţi ştiu tot aşa de bine ca noi care e rezultatul real şi dragos­tea cu care­­v'a primit la 19 Noem­­brie, ţăranii, muncitorii şi clasa intelectuală. Dar voi întocmai ca şi im alcoolic ce s'a atrofiat aţi rămas impasibili la toate aceste fărâde­legi. Ştim că fiecare individ pe lângă calităţile şi defectele lui, mai e înzestrat, de către natură şi cu bun simţ. Pe bună dreptate ţara se în­treabă: Oare dacă ast­ăzi sunteţi „Excelenţă" aceste titluri v'au eclipsat bunul simţ? Sau rnu laţi avut niciodată? înclinăm a crede că: rtu, deoarece altfel nu se exprimă, că atunci când ţara te svârle pe uşe afară voi să intraţi ca tâlharul pe fereastră. Dar bănuesc că aceste rânduri vă vor face mai orgolioşi, mai vanitoşi, şi nu m-ar mira să mergeţi până acol­o Încât să daţi în judecată pe semnatarul acestor rânduri, dacă nu cumva ar putea păţi ceva mai rău. Dar vă asigur că cu asta nu veţi rezolva riiimic, că cea ce gândesc eu, gândeşte ţara­ întreagă şi nu vor rămâne decât să întemniţaţi sau să exterminaţi toată ţara. Ori lucrul acesta oricâ­tă melagomanie aţi avea, trebuie să recunoaşteţi că e imposibil. Cu toate suferinţele prin care trece poporul, fiţi sigur că mai mult vă compătimim pe Dvs. când vă ve­dem svârcolirile în care vă sbateţi spre a eşi la suprafaţă, dar totul e în zadar, deoarece prăbuşirea voas­tră merge cu paşi repezi spre prăpastia unde au ajuns şi celelal­te guverne care au crezut că în numele falsei democraţii pot gu­verna aşa cum guvernaţi. Ca şi cur­­ nu ar fi fost suficiente suferinţele muncitorimii,­­ trebuie să suportăm până la 19 Noembrie 1946, şi dispreţul opiniei publice care vedea in muncitorul­ român­­pe factorul principal al dezastrului na­ţional. Dar la 19 Noembrie, munci­torii au arătat ţării Întregi că nu nău pot fi decât alături de adevăra­tul popor şi că înţeleg să şi plă­mădească viitorul din acelaş aluat cu al ţăranului. Prin atitudinea lor, muncitorii au a­rătat foştiilor lor tovarăşi de mun­că, că atunci când ţara suferă, aceiaşi suferinţă o au şi ei şi că ori câte presiuni sar iaca asupra lor ei nu pot uita că sunt zămisliţi f­in acest pământ care a fost stro­pit din belşug cu sângele moşilor, şi strămoşilor lor. Aurel Lipinschi Muncitor Cărţile pe masă cu faţa în sus La o întrunire din preajma alegerilor, d. Gh­eorhiu Dej, se­cretarul general al Partidului Comunist din România, a decla­rat (cităm din „Scânteia”): „Noi am întărit şi întărim proprietatea ţărănească şi sus­ţinem prin toate mijloacele ini­ţiativa particulară”. Pentru „întărirea proprietă­ţii ţărăneşti”, ţăranii îşi au par­tidul lor: „Partidul Naţional- Ţărănesc”. In care au avut şi au încredere. Despre acest lu­cru s-a convins şi d. Gheorghiu Dej la 20 Noembrie când a aflat rezultatul real al alegerilor, de la tovarăşul d-sale d. Tochari Georgescu. Pentru „susţinerea prin toate mijloacele a iniţiativei particu­lare”, burghezia românească a­­re încredere în Partidul Naţio­nal Liberal De care Partidul Naţional-Ţărănesc se deosebeş­te prin acea că, în afară de „proprietatea de muncă a pă­mântului agricol, înţelege să promoveze fie proprietatea priva­tă, fie proprietate publică a celor­lalte mijloace de producţie, du­pă cum una ori alta se dovedesc mai eficiente pentru satisface­rea maximă a nevoilor materia­le şi a preferinţelor spirituale ale naţiunei. Dar poate că Partidul Comu­nist din România, împotriva e­­videnţei, tăgăduieşte Partidului Naţional-Ţărănesc calitatea de reprezentant al ţărănimei, iar Partidul Naţional Liberal îi tă­găduieşte calitatea de reprezen­tant al burgheziei. Bine. Dar chiar în acest caz, ce face cu Frontul Plugarilor şi cu Partidul d-lui Tătărăscu? nici acestea nu reprezintă ţără­­nimea respectiv burghezia? A­­tunci în ce calitate sunt aliate ale Partidului Comunist în ac­tuala guvernare? Şi atunci, niciodată, care e rolul Partidului Comunist din România?­­ Asistăm la o situaţie parado­xală : Poporul ia în serios Partidul Comunist. Adică îl crede comu­nist. Așa cum îi e firma. Dar, pentru motive care îe privesc, poporul român refuză Partidul Comunist, adeziunea sa politică iar Partidul Comunist, ca să dobândească această adeziune, cere să nu fie luat în serios. Ce­re poporului să nu creadă că e comunist, îşi renegă, adică, însăşi raţiunea sa de a fi. Şi acest partid, care nu are curajul să se mărturisească ce este, pretinde să dea directive noul de viaţă şi progres popo­rului român! Deocamdată, singurul progres realizat de Partidul Comunist in viaţa politică românească, este progresul ipocriziei. Dar noi nu vom dezarma pâ­nă nu vom sili acest partid să arunce această mască a ipocri­ziei iar dacă vrea să joace un rol în politica românească, a­­tunci să pună cărţile pe masă cu faţa în sus. CISMARA VÂND MAȘINĂ NOUĂ DE CUSUT PE STÂNGĂ MARCA „SINGER”. Adresați Calea 13 Septembrie 59, Cismărie. A­.r, arătat, în numeroase rânduri, în paginile „Dreptăţii'' că- intră să se gândească la viitorul şi presti­giul ştiinţific şi moral al Universi­tăţilor noastre, nici la prăpastia spre care e împins învăţământul superior, cei ce conduc — nici din umbră — ministerul Ş’îoale’.or. des­fiinţând pur şi simplu autonomia universitară, au modificat criteriile de recrutare a membrilor corpului didactic universitar, ticluindu­-le în aşa fel ca­ să poată, pătrunde în Uni­versitate toţi aceia care prin pregă­tirea şi valoarea lor ştiinţifică şi morală nu ar fi putut o face nici­odată. Printr'un , consiliu consultativ" — alcătuit in întregimea lui nu din cele mai valoroase elemente ale în­văţământului nostru superior, ci din oameni ai regimului, influeţiţa­­bili şi,, supuşi la ordine — recenta modificare dă posibilitate ministru­lui să înfiinţeze să reînfiinţeze, să transfere sau chiar să desfiinţeze orice catedră şi conferinţă univer­sitară, fără ca Facultăţile să fie mă­rar consultate. Pe de altn. parte, prin comisii, for­mate anume, ad personam­ din ele­mente de aceiaşi valoare şi de a­­ceeaşi ţinută ca şi cele care com­pun consiliul consultativ, ministrul şi-a­ rezervat posibilitatea de a che­ma sau numi profesorii- conferenţi­arii sau asistenţi, după criterii he­­pediste, caracteristice regimului vre­murilor de azi. In acest fel ministrul a introdus şi în învăţământul superior „fabri­carea" profesorilor în serie, aşa­ cum a introdus o cu câteva luni in urmă în învăţământul primar şi cel secundar. De acord, cu tendinţa generală de aal, conducătorii ministerului s-au gândit, probabil, să „industrializeze" şi învăţământul superior. Mărirea cantitativă a producţiei — mândria guvernului de largă şi concentrată democraţiei ,— trebuia să cuprindă şi sectorul cultural, în care, până acum, accentul se punea pe calitate mai ales. „Fabrica" a şi început — intr un timp record, aşa cum se par tonta în regimul repedist — să producă tot felul de­­ catedre şi profesori universitari. Din „Mon. Of­, Nr. 259/? Nov. 1948 aflăm că zilele acestea a mai produs două catedre : una de „cli­nica V-a radicală" la Fac. de me­dicină Bucureşti şi alta de „istorie socială" la Fac. de Litere din Bu­cureşti. Nici din cuprinsul decretului lege de înfiinţare, nici din raportul în­soţitor nu aflăm care este necesita­tea refiinţarii acestor două catedre Se pare că, ministrul nu a­ mai so­cotit necesar să o facă, din mo­ment ce şi a dat seama că toată lu­mea ştie că înfiinţarea este strict solicitată de numirea unui partizan, iar a celeilalte de transferarea la Bucureşti a altuia. Ţinând seamă că numărul ace­lora care au devenit democraţi lc­­pedişti, pentru o catedră universi­tară este destul de mare, ne aştep­tăm ca în curând să auzim că fa­brica ministerului a produs şi o ca­tedră clinica a VI a, a VII-a sau, ori de „istorie politică"*, alta de ■,istorie culturală", sau — să nu ne mirăm — chiar una de „istorie... b­eped­istă". Ori ce conduc ministe­rul nu au scrupule când e vorba de mărirea producţiei. Şi, după cum se vede, fabricare, e ieftină ! se, face după o reţetă specială; catedra se înfiinţează din nimic şi profesorul cam la fel, tot din nimic. Sever Galda kkebbbkhssersp Fabrica de profeso­ri-a început actvitatea in Trandafir Ştefan din Hagea (Urmare din pag. I-a) sit pentru vina de a nu fi fost în stare să primească, fără murmur, fărădelegea. . Rezultatul din 19 Noembrie se datoreşte acestor mă­runţi şi anonimi Trandafiri de care în ultimă analiză au depins toate desvăluirile. In fapta omului din Prundul Bărgăului se cuvine dea­ceia să cinstim o limpezime de suflet care stă temelie neclintită la aşezare adevăratei democraţii- El carte multă n'a învăţat ca domnii din Bucureşti. Nici despre ale progresismului n'a auzit. Dar ara încredere în instinctul lui cel neprefăcut. Şi îi mulţumesc smerit, de departe, pentru tot ceea ce a îndrăznit şi noi n'am putut face. Şi ii cer iertare pentrucă suferinţa, lui născută din vo­inţa unanimă, nu s'a bucurat de aplauzele­­­serilor cărturari. Nici de îngăduinţa unor stăpâni prea opaci, prea inseusibili ca să guste virtutea gestului... O Trandafir Ştefan luptător din Năsăud, — luptător neangajat, în tabăra dreptăţii, cum izbuti-vom oare să merităm nobleţea ta frustă, sacrificiul tău spontan ? , Cum am putea oare să repetăm cu vrednicie, subli­mul tău gest de denunţ, democratica ta jertfire? Metodele Dictaturii! urmare din pag. I a In era primară, aceea a răpirilor, cotonagetu­i, desbrăciri și îmbăierii Ir.tr’unul din lacurile, dela periferia Capitalei.' O altă caracterbtv.’â a dictaturi­lor albe a fost, că în rarele ocazii când ee făcea apel la verdictul po­porului, — care după numărătoare eră categoric şi totdeauna în fa­voarea regimului (nici că sa pur,ca altfel!, — se convoca apoi o mare adunare pentru a arăta „entuzia­s»­mul'* faţă de regim. Aşa a fă­cut-o, Hitler după ce a lich­dat­ 35000 dai adversari politici, in 1933. Mitul a fost creat de dictatori pentru justificarea instaurării lor, în fruntea statelor: Mussolini „Marşul asupra Romei", Hitler ,,Brauhauskeller-ul" din München*" iar la noi un prăpădit 6 Martie­ 1945. Si astfel se tindea la istorif­­­carea loviturilor de stat, prim manifestarea voinţei poporului, dar mitul tot mit rămâne, deci ceri amăgitor şi ireal, ca să nu spunem mincinos , s‘a văzut atunci că bucuria şi succesele bazate pe fan nu rezistă şi duc la prăbuşire. Cu atât mai spectaculoasă, cu atât disimularea a fost mai­­trivială, iar întrunirea de acum o săptămână în Piaţa Naţiunii, s'a desfăşurat în această apăsătoare atmosferă, fr. O, Cam !!$ DE Pffl Cei*cu! Profesional al Corpului Didactic Membri corpului didactic se­cundar şi primar sunt convocaţi pentru Marţi 3 Decembrie orele 17.30 la Clubul Cen­tral din str. Clemenceau Nr. 9 în vederea reorganizării cercurilor profesio­nale. ­ prin­ia iernii asupra datelor urile ale plicei noastve (Urmare din pag. I-ar nişte fapte de miracol. Rezulta­tele reale se cunosc: desmăţ fi­nanciar, speculă, foamete, tea­mă, conflicte între ţară şi „au­torităţi”, incertitudine. Iată marea soluţie a regimu­lui: diversiunea. Omul este uluit şi năucit, persuasiv nociv. Pu­tinţa de concetrare şi opoziţie îi este anulată, paralizată. Generaţii şi generaţii. Însăşi viaţa în toată ampla ei funcţi­une conservatoare şi novatoare, a contribuit să edifice, în conş­tiinţa colectivităţii şi în orga­nica naţiunei, aceşti puternici piloni de susţinere: instituţiile! Distrugându-le, se desfiinţea­ză orice potenţial de rezistenţă naţională. Priviţi cu atenţie marile or­ganisme de putere sufletească şi materială, de forţă morală şi socială ale statului! Le veţi pu­tea identifica după atenţia cu care, acolo, — pe aria lor de au­toritate, — văzutele şi nevăzute­le forţe ale coliţiei comuniste,— s’au polarizat mai intens. Acolo veţi găsi „şantierele de atac” ale Partidului Comunist: comi­tete şi birouri.......pentru apăra­rea intereselor, etc., etc.” . Există declanşată o pedagogie a fricei: versiuni, contra­versi­uni, slagone, lozinci. Cetăţeanul trebue sdruncinat moralmente. Se urmăreşte a i se insufla o teamă nedefinită: mâine, cetăţeanul, va trebui să circule, printre semenii săi, în aceiaşi stare de panică şi spai­mă cu care — noaptea, traver­sează un cimitir. Astăzi există o psihoză: frica de arestare şi teama de foame... Instaurat fără consimţămân­tul Ţării, — al Ţării moşilor şi strămoşilor noştri, — Guvernul actual a purces la reforme stru­cturale dar de interes personal, cari au afectat profund echili­brele fireşti ale statului. Dar, volens-nolens, Guvernul şi toate organismele de teroare aferente, şi-au asumat , con­ştient sau inconştient, o mare răspundere.­­ S’au creiat precedente: cine guvernează, peste voinţa ţării, răspunde. S’au creiat metode specifice de sancţionare, se vor repeta aidoma şi în viitor. Ţara nu poate fi confiscată sub voinţa unui partid. Ţara nu se poate subordona unei acţiuni care nu are rădăcini în sufletul ei şi in sistemul ei de viaţă. S’au desfiinţat efectivele Ar­matei prin anticiparea tratatu­lui de Pace. Simultan s’au majorat enorm efctivele jandarmeriei şi acelea ale poliţiei. Gu­nsaiul este agre­siv în interiorul graniţelor. Ţa­ra este pusă în lanţuri. Autorităţile agresive şi repre­sive, armate şi utilate, au ca o­biectiv propriul lor popor; cu a­­devărat „au fost creiate pentru popor” Violenţa cu care este înfrun­tată, de către guvernanţii de a­­stăzi, orice opoziţie, maschează frica de răspundere. Este o soli­daritate, pe viaţă şi pe moarte, a celor vinovaţi în faţa scaden­­ţei.Acest moment poate fi în­târziat. El nu poate fi suprimat Guvernul conduce o acţiune cu diverse şi, bine alese „puncte de aplicaţie’*'. Acţiunea creiază reacţiunea. Să se facă atenţie.! Vine un moment când reacţiunea ega­lează, în intensitate şi energie, acţiunea. Să se facă atenţie! Ora isto­riei a bătut de mult 11. Matei Odobescu­ Nr. 26.597 din 12 Oct. 1945 GREFA TRIBUNALULUI ILFOV SECŢIA III-a C- C. EXTRAS Dl. ‘Arcadie Eftimie zic Chirilov din Bucureşti a intentat acţiune de divorţ în contra soţi®, «ale Eufro­­sina Chirilov cu domiciliul necunos­­cut în U R. S. S. din motive deter­minate de lege. Act dotal nu există. Din căsătorie a rezultat Copila Maria în vârst­ă de 5 ani. Termenul în ședința publică la 21 Decembrie 1946. a Grefier­(ss) Indescifrabil r r . Ji r. 2 328/96 _ GREFA TRIBUNALULUI ARGEŞ. ' fe , SECŢIA I-a ,» 1 Extrag da Divorţ Nr. 36-918­­1 Domnul Nicolae V. Manea­­din Albeşti-Argeş prin petiţia înreg. Îs Nr. 9381/946, a Intentat acţiune de divorţ contra soţiei sale Elisabeth NI Manea din Cerbureni-Argeş, pen­­tru motivele din acţiune. Din căsătorie au rezultat 3 copii, Gheorghe 13 ani, Maria Z. ani fi Ilie 6 ani. ii Pârâta posedă 50 arii pământ de diferite calităţi situat în comuni" V. Iasului-Argeş. Termen de judecată la 12 Decem­­­brie 1946. i ~ ~ ■*( Grefier, tes) Indescifrabil­ ­ Dosar 678/948 . TRIBUNALUL BIHOR ORADEA SECŢIA II-aA Extras­­de pe acţiunea de divorţ intentată de către reclamantul Hera Dumitru din comuna Tile­­cuş contra soţiei sale Elena Cons­tantin Duţu. Reclamantul Hera Dumitru din comuna Tilecuş prin petiţia înreg. sub No. 3163/1946 a introdus la a­­cest Tribunal acţiune de divorţ în contra soţiei sale Elena Cons­tantin Duţu pentru desfacerea că­sătoriei încheiată la data de 27 Octombrie 1940 înaintea ofiţeru­lui stării civile com. Telega. Avere părţile nu au. Din căsătorie s-a născut copilul Octavian la 6 Octombrie 1941. Termen pentru judecarea acțiu­­nei este la 7 Decembrie 1946. Grefier, Indescifrabil Dos. Nr. 1580/1946- TRIBUNALUL BIHOR ORADEA SECŢIA H-a Extras de pe acţiunea de divorţ in­tentată de către Ciordas Dumitru din comuna Burzuc contra pârâtei Ciordas Ana născută Simut, din co­muna Burzuc. Prin petiţia înreg. sub No. 4117 1946 reclamantul Ciordas Dumitru din comuna Burzuc a intentat ac­ţiune de divorţ contra soţiei Cior­daş Ana născută Simut din com. Burzuc pentru desfacerea căsătoriei încheiată la data de 30 Aprilie 1933 înaintea Ofiţerului stării civile al comunei Ineu. Părţile avere nu au. Din căsăto­rie s'a născut copila Elizabeta la 26 Iulie 1934. Termen pentru judecarea acţiunei este fixat la 20 Decembrie 1943. Grefier. (ss) Indescifrabil Dosar nr. 1688/1945

Next