Drum Nou, iulie 1966 (Anul 23, nr. 6686-6712)

1966-07-22 / nr. 6704

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE INTCT-VA! „­um nou ORGAN Al COMITETULUI REGIONAL BRAŞOV Al PC.R. ,Dur SI Al STATUI­UI POPULAR REGIONAL "Anul XXIII, nr. 6704 Vineri 22 iulie 1966 4 pagini 25 bani IN CUPRINSUL ZIARULUI: ■ Pe teme ale muncii politice de masă: Amplificator de energii (pag. a 2-a) Cetăţeneşti • Cetăţeneşti • Cetăţeneşti (pag. a 3-a) ■ A XXII-a aniversare a eliberării Poloniei (pap. a 4-a) Adresa maistrului: LOCUL DE MUNCA Factor proeminent al activităţii de producţie, maistrul coordonează munca a zeci şi zeci de oameni, răspunzînd solidar de calitatea pro­duselor executate, de îndeplinirea ritmică a sarcinilor de plan, de pro­ductivitatea muncii şi costul produ­selor şi în general de întreaga acti­vitate economică a sectorului ce i-a fost încredinţat. în cuvîntul rostit la închiderea Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie a.c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al C.C. al P.C.R., subli­nia printre altele necesitatea prezen­ţei permanente a maistrului în pro­ducţie, de a nu părăsi atelierul fără a lăsa înlocuitor care să răspundă de îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin. în vederea îndeplinirii aces­tor atribuţii in mod e­­xemplar, maistrului îi es­te necesar, pe lingă mij­loacele materiale de pro­ducţie, şi un element e­­senţial , TIMPUL. Pentru a vedea cum sunt folosite cele 480 de minute afectate produc­ţiei de către maiştri, ne-am propus o anchetă la uzina „Hidromecanica“ din Braşov. Redăm succint cîteva din constatările făcute în sectoarele şi atelierele uzinei, acolo unde tre­buie să-l întîlnim pe maistru oricînd este nevoie de prezenţa lui. Primul salt­­ de la funcţionar la maistru în secţia uzinaj-montaj lucrează nouă maiştri de schimb şi trei maiş­tri şefi la atelierele strungărie mică, strungărie mare şi freze. Din discu­ţia avută cu tov. BADEA NEA­­GOE, unul din cei patru maiştri de la atelierul strungărie mică, am des­prins faptul că recent, în secţie, au fost luate măsuri pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, ceea ce creea­ză condiţii mai bune desfăşurării ac­tivităţii lor. — Cu numai cîteva zile în urmă — ne mărturisea interlocutorul — mai bine de 40 la sută din bugetul de timp îl afectam decontării ma­noperei lucrărilor efectuate de mun­citori. îmi petreceam vremea bine­înţeles mai mult aici, în biroul sec­ţiei, nu în atelier. Astfel, numai o mică parte de timp îmi rămînea pentru a da indicaţii tehnice munci­torilor şi abia dacă puteam urmări loturile de produse la controlul de calitate. Ce decurgea dintr-o asemenea practică se poate vedea din cîteva exemple: în timp ce maistrul Emil Deme­ter completa în birou carnetele per­sonale ale muncitorilor, aceştia file­tau car­tierele. Nu le dăduse nici o indicaţie tehnică, nici n-a avut ră­gazul de a-i controla pe parcurs. Cînd lucrarea s-a încheiat, maistrul a constatat slaba calitate a pieselor. Evident, totul trebuia luat de la în­ceput, intervenţie care ar fi trebuit s-o facă acolo în atelier, dar n-a avut loc. Cam tot în acest fel s-au petrecut lucrurile şi cu executarea corpurilor de prevenire. Maistrul Carol Molnar completa carnete, fişe, tabele în biroul secţiei, iar în ate­lier lucrarea se executa sub nivelul indicilor de calitate. Au urmat dis­cuţii, intervenţii şi în cele din ur­mă remanierile care au costat efort, timp. Cite cazuri de acest gen s-au întîmplat, e aproape im­posibil de precizat. — Măsurile luate de conducerea uzinei la in­dicaţia comitetului de partid — a continuat IUI4N­3F tov. Badea — îmi per­mit ca acum aproape jumătate din ziua de lucru să fiu efectiv între maşini, să dau indicaţiile nece­sare strungurilor, să mă pot ocupa mai mult de pregătirea lucrului, a dispozitivelor, de reglarea utilajelor. Acest pas înainte s-a obţinut prin redistribuirea unor sarcini cum ar fi : completarea carnetelor personale ale muncitorilor, a tichetelor de lu­cru şi a altor lucrări de evidenţă ce transformaseră maistrul într-un au­tentic funcţionar. Dar primul nu înseamnă totul­ ­ adevărat, maistrul poate fi acum mai mult timp între oameni. Strun­garii Gyula Szabó, Pompiliu Neago­­vici, Árpád Boros, au observat în timpul lucrului o deviere de la for­ma cilindrică pe care ar fi trebuit s-o dea reperului aflat în execuţie. Maistrul Badea aflat în apropiere, a intervenit prompt. La scurt timp, soluţia a fost găsită şi lucrarea s-a putut continua, fără pierderi ma­teriale şi de timp. Aşa ar trebui să se întîmple întotdeauna. Iată însă, că uneori şi acum maiştri mai plea­că, bunăoară, în căutarea unor de­sene. Dacă la biroul atelierului de­senul nu este găsit, trebuie căutat la biroul tehnic. Aici, omul aşteaptă, în atelier, treaba bună sau rea mer­ge înainte sau în cel mai fericit caz oamenii aşteaptă întoarcerea maistru­lui. In altă situaţie maiştrii pierd timp preţios şi sunt rupţi de activi­tatea de atelier datorită lipsei unor materiale prescrise de normele teh­nice. Sunt nevoiţi să caute prin ma­gazii oţelul sau fonta prevăzută AL. CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a 2-a) /•O legendă plăsmuită II cu milenii in urmă a răzbătut ţină la noi, transcrisă cu migală in manuscrisele Renaşterii. Corăbierii antichităţii au dus-o învăluită în farme­cul celor mai buni poves­titori, ţină în cele mai în­depărtate porturi ale lu­mii cunoscute pe atunci. In negura mileniilor, în care s-a creat această le­gendă, strălucirea soarelui era ca şi azi, iar sub căl­dura razelor sale înflorea aceeaşi vegetaţie pe ţărmu­rile Mediteranei şi în stră­vechea Eladă. Numai că pe atunci marele astru al Galaxiei noastre îşi aveai­in credinţa oamenilor, stă­­pinul său atotputernic, zeul Helios. Chipul său, dăltuit de măiestria sculptorilor,­­infăţişa ■simbolic străluci­rea şi măreţia soarelui. Era reprezentat cu o coroană de raze pe frunte şi stă­­pînea imensităţile spa­ţiului ceresc, pe care le străbatea într-un car tras de patru armăsari înari­­paţi. Intr-una din zile, fiul său Faeton i-a cerut carul de foc al soarelui, cu toa­tă comoara sa de pojar şi lumină. Rugămintea i-a fost îndeplinită, dar Fae­ton n-a putut ţine în frîu armăsarii. Is ritual, simbolul po-­ vestirii, ruptă din mitologia greacă, es­te cutezanţa înaripată, frîntă de neputinţă în fa­ţa forţelor naturii. Acesta e Faeton al antichităţii. Ci­titorul de azi al mitologiei îl asociază, volens-nolens, cu Faetonul modern al zi­lelor noastre, într-o reali­tate plină de conţinut şi semnificaţie. Omul vremii noastre, stăpînul tehnicii, a cărei dezvoltare este ului­toare, devine stăpînul ab­solut al forţelor naturii, ale cărei legi îi sînt tot mai deplin cunoscute. Noul Faeton străbate imensităţile spaţiului cos­mic în carul de foc al ra­chetelor, taie văzduhul cu forţa avioanelor superso­nice, învinge distanţele i­­mense pe magistralele de oţel ale continentelor. Gîndurile ne-au purtat spre acei oameni, care stă­­pinesc coloşii de metal ai locomotivelor, cu care sun­tem­ în măsură să învingem distanţele în ritm tot mai rapid şi care reproduc, la o scară proporţională, i­mensele progrese ale teh­nicii moderne. Geneza lor, ca mecanici de locomotive, ca stăpîni absoluţi ai carelor de foc de pe magistralele de oţel, în şcoală trebuie căutată. Recent, alţi 18 noi absol­venţi ai şcolii de mecanici din cadrul Direcţiei regio­nale C.F.R. Braşov, prin­tre care se află Ştefan Ni­­chifor, Costică Neagu, Nicolae Zugravu şi Ion Vasile au urcat treptele lo­comotivelor începînd să­ străbată distanţele, să în­vingă depărtările, transpor­­tînd mărfuri şi călători. P P­entru a le întrezări mai bine activitatea de viitor, am făcut o vizită la Depoul de lo­comotive C.F.R. din Bra­şov. Inginerul Atanasie Drăghici, şef adjunct al depoului, ne-a spus de la început : — Ar fi bine să discu­taţi cu unul din mecanicii noştri. — Pe cine ne recoman­daţi ! In acest timp s-a des­chis uşa şi în cadrul ei şi-a făcut apariţia un mun­te de om. Inginerul a zîm­­bit satisfăcut. — A sosit la timp. Vă recomand pe I. Cojocaru, mecanic pe o locomotivă electrică. Un Faeton modern, re­prezentam al vremii noas­tre. Am discutat cu el în­delung, l-am însoţit într-o cursă şi pe carul său de foc i-am ascultat, povesti­tă molcom, viaţa, pentru a-i întregi portretul. De la început un amă­nunt semnificativ. Mecani­cul de locomotivă. 1. Co­jocaru a atins ieri 1.000.000 kilometri parcurşi pe re­ţeaua feroviară. Distanţa, echivalează cu de 21 de ori linia ■ ecuatorului şi de... două ori şi jumătate dis­tanţa de la Pămînt la Lu­nă. Dar, mecanicul nostru nu dă nici o atenţie, nici o nuanţă solemnă eveni­mentului, avînd convinge­rea că n-a ajuns încă nici la jumătatea distanţei pe care o va străbate cu lo­comotiva în decursul ca­rierei sale. Incheindu-şi stagiul la „focărie", I. Cojocaru a plecat acum 11 ani în pri­ma cursă ca mecanic pe o locomotivă din seria 10.000. Ce fel de lo­comotivă era ! Cu regret dar nu o vom mai putea vedea decit în fotografie. Au fost scoase din uz toa­te. La „cimitirul depoului“ mai putem vedea ultimele piese provenind dintr-o a­­semenea locomotivă. Aces­tea iau drumul Reşiţei pen­tru ca, retopite, să intre în componenţa unor loco­motive Diesel electrice.­­Prima locomotivă cu a­­buri în circulaţie a fost „Racheta“ construită de George Stephenson la 1829, iar prima linie ferată în circulaţie a fost Manches­ter — Liverpool. Prima locomotivă avea o forţă de numai 12 C.P. şi o vi­teză de 22 km. pe oră.­ Rînd pe rînd, I. Cojo­caru a deservit toate se­riile de locomotive cu a­­buri. In 1960 el a coborît de pe o locomotivă seria 142.000, reîntors dintr-o cursă de la Teiuş cu tre­nul 302. A fost ultima lui cursă pe o locomotivă cu aburi. O nouă­ şcoală, şi în fe­bruarie 1960 plecă în pri­ma cursă pe o locomotivă Diesel electrică. Viteze sporite, tehnică mai avan­sată, condiţii de lucru mai bune. El a deservit prima locomotivă Diesel electrică din ţară, trimisă la repa­raţii capitale după un parcurs de 670.000 km., cu 70.000 km. mai mult faţă de prevederi. Pasiunea, priceperea şi voinţa îl duc mai departe. In acest an el urcă pe lo­comotiva electrică E.A.2­001 pe care o deserveşte, şi în prezent. De astă da­tă forţa carului de foc es­te imensă, de peste 7.000 (Continuare în pag. a 2-a) NOUL FAETON de ŞTEFAN PETRARU La recoltatul tinetelor naturale | RITMUL A SPORIT, DAR NU IN TOATE RAIOANELE­ Recoltatul fînețelor naturale con­tinuă să se situeze pe loc de frunte în agenda lucrărilor agricole actuale din regiunea noastră. Cu toate ploi­le locale căzute în ultimele 2—3 zile, ritmul de lucru la cositul, uscatul Raionul Sf. Gheorghe 80,i°/o Raionul Tg. Secuiesc 75,99/« Oraşul Braşov 64,9­ V» Raionul Făgăraş 61,3°hi Raionul Agnita 59,0°lo şi transportatul finului se menţine destul de ridicat în majoritatea uni­tăţilor agricole, datorită măsurilor organizatorice luate de consiliile de conducere, de uniunile raionale ale cooperativelor agricole de produc­ţie, la îndrumarea organelor de par­tid, pentru folosirea cît mai bună a zilelor frumoase, a braţelor de mun­că şi a mijloacelor mecanice ce le stau la dispoziţie. Pînă în seara zilei de 20 iulie, re­coltatul fîneţelor s-a făcut în coo­perativele agricole pe o suprafaţă de 72.504 ha., faţă de cele 118.497 ha. planificate. Şi în ultimele 4 zile, în fruntea întrecerii pentru terminarea cît mai grabnică a acestei impor­tante lucrări se situează cooperati­vele agricole din raioanele Sf. Gheorghe şi Tg. Secuiesc, urmate de cele din raza oraşului Braşov, unde zilnic ies la lucru un mare număr de cosaşi, urmaţi de echipe formate din femei, pentru uscatul şi aduna­tul finului în căpiţe. In aceste ra­ioane există condiţii ca în 4—5 zile cositul fîneţelor să se termine în în­tregime. O succintă analiză a vitezei cu care s-a desfăşurat cositul fîneţelor în perioada 18—20 iulie duce la con­cluzia că nu în toate raioanele se acordă atenţia­­cuvenită acestei lu­crări. Dacă printr-o mobilizare ma­sivă a forţelor şi mijloacelor exis­tente în unităţile din raionul Sibiu s-au cosit în numai 3 zile aproape 2400 ha. (cea mai mare viteză de lucru înregistrată în acest interval de timp în regiune, în schimb vi­teza de lucru nu a crescut pe măsura posibilităţilor în raioanele Rupea, Agnita. In alte raioane, deşi timpul este înaintat şi cu fiecare zi ce trece ca­litatea fînurilor se depreciază, vite­za de lucru se menţine mult sub nivelul cerinţelor. In raionul Sighi­şoara s-au cosit în perioada 18—20 iulie doar 781 ha., iar în coopera­tivele agricole din raionul Mediaş doar 1.200 ha. Menţinerea unui ritm la fel de anemic în aceste raioane şi în zilele ce urmează, pune sub sem­nul întrebării terminarea recoltării fîneţelor în timp optim, aglomerînd această lucrare în paralel cu seceri­şul griului, lucru ce trebuie evitat. Se constată, de asemenea, că în unele raioane se desfăşoară extrem de greoi transportul finului de pe cîmp şi depozitarea lui în şuri şi fînare. Mult rămase în urmă în această privinţă sunt cooperativele agricole din raza oraşului Braşov, cele din raioanele Mediaş, Sighişoara şi Agnita. Pentru remedierea acestei situaţii se impune folosirea judicioa­să a tuturor atelajelor, precum şi a autocamioanelor existente în coope­rativele agricole, în următoarele 4—5 zile vor trebui luate asemenea măsuri încît recoltatul fîneţelor să se termine pe toate terenurile de deal şi luncă. T. SLEAM Situaţia recoltării tinetelor naturale la data de 21 iulie Total pe regiune 64,0 Blajul industrial îşi amplifică potenţialul energetic. Foto : GH. BĂNUŢĂ ÎNSEMNĂRI Necesitatea visului îndrăzneţ înainte de orice, sesiunea festi­vă de referate şi comunicări a cercurilor tehnice de elevi de la şcoala tehnică şi tehni-­i­că de maiştri a Grupului şco­lar „Hidromecanica“ — Braşov, deschisă ieri după-amiază, este o dovadă a felului cum tinerii par­ticipanţi ştiu să viseze îndrăzneţ. Sunt tineri ai zilelor noastre, pen­tru care impresionanta lume a teh­nicii a devenit şi un univers de contemplaţie activă prin care gîn­durile lor trec spre ziua de mîine. Comunicările şi referatele, ne transpun, majoritatea, într-o lu­me a viitorului. Visurile capătă dimensiunile realului, argumen­tate prin demonstraţii ştiinţifice şi liniile riguroase, dar nu lipsite de emoţie ale desenelor şi schiţe­lor tehnice. Mi-am notat tema unui referat ce va fi ţinut de elevii Cristina Pavlicek, Vasile Vîscă şi Eilsabeth Sooss : „Un reactor al viitorului, care produce mai mult material fustonabil decit consumă“. Iată un vis îndrăzneţ care va fi privit cu mult interes de partici­panţi. Îmi amintesc faptul că Eiffel exclamase în faţa primului prototip de avion cu reacţie din lume făcut de românul Coandă: „Păcat că nu te-ai născut cu trei­zeci de ani mai tîrziu“ ! Vorbele lui Eiffel au un tîlc melancolic, dar exprimă în acelaşi timp şi faptul că în lumea de atunci un vis îndrăzneţ putea rămîne fără ecou, fără posibilitatea de a fi îm­plinit. Or, la noi visul îndrăzneţ nu numai că este apreciat, dar el devine o necesitate, un atribut prin care se manifestă însăşi tine­reţea noastră. O tinereţe care face tangibil orice vis, oricît de îndrăz­neţ ar fi. O altă comunicare a sesiunii prezintă principiul de funcţionare al unei centrale termoelectrice. A trecut numai un an de la cel de-al IX-lea Congres al P.C.R. şi indi­caţiile acestuia în legătură cu uti­lizarea energiei atomice pentru producerea electricităţii, stimulea­ză nu numai pe oamenii de ştiin­ţă, care vor transforma această sarcină în realitate, ci şi pe elevi, pentru că acesta este drumul visu­lui la noi. N. STOE La fiecare fază de execuţie, o înaltă calitate. Iată unul din obiec­tivele pe care şi l-au fixat în întrecerea socialistă muncitoarele secţiei de încălţăminte de la Fabrica de piele şi încălţăminte din Agnita. Foto : OLGA ROATIŞ I­I Din ţară Pe linia ferată electrificată Braşov-Bucureşti Au început lucrările de electrifi­care a ultimului tronson al căii fe­rate care leagă Braşovul cu Capita­la­­ Ploieşti-Bucureşti. în cadrul a­­cestor lucrări, se prevede sistemati­zarea şi centralizarea electrodinami­­că a staţiilor de pe parcurs. De ase­menea, se va monta un nou tip de şină, ceea ce va permite mărirea vi­tezei de circulaţie. In prezent se lucrează la planta­rea stîlpilor electrici şi lucrările pre­gătitoare de întinderea cablurilor. Conform graficului de execuţie, pînă la sfîrşitul acestui trimestru se vor termina toate probele de dare în exploatare a sectorului de cale ferată electrificat Cîmpina-Ploieşti. Soiuri superioare de grîu CLUJ.­­ Din liniile noi de grîu obţinute de cercetătorii staţiunii ex­perimentale agricole din Turda, un număr de şapte s-au dovedit supe­rioare soiurilor cultivate pînă acum în ţară. „Turda 383-62“, de pildă, a­­sigură o producţie ce depăşeşte cu 15 la sută „Bezostaia I“ şi cu peste 40 la sută soiul raional „Cenad 117“. Griul provenit din această linie nouă, aflată în curs de omologare ca soi, se coace repede, are o mare rezistenţă la boli, frig şi mai ales la cădere, ceea ce permite mecanizarea completă a lucrărilor de recoltare. în prezent, specialiştii staţiunii lu­crează la obţinerea unor hibrizi de grîu pentru producţie. O noua fabrica de bioxid de carbon PLOIEŞTI. — La Ploieşti a înce­put să producă o nouă fabrică de bioxid de carbon. Aceasta este do­tată cu instalaţii perfecţionate, în cea mai mare parte realizate în ţară. întregul proces de producţie este di­rijat de la un tablou de comandă. Noua unitate are o capacitate de producţie de 1.600 kg. pe zi, repre­­zentînd o cantitate triplă faţă de aceea a vechii fabrici de acest fel din localitate. Materia primă a fabricii o constituie gazele arse reziduale de la centrala termică a combinatului industrial . „Progresul“. (Agerpres) Pe drumurile forestiere Specialiştii de la întreprinderea de construcţii forestiere din Bra­şov au aplicat cu succes stabili­zarea terasamentelor unor dru­muri auto cu praf de var, scurtîn­­du-se astfel termenele de execuţie. De foarte multă vre­me caut o carte : volu­mul 6 din operele lui Bal­zac, colecţia „Clasicii li­teraturii universale“. Nu l-am găsit nici în depozi­tul C.L.D.C., nici in raf­turile Bibliotecii regiona­le. Singura speranţă au rămas cunoscuţii reco­mandaţi de un prieten, lată-mă, cercetîndu-le bi­bliotecile personale. Acasă la Petru Chiri­­ță, de pe str. Castelului nr. 43. — N-ai volumul 6 din Balzac ? — N-am. — „Deavolul captiv" de unde îl ai ? — L-am . .. împrumu­tat, în mai, de la Biblio­teca regională... — Dar „Toporul de argint“ ! — Tot de „împrumut“. — Nu le restitui ? — Se poate ? Abia mi-am în­cropit o bibliotecă și... La Toma Comănescu de pe B-dul Lenin nr. 10. — Văd că n-ai pe Balzac. In schimb „Enigma Otiliei“ și „Oul de cristal“ poartă ştampila Bi­bliotecii regionale. . . — Iau și eu de unde este, că doar nu se face gaură-n cer . . . — Se face însă gaură-n buzu­narul bibliotecarului. Că ce-ai „împrumutat“ tu, plăteşte el. La casnica Vasilica Dinuleasa, de pe B-dul Lenin nr. 3. — Nici dumneata nu-l ai pe Balzac. „Cavalerul“ şi Piatra lunii“ par să fie „împrumutate“ de la Biblioteca regională ... — Sînt superbe. Face să te-nvîrţi de ele... La Elisabeta Murdare, de pe str. Aurel Vlaicu nr. 89. — Caut pe Balzac. — Nu-l am. Te-aş servi cu „Sfîrşitul familiei Rassenfooss“, „Doamna Tereza“ şi „In faţa steagului“, dar abia am putut să mi le „procur“ de la Biblioteca regională. — Aţi fost somată prin scri­soare. — Am restituit. .. somația. Nu mai am nici o nădejde că voi găsi volumul 6 din Balzac. Dacă nici la cei mai „strîngă­­tori“ cititori din Brașov nu l-am găsit, unde să-l mai caut ? A. SOCACIU

Next