Drum Nou, septembrie 1967 (Anul 24, nr. 7048-7073)

1967-09-17 / nr. 7062

wpum nou ORfiAll ÎL CDfflfTETULUI REGIONAL BRASOV Al PIS. $1 AL SfAIOllll POPULAR RECIORUL ANUL XXIV Nr. 7062 Duminica, 17 SEPTEMBRIE 1967 4 pagini 25 bani Contractul este o obligaţie fermă, nu o învoială facultativă Cerinţele privind ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii eco­nomice reclamă tuturor întreprin­derilor să acţioneze ca un singur or­ganism. Orice defecţiune ivită în angrenajul tot mai intens al rela­ţiilor de colaborare dintre întreprin­deri — în dubla lor calitate de be­neficiari şi furnizori — periclitează ritmicitatea producţiei în ansamblul ei. Tocmai de aceea, îndeplinirea ri­guroasă a obligaţiilor consemnate în contracte, sub semnătura conduceri­lor întreprinderilor, este o problemă de o deosebită importanţă. Cît pen­tru regiunea noastră, aceasta este şi o problemă de maximă actualitate. Cauza , în timp ce marea majoritate a întreprinderilor noastre îndepli­nesc sistematic şi ritmic prevederile contractelor, unele tratează cu uşu­rinţă obligaţiile ce le revin, conside­­rîndu-le secundare şi îndeplinindu-le „pe apucate“. „Şi aşa ne-am realizat planul“ într-un fel sau altul, conducerile mai multor întreprinderi ne-au în­­tîmpinat cu cuvintele acestea. Ele au ţinut totodată să ne spună şi procentele cu care şi-au depăşit pe ultimele luni prevederile valorice la producţia globală şi marfă, precum şi planul la unele sortimente. Cu totul altfel au reacţionat atunci cînd in discuţie s-a pus punctul pe i : realizarea contractelor. „E adevărat, ne-a spus tov. ing. Vasile Trif, directorul Fabricii de şu­ruburi din Brașov, că unele con­tracte nu au fost realizate în între­gime". Pentru a vedea concret la cite contracte nerealizate se referă cuvîntul „unele“, ne am interesat la serviciul desfacere. „Pe luna august, ne-a spus tov. Mihai Drăgh­ici, șeful serviciului, fabrica noastră a rămas deficitară la circa 60 de contracte. Pe luna în curs, situaţia s-a mai îmbunătăţit şi sperăm ca pînă la sfîrşitul trimestrului III să reducem restanţele la jumătate“. Din convor­birea avută cu dinsul am desprins că e vorba de produse „mărunte“ dar nu lipsite de importanţă, ca : 1,3 milioane şuruburi, 40.000 bucăţi bolţuri sferice, 32 tone piuliţe etc. într-o situaţie similară se găseşte şi uzina „Hidromecanica“. Ea nu a onorat pe luna trecută un nu­măr de 32 de contracte. Printre produsele date uitării, figurează : 2 bucăţi turbosuflailte, 4 electrocom­­presoare şi diferite piese de schimb pentru utilaj petrolifer. Chiar şi Uzina de autocamioane, care în ultimul timp a înregistrat succese deosebite în acţiunea de ri­dicare pe o treaptă superioară a ac­tivităţii economice, a rămas defi­citară în luna august la un număr de 10 contracte. Ponderea valorică a acestora o reprezintă blocurile motor S.R.-101, a căror livrare la beneficiari ar fi permis repararea a circa 1.200 de autocamioane. Cu însemnate poziţii nerealizate la contracte se prezintă, de aseme­nea, întreprinderile „Independenţa"­­Sibiu, „Electroprecizie“-Săcele şi alte­le, care arborează o neîndreptăţită automulţumire de pe urma rezulta­telor globale. Dar... Beneficiarii ? N-au decît să aştepte ... Am în faţă o situaţie cuprinzând principalii furnizori din regiunea Braşov, cu restanţe în livrări pentru comerţ la 31 august a.c. Printre a­­ceştia se numără : I.I.L. „Mobila“ Sf. Gheorghe, I.I.L. Făgăraş, I.I.L. Mediaş, I.I.L. Tg. Secuiesc şi C.I.L. Blaj — cu mari restanţe la mobilă ;­­ R.T.C. — cu o restanţă de 227 tone slănină ; Uzinele textile Cisnădie — cu 513 m.p. covor pluşat; I.C.I.L. Sibiu — cu produse lactate în va­loare de 1,12 milioane lei ; Fabrica „8 Mai“ Mediaş — cu încălţăminte diferită în valoare de 274.000 lei ; „Tîrnava“ Mediaş — cu catifea cord în valoare de 183.000 lei şi „Vitro­­metan“ Mediaş — cu sticlărie în va­loare de 236.000 Iei. Că beneficiarii, îndeosebi unitățile comerciale, n-au primit respectivele produse, nu i-a N. NICOLAU (Continuare in pag- a 2-a) Proletari dîn toate țârîle, unHt-vi! CITE CEVA DESPRE GRANDOMANIE Intrai în biroul ingi­nerului șef cu speranța că aici voi izbuti să dezleg firele destul de încîlcite ale unei vădi­te nedreptăți pricinuite unuia dintre muncitorii veterani ai uzinei. — Nu cunosc și nici n-am timp să mă ocup de problema asta — îmi spuse, evident plic­tisit, conducătorul teh­nic. Adresaţi-vă şefu­lui de atelier, el precis o cunoaşte... Remarcînd privirea mirată a interlocutoru­lui, inginerul şef nu se putu reţine şi izbucni: — Zău, tovarăşe, ce vrei de la mine, am toa­tă întreprinderea în grijă, cum o să mă o­­cup de toate fleacurile? Omul părea sincer indignat la gîndul că cineva i-ar putea pre­tinde lui, care are de rezolvat probleme de însemnătate cardinală, să se aplece cu înţele­gere omenească asupra unui caz atît de mă­runt cum era cel de care-l pomenisem. Mi s-a părut a avea în faţă unul din aspec­tele cele mai ilustrati­ve ale unui anume mod de a privi lumea şi oa­menii, străin de opti­ca specifică universu­lui moral al societăţii noastre. E vorba de o aşa-numită „privire în mare“ sau, altfel zis, de grandomanie. Bazată pe o confuzie de valori, pernicioasă în esenţă, această difor­mare a viziunii — ca­re are adesea la rădă­cină evidente martor-VICTOR BÎRLĂDEANU moţii de caracter — tinde a crea artificial opoziţii, inexistente în fond, între problemele mari şi cele mărunte, între imaginea de „an­samblu“ ■ a lucrurilor şi multitudinea detaliilor ce o alcătuiesc, justifi­­cînd astfel ignorarea măruntelor, complexe­lor şi, uneori, incomo­delor probleme umane din care se compune viaţa unei colectivităţi. Există însă şi alte as­pecte ale aceleiaşi ma­nii a grandoarei. Mă gîndesc, de pildă, la arhitecţii şi urbaniştii care­ au proiectat fai­moasele „restaurante­­gigante".­­Din fericire, la Braşov, n-au prea fost lăsate să-şi­ facă loc un asemenea feno­men şi o asemenea con­cepţie, cum s-a întîm­­plat în alte oraşe, unde şi-au făcut apariţia un fel de hale „ultramoder­ne“, superparalelipipedi­­ce, rebarbative prin i­­mensitatea lor neospi­talieră şi care s-au do­vedit, fireşte, nerenta­bile). Întrebîndu-l pe unul dintre proiectanţi des­pre raţiunile ce au pre­zidat la conceperea u­­nor asemenea coloşi ai alimentaţiei, am primit următorul răspuns : — Trebuiau să co­respundă viziunii arhi­tectonice de mari di­mensiuni care defineşte fizionomia noilor car­tiere... Şi astfel, de dragul unei abstracţii reci, u­­nor proporţii şi unei fizionomii, s-a sacrificat bunul simţ comercial, s-a sacrificat gustul fi­resc al omului simplu de a lua masa ori de a petrece o seară cu pri­etenii într-un cadru in­tim, voios, plăcut, fa­miliar (cum atîtea lo­cande braşovene îi ofe­ră). Toate acestea au fost jertfite pe altarul nespus de iluzoriu al grandomaniei. „Falsa măreţie e i­­naccesibilă...“, spune în „Caracterele“ sale La Bruyere. Şi tot marele premergător al „secolu­lui luminilor“ adaugă : „Adevărata măreţie e blajină, familiară, popu­lară; se lasă pipăită şi mânuită şi nu pierde nimic cînd e văzută de aproape...“. Limpede ca bună ziua, nu-i aşa. Aş afi­şa acest citat şi în bi­roul inginerului şef de care pomeneam la în­ceput, ca şi în unele a­­teliere de proiectare. Nu de alta, dar să a­­mintească un adevăr e­­senţial al umanismului încorporat în însăşi fiinţa societăţii noas­tre, şi anume că omul este ţinta supremă a tot ce realizăm. Omul sim­plu cu necesităţile şi preferinţele­­ sale, cu problemele sale mari sau mici, cu bunul simț care-i modelează de milenii existența coti­diană. Cum poate fi evitata o pierdere de cel puţin 500 kg. cartofi la hectar sarcini precise pe brigăzi, echipe şi oameni. In actuala campanie de receoltare a cartofilor primim un sprijin sub­stanţial din partea celor două bri­găzi de tractoare ale S.M.T. Hăr­­man, care deservesc cooperativa noastră. Zilnic 10 maşini de scos cartofi funcţionează fără întrerupe­re. Pentru ca transportul cartofilor să se facă rapid am repartizat la această lucrare toate cele 6 autoca­mioane şi tractorul rutier cu două remorci, proprietatea cooperativei. De asemenea, am repartizat zilnic şi cîte 50—60 de căruţe. Cu aceste forţe, în cel mult trei săptămîni vrem să terminăm cu recoltatul cartofilor de pe întreaga suprafaţă cultivată. Pînă în prezent recolta a fost strînsă de pe circa 180 de hectare. O problemă principală care ne preocupă şi asupra căreia aş dori să mă opresc mai pe larg în rîndurile de faţă este aceea a înlăturării pier­derilor. Este oare posibilă lichidarea lor ? Unii cooperatori sunt tentaţi să creadă — şi chiar se pronunţă în fe­lul acesta — că la recoltare pier­derile de tuberculi sunt „fatale“, „inerente“, „obiective“. Noi ne-am propus să dovedim cît de dăună­toare este această mentalitate şi să evităm deplin orice pierdere. După cum am arătat, scosul car­tofilor se face pe rînd cu mașinile S.M.T. In urma lor, peste 400 de cooperatori string tuberculii care se văd, îi sortează și îi depozitează în grămezi cu destinaţie precisă : să­­mînţă, consum, furajare. Practica ne-a demonstrat că oricîtă atenţie s-ar a­­corda la prima reeditare, este impo­sibil să se adune toţi tuberculii, şi că în acest scop sunt necesare unele lucrări suplimentare. Aşa de exem­plu, după ce s-a făcut recoltarea, a­­dunăm toţi vrejii de pe teren şi dăm cu o grapă uşoară. în urma gra­pei sînt scoşi la suprafaţă alţi tuber­culi pe care cîţiva cooperatori îi a­­dună cu grijă. Se face apoi o lu­crare cu cultivatorul procedîndu-se la fel. Şi cum terenul unde recol­tăm cartofii e destinat pentru se­mănatul griului, o dată cu arătura de bază mai sunt scoşi la suprafaţă din loc în loc alţi tuberculi. Şi pe aceş­tia îi strîngem. Aşa s-a reuşit ca după recoltare să se mai strîngă 500—800 kg. cartofi la hectar. Şi pentru că suprafaţa de teren cultivată cu cartofi este mare, unele tarlale găsindu-se la o distanţă de peste 6 kilometri, am luat măsuri să recoltăm mai întîi cartofii de la „periferie“, deoarece în caz de ploi drumurile se pot desfunda, şi cu cît BALINT ANDREI, preşedintele cooperativei agricole de producţie Săcele (Continuare în pag.­­ 2-a) A recolta 830 de hectare cu car­tofi, cîte am cultivat în acest an, nu este un lucru uşor. Sunt necesare măsuri eficiente, trebuie să mobili­zezi numeroase maşini, braţe de muncă, mijloace de transport, ast­fel încît întreaga lucrare să se exe­cute în perioada optimă şi la un înalt nivel calitativ, îndrumat de or­ganizaţia de partid, consiliul de con­ducere al cooperativei şi-a întocmit din vreme un plan de măsuri cu Citiți în pagina a 2-a l­s Premiere lirice Necesităţile producţiei stimu­lează neîncetat gîndirea şi ima­ginaţia, mobilizează personalita­tea umană în căutarea unor noi forme de materie. Scrutînd neli­mitatele abisuri ale naturii, oa­menii izbutesc să-i capteze ener­giile, aducîndu-le în gigantice re­cipiente uzinale, combină elemen­tele primare, obţinînd corpuri noi, cu proprietăţi nemaiîntîlnite. To­pind în creuzete uriaşe aluminiu, magneziu, siliciu şi mangan, un grup de specialişti ai laboratoru­lui central de la uzina „Metrom“ au obţinut un aliaj nou, „antico­­rodal“, aşteptat cu nerăbdare de multe întreprinderi ale ţării. Ten­taculele lichide ale acestui mate­rial rezistent la coroziunile me­diului salin şi la presiunile meca­nice au îmbrăţişat trupurile plu­titoare ale vapoarelor din şantie­rele navale, au intrat în caroseria autobuzelor fabricate la Bucureşti sau în compartimentele vagoane­lor construite la Arad. Biografia acestui aliaj obţinut pentru pri­ma dată la noi începe cu cîţiva ani în urmă, cînd fabricarea în serie a locomotivelor Diesel elec­trice necesita construirea unor profile dintr-un material produs LABORATO­RUL UZINAL ÎN FEBRA IN­VESTIGAŢIEI în ţară. Un colectiv de tehno­logi, proiectanţi şi muncitori, con­dus de inginerul Alexandru Su­­ciu, a pornit să exploreze micro­cosmosul metalelor, încercînd să le pătrundă tainele, obligîndu-le să renunţe la propria lor exis­tenţă, creînd noi reţele molecula­re. A fost nevoie de instalaţii noi, echipa trebuind să elabore­ze procesul tehnologic al turnă­rii semicontinue şi, după luni de muncă intensă, de migăloase ana­lize de laborator, călăuzite de ochiul cuantic al spectrografului, s-a dat semnalul primei şarje de „anticorodal“. Cînd torentul in­candescent s-a solidificat, valţu­­rile au laminat tabla care a fost supusă probelor mecanice. Rezul­tatele obţinute au fost cel puţin egale cu cele menţionate în stan­­dardurile străine. Pentru a putea fi fabricat la scară industrială au fost construite pentru prima dată cuptoare elec­trice cu sare topită, necesare tra­tării termice a pro­filelor. După 3 luni, colectivul, din care făceau parte inginerul Kremer Horst, maistrul Ion Rădăcină, proiectan­tul Szász Mihai, a adaptat cup­toarele existente la caracteristicile noului aliaj. Omologarea estradă­­rilor a constituit începutul pro­ducţiei în serie. In prezent, alia­jul produs la uzina „Metrom“ din Braşov, altădată adus din im­port, acoperă cerinţele întregii industrii. Preocupările actuale ale labo­ratorului, condus de inginerul Su­­ciu, sunt polarizate în jurul obţi­nerii unui nou aliaj necesar fa­bricării turbosuflantelor pentru locomotivele Diesel electrice, nu­mit „Permnal“. Deşi cercetările sunt abia la început, probele de laborator recent studiate au dat rezultate promiţătoare. Fiecare nou obiectiv al cerce­tării însufleţeşte orizontul spiri­tual, descătuşează noi energii, noi elanuri şi pasiuni. . VICTOR POP PE AICI A TRECUT FOILETO­NUL O) — anchetă retrospectivă - Ironia seacă bălţile. . V-aduceţi aminte de foi­letonul „Misterele lacu­lui“ ?. Povesteam în el (la 2 aprilie), cum o pompă de 12 ţoli a ajuns, graţie tehnicianului Octavian Bu­­zuleac de la D.R.I.F.O T. Braşov, în fundul lacului din preajma fabricii „Re­construcţia“ din Feldioara. Aflaţi că abia în mijlo­cul verii a putut fi scoasă la lumina zilei şi că aceas­tă complicată operaţiune de salvare a unui utilaj scump s-a făcut evacuîn­­du-se apa din lac, prin mijlocirea altei pompe. Multe amănunte nu vă putem furniza, fiindcă ce­le relatate nu le-am aflat din surse oficiale. Era nor­mal ca D.R.I.F.O.T. să ne comunice în scris costul recuperării pompei şi, în­deosebi, capitolul bugetar de unde s-au procurat a­­ceste fonduri. Cititorii e­­rau, de asemenea, deosebit de interesaţi în a afla da­că tehnicianul Buzuleac a contribuit cu ceva la scoa­terea pompei, sau dacă nu­mai întreprinderea a plă­tit oalele sparte de el. Sînt întrebări cît se poa­te de simple și fără echi­voc. Dacă ironia din foileto­nul amintit a contribuit la secarea lacului din Fel­­dioara, sperăm că reluarea va limpezi şi aceste legi­time curiozităţi. ...şi aţîţă focul în cuptor Reproducem, ad literam, un răspuns al conducerii tehnice a uzinei „Indepen­denţa“ Sibiu. „Urmare la scrisoarea dv.... referitor la foileto­nul „Convalescenţă“, vă facem cunoscut următoare­le : pentru procurarea ba­relor de silită necesare cuptorului electric de la secţia sculărie s-au întoc­mit fişe de import, con­form caracteristicilor no­minale, care au fost indi­cate corect, fiind însoţite şi de schiţă. Pînă în pre­zent nu au sosit aceste ba­re. Din investigaţiile fă­cute de serviciul aprovi­zionării, s-au găsit, în stoc supranormativ, la U.M. Cugir, 7 bucăţi bare de silită, care s-au montat, cuptorul fiind astfel în stare de funcţiune­. — Stimate tovarăşe di­rector tehnic — răspun­dem noi — cereţi serviciu­lui de aprovizionare să con­tinue investigaţiile. Poate că astfel veţi renunţa la barele din import, care, ştiţi şi dumneavoastră, se plătesc, adesea, foarte scump. Optaţi pentru cojoace ? De la Şoroştin, raionul Mediaş, ne-a sosit un răs­puns, semnat de consiliul de conducere al cooperati­vei agricole de producţie, în care se încearcă să se ATTILA SOCACIU (Continuare în pag. a 2-a) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT PE AMBASADORUL REPUBLICII INDIA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, a primit sîmbătă, 16 septembrie 1967, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii India în Republica Sodalîsti Romigî», Amrik Singh Mehta, în audiență de prezentare. Cu această ocazie a avut loc o convorbire cordială. Vizita primului ministru al Republicii Turcia, Suleyman Demirel Sîmbătă dimineaţa, primul minis­tru al Turciei, Suleyman Demirel, cu soţia, împreună cu ministrul a­­facerilor externe, Ihsan Sabri Ca­­glayangil, şi soţia, şi celelalte per­soane oficiale turce au plecat cu a­­vionul într-o scurtă călătorie pe litoral. Oaspeţii turci au fost însoţiţi de Alexandru Roabă, ministrul petro­lului, Vasile Şandru, adjunct al mi­nistrului afacerilor externe, şi Ion Drînceanu, ambasadorul Republicii Socialiste România la Ankara. La aeroportul oraşului Constan­ţa, premierul turc a fost salutat cordial de Petre Nicolae, preşedin­tele sfatului popular al oraşului, şi de alte persoane oficiale locale. Ti­nere în costume naţionale dobro­gene au oferit oaspeţilor flori. Oaspeţii au făcut o vizită la Sfa­tul popular al oraşului Constanţa, unde preşedintele statului a făcut o scurtă prezentare a oraşului şi li­toralului. A fost vizitată apoi mos­cheea din Constanţa, unde oaspeţii au fost întîmpinaţi de muftiul Iacub Mehmet, şeful cultului musulman din România. Muzeul arheologic, cu vestigiile sale milenare, a constituit, de ase­menea, un loc de popas. Părăsind cunoscutul aşezămînt de cultură constănţean, premierul turc a adre­sat prof. Vasile Canarache, directo­rul muzeului, calde felicitări pentru posibilitatea ce i-a fost oferită de a cunoaşte, prin intermediul bogate­lor exponate, aspecte ale trecutului îndepărtat ale acestor meleaguri ro­mâneşti. Coloana maşinilor s-a îndreptat apoi spre staţiunea viticolă Muris­t­olar, unde oaspeţii turci au fost sa­lutaţi de ing. Nicolae Barbu, vice­preşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii, şi de ing. Petre Tomo­­roagă, directorul staţiunii. Dind o înaltă apreciere felului în care mun­ca de cercetare ştiinţifică îmbinată cu o tehnică modernă a reuşit să valorifice într-un mod intensiv pă­­mînturile dobrogene — al căror e­­xem­plu edificator este Murfatlaru­ — premierul turc a urat gazdelor succese tot mai bogate în activita­tea lor. A urmat o vizită cu maşinile la Mamaia şi Eforie Nord. In această ultimă localitate, la hotelul „Euro­pa“, preşedintele Sfatului popular al oraşului Constanţa, Petre Nicolae, a oferit un dejun în cinstea oaspeţi­lor. In timpul dejunului, gazda şi premierul turc au toastat pentru dezvoltarea în continuare a relaţii­lor de prietenie şi colaborare din­tre România şi Turcia. In timpul vizitei pe litoral, nu­meroşi localnici şi turişti străini au salutat călduros pe oaspeţii turci. (Agerpres) Braşovenii Gabriela Ijac şi Radu Lupu în finala Festivalului ,,George Enescu“ Juriile secţiilor Concursului inter­naţional „George Enescu“ au anun­ţat numele candidaţilor admişi în etapa finală. La secţia de vioară vor fi audiaţi în această etapă următorii concu­renţi : Elena Konstantinova Adge­­mova (U.R.S.S.), Angela Gavrilă (România), Gabriela Ijac (România), Bogodar Antonovici Kotorovici (U.R.S.S.), Jurgen Pilz (R.D. Ger­mană), Mariana Sîrbu (România), Mariko Takagi (Japonia), Cornelia Vasile (România), Zinovie Vladi­­mirovici Vinnikov (U.R.S.S.). Concurenţii secţiei de pian sunt : Joseph Alfidi (S.U.A.), Samuel Smbatovici Alumian (U.R.S.S.), Dan Grigore (România), Radu Lupu (România), Pascal Marie-Roge (Fran­ţa), Cristina Ortiz (Brazilia), Tibe­­riu Szász (România), Anatoli Zal­­manovici Ugorski (U.R.S.S.). La secţia de canto au intrat în e­­tapa finală : Alisa Varthesovna Djamagorţian (U.R.S.S.), Viorica Cortez Guguianu (România), Pom­pei Hărăşteanu (România), Dioni­­sie-I­udovic Konya (România), La­jos Miller (Ungaria), Niculina Mi­­rea (România), Ionel Pantea (Româ­nia),­­Maria Slătinaru (România), Margarita Vasilievna Smirnov* (U.R.S.S.), Nina Stefanova Totev* (Bulgaria), (Agerpres) Start de toamnă pentru viitoarele anotimpuri îmbel­șugate ale ogoarelor. Milli BBMMMM—— .......——HHi Brasovene — mb—a—B—m­iiii—WMWh­^n VĂZUTE DE EL. VOICULESCU Daruri de septembrie. Pe «1«m 1 (Continuare în pag. » 2-a1 întrecere artistică „Te cîntăm, te slăvim Românie socialistă“ In dorinţa de a permanentiza activitatea formaţiilor artistice de amatori, aparţinătoare sindi­catelor, consiliile locale şi raio­nale ale U.G.S.R. au iniţiat în ultima vreme cîteva manifestări de masă primite cu interes de artiştii amatori. La Sf. Gheorghe şi Mediaş, de pildă, se desfăşoară un concurs şi, respectiv, o şta­fetă a brigăzilor artistice apar­ţinătoare uzinelor, fabricilor, şantierelor, I.A.S. şi S.M.T. La Braşov şi Sibiu Consiliile locale ale U.G.S.R. organizează concursuri „Pentru cel mai bun solist vocal şi instrumentist de muzică populară şi uşoară“, care urmăresc depistarea noilor ta­lente. Toate aceste acţiuni se inte­grează în întrecerea cultural-ar­­tistică ce se va desfăşura pe plan regional sub egida Comitetului regional pentru cultură şi artă și a Consiliului regional al U.G.S.R., pe tema „Te cîntăm, te slăvim, Românie socialistă".

Next