Dreptatea, decembrie 1946 (Anul 21, nr. 244-260)
1946-12-03 / nr. 244
AFIŞE CĂRŢI LITERARE REVISTE CARTONAJE !» ŞI ORICE FEL D£ IMPRIMATE EXECUTĂ TIPOGRAFIA PRIMERI A I Voller Morocineanu 2 utala # fl •« * .* I £ ik Foştilor mei tovarăşi azi „excelenţe“ In curând se împlinesc doi ani de când voi nu vă mai numiţi muncitori, doi ani de când aţi devenit „Excelenţe" şi în tot acest timp nu viaţi mai gândit la nenorociţii voştri tovarăşi, nu v-aţi întrebat dacă ei au ce mânca, dacăr copilaşii lor au tot ce ar trebui s& aibă, dacă muncitorimea se bucură, că voi sunteţi „Miniştri*, dacă au ceva nemulţumiri. Nimic din toate aces- Stea nu aţi făcut. A fost suficient ca „burţile" să vă fie pline ca să vă facă să uitaţi de trecut. Noi cu totul altfel v’am crezut; am crezut că veţi fi cu mult superiori „omului'' deoarece eraţi de ai noştri,, aţi mâncat aceiaşi bucată de pâine amară la fel ca noi. Am făcut greşeala că v-am supraevaluat pentru ca astăzi să constatăm şi odată cu noi şi poporul aceasta că nu valoraţi nici cât o ceapă degerată. După ce v'am instalat noi muncitorii incolo unde nici nu visaţi vreodată, ne-a fost dat să vă cunoaştem aşa cum sunteţi. Laşitatea şi josnicia e singura voastră armă şi nu aţi pregetat niciun moment ca să loviţi în noi şi în popor, atunci când am constatat că sunteţi incapabili să daţi randamentul necesar pentru bunul mers al ţării. Dar pe Dvs. nu bunul mers al ţării vă interesed să, nu faptul că întreaga muncitorime suferă, ci pe Dvs. vă preocupă satisfacerea ambiţiilor de a vă menţine acolo unde forţat v'am pus noi şi unde poporul a spus „Nu". D. Groza, care se intitulează plugar cu aceiaşi uşurinţă cu care eu aşi spune că sunt patriarh, şi a luat angajamentul faţă de marii noştri aliaţi îl va garanta, şi,va face alegeri libere. Cred că şi cei ■Trei Mari Aliaţi, dacă au cerut acest lucru şi-au dat seama că sunteţi nişte intruşi în viaţa politică a ţării. Şi-au dat seamă ceace aţi obţinut la 6 Martie 1945, a fost prin fraudă şi deaceia v'a obligat a face alegeri libere pentru ca ţara f să se pronunţe dacă e pentru voi sau nu. Cu tot cuvântul dat de„plugarul“ Crocaţ leare şi-a luat acest angajament şi în numele vostru de „muncitori" această obligaţie nu a fost respectată. In zadar vă străduiţi să arătaţi ca alegerile au fost libere. Da, libere au fost căci coadele voastre de topor au votat de câte ori au vrut şi unde au vrut. Dar din fericire pentru ţară acele coade au fost puţine, căci nu au putut să umple golurile ce au fos lăsate de milioanele de cetăţeni pe care i-aţi declarat „nedemni", iar atunci v'a trebuit în neputinţa voastră de a acoperi acele goluri, câteva zile ca să falsificaţi rezultatul. Dar ţara întreagă şi marii aliaţi ştiu tot aşa de bine ca noi care e rezultatul real şi dragostea cu carev'a primit la 19 Noembrie, ţăranii, muncitorii şi clasa intelectuală. Dar voi întocmai ca şi im alcoolic ce s'a atrofiat aţi rămas impasibili la toate aceste fărâdelegi. Ştim că fiecare individ pe lângă calităţile şi defectele lui, mai e înzestrat, de către natură şi cu bun simţ. Pe bună dreptate ţara se întreabă: Oare dacă astăzi sunteţi „Excelenţă" aceste titluri v'au eclipsat bunul simţ? Sau rnu laţi avut niciodată? înclinăm a crede că: rtu, deoarece altfel nu se exprimă, că atunci când ţara te svârle pe uşe afară voi să intraţi ca tâlharul pe fereastră. Dar bănuesc că aceste rânduri vă vor face mai orgolioşi, mai vanitoşi, şi nu m-ar mira să mergeţi până acolo Încât să daţi în judecată pe semnatarul acestor rânduri, dacă nu cumva ar putea păţi ceva mai rău. Dar vă asigur că cu asta nu veţi rezolva riiimic, că cea ce gândesc eu, gândeşte ţara întreagă şi nu vor rămâne decât să întemniţaţi sau să exterminaţi toată ţara. Ori lucrul acesta oricâtă melagomanie aţi avea, trebuie să recunoaşteţi că e imposibil. Cu toate suferinţele prin care trece poporul, fiţi sigur că mai mult vă compătimim pe Dvs. când vă vedem svârcolirile în care vă sbateţi spre a eşi la suprafaţă, dar totul e în zadar, deoarece prăbuşirea voastră merge cu paşi repezi spre prăpastia unde au ajuns şi celelalte guverne care au crezut că în numele falsei democraţii pot guverna aşa cum guvernaţi. Ca şi cur nu ar fi fost suficiente suferinţele muncitorimii, trebuie să suportăm până la 19 Noembrie 1946, şi dispreţul opiniei publice care vedea in muncitorul românpe factorul principal al dezastrului naţional. Dar la 19 Noembrie, muncitorii au arătat ţării Întregi că nu nău pot fi decât alături de adevăratul popor şi că înţeleg să şi plămădească viitorul din acelaş aluat cu al ţăranului. Prin atitudinea lor, muncitorii au arătat foştiilor lor tovarăşi de muncă, că atunci când ţara suferă, aceiaşi suferinţă o au şi ei şi că ori câte presiuni sar iaca asupra lor ei nu pot uita că sunt zămisliţi fin acest pământ care a fost stropit din belşug cu sângele moşilor, şi strămoşilor lor. Aurel Lipinschi Muncitor Cărţile pe masă cu faţa în sus La o întrunire din preajma alegerilor, d. Gheorhiu Dej, secretarul general al Partidului Comunist din România, a declarat (cităm din „Scânteia”): „Noi am întărit şi întărim proprietatea ţărănească şi susţinem prin toate mijloacele iniţiativa particulară”. Pentru „întărirea proprietăţii ţărăneşti”, ţăranii îşi au partidul lor: „Partidul Naţional- Ţărănesc”. In care au avut şi au încredere. Despre acest lucru s-a convins şi d. Gheorghiu Dej la 20 Noembrie când a aflat rezultatul real al alegerilor, de la tovarăşul d-sale d. Tochari Georgescu. Pentru „susţinerea prin toate mijloacele a iniţiativei particulare”, burghezia românească are încredere în Partidul Naţional Liberal De care Partidul Naţional-Ţărănesc se deosebeşte prin acea că, în afară de „proprietatea de muncă a pământului agricol, înţelege să promoveze fie proprietatea privată, fie proprietate publică a celorlalte mijloace de producţie, după cum una ori alta se dovedesc mai eficiente pentru satisfacerea maximă a nevoilor materiale şi a preferinţelor spirituale ale naţiunei. Dar poate că Partidul Comunist din România, împotriva evidenţei, tăgăduieşte Partidului Naţional-Ţărănesc calitatea de reprezentant al ţărănimei, iar Partidul Naţional Liberal îi tăgăduieşte calitatea de reprezentant al burgheziei. Bine. Dar chiar în acest caz, ce face cu Frontul Plugarilor şi cu Partidul d-lui Tătărăscu? nici acestea nu reprezintă ţărănimea respectiv burghezia? Atunci în ce calitate sunt aliate ale Partidului Comunist în actuala guvernare? Şi atunci, niciodată, care e rolul Partidului Comunist din România? Asistăm la o situaţie paradoxală : Poporul ia în serios Partidul Comunist. Adică îl crede comunist. Așa cum îi e firma. Dar, pentru motive care îe privesc, poporul român refuză Partidul Comunist, adeziunea sa politică iar Partidul Comunist, ca să dobândească această adeziune, cere să nu fie luat în serios. Cere poporului să nu creadă că e comunist, îşi renegă, adică, însăşi raţiunea sa de a fi. Şi acest partid, care nu are curajul să se mărturisească ce este, pretinde să dea directive noul de viaţă şi progres poporului român! Deocamdată, singurul progres realizat de Partidul Comunist in viaţa politică românească, este progresul ipocriziei. Dar noi nu vom dezarma până nu vom sili acest partid să arunce această mască a ipocriziei iar dacă vrea să joace un rol în politica românească, atunci să pună cărţile pe masă cu faţa în sus. CISMARA VÂND MAȘINĂ NOUĂ DE CUSUT PE STÂNGĂ MARCA „SINGER”. Adresați Calea 13 Septembrie 59, Cismărie. A.r, arătat, în numeroase rânduri, în paginile „Dreptăţii'' că- intră să se gândească la viitorul şi prestigiul ştiinţific şi moral al Universităţilor noastre, nici la prăpastia spre care e împins învăţământul superior, cei ce conduc — nici din umbră — ministerul Ş’îoale’.or. desfiinţând pur şi simplu autonomia universitară, au modificat criteriile de recrutare a membrilor corpului didactic universitar, ticluindu-le în aşa fel ca să poată, pătrunde în Universitate toţi aceia care prin pregătirea şi valoarea lor ştiinţifică şi morală nu ar fi putut o face niciodată. Printr'un , consiliu consultativ" — alcătuit in întregimea lui nu din cele mai valoroase elemente ale învăţământului nostru superior, ci din oameni ai regimului, influeţiţabili şi,, supuşi la ordine — recenta modificare dă posibilitate ministrului să înfiinţeze să reînfiinţeze, să transfere sau chiar să desfiinţeze orice catedră şi conferinţă universitară, fără ca Facultăţile să fie mărar consultate. Pe de altn. parte, prin comisii, formate anume, ad personam din elemente de aceiaşi valoare şi de aceeaşi ţinută ca şi cele care compun consiliul consultativ, ministrul şi-a rezervat posibilitatea de a chema sau numi profesorii- conferenţiarii sau asistenţi, după criterii hepediste, caracteristice regimului vremurilor de azi. In acest fel ministrul a introdus şi în învăţământul superior „fabricarea" profesorilor în serie, aşa cum a introdus o cu câteva luni in urmă în învăţământul primar şi cel secundar. De acord, cu tendinţa generală de aal, conducătorii ministerului s-au gândit, probabil, să „industrializeze" şi învăţământul superior. Mărirea cantitativă a producţiei — mândria guvernului de largă şi concentrată democraţiei ,— trebuia să cuprindă şi sectorul cultural, în care, până acum, accentul se punea pe calitate mai ales. „Fabrica" a şi început — intr un timp record, aşa cum se par tonta în regimul repedist — să producă tot felul de catedre şi profesori universitari. Din „Mon. Of, Nr. 259/? Nov. 1948 aflăm că zilele acestea a mai produs două catedre : una de „clinica V-a radicală" la Fac. de medicină Bucureşti şi alta de „istorie socială" la Fac. de Litere din Bucureşti. Nici din cuprinsul decretului lege de înfiinţare, nici din raportul însoţitor nu aflăm care este necesitatea refiinţarii acestor două catedre Se pare că, ministrul nu a mai socotit necesar să o facă, din moment ce şi a dat seama că toată lumea ştie că înfiinţarea este strict solicitată de numirea unui partizan, iar a celeilalte de transferarea la Bucureşti a altuia. Ţinând seamă că numărul acelora care au devenit democraţi lcpedişti, pentru o catedră universitară este destul de mare, ne aşteptăm ca în curând să auzim că fabrica ministerului a produs şi o catedră clinica a VI a, a VII-a sau, ori de „istorie politică"*, alta de ■,istorie culturală", sau — să nu ne mirăm — chiar una de „istorie... bepedistă". Ori ce conduc ministerul nu au scrupule când e vorba de mărirea producţiei. Şi, după cum se vede, fabricare, e ieftină ! se, face după o reţetă specială; catedra se înfiinţează din nimic şi profesorul cam la fel, tot din nimic. Sever Galda kkebbbkhssersp Fabrica de profesori-a început actvitatea in Trandafir Ştefan din Hagea (Urmare din pag. I-a) sit pentru vina de a nu fi fost în stare să primească, fără murmur, fărădelegea. . Rezultatul din 19 Noembrie se datoreşte acestor mărunţi şi anonimi Trandafiri de care în ultimă analiză au depins toate desvăluirile. In fapta omului din Prundul Bărgăului se cuvine deaceia să cinstim o limpezime de suflet care stă temelie neclintită la aşezare adevăratei democraţii- El carte multă n'a învăţat ca domnii din Bucureşti. Nici despre ale progresismului n'a auzit. Dar ara încredere în instinctul lui cel neprefăcut. Şi îi mulţumesc smerit, de departe, pentru tot ceea ce a îndrăznit şi noi n'am putut face. Şi ii cer iertare pentrucă suferinţa, lui născută din voinţa unanimă, nu s'a bucurat de aplauzeleserilor cărturari. Nici de îngăduinţa unor stăpâni prea opaci, prea inseusibili ca să guste virtutea gestului... O Trandafir Ştefan luptător din Năsăud, — luptător neangajat, în tabăra dreptăţii, cum izbuti-vom oare să merităm nobleţea ta frustă, sacrificiul tău spontan ? , Cum am putea oare să repetăm cu vrednicie, sublimul tău gest de denunţ, democratica ta jertfire? Metodele Dictaturii! urmare din pag. I a In era primară, aceea a răpirilor, cotonagetui, desbrăciri și îmbăierii Ir.tr’unul din lacurile, dela periferia Capitalei.' O altă caracterbtv.’â a dictaturilor albe a fost, că în rarele ocazii când ee făcea apel la verdictul poporului, — care după numărătoare eră categoric şi totdeauna în favoarea regimului (nici că sa pur,ca altfel!, — se convoca apoi o mare adunare pentru a arăta „entuzias»mul'* faţă de regim. Aşa a făcut-o, Hitler după ce a lichdat 35000 dai adversari politici, in 1933. Mitul a fost creat de dictatori pentru justificarea instaurării lor, în fruntea statelor: Mussolini „Marşul asupra Romei", Hitler ,,Brauhauskeller-ul" din München*" iar la noi un prăpădit 6 Martie 1945. Si astfel se tindea la istorifcarea loviturilor de stat, prim manifestarea voinţei poporului, dar mitul tot mit rămâne, deci ceri amăgitor şi ireal, ca să nu spunem mincinos , s‘a văzut atunci că bucuria şi succesele bazate pe fan nu rezistă şi duc la prăbuşire. Cu atât mai spectaculoasă, cu atât disimularea a fost maitrivială, iar întrunirea de acum o săptămână în Piaţa Naţiunii, s'a desfăşurat în această apăsătoare atmosferă, fr. O, Cam !!$ DE Pffl Cei*cu! Profesional al Corpului Didactic Membri corpului didactic secundar şi primar sunt convocaţi pentru Marţi 3 Decembrie orele 17.30 la Clubul Central din str. Clemenceau Nr. 9 în vederea reorganizării cercurilor profesionale. prinia iernii asupra datelor urile ale plicei noastve (Urmare din pag. I-ar nişte fapte de miracol. Rezultatele reale se cunosc: desmăţ financiar, speculă, foamete, teamă, conflicte între ţară şi „autorităţi”, incertitudine. Iată marea soluţie a regimului: diversiunea. Omul este uluit şi năucit, persuasiv nociv. Putinţa de concetrare şi opoziţie îi este anulată, paralizată. Generaţii şi generaţii. Însăşi viaţa în toată ampla ei funcţiune conservatoare şi novatoare, a contribuit să edifice, în conştiinţa colectivităţii şi în organica naţiunei, aceşti puternici piloni de susţinere: instituţiile! Distrugându-le, se desfiinţează orice potenţial de rezistenţă naţională. Priviţi cu atenţie marile organisme de putere sufletească şi materială, de forţă morală şi socială ale statului! Le veţi putea identifica după atenţia cu care, acolo, — pe aria lor de autoritate, — văzutele şi nevăzutele forţe ale coliţiei comuniste,— s’au polarizat mai intens. Acolo veţi găsi „şantierele de atac” ale Partidului Comunist: comitete şi birouri.......pentru apărarea intereselor, etc., etc.” . Există declanşată o pedagogie a fricei: versiuni, contraversiuni, slagone, lozinci. Cetăţeanul trebue sdruncinat moralmente. Se urmăreşte a i se insufla o teamă nedefinită: mâine, cetăţeanul, va trebui să circule, printre semenii săi, în aceiaşi stare de panică şi spaimă cu care — noaptea, traversează un cimitir. Astăzi există o psihoză: frica de arestare şi teama de foame... Instaurat fără consimţământul Ţării, — al Ţării moşilor şi strămoşilor noştri, — Guvernul actual a purces la reforme structurale dar de interes personal, cari au afectat profund echilibrele fireşti ale statului. Dar, volens-nolens, Guvernul şi toate organismele de teroare aferente, şi-au asumat , conştient sau inconştient, o mare răspundere. S’au creiat precedente: cine guvernează, peste voinţa ţării, răspunde. S’au creiat metode specifice de sancţionare, se vor repeta aidoma şi în viitor. Ţara nu poate fi confiscată sub voinţa unui partid. Ţara nu se poate subordona unei acţiuni care nu are rădăcini în sufletul ei şi in sistemul ei de viaţă. S’au desfiinţat efectivele Armatei prin anticiparea tratatului de Pace. Simultan s’au majorat enorm efctivele jandarmeriei şi acelea ale poliţiei. Gunsaiul este agresiv în interiorul graniţelor. Ţara este pusă în lanţuri. Autorităţile agresive şi represive, armate şi utilate, au ca obiectiv propriul lor popor; cu adevărat „au fost creiate pentru popor” Violenţa cu care este înfruntată, de către guvernanţii de astăzi, orice opoziţie, maschează frica de răspundere. Este o solidaritate, pe viaţă şi pe moarte, a celor vinovaţi în faţa scadenţei.Acest moment poate fi întârziat. El nu poate fi suprimat Guvernul conduce o acţiune cu diverse şi, bine alese „puncte de aplicaţie’*'. Acţiunea creiază reacţiunea. Să se facă atenţie.! Vine un moment când reacţiunea egalează, în intensitate şi energie, acţiunea. Să se facă atenţie! Ora istoriei a bătut de mult 11. Matei Odobescu Nr. 26.597 din 12 Oct. 1945 GREFA TRIBUNALULUI ILFOV SECŢIA III-a C- C. EXTRAS Dl. ‘Arcadie Eftimie zic Chirilov din Bucureşti a intentat acţiune de divorţ în contra soţi®, «ale Eufrosina Chirilov cu domiciliul necunoscut în U R. S. S. din motive determinate de lege. Act dotal nu există. Din căsătorie a rezultat Copila Maria în vârstă de 5 ani. Termenul în ședința publică la 21 Decembrie 1946. a Grefier(ss) Indescifrabil r r . Ji r. 2 328/96 _ GREFA TRIBUNALULUI ARGEŞ. ' fe , SECŢIA I-a ,» 1 Extrag da Divorţ Nr. 36-9181 Domnul Nicolae V. Maneadin Albeşti-Argeş prin petiţia înreg. Îs Nr. 9381/946, a Intentat acţiune de divorţ contra soţiei sale Elisabeth NI Manea din Cerbureni-Argeş, pentru motivele din acţiune. Din căsătorie au rezultat 3 copii, Gheorghe 13 ani, Maria Z. ani fi Ilie 6 ani. ii Pârâta posedă 50 arii pământ de diferite calităţi situat în comuni" V. Iasului-Argeş. Termen de judecată la 12 Decembrie 1946. i ~ ~ ■*( Grefier, tes) Indescifrabil Dosar 678/948 . TRIBUNALUL BIHOR ORADEA SECŢIA II-aA Extrasde pe acţiunea de divorţ intentată de către reclamantul Hera Dumitru din comuna Tilecuş contra soţiei sale Elena Constantin Duţu. Reclamantul Hera Dumitru din comuna Tilecuş prin petiţia înreg. sub No. 3163/1946 a introdus la acest Tribunal acţiune de divorţ în contra soţiei sale Elena Constantin Duţu pentru desfacerea căsătoriei încheiată la data de 27 Octombrie 1940 înaintea ofiţerului stării civile com. Telega. Avere părţile nu au. Din căsătorie s-a născut copilul Octavian la 6 Octombrie 1941. Termen pentru judecarea acțiunei este la 7 Decembrie 1946. Grefier, Indescifrabil Dos. Nr. 1580/1946- TRIBUNALUL BIHOR ORADEA SECŢIA H-a Extras de pe acţiunea de divorţ intentată de către Ciordas Dumitru din comuna Burzuc contra pârâtei Ciordas Ana născută Simut, din comuna Burzuc. Prin petiţia înreg. sub No. 4117 1946 reclamantul Ciordas Dumitru din comuna Burzuc a intentat acţiune de divorţ contra soţiei Ciordaş Ana născută Simut din com. Burzuc pentru desfacerea căsătoriei încheiată la data de 30 Aprilie 1933 înaintea Ofiţerului stării civile al comunei Ineu. Părţile avere nu au. Din căsătorie s'a născut copila Elizabeta la 26 Iulie 1934. Termen pentru judecarea acţiunei este fixat la 20 Decembrie 1943. Grefier. (ss) Indescifrabil Dosar nr. 1688/1945