Drum Nou, septembrie 1968 (Anul 25, nr. 7360-7384)

1968-09-17 / nr. 7373

* r . . ­rum nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU ANUl XXV Nr 7373 Marţi, 17 septembrie 1968 4 pagini 30 bani Cu bucurie şi emoţie, zeci de mii de elevi din judeţul nos­tru, din întreaga ţară, au păşit ieri într-un nou an de învăţă­­mînt. Şcolile cunosc iar efer­vescenţa specifică fiecărui înce­put de drum, un drum care începe aici, în bănci sau la ca­tedră, şi care se continuă — prin ani şi generaţii — în ma­rile realizări ale epocii noastre, în verticalele impunătoare ale contemporaneităţii socialiste. Anul 1968 va rămîne un an deschizător de etapă nouă pen­tru viitorul şcolii româneşti. Documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din aprilie a.c. şi Legea învăţămîntului orientează şcoa­la noastră pe baze noi ştiinţifi­ce, moderne şi concordantă în evoluţia vieţii contemporane. Elementul dominant al acestor documente îl constituie introdu­cerea învăţămîntului obligatoriu de cultură generală de 10 ani, cu începerea şcolarizării copi­ilor la vîrsta de 6 ani, diver­sificarea şcolilor postgenerale, larga profilare a învăţămîntu­lui liceal, prin extinderea reţe­lei de licee de specialitate şi prin înfiinţarea clasei a XI-a la liceele de cultură generală. Toamna se leagănă-n zîmbete şi-n buchete de flori... La Şcoala generală nr. 19 din Braşov, elevii din clasele mai mari au format un viu „arc de triumf" prin care păşesc, emoţionaţi, micii lor co­legi din clasele întîi. Foto : A. VIERU Debut şcolar pe noi coordonate ALEXANDRU CRIŞAN, şeful sectorului învăţămînt al Comitetului judeţean P.C.R. Braşov perfecţionarea învăţămîntului profesional şi tehnic etc., care înlesnesc integrarea competentă şi cit mai utilă a tineretului in viaţa socială. Societatea noastră modernă cere oameni înarmaţi cu capaci­tatea de a gîndi complex şi productiv, dotaţi cu o vastă in­formaţie ştiinţifică, cu posibili­tatea de a se orienta uşor şi precis, pe baza unui bagaj solid de cunoştinţe fundamentale. Este un imperativ ca noua ge­neraţie să acţioneze operativ şi economic, să aibă forţa morală de a-şi ordona existenţa după înaltele principii ale umanis­mului pentru care militează con­secvent partidul şi statul nos­tru. In noul an şcolar, institu­ţiile de învăţămînt din ju­deţul Braşov prezintă un poten­ţial material şi uman propice desfăşurării procesului instruc­­tiv-educativ corespunzător noi­lor cerinţe. La condiţiile exis­tente se adaugă în acest an încă 92 de clase, material didactic în valoare de peste 700.000 lei, mobilier nou etc. Valorificarea acestui potenţial preţios n-o pu­tem considera ca o activitate decurgînd din obligaţii admi­nistrative, ci dintr-o înaltă con­ştiinţă profesională şi cetăţe­nească. Fiecare învăţător, fiecare pro­fesor din şcolile noastre este chemat în nobila sa muncă să-şi perfecţioneze arta de a preda, să-şi împrospăteze cu date şi informaţii noi concepţia asupra disciplinei predate, atît sub raport ştiinţific cit şi pe­dagogic. Pe baza programelor şi manualelor şcolare, cadrele noastre didactice sunt chemate să accentueze îndeosebi­ carac­terul formativ al învăţămîntu­lui, care, desigur, este o operă grea, complexă, în cadrul lecţiilor, elementul esenţial trebuie să-l constituie transmiterea rezultatelor de bază, deschizătoare de drumuri, ale cercetărilor efectuate pe plan naţional şi mondial, să se elimine elementele descriptive şi istoriciste, pentru a face loc Problemelor actuale, concepții­lor, teoriilor şi ipotezelor noi în domeniul disciplinei respective. Mai mult ca oricînd, începind cu noul an, cadrele didactice sînt­ chemate să realizeze lega­ (Continuare în pag a 3-a" Cămine muncitoreşti cu 2700 de locuri Meini de întreprinderi din Braşov — „Tractorul", Uzina de autoca­mioane şi „Rub­pentul" — vor da în acest an în folosinţă nu nu­mar de­­ 9 cămine muncitoreşti. Cele­ 9 blocuri, fiecare cu cîte 300 de jheaperi, vor asigura cazarea în condiţii optime a unui­ număr­­ de 2700­ de­ salariaţi. Pentru const­rucţia acestor cămine, au fost alocate,­ în­­total, 33­7 milioane lei. V [BIBLIOTECA,,ASTRA" . Proletari din toate târî­re, imniţi-vâ! Ecoul sunetului prelung al clopoţelului s-a stins; prima oră de curs a în­ceput. In fotografie , în­văţătoarea Valeria Ola­ni, de la Şcoala genera­lă nr. 3 Braşov, în­ mij­locul elevilor clasei care i-au oferit minunate bu­chete de flori. Foto : O­ROATIS ADEZIUNE DEPLINĂ LA PRINCIPIILE POLITICII EXTERNE A PARTIDULUI ȘI GUVERNULUI Oglinda propriilor noastre năzuinţe Mă număr printre aceia care an de an ridică noi uzine şi complexe industriale, noi aşezăminte de să­nătate şi cultu­ră, mii, zeci de mii de locuinţe ce înfrumuseţează ora­şele şi satele patriei. Clădim, con­struim necontenit, convinşi că în felul acesta întărim patria socia­listă, contribuim la creşterea ni­velului de trai al poporului. Fireşte că pentru ca toate con­strucţiile pe care le înălţăm să dureze peste decenii şi secole, este în primul rînd nevoie de pace. Şi noi vrem să trăim în pace, în bună înţelegere cu toate popoarele, în strînsă frăţie cu ţările socialiste. Iată de ce vedem în politica ex­ternă a partidului şi statului nos­tru, oglinda propriilor noastre nă­zuinţe. Această politică principia­lă, animată de spiritul patriotis­mului şi al internaţionalismului, derivă organic din preocupările pline de răspundere pentru cauza unităţii ţărilor socialiste, a creş­terii prestigiului şi forţei sistemu­lui mondial socialist. Căci numai aşa vom putea făuri scut de nădej­de progresului şi păcii, care aduc liniştea şi fericirea căminelor şi copiilor noştri, bucuria de a munci liber, într-o ţară liberă. Noi, constructorii, ne-am deprins în anii socialismului să ne aducem contribuţia la înflorirea multilate­rală a României, la înfăptuirea po­liticii ei ex­terne, care întregeşte personalitatea poporului nostru, lu­­crînd cu rîvnă, fiecare la locul lui de muncă, pentru îndeplinirea e­­xemplară a sarcinilor ce ne revin. Asigurăm şi pe mai departe Co­mitetul Central, pe tovarăşul Ni­col­ae Ceauşescu, că vom urma cu încredere partidul comuniştilor, care ne este călăuză. Maistru ION UNGUREANU, şeful lotului de construcţii al I.S.C.M. de la Fabrica de zahăr Bod inaugurarea şcolii de cultură generală din comuna Apaţa Duminică, 15 septembrie, a avut loc în comuna Apaţa, în cadrul u­­nei însufleţite festivităţi, inaugu­rarea noului local al şcolii gene­rale din comună. Răspunzînd propunerilor făcute de locuitorii comunei, români şi maghiari, comitetul executiv al consiliului popular comunal a in­clus în planul lucrărilor din con­tribuţia voluntară construcţia a 10 săli de clasă noi cu anexele co­respunzătoare. Cu acest prilej a fost renovată şi clădirea şcolii vechi construită în anul 1­860. Prin aceste lucrări de renovare şi, construcţia celor 10 săli de cla­să1, copiii din comuna Apaţa au la dispoziţie o şcoală nouă cu 16 săli de clasă. La execuţia şcolii, locui­torii comunei au participat , cu multă însufleţire, realizindu-se în felul, acesta economii faţă de de­viz de 87 mii lei. Numeroşi locuitori ai comunei, printre care Bartha Carol, Florea Ştefan, Bartha Coloman au arătat sprijinul care a fost acordat de pă­rinţii elevilor şi de organele jude­ţene de partid şi de stat pentru ridicarea acestui locaş de cultură. IOAN GÂRBACEA O nouă secţie pentru fabricarea garniturilor presate La Fabrica de articole tehnice din Canciuc Braşov, a fost dată parţial, ,­îr eeepioatare ,noua SRCţie pentru fabricarea garniturilor pre­sate. Proiectată la o capacitate de 2.000 tone pe an, noua secţie va produce garnituri pentru noile ti­puri de tractoare şi autovehicule şi pentru instalaţii de foraj. Ea este înzestrata cu utilaje moderne, care­ asigură proceselor, de pro­ducţie o mecanizare şi automatiza­re complexă. Lucrările de construcţie au fost executate de un colectiv al Trus­tului 5 construcţii Braşov. Să plecăm de la o cifră: 3.285.000 lei, cît reprezintă amortismen­tele plătite de către întreprinde­­rile judeţului pentru utilajele care zac nefolosite, afectînd serios pre­ţul de cost al producţiei. — Ori ai ţine într-o întreprin­dere 100 de paznici şi 100 de lucră­tori, ori laşi nefolosite zeci de uti­laje, eficacitatea economică este aceeaşi, ne-a spus, făcînd haz­ de necaz, directorul băncii d­e inves­tiţii, I. Teşa. Dar, vorbind serios, a adăugat dînsul, la fiecare între­prindere aceşti bani plătiţi degea­ba, utilajele lăsate în părăsire sau nefolosite, atîrnă serios la preţul de cost al produselor şi imobili­zează fonduri fixe de care au ne­voie alte li­citaţii. Nu există o preocupare la nivelul conducerii întreprinderilor de a redistribui utilaje de care nu mai au nevoie sau se fac achiziţionări fără un calcul exact al necesarului pro­ducţiei. Simpla rezolvare de a se anunţa disponibile nu este o so­luţie. Desigur, intenţia fiecărui me­canic şef sau director de întreprin­dere este de a utiliza cu m­axim de eficienţă utilajele din dotare şi de a se „scăpa“ de cele care nu mai sunt necesare. Şi e normal să fie aşa, pentru că cine nu este oare interesat de bunul mers al insti­tuţiei pe care o conduce ? Numai că de la intenţie la realizare mai sunt de făcut cîţiva paşi .. . Am considerat firească reacţia tov. Moldovan Emil, directorul I.C.I.M. Braşov. Că nu e tocmai în regulă, sunt de acord. Dar credeţi că nouă ne convine ? în construcţii este mult mai greu să prevezi ce lu­crări vei avea, ce utilaje îţi sînt necesare, la ce să renunţi şi ce să păstrezi. Şi nici nu stăm chiar aşa de rău. Faţă de zecile de milioa­ne cît valorează toate utilajele noastre, cele nefolosite sunt relativ puţine. UTILAJE CARE PRODUC DOAR ...PAGUBĂ Să pornim tot de la o, cifră. Va­loarea utilajelor nefolosite la I.C.I.M.Bv. este de 1.410.000 lei ! După cum se vede, nu este o cifră chiar de neluat în seamă.. . Este adevărat că în construcţii­ sunt uti­laje specifice fără folosiri conti­nue" sau care sînt­ folosite numai la lucrări specifice. Altele însă... Aşa de exemplu I.C.I.M.Bv. a achi­ziţionat două compresoare tip 1967 (!) Pe la începutul anului acesta, care nu au fost folosite de loc, iar acum ur­mează să fie transferate ca... disponibile (?). O maşină automată, de îndoit oţel-beton stă nefolositST,de 24 de luni urmînd a fi montată­ in curind .... Se vorbeşte mereu de mecaniza­rea lucrărilor în construcţii şi în magaziile I.C.I.M.Bv. aşteaptă de luni şi luni să fie montate 8 doza­toare pentru staţiile de betoane in timp ce Pe şantiere dozarea Se face cu lopata Şi roaba. Tovarăşul ing. PAVEL PREDA, şeful serviciului mecanic-şef, motiva starea de fapt prin aceea că investiţiile necesare au fost folosite în alte scopuri mai urgente. Oare atunci cînd au fost achiziţionate aceste utilaje, era greu de prevăzut că montarea lor presupune oricum şi investiţiile de rigoare ? La „Electroprecizie“ Săcele stau nefolosite o altă categorie de uti­laje. Fiind specializate pentru pro­duse care­ acum nu mai sunt în fa­bricaţie, respectivele utilaje îşi aşteaptă sorocul pentru transfer la alte întreprinderi unde ar putea fi necesare. Pînă atunci au fost date disponibile plătindu-se în conti­nuare amortismente ... pe degeaba. Ing. MIRCEA PUIU, șeful serviciu­lui mecanic-șef, a încercat să re­zolve „în familie“ cîte ceva. Ast­fel, o mașină universală de frezat a fost transferată ca material di­dactic şcolii profesionale avînd o uzură morală şi fizică mare. Au fost trimise şi adresele respective (împreună­ cu ale altor utilaje­) pen­tru transfer sau casare, dar, Direc­ţia generală maşini şi echipament electric întîrzie răspunsul tot de cîteva luni. La Fabrica de şuruburi problema casării unor utilaje cu o uzură de sută la sută pare a fi de-a dreptul abandonată. Altfel nu poate fi în­ţeles de ce s-a permis ca de la a­­ceste utilaje să fie scoase diferite piese pentru reparaţiile altor ma­şini înainte de întocmirea şi apro­barea actelor necesare casării. Pînă atunci pentru respectivele utilaje în valoare de 633.000 lei (!) se plă­tesc fără rost amortismente care, evident, grevează preţul de cost al produselor fabricii. A aştepta cu mîinile încrucişate ca forul tute­lar să „rezolve situaţia“, nu este desigur cea mai potrivită soluţie. Spuneam la începutul acestor r­ânduri că în întreprinderile bra­şovene zac nefolosite utilaje mo­derne achiziţionate din import. Astfel, la uzina „Rulmentul“ două maşini specializate pentru rectifi­cat, o maşină de lepuit cilindric cu o uzură de numai 33 la sută, la „Hidromecanica“ două linii mo­derne de măsurare şi scurtcircuitare pentru frecvenţă înaltă au o uzură de numai 10 şi 24 la sută, la Fa­brica de unelte şi scule Braşov sunt disponibile o maşină de gău­rit şi un compresor cu o uzură de doar 7 şi 2 la sută. Şi exemple de acest fel ar mai putea continua. Se ridică o întrebare firească. Oare altor întreprinderi nu le-ar fi necesare unele utilaje moderne date disponibile cu o uzură așa de mică ? D. RUJAN (Continuare în pag. a 3-a) FOtO !­EFLICtOP Această imagine nu este nicidecum „inedită“ pentru miile de ce­tăţeni care străbat zilnic ,străzile Republicii şi Mihail Sadoveanu din Braşov. Autorii mormanului de lăzi — gestionarul şi vînzăto­­rii magazinului de desfacere a produselor I.A.S., din str. Repu­blicii — nu se pot, plînge, că ..opera“ lor se pierde în anoni­mat. O imortalizăm şi noi, dar nu pentru... posteritate, ci pen­tru Trustul interj­udeţean I.A.S. * ■» Foto : GH. BANUŢA t Politica parti­dului este politica noas­tră, a tuturor Politica externă a partidului şi sta­tului nostru, exprimată in cuvintarn­­­e secretarului, general al C.C. al P.C.R. — tovarăşul Nicolae Ceauşas­­cu — în Declaraţia Marii Adunări Na­ţionale, reprezintă afirmarea clară şi distincta, raţională şi demna a uno­r principii esenţiale pentru statornicirea între ţările socialiste a unor relaţii de stima şi încredere reciprocă,, pen­tru a realiza şi întări coeziunea sis­temului mondial socialist. Această politică profund internationalistă es­te fidelă marxism-leninism­ului şi in­tereselor întregii ţări. Pe teritoriul judeţului Braşov, muncesc înfrăţiţi români, maghiari şi germani, ale că­ror eforturi unite contribuie zi de zi la edificarea socialistă a patriei noastre, la ridicarea nivelului mate­rial şi spiritual al oamenilor muncii, la înălţarea ţării ,spre noi altitudini, împreună cu ceilalţi locuitori de limbă germană, m­-am bucurat de drepturi şi libertăţi depline pe acest pămînt, pe care au copilărit părinţii şi strămoşii noştri, şi care este trup din patria noastră — România, con­dusă cu atîta înţelepciune de Parti­dul Comunist, făuri­torul destinului lu­minos al tuturor oamenilor­ cinstiţi care trăiesc în această ţară. Sînt mîndru că fac parte din rândurile acestui partid. , Ca educator şi intelectual de­­limba germană, înţeleg să contribui împreu­nă cu toţi colegii mei români şi maghiari la sădirea în sufletul copi­ilor a devotamentului şi recunoştinţei faţă de partid, faţa de patrie, faţă de popor. Noi vom împleti toate efortu­rile noastre pentru a face faţă cu suc­ces înaltei misiuni încredinţate de partid.— aceea de mentori­­ ai­ tinerei generaţii, generaţia viitorului. Prof. ROLAND SCHMIDT, director adjunct al Liceului nr. 1 Braşov Ancheta noastră 0Q[)Sggj|)jg|0 unor anacronisme ||\| APROVI­ ZHIREA POPULAȚIEI ___CU COMBUSTIBIL într-o viziune gospodărească e­­chilibrată, iarna nu începe o dată cu apariția primilor fulgi de nea. Pentru a ieşi cu bine din iarnă, omul, care nu beneficiază de avan­tajele încălzirii­­centrale sau ale sobelor cu gaze, trebuie să-şi asi­gure din timp combustibilul ne­cesar pentru tot sezonul rece. Experienţa anilor trecuţi a de­monstrat însă că de multe ori a­­provizionarea cu lemne şi cărbuni este îngreuiată de consecinţele su­părătoare şi penibile ale organi­zării defectuoase a procesului de vînzare a combustibilului către populaţie. Ancheta de faţă urmăreşte evi­denţierea unora din deficienţele existente în acest sector şi a căror perpetuare ameninţă să atenteze şi în acest fel la nervii, timpul şi bugetul cetăţenilor. Fără a se desfăşura încă în rit­mul alert înregistrat spre sfîrşitul toamnei, activitatea depozitului nr. 2 din str. Hărmanului-Braşov este în toi. Zilnic sunt livrate cumpă­rătorilor peste 50 de tone de com­bustibil. Celui care se prezintă în faţa ghişeului, funcţionara îi răs­punde cu o formulă laconică de rezonanţa celebrului „Mane tekel fares“ : Alegeţi ! Cîntăriţi ! Achi­taţi !. Aparent nimic mai simplu, dar în acest moment încep difi­cultăţile, pentru că depozitul, deşi a primit recent un autocamion de 4 tone, acesta deserveşte rareori clienţii, pentru că de cele mai multe ori este ocupat cu transpor­tul cărbunilor sau lemnelor de la depozitul central spre celelalte depozite ale judeţului. Şi atunci, cumpărătorul este nevoit să ape­leze la serviciile cărăuşilor particu­lari. M-am apropiat de unul din aceştia, care aştepta sprijinit în biciușca, să-i pice vreun client. — Cît cert pentru un stînjen de lemne pînă-n Noua ? — 30 de lei la un transport. Pen­tru 2.000 de kilograme trebuie să fac­ două drumuri , așa că fă și dumneata socoteala... Și astfel, deseori costul trans­portului ajunge să egaleze sau chiar să depăşească costul combus­tibilului achiziţionat. Alegerea lemnului şi tăierea a­­cest­ adesea intimată în­trucît, aşa cum spunea tov, Niţă Costache, şeful depozitului, „lipsesc braţele de muncă sufi­ciente pentru a manipula opera­tiv combustibilul. Pentru opera­ţiile de încărcat fi descărcat, pentru selecţionarea, stivuirea fi tăierea lemnelor am avea nevoie de cel puţin opt sau zece oa­meni. La ora aceasta insă lu­crează la noi şase oameni, dintre care trei .Alieri, întotdeauna ne-au fost repartizaţi oameni in­stabili, obişnuiţi să colinde din loc în lot, şi care după dou­ă-trei săptămîni pleacă, lăsînd totul baltă". La depozitul nr. 1 din str. Avram Iancu se află punctul de recepţio­­nare a cărbunilor, pentru întregul judeţ. Priveliştea care te întîm­­pină, e dezolant de dezordonată. Praful de lignit împrăştiat, pretu­tindeni într-un strat gros trans­formă pe timp de ploaie într-o clisă aderentă în care caii se opintesc cu greu să smulgă roţile căruţei, îngropate pînă la butuc. Lignitul zace într-o grămadă in­formă sub un acoperiş platonic, iar cocsul stă pur şi simplu în­grămădit sub cerul liber de-a lun­gul terasamentului căii­ ferate,, sau aruncat în apropiere. Brichetele aflate în straturile inferioare s-au transformat de mult în praf , o mare parte din celelalte au început să se degradeze. „Deseori, — ne-a declarat magazinerul Alexan­dru Barna — cărbunii pe care ni-i livrează mina de la Căpeni sînt încărcaţi în vagoane încă fierbinţi, fi dacă se întîmplă să plouă, se lipesc între ei atît de strîns incit formează nişte blocuri care trebuie sfărîmate cu ttmă­­copul". I — Cînd livraţi cărbunele cump­­­rătorilor îl ambalaţi în saci ? — în anii trecuţi aveam saci de hîrtie. Acum ni s-au dat saci de iută şi am repartizat cite zece bucăţi fiecărui căruţar, în pre- VICTOR ŞTEFAN POPESC® (Continuare în pag. a 3-a.)

Next