Drum Nou, iulie 1955 (Anul 12, nr. 3279-3305)

1955-07-22 / nr. 3297

2 11 ANI DE EXISTENŢĂ A POLONIEI POPULARE La 11 ora în turmă, la 22 iulie 1944, pe primul petec de păunind po­lonez eliberat de către eroica Armată Sovietică, alături de care lupta ar­mata poloneză renăscută, în oria­şul Helm a fost publicat Manifestul Co­mitetului Polonez de Eliberare Na­ţională. Acest manifest a deschis o eră nouă în viaţa ţării. Ziua de 22 iulie 1944 a devenit ziua de naştere a Poloniei noi. Pentru istorie, 11 ani reprezintă un interval de timp extrem de scurt. Dar aceşti ani au fost plini de eve­nimente faţă de importante, de rea­lizări atît de minunate încâ ei cons­tituie o întreagă epocă în viaţa po­porului polonez. Aceşti ani i-au schim­bat în mod radical destinul. Vechea Polonie a panilor, ţară înapoiată, agrară, era de fapt o anexă de materii prime a statelor imperia­liste, obiect de exploatare pentru ca­pitalul străin. Astăzi, Polonia nouă, Populară — stat independent și suve­ran al­ oamenilor muncii — a deve­nit o putere industrială dezvoltată, cu o agricultură în plină ascensiune, cu o cultură înfloritoare. Îndeplinind cu succes planul trie­nal­­de refacere a economiei, poporul polonez a trecut la înfăptuirea pla­­nului de şase ani de dezvoltare a e­­comomiei naţionale — plan de indu­strializare a ţării şi de construire a bazelor­­Socialismului. A­stazi, Polo­nia democrat-populară ocupă în Eu­ropa locul al cincilea în ce priveşte producţia globală industrială. In pre­zent, producţia industriei poloneze este de patru ori mai mare decit în 1938,­­pivotul ei fiind industria grea. In anii de după război, au apărut noi ramuri ale industriei. Cu ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice se dez­voltă cu succes industria de tractoare şi automobile, de maşini agricole mo­derne, de construcţii navale. Potrivit planului de şase ani s-au construit noi întreprinderi metalurgice, printre care combinatul „V. I. Lenin“ de la Nowa-Huta, pe care oamenii muncii îl numesc cu mândrie „Magnito­­gorsk-ul Poloniei“, uzina „Boleslaw Bierut" de la Czestockowa, uzina de oţel de calitate „Warszawa“ şi al­tele. Tot mai des înspumează apa mări­lor ebu­ide vaselor lansate de pe noile şantiere navale din Gdansk, Szcze­cin, Elblag. Din momentul dând masele munci­toare au cucerit puterea, în satele poloneze au loc necontenite schimbări. La sate nu mai există ca în tre eș­­t miilio­ane de „oameni de prisos" pen­tru care acasă la ei, s­ub cerul piatriei lor, nu era destui­ pămînd, nu se gă­sea de lucru pentru mâinile lor iscu­site. S-a terminat pentru totdeauna cu peregrinările ţăranilor prin ţări străine în căutare de lucru. Una din cele mai mari posibilităţi deschise ţă­rănimii de industrializarea ţării şi de clasa muncitoare este aceea de a păşi pe calea agriculturii mecanizate, prin cooperaţia de producţie. In R. P. Po­lonă există în prezent 9.900 de coo­perative agricole de producţie. Multe din ele au obţinut importante suc­cese economice, asigurîmd membrilor lor venituri incomparabil mai mari de­cât cele obţinute intr-o gospodărie individ­ua­lă mijlocie. Mai fumegau cartiere Întregii, se mai năruiau încă ziduri cînd vitejii varşovierai au început reconstrucţia străvechiului lor oraş de pe Vistula. Varşovia din zilele noastre, e măr­turia puterii omeneşti nesecate, în­treaga Polonie şi-a unit eforturile pentru a o readuce la viaţă, pentru a-i vindeca rănile. Ingineri, istorici, pictori, sculptori au îndeplinit un lu­cru fără seamăn. Ei au reconstruit o parte a oraşului extact în forma lui veche, aşa cum era înainte de trece­rea hoardelor fasciste. împreună cu vechiul oraş se înalţă noul oraş cu străzi şi bulevarde mo­derne, cu frumoasa Piaţă a Consti­tuţiei, cu măreţul palat al culturii şi ştiinţei — preţiosul dar al poporului sovietic. In Varşovia, care aidoma pasărei Phoenix din legendă a reînviat din propria ei cenuşe, lucrările de recon­strucţie continuă. Ea se pregăteşte acum să primească solii tinereţii, ai păcii şi prieteniei din lumea întreagă. Omul Poloniei libere este înfăptui­torul şi celorlalte minunate construcţii cu care este împânzită întreaga ţară. „La fiecare cinci minute în Polonia se dă în folosinţă o nouă încăpere“. Această frază simplă şi lapidară re­dă expresiv amploarea extraordinară a lucrărilor de construcţie din Po­lonia. Pentru ca să nu se mai repete nici­odată anii sumbri ai ocupaţiei, pentru ca niciodată să nu mai existe Oswie­­cim, Maidanek şi celelalte lagăre ale morţii, pentru ca realizările sale, mun­ca sa paşnică să fie asigurate, po­porul polonez a salutat cu bucurie semnarea Tratatului de la Varşovia, încheiat între ţările europene ale la­gărului ,socialismului şi sprijinit de puternica Chină Populară. El vede în acest Tratat o contribuţie importantă la cauza apărării şi întăririi păcii, o garanţie a securităţii, o pavăză în calea agresiunii, în calea acelora care uneltesc reînvierea militarismului german. Stabilirea frontierii germano-polo­­ne pe Oder-Neisse, pe care oamenii muncii ,polonezi şi germani au numit-o frontiera păcii, contribuie nu numai la întărirea relaţiilor paşnice prieteneşti dintre Republica Populară Polonă şi Republica Democrată Germană, ci în­tăreşte totodată cauza păcii şi securi­tăţii în Europa. întărirea prieteniei dintre cele două popoare, manifestată cu o nouă vigoa­re cu prilejul festivităţilor celei de a 5-a aniversări a acordului pentru sta­bilirea liniei de frontieră pe Oder şi Nefese a fost salutată de popoarele ce­lor două ţări cu aceeaşi bucurie, pe care au resimţit-o cu prilejul recentei semnări a Tratatului de la Varşovia. Această prietenie este cea mai bună chezăşie care asigură continuarea o­­perei de construire a socialismului, precum şi obţinerea victoriei finale a cauzei păcii, democraţiei şi socialis­­mu­luî. La cea de a 11 -a aniversare a elibe­rării Poloniei, poporul munci­tor din ţara noastră trimite un călduros salut poporului polonez-frate şî îi urează din înîmâ noi succese în lupta sa pen­tru socialism și pace. (Agerpres) Drum nou Pe urmele materialelor publicate în „Drum nou“ In articolul „Descoperirea şi valo­rificarea rezervelor interne in între­prinderi“ publicat în ziarul nostru, au fost criticate o serie de între­prinderi pentru lipsă de preocupare faţă de problema creşterii producti­vităţii muncii şi reducerii preţului d­e cost al produselor. In urma criticii aduse, unele din­tre aceste întreprinderi au luat mă­suri concrete pentru îndreptarea si­tuaţiei. Iată ce ne comunică fabrica de­ crmvitare „Balanţa“ din Sibiu: Serviciul ternici“ prin cabinetul tehnic, va lua măsuri pentru reali­zarea prototipurilor de inovaţii şi in­troducerea lor în procesul de pro­ducţie, dînd prioritate celor care a­­fectează în mod direct productivita­tea muncii, calitatea producţiei şi e­­conomiile de timp şi imateriale. Planul de reparaţii periodice şi capitale va fi în viitor urmărit cu mai multă­­atenţie. De asemenea co­lectivul de conducere se angajează să urmărească în termen realizarea măsurilor tehnico-organizatorice pre­văzute în plan, precum şi a tuturor celorlalte propuneri venite din no­dul muncitorilor, care sunt legate de îmbunătăţirea procesului de produc­ţie este: Tot în această problemă fabrica „Elastic“ din Sibiu, ne comunică: S-a redus consumul specific la materialele de bază în semestrul I­, la arcuri spirale pentru tractoare I. A. R. cu 0,018 kg., la arcuri lame pentru tractoare K. D. cu 0,015 kg., precum şi de alte fabricate. Fabricaţia de pinteni a fost con­centrată în sectorul forje, eliminînd astfel manipulările şi transporturile interfazice. In felul acesta am reu­şit să mărim productivitatea cu 12 te­sută etc. Dacă întreprinderile de mai sus au primit just critica şi au luat măsuri pentru îndreptarea lipsurilor, și tot­­același lucru putem supune de fabrica „Metalurgica“ din Sibiu, care ne-a trimis un răspuns formal de critica făcută prin ziar. Astfel, în răspunsul primit, se arată că cele semnalate în articol sunt juste, însă întreprin­derea nu a luat până în prezent nici o măsură pentru lichidarea lipsuri­lor, menţionând doar faptul că „bi­roul organizaţiei de bază şi-a pro­pus ca pe viitor să activeze mai in­tens întreg personalul pentru desco­perirea şi valorificarea rezervelor interne“. Pentru buna depozitare a produselor agricole In scopul cunoaşterii felului cum bazele de recepţionare a produselor a­­gricole au fost pregătite în vederea campaniei de colectări, un redactor al ziarului nostru, a avut o convorbire cu tov. Vasile Munteanui, directorul C.R.R. Dăm mai jos întrebările şi răspun­surile primite: întrebare: Cum au f­ost pregătite ba­zele de recepţionare şi care este sta­diul lucrărilor de amenajare? Răspuns: In primul rînd, pe baza unui plan de muncă temeinic întocmit de către colectivul de conducere al CIR.R., s-a trecut re­­descongestionarea tuturor magaziilor de mare capacitate, făcîndu-se astfel posibil ca, lucrările de reparaţii, curăţenie şi dezinfectare să se poată efectua în termenul prevă­zut de Ministerul colectărilor. Pentru a avea o bună reuşită în această direc­ţie, din cadrul C.R.R.-ului s-a format un colectiv de îndrumători care au fost repartizaţi pe grupe de baze. In a­­tenţia noastră a stat şi problema ve­rificării şî reparării utilajixltrî necesar recepţionăriior, pentru care, s-au luat toate măsurile necesare în vederea în­­firrţăriî unui atelier mobil montat pe un autocamion şi care, deservit de un număr de patru mecanici au reparat aproape în întregime utilajul de re­cepţionare existent la baze. (prin uti­laj de recepţionare se înţelege lopeţi mecanice, harfe, selectoare, trioare, vînturătoare, samovare etc.). Cit priveşte lucrările de curăţenie şi dezinfectare, acestea au fost de ase­­menea terminate la toate bazele de re­cepţionare din regiune. Pentru verifi­carea modului în care s-au făcut toate aceste pregătiri, din partea conduce­rii C.R.R. a fost numită o comisie de recepţie care a ..verificat la faţa locuim calitatea tuturor lucrărilor executate. Spre a evita aglomerările, noi am luat măsuri pentru înfiinţarea unor ba­ze cu caracter sezonier. Magaziile aces­tor baze la fel au fost bine pregătite şi înzestrate cu utilajele de recepţio­nare trebuincioase. întrebare: Ce măsuri s-au luat pen­tru instruirea calificată a personalului de la bazele de recepţionare? Răspuns: Este de la sine înţeles că, buna funcţionare a bazelor depinde în mare parte şi de activitatea pe care o desfăşoară personalul. Pentru a nu se mai repeta lipsurile din anii prece­denţi, în vara aceasta, s-a făcut un in­structaj care a durat patru zile, cu toţi şefii de bază şi contabilii. întrebare: Ce preocupări aţi avut pentru înzestrarea laboratoarelor de la baze cu tot utilajul trebuincios? Răspuns: Toate bazele de recepţio­nare permanente au fost înzestrate cu utilajul necesar atît pentr­u determina­rea corpurilor străine cît şi pentru de­terminarea umidităţii şi a greutăţii hectolitrice a cerealelor. De asemenea la bazele sezoniere s-au repartizat a­­parate pentru stabilirea greutăţii hec­tolitrice precum şi aparate „D.r. An­­dronescu“ ,pentru determinarea umidi­tăţii. Pentru uşurarea muncii în labo­ratoare precum şi pentru evitarea a­­glomerărilor la laboratoare s-au con­struit rampe pentru sondarea produse­lor agricole. Tot în acest scop s-au luat măsuri de introducere a sistemului de lucru pe bandă rulantă datorită căruia, în­tocmirea tuturor formelor precum și a plății produselor către producător, se face pentru fiecare în parte în cel mult doua ore. Nr. 3297 $6sa JeofivoBJoptufaBcc? fîh&‘efu&/l' st SAnVett/r&v | mp/m­mmm __Cifre si fapte din raionul Sibiu__ In fabricile, in uzinele şi pe ogoarele raionului Sibiu, tineretul, plin de elan, cinsteşte cu frumoase realizări Festivalul. Despre aceste realizări ne scrie tov. Alexandru Lukács, prim-secretar al comitetului raional U.T.M. Sibiu. D­in întrecerea socialistă ce se desfăşoară in cinstea Festivalului şi a zilei de 23 August sunt angrenaţi 2600 tineri din raion. Au luat fiinţă în acelaşi timp numai în oraşul Cisnădie 6 brigăzi de producţie, 8 posturi utemiste de control. In întreprinderile „11 Iunie“, „Victoria“, ,,Mătasea Roşie“ iniţiativa grupei sindicale nr. 19 pentru ridicarea cali­ficării celor mai slabi, este larg răspundată. „ Chemarea celor 26 de întreprinderi din regiunea Stalin pentru a da patriei cu­ mai multe acumulări socialiste peste plan, a avut un mare răsunet şi in Cisnădie. Tinărul Nicolae Radoi, unul din iniţiatorii che­mării şi-a luat angajamentul să dea pînă la 23 August economii de 7000 lei peste plan. „ Acelaşi avint in muncă se manifestă şi pe ogoarele gospodăriei agricole colective din comuna Gâmboaca. Tinerii de aici au efectuat lucrări de întreţinere a culturilor, de depistare a gindacilor de Colorado. Cei mai harnici dintre ei au fost Stoica Lucreţia, Ioan Popa, Ioan Vlad.­­ Brigada de tineret de la gospodăria agricolă colectivă Dealul Ocnei condusă de Maria Smedescu, a recoltat 15.000 kg. legume tim­purii, depăşindu-şi planul cu 12 la sută.­­ Noi amenajări sportive s-a­u creat in ultimul timp in raionul Si­biu. Tinerii au dat tot sprijinul pentru­ construirea a 25 terenuri de volei, 15 terenuri de fotbal şi un poligon ac­tiv. 0 60 de mii kg. fier vechi au strins tinerii din raion. Utemiştii din comuna Slimnic, de pildă, au colectat 4000 kg. fier vechi. In ace­astă mun­că s-au evidenţiat Ion Popescu, Nicolae Hămbăşan, Ştefan Alexandroaei. Din împrejurimile oraşului Cisnădie, tinerii au strins 7000 kg. fier vechi. ÎNSEMNĂRI de pe teren Din preocupa­ile unei funicuie Nu-s nici 10 zile de cînd bătrîna Ioana Prescuirea a mers pentru nişte treburi în oraş, de unde s-a întors cu maşina nr. 50.196 a Auto­ta­nsportului din Făgăraş, maşină care face curse aproape regulat pe distanţa Oraşul Stalin—Agnita şi retur. De ced pen­tru Ioana Prescurea „blăstămată“ a­­ceastă maşină, cititorul îşi va da les­ne seama încercînd­­să înţeleagă cau­zele care, pe bună dreptate, o fac pe biata femeie să fie preocupată de gin­­dul că Radu, nepoţelul său, care ur­ma să sosească a doua zi din Făgăraş, trebuia să călătorească tocmai cu a­­ceastă maşină. ... Şi cu teamă, bătrîna începu să şi-l închipuie pe Radu călătorind cu autobusul. Uite-o, chiar acum se Urcă şi caută să-şi ocupe locul. Poate are nr. 9, poate 15, poate 23. Dar cum să ţi-l ocupi cînd pe spătarul băncilor nu scrie nimic? Să fie ăsta? Poate-i dincoace? Ia să numere: 1, 2 ... 5. Aicî trebuie să fie. — Ce număr ai tinere?­­Bunicuței cînd a călătorit, atuncea, îi zisese un vlăjgan: „Ce număr ai baroc”? — Cutare! O să zică­­nepotul. — Aici! Numără să vezi! — Le înumăr tovarășe: 1, 2,... — De unde știi că trebuie să-ncepi cu numărul din faţă? Dar, în sfârşit, hai mută-te cît mai ai unde. Şi cum e supus din fire, Radu o să se mute. Apoi o să viină altul, o să înceapă să numere, fie de la coadă de cap, fie de-a-ndoaselea şi Radu, iar o să se mute. Cînd o să vină şi al treilea, Rădu­cu neavînd unde să se mai aşeze va rămîne desigur în pi­cioare. In tort ,acest timp va sta între ciocan şi nicovală, adică între cei cu, şi fără­­loc, ascultînid de ţipetele ta­xatoarei Ana Dincă, care încearcă să facă ordine. In sfîrşit, certăreţii se vor împăca, înţeleg,înd că vina o poartă cei care doar numerotează biletele, fără să ţină seama de locuri. Radu o să vadă p-ormă c-a rămas fără doi­­trei bumbi, că șapca s-a repezit pe undeva pe sub bănci, încercînd tot­odată să ghicească oare ce deget de la picior i-a fost strivit. Deodată însă „blăstămăţia“ va cîrîi, se va zmuci înainte și ca trăsnită, n-o să se mai mişte. Se vor da toţi jos împreună cu şoferul loan Konn°rt şi-şi vor­­da cu bănuiala. — Nu mai e benzină! O să glu­mească şoferul du­pă ce şi-a băgat nasul în măruntaiele maşinii. In sfîrşit după un ceas de aşteptare, prin bunăvoinţa unui alt şofer, care din întimplare avea drum pe acolo, vor căpăta preţiosul carburant şi scîr­­ţîir­d din toate mădularele, maşina se va pune în mişcare, pentru ca la in­trarea în Cincul să se poticnească din nou. Cauciucul! Spărtura fiind mică, reparaţia nu va lua prea mult timp nerăbdătorilor călători. Insă, ghinion, şoferul d­in neatenţie v­a băga ceva mai mult aer în camera cauciu­cului care, cu un zgomot asurzitor, va căsca o gură cît toate alele, leşi­­nînd în faţa privirilor uimite ale neno­rocoşilor drumeţi. Reparaţia fiind de data aceasta foarte anevoioasă, pleoapele obosite ale bătrânei i-au învăluit aproape în în­tregime ferestrele vederii. Lucrurile dimprejur și-­au pierdut treptat, con­turat, scufur­duindu-se în întuneric, înăuntru însă, ocei au continuat să urmărească imaginara călătorie a ne­potului. Deodată — ce grozăvie! — mașina face u­n salt de parc-ar fi tau­rul din comună și se rostogolește în șanț. Dînd un țipăt, bunicuța a tre­sărit. — Bine că și căzătura nu s-a-ntîm­­plat, a fost numai în vis, oftă ea ușu­rată ștergîndu-și broboanele de su­doare care-î încununau fruntea. Cu oameni de teapa ăstora, care pleacă fără benzină, ginei ea mai departe, nu poţi fi prea liniştit la drum. Somnul n-a mai vrut s-o mîngîie pînă cînd lumina dimineţii s-a pornit să bată direct în geam. Atunci s-a dat jos din pat şi a­­deschis fereastra prin care odată cu mireasma florilor de cîmp i-a venit şi ideea salvatoare. Trebuie să facă așa! Altminteri---- șî cu groază revăzu pentru a nu știu cîta oară călătoria aceea pe care a făcut-o cu cîteva zile în urmă, vreînd-o din nou, acum cîteva clipe. — Petre, își ghionti ea bărbatul. Hai, nu mai lenevi! Ți-ajunge! Du-te și înjugă boli, ca să-l aducem pe Radu. Bătrînu! a deschis ochi’i nedumerit. — Da ce ţi-a vrat? Ce, cu autobu­sul nu poate? — Nu ştii în ce hal eram eu, cînd am venit cu autobusul? — Dre­ptu-i, se scărpina d­in cap, amerttîn­du-şi cu ce greutate îşi recu­noscuse soţia, în arătarea care cobo­rtse atunci din autobus. Şi bătrînUil execută întocmai indi­caţiile bunicuţei, molfoind supărat cuvintele: — Ce ţi-e şi cu ăştia de ,la autobu­sul Făgăraş-Agnita. Ehei, dacă ar fi după inima ce le-aşi mai freca ridi­chea! Iată de ce, în dimineaţa­ aceea, moş Petre Prescurea a putut fi văzut cum pufăind din luleaua-i de lut îşi în­demna nemulţumit boulenii pe dru­mul care duce la Făgăraş. D. GRISTEA Şcoala specială de fete surdo-mute din Sibiu Printre nenumăratele şcoli înfiin­ţate în armii regimului nostru demo­crat popula­r, se află şi Şcoala specială de fete surdo-mute din Sibiu. Elevele acestei şcoli primesc în mod gratuit îmbrăcăminte, hrană şi instruirea ne­cesară, bucurînd­u-se de o îngrijire deosebită. Această şcoală, unde elevele sunt şcolarizate timp de 9 ani, (de pe vârsta de 7 ani pînă la 16 anii) pe lingă fap­tul că aducă elevele, le asigură şi o instruire profesională, eliberîndu-le o diplomă de calificare profesională la terminarea şcolii. Părinţii fetelor surdo-mute din re­giunea noastră se pot­­adresa cu toată încrederea acestei şcoli, unde copiii primesc o educaţie specială şi devin cetăţeni folositori ai societăţii şi a patriei

Next