Drum Nou, septembrie 1957 (Anul 14, nr. 3952-3976)

1957-09-01 / nr. 3952

PROLETARI DIN TOATE TARILE. I'MTI VA ! ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL PM.R. SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL REGIUNEA STANN ANUL XIV, Nr. 3952 ★ DUMINICĂ, 1 SEPTEMBRIE 1957 ★ 8 PAGINI, 20 BANI JXL UA% C4LfW± 40L oMu£ O#, Uzinele „Steagul Roşu“ pe drumul progresului tehnic Se extinde mecanizarea In secţia tratament termic, a uzi­nelor „Steagul Roşu” a fost dat în exploatare un cuptor de călire pe bandă, care lucrează complet meca­nizat. Față de vechile cuptoare, produc­tivitatea muncii se dublează, se re­duce numărul muncitorilor, asigurîn­­du-se totodată condiţii mai bune de lucru. Un al doilea cuptor similar s-a montat şi se află în prezent în faza de finisare. Maşinile sunt so­site din Uniunea Sovietică. Toate pregătirile pentru aplicarea unui nou procedeu tehnic au fost terminate, arborele motor care în prezent se execută la uzinele „Stea­gul Roșu” prin forjare, va fi rea­lizat de-a­cum înainte prin turnare. Pentru aceasta este proiectată utili­zarea procesului turnării în coji de bachelină sau cel al turnării în mie­zuri. Drept material se va folosi fonta modificată sau fonta nodulară (o metodă de elaborare care se folo­seşte pentru prima oară în ţara noastră), înlocuindu-se astfel oţelu­rile speciale laminate care se ela­borează anevoios. Prin înlocuirea oţelului şi redu­cerea prelucrării mecanice şi evita­rea matriţelor la forjare, preţul de cost al produselor este redus cu a­­proximativ 40 la sută, iar calitatea acestora creşte simţitor prin mări­rea rezistenţei de uzură. Noul procedeu s-a şi a­plicat la fa­bricarea axelor cu came, care şi-a trecut probele şi în prezent se află montate la primele autocamioane aflate în rodaj. Cu 40 la sută mai ieftin Tricotaje peste plan A­da oamenilor muncii produse de l­arg consum din ce în ce mai multe, mai ieftine şi mai bune, este considerată de către colectivul fa­bricii „Textila Roşie” din Oraşul Stalin, ca una din sarcinile cele mai importante. Elanul cu care s-a pornit întrecerea în cinstea zilei de 23 August, nu şi-a pierdut din i­n­tensitate nici după această dată. Zilele ce au urmat după marea noastră sărbătoare au fost şi ele încheiate cu succes. In intervalul de 26—29 august, deci in 4 zile, colectivul fabricii a dat peste plan un număr de 321 bucăţi tricotate. Prin munca lor însufleţită tovarăşe­le Erna Falk, Elisabeta Kocaina, de la secţia confecţii, Maria Taicu de la tricotat şi altele, au ajutat din plin colectivul în obţinerea a­­cestui rezultat. Echipe de control obştesc fruntaşe Zilele trecute la uzinele „Inde­pendenţa” din Sibiu, au avut loc adunări pe secţii, unde s-au ales e­­chipele de control obştesc, pentru comerţul de stat. Cele 10 echipe ale­se sunt formate din cei mai buni muncitori, fruntaşi în producţie. Strungarii Mihai Ghi­lean Cristian şi forjarul Ioan Marcu, au fost aleşi pentru a treia oară. Această echipă îşi duce de 3 ani de zile cu aceeaşi competenţă munca de control ob­ştesc. Numai în cursul anului trecut, echipa a avut peste 100 de ieşiri şi a luat parte la 4 raiduri-anchetă. De felul cum a muncit şi rezultatele bune obţinute, a devenit echipă frun­taşă pe oraş. De asemeni, echipele conduse de Vaier Miclea, Vas­­ie Bîtu, mergînd împreună pe teren şi împărtăşindu-şi experienţa, au con­tribuit în mare măsură la îmbunătă­ţirea muncii în unităţile controlate. G. M. ie deosebita executării arăturilor de vară O producţie agricolă bună in anul viitor, se poate obţine numai pregă­tind în bune condiţiuni solul şi e­­xecutînd însăminţările la timp. Una din lucrările agricole de peste an este şi arăt­a de vară. Cu cit mai mari suprafeţe de teren vor fi ara­te acum, cu atît mai repede şi mai bine vor fi executate ultimele lu­crări pregătitoare însămînţării, cu atît mai mult va spori producţia la hectar. După ultima situaţie întocmită de secţia agricolă a sfatului popular regional, reiese că şi regiunea noastră s-au executat arături de vară în proporţie de 54 la sută pî­­nă în prezent. Fruntaşe în această muncă sunt raioanele: Făgăraş (80 la sută) şi Mediaş (75 la sută). Rămase mult în urmă sunt raioanele Codrea (21 la sută), Rupea (30 la sută) şi Sibiu (40 la sută). Sfaturile populare comunale, a­­gronomii care lucrează la sate, tre­buie să ia toate măsurile pentru a mobiliza pe ţăranii muncitori spre a executa într-un termen scurt volu­mul arăturilor de vară planificate. Sfaturile populare raionale îndru­mate de comitetele raionale de partid să îndrumeze și să controleze executarea acestor importante lu­crări agricole. BIBLIOTECA CII IRAU —O— Se aleg noi comisii de control obştesc ! Tovarăşul Loan Fulea ne infor­mează că la fabrica „Elastic” din Sibiu, a fost aleasă din rîndul mun­citorilor o comisie de control ob­ştesc, menită să contribuie la lichi­darea lipsurilor din comerţul de stat şi cooperatist. împărţirea avansurilor în G.A.C. Bucuria recoltei îmbelşugate Aplicînd pămîmtului şi plantelor îngrijirea cuvenită, gospodăria co­lectivă din Deal, raionul Tîrnăveni, a realizat recolte cum puţine au fost întilnite prin partea locului. La orzul de toamnă bunăoară, produc­ţia medie întrece 2600 kg., iar la grîu, 1800 kg. la hectar. Datorită producţiei îmbelşugate, harnicii colectivişti de aici, s-au bucurat de sporite avansuri în natu­ră, pe care le-au primit mai zilele trecute. Colectivista Katalina Béres, pentru cele 740 zile,muncă a primit ca a­­vans de 40 la sută, 1852 kg. grîu, 592 kg. orz, 148 kg. ovăz și peste 2200 lei. De asemeni, Francisc Sza­kács, care a avut 713 zile-muncă, a fost răsplătit cu 1783 kg. grîu, 570 kg. orz și cu o frumoasă sumă de bani. ILIE OLARU, coresp. Unde mergem astăzi? Iubitorii sportului din Oraşul Stalin, au astăzi un program des­tul de „încărcat". Astfel, cu în­cepere de la orele 14, pe Stadio­nul Tineretului se desfăşoară în­­tîlnirea Energia 132—Recolta Cod­rea (campionatul regional de fot­bal). Pe acelaşi stadion, are loc în continuare, de la orele 16, întîl­­nirea feminină de handbal Progre­sul Oraşul Stalin—Recolta Codrea (handbe­l categoria A), iar de la orele 17, Energia Steagul Roşu în­­tîlneşte în cadrul campionatului ca­tegoriei A de fotbal, Dinamo Cluj. Ziua Aviaţiei R.P.R. Chemarea înălţimilor A­stăzi am o misiune foarte u «JflL soară. Reproduc doar cîteva ^ ~ crîmpsie din interesanta po­vestire a tovarăşului Andrei Păi, maistru principal la Rafinăria nr. 9 din Oraşul Stalin: — Vream să învăţ să zbor. Ta­tăl meu era mecanic de locomotivă, iar taxa pentru cursurile la școala de zbor, era o sumă egală cu a aproape 10 perechi de boi. O avere. Renunțînd, mi-am pus în gînd să-mi fac singur un avion fără motor. Am cioplit întîi modele mi­niatură, pe care le slobozeam în spatele Tîmpei. Pentru planor însă aveam nevoie de lemn, de piază, de aparatură pentru comandă. M-au ajutat cîţiva prieteni, printre care unul Gheorghe Lazăr, un român, muncitor ca şi mine. Prima încer­care însă i-a fost fatală. Cred că noi îl meşterisem bine, dar vîntul, care pe alunei ne privea cu ciudă, ca orice stăpîn în preajma detro­nării, ne-a făcut-o bună. Abia m-am desprins din funii şi pleosc!­­ Ce ciudă­­ îmi ziceam că niciodată nu voi putea trimite înălţimilor o solie, a mea. Ele refuzau să mă bage in seamă, îşi bateau joc de „sticleţii” mei ciopliţi din vechituri. Au ur­mat alţi ani de muncă şi de econo­mii. In ’33, m-au concediat din ate­lierul în care lucram. De renunţat însă, nici gînd. Cînd s-a prăbuşit Hubert, un pasionat constructor de planoare şi modele, m-au părăsit toţi entuziaştii mei sprijinitori. Am rămas numai cu Lazăr. Hubert s-a aruncat din vîrful Tîmpei, deşi vîn­tul promitea schimbări neaşteptate. Cîteva zeci de metri s-a rostogolit ca un bolovan. A avut însă noroc. I­­­mi era ciudă. Omul numai cu tmotoare poate fi prieten vîn­­tului? Aripile singure nu-s bune? Am zburat. Am zburat întîi la patru metri înălţime pe o distanţă de nici 80 de metri. Am zburat apoi pe Tîmpa şi la Sînpetru. Ultima dată am intrat într-un vîrtej şi la cădere — din fericire pe un teren nămolos — am intrat cu capul în pămînt. înălţimile nu conteneau să mă ademenească. Strigătul lor însă răsuna acum cu totul altfel. Zbu­rasem. Nu asta îmi mai doream. Vream să construiesc eu, după pla­nurile mele planoare şi modele, pe care pilotul să fie stăpîn şi care să­ nu se vrăjmăşească cu vîntul. Mult mai tîrziu, cînd la noi la rafinărie s-a înfiinţat cercul tine­rilor „aveseapişti" am luat iniţia­tiva constituirii unui cerc de tineri îndrăgostiţi de meşteşugul pe care, pot să spun, că acum îl stăpînesc. Am început numai cu 25 de băieţi. Prima promoţie. Dintre ei, Gheor­ghe Deliu a plecat mai departe, la o şcoală de zbor. Dionisie Holanda, este instructor de gradul II, Mircea Maierean, se face constructor de motoare. E student. Pentru asta lor nu le-a cerut nimeni nimic, dimpo­trivă, au primit. Bani, haine, cărţi, aparate. -a întrerupt pentru a-mi a-­­­răta „aşii” celor 54 de mo­­feie construite în at­eier­ul cercului. Recordment de înălţime, de durată, de distanţă. Modele su­ple, migălos dichisite, legăninduşi aripile la cea mai mică adiere. Abia la sfîrşit mi-a spus în cîteva cu­vinte, la repezeală, tocmai ceea ce-l întrebasem întîi şi întîi. Mi se spu­sese că familia lui este o familie de îndrăgostiţi ai acestui meşteşug deosebit Mi-a spus zimbini­ în­curcat. — Da. Mi-am învăţat şi copiii. Cele trei fete: Rozalia, Elena şi Viorica. Elena, la numai 15 ani, s-a anga­jat să facă zboruri cu avionul sani­tar pentru lansarea de paraşute cu medicamente. Nu de mult, o ase­menea cursă a fost făcută la spi­talul din Sf. Gheorghe, unde erau solicitate de urgenţă două flacoane de sînge. Avionul a ajuns la timp. In 14 minute, paraşuta cu slngele care avea să întoarcă la viaţă un om, a coborît în curtea spitalului. D­­in ceea ce mi-a mai povestit, interesantă am socotit-o ca­­ fiind şi realizarea modelelor în stare să zboare cu aceeaşi dura­tă şi distanţă pe vreme de iarnă, cînd — se ştie — acest sport intră într-un fel de „sezon mort”, sezo­nul de proiecte, menghină şi ciocă­­naşe. Păsările­­ năzdrăvane ale celor patru Pál zboară şi iarna, pe ceaţă ?! frig, la sub zero grade. Aşa am aflat povestea celor pa­tru Pál, meşteri renumiţi în arta prieteniei cu înălţimile, l-am vizitat cu gînd să-i felicit de ziua lor şi a tuturor celor care au răspuns tai­nicelor chemări ale nesfîrşitelor d­i­zonturi. D. CRI­ST­EA ÎN CLIŞEU: Familia Pal la lucru

Next