Drum Nou, martie 1970 (Anul 27, nr. 7823-7848)

1970-03-01 / nr. 7823

Pag. 2 BRUM NOU 6 martie 1945 ~ 6 martie 1970 Ţărănimea-puternică forţă socială în bătălia pentru instaurarea puterii populare Se împlinesc 25 de ani de cînd masele populare, în frunte cu cla­sa muncitoare, conduse de Parti­dul Comunist Român, au instaurat primul guvern democrat din isto­ria ţării. Lupta maselor pentru in­staurarea şi consolidarea puterii populare în România face parte in­tegrantă din procesul revoluţionar unic şi neîntrerupt ce s-a desfă­şurat după 23 August 1644 şi a dus la făurirea noii orînduiri so­ciale, în ţara noastră. Caracterul agrar, antifeudal şi antiimperialist al primei etape a revoluţiei populare impunea cu necesitate unirea, sub conducerea clasei muncitoare, a tuturor pătu­rilor şi categoriilor sociale, in pri­mul rînd a ţărănimii, interesate să meargă pe drumul deschis de in­surecţia din august 1944. Încă din primele momente de după elibera­re, Partidul Comunist Român a desfăşurat o muncă intensă pen­tru atragerea ţărănimii în torentul luptei­ revoluţionare, considerînd aceasta drept condiţie fundamenta­lă pentru instaurarea regimului democrat-popular, pentru înfăptui­rea sarcinilor primei etape a re­voluţiei populare. în primul nu­măr legal al ziarului „Scânteia" din 21 septembrie 1944, partidul co­munist preciza că „cea mai arză­toare problemă care frămîntă ma­rea majoritate a ţărănimii este problema agrară, problema pămîn­­tului ... Astăzi exproprierea mari­lor moşieri se pune în mod deose­bit de ascuţit din punct de vedere politic ...“ Acest punct de vedere a fost reafirmat în primul document pro­gramatic al P.C.R. — platform­a­­program — elaborat în 25 septem­brie 1944, care a fost propus ca bază de colaborare tuturor forţe­lor politice democratice. Principa­la transformare social-economică prevăzută în platformă era înfăp­tuirea reformei agrare, ea fiind problema fundamentală a desăvîr­­şirii revoluţiei burghezo-democra­­tice, condiţia esenţială în acea eta­pă pentru închegarea unei alianţe strîlise între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, în platfor­­ma-program se arăta că „...pentru o cit mai grabnică refacere şi dez­voltare a ţării se impune satisfa­cerea celei mai arzătoare şi mai îndreptăţite cerinţe a ţărănimii ro­mâne, şi anume înfăptuirea unei largi reforme agrare prin expro­prierea marii proprietăţi agrare, de la 50 ha în sus, şi împroprietă­rirea cu acest pămînt a ţăranilor fără pămînt sau cu pămînt puţin". Aderarea tuturor partidelor şi organizaţiilor democratice la plat­forma F.N.D., bucuria cu care oa­menii muncii au primit acest do­cument, exprimate în miile de mo­ţiuni adoptate în adunări, reflec­tau justeţea politicii P.C.R. „Sân­tei­a“ din 7 octombrie 1944 relata astfel entuziasmul ce cuprinsese ţărănimea de pe întreg cuprinsul ţării, care vedea în programul F.N.D. chemarea pentru rezolvarea problemei pământului pentru care veacuri de-a rîndul şi-a vărsat sîn­­gele. „Zilnic creşte numărul sa­telor în care ţăranii discută plat­forma şi aderă la ea. Ţăranii alungă pe vechii primari ai guvernului (...) şi aleg în mod liber comitetele ca­re preiau conducerea comunei. Ei cer exproprierea marilor moşii şi împroprietărirea celor săraci“. în adunări şi moţiuni ţăranii îşi ma­nifestau hotărîrea de a sprijini platforma şi a lupta pentru înfăp­tuirea ei cit mai grabnică: întărirea politică şi organizato­rică a partidului comunist, spori­rea influenţei sale în mase, creş­terea capacităţii de acţiune a F.N.D. şi lupta revoluţionară de nestăvilit a maselor, au determinat schimbarea continuă a raportului de forţe în favoarea democraţiei, în aceste condiţii, P.C.R. publică în ianuarie 1945 programul de gu­vernare al F.N.D., în care un obiec­tiv important era înfăptuirea re­formei agrare, ceea ce a atras şi mai mult masele ţărăneşti la lupta pentru înfăptuirea politicii parti­dului comunist, văzînd în ea re­zolvarea propriilor sale năzuinţe, în felul acesta, ţărănimea se trans­forma dintr-un izvor de energie potenţială într-un factor activ al revoluţiei populare, al luptei pen­tru cucerirea puterii. Valul revoluţionar care cuprin­sese în ianuarie-februarie 1945 o­­raşele a crescut în amploare şi forţă prin participarea maselor ţă­răneşti la lupta pentru pămînt şi un guvern democratic al F.N.D., grăbind deznodămîntul bătăliei pentru putere în favoarea maselor populare. . Ca exponent al reacţiu­­nii, generalul Rădescu, care se an­gajase să stăvilească cu orice preţ lupta revoluţionară a maselor, a fost nevoit să recunoască şi el la începutul lunii februarie . „De câte­­va zile, în special mişcarea în ca­pitalele de judeţ s-a accentuat, în privinţa primarilor, acelaşi lucru. Iar în ceea ce priveşte agitaţia la ţară pe tema reformei agrare, lu­crurile au devenit de o gravitate excepţională“, în condiţiile schimbării continue a raportului de forţe în favoarea revoluţiei, a închegării alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărăni­mea muncitoare, P.C.R. a apreciat, că a sosit momentul declanşării bătăliei hotărîtoare pentru pămînt şi putere. Din iniţiativa P.C.R., Frontul Plugarilor, mergînd pe li­nia aplicării în viaţă a prevederi­lor, programului de guvernare al F.N.D., lansează la 11 februarie 1945 chemarea către­ ţărănime de a trece imediat la înfăptuirea cu de la sine putere, pe cale revolu­ţionară, a reformei agrare. „De la guvernul care este acum la putere — se arată în manifest —, voi nu aveţi nimic bun de aşteptat" ... Acest apel a găsit răsunet în cele mai îndepărtate colţuri, ale ţării. Masele ţărănimii, cu spriji­nul clasei muncitoare, trec la a­­plicarea în viaţă pe calea luptei revoluţionare a reformei agrare. Iau fiinţă comitetele ţărăneşti de reformă agrară, în comune şi sate, printre care Cincu, Rîşnov şi al­tele din judeţul Braşov, au loc mari adunări ale ţărănimii, în cadrul cărora masele cer instaurarea ime­diată a unui guvern F.N.D. şi în­făptuirea reformei agrare. în nu­mai trei săptămîni, împărţirea mo­şiilor a devenit un fenomen gene­ral, cuprinzînd întreaga ţară. Se traducea astfel în viaţă cea mai importantă prefacere revoluţiona­ră din această etapă a revoluţiei, reforma agrară. Participarea muncitorilor la în­făptuirea reformei agrare a dat a­­cestei acţiuni un caracter organi­zat, a contribuit , considerabil la creşterea conştiinţei maselor ţără­neşti, a încrederii lor în forţele proprii şi în forţele clasei munci­toare, în justeţea liniei partidului comunist. în focul luptei pentru pămînt s-a închegat alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, făurindu-se astfel o uriaşa forţă social-politică, hotărâ­toare în desfăşurarea luptei pen­tru instaurarea noii puteri de stat, emanaţie a voinţei maselor popu­lare. La 6 martie 1945, prin lupta ne­clintită a maselor largi populare, a fost instaurat guvernul de largă concentrare democratică în frunte cu eminentul om politic şi de stat, dr. Petru Groza, guvern în care clasa muncitoare şi ţărănimea a­­veau preponderenţă. După venirea la putere a guver­nului de la 6 martie 1945, cursul revoluţiei a intrat într-o nouă fază, în care clasa muncitoare, în alian­ţă cu ţărănimea muncitoare, avea să folosească puterea de stat, pen­tru apărarea şi lărgirea drepturi­lor şi libertăţilor cucerite, pentru desăvîrşirea transformărilor eco­nomice şi social-politice cu carac­ter burghezo-democratic. Principala măsură înfăptuită de guvernul Frontului Naţional De­mocrat a fost desăvîrşirea refor­mei agrare. Legea pentru reforma agrară consfinţea într-un act de drept ceea ce masele ţărăneşti, cu sprijinul muncitorimii, realizaseră de fapt, în mare măsură, în pro­cesul luptei revoluţionare, cînd cea mai mare parte a pămînturilor moşiereşti au fost expropriate şi împărţite ţăranilor. Alianţa muncitorească-ţărăneas­­că, cimentată în focul luptei pen­tru reforma agrară, a devenit tot mai mult o puternică forţă socială, baza politică care a dus la întări­rea continuă a regimului demo­crat-popular, la asigurarea progre­sului revoluţiei populare spre so­cialism. Mircea MUŞAT, doctor în istorie Evocînd evenimentele de acum 25 de ani 28 februarie 1945. La To­­han, lingă Zărneşti, mii de oameni, luptători pen­tru instaurarea puterii populare, dădeau ultimul salut muncitorului Gheor­­ghe Stoian, răpus de gloanţele reacţiunii cu pri­lejul marii demonstraţii din 24 februarie de la Bra­şov. Atunci, la mormîn­­tul lui Gheorghe Stoian, ei au jurat să ducă pînă la capăt cauza partidului comuniştilor, pentru care tovarăşul lor de muncă şi luptă a dat sacrificiul suprem. S-au ţinut de cu­­vînt. Socialismul a învins pe pâmîntul României, 28 februarie 1970, într-o amiază de iarnă, aidoma celei de acum 25 de ani, sute de salariaţi ai uzi­nei ce poartă gloriosul nume de ,,6 Martie" şi numeroşi locuitori ai Zăr­­neştiului, au evocat lunile fierbinţi ale bătăliei pen­tru cucerirea puterii, în cadrul simpozionului ,,Pagini din istoria luptelor pentru instaurarea regi­mului democrat-popular", au vorbit Ştefan Casa, di­rectorul clubului, şi Adolf Rosenfeld, locţiitorul se­cretarului comitetului de partid din uzină, ambii participanţi la evenimente­le de acum un sfert de veac. La chemarea sirenei, cei prezenţi şi muncitorii ieşiţi din primul schimb, s-au adunat în faţa monumen­tului închinat eroului cla­sei muncitoare, Gheorghe Stoian. Garda de onoare este formată din membri ai gărzilor muncitoreşti în­armate, din foşti tovarăşi de muncă şi luptă ai lui Gheorghe Stoian şi pio­nieri, în semn de cinstire a memoriei celui căzut în lupta cu duşmanul, dele­gaţii ale colectivelor de muncă de la uzina ,,6 Martie". Fabrica de ce­luloză şi hîrtie şi elevi ai şcolii generale din lo­calitate, au depus coroa­ne şi jerbe de flori. A avut loc apoi un scurt miting, în cadrul căruia au luat cuvîntul Ioan Ciochinaru, preşedintele comitetului sindicatului, Nicolae La­­puşneanu şi Aurel Sume­­drea, participanţi la eve­nimentele de acum 25 de ani, iar în numele tine­rei generaţii - Dumitru Serghei, locţiitorul secre­tarului comitetului U.T.C. pe uzină, şi muncitorul Gheorghe Parancea. Ei s-au angajat, în numele colectivului uzinei, să lup­te neobosit şi cu dăruire pentru înfăptuirea măre­ţului program de edificare a României socialiste multilateral dezvoltate, tra­sat de Congresul al X-lea al P.C.R. 4 .weieieieieieMwemmwgphi! riMIRIHIHIHIBIBiaiaiBIBIWflllBWMiWWtHiaiai Nr. 7823 (Urmare din pagina 1) Ioan Niţa, director la I.C.R.M.: „Sunt domenii de activitate in care femeile pot conduce mai bine decit bărbaţii. Mă refer la diferite activităţi în care cuvîntul hotărîtor îl are moda, în servicii de con­tabilitate şi financiare, în co­merţ, munca de educaţie, în diferite activităţi obşteşti". Şi acum, părerea femeilor. Cornelia Albu, vicepreşe­dintă a Comitetului judeţean al femeilor, directoarea liceu­lui „Unirea" din Braşov : „Fe­meile pot conduce. Dar în unele locuri calea afirmă­rii femeii în munci de con­ducere e mai anevoioasă de­cât a sexului opus. Obişnuite de secole să fie conduse, sa trăiască în umbra bărbaţilor, se familiarizează mai greu cu convingerea că nu sunt cu ni­mic mai prejos decit bărbaţii. In afară de aceasta, trebuie să învingă concepţia înapo­iată a unor bărbaţi despre fe­mei, după care sunt mai potri­vite pentru munci de condu­cere femeile fără copii sau­­cu copii mari, cu posibilităţi de a se descurca singuri. Viaţa a demonstrat că în colectivi­tăţile in care femeile deţin majoritatea, e mai potrivit ca la conducere să se afle femei. Acestea înţeleg mai bine psi­­hologia femeii, modul cel mai eficace de lucru cu ele. Acest lucru e valabil în toate do­meniile de activitate, inclusiv în cooperativele agricole de producţie". Maria Tănăsescu, secretara comitetului de partid de la Fabrica de stofe Braşov : „Ca­lităţi deosebite demonstrează femeile în muncile obşteşti de conducere. La noi în fabrică, din 12 secretari de organizaţie de bază, 9 sunt femei, iar în birourile acestora, din totalul de 79 de membri, 49 sunt de asemenea femei. Organizaţia de bază din sectorul finisaj, unde secretar este Sofia Pîrvu­­lescu, a luat iniţiativa ca în fiecare zi refuzurile cu defecte de calitate să fie expuse în cadrul secţiei, şi, pe viu, să se organizeze discuţii pe a­­ceastă temă. Rezultatul : în trimestrele III şi IV ale anului trecut, retururile au fost reduse cu 32 la sută". Pe parcursul anchetei s-a relevat şi un alt aspect : unele femei, deşi au pregătire co­respunzătoare, evită munci de conducere, preferind un locşor de muncă mai „liniş­tit" într-un birou oarecare. Altele — nu puţine — refuză munci de răspundere, pretex­ted că acestea le afectează timpul necesar rezolvării u­­nor treburi familiale. Iată ce ne-a declarat în le­­gătură cu acest aspect tova­răşa Maria Georgescu, ingi­ner şef la Fabrica de tricotaje Braşov : „Am întîlnit ambele situaţii. Adevărul este însă că o femeie poate îndeplini cu succes munci de conducere numai dacă în viaţa de fami­lie este ajutată de soţ, de co­pii. Dacă tot greul gospodă­riei este lăsat pe umerii ei, e îndoielnic că va fi capabilă să facă faţă atît în munca de conducere încredinţată, cit şi în creşterea şi educarea co­piilor, în treburile gospodă­reşti". De altfel, pe întreg parcursul anchetei, majoritatea celor in­vestigaţi au reliefat necesita­tea ca femeia să dispună de mai mult timp pentru pregă­tirea ei profesională şi cultu­rală, deoarece aceasta consti­tuie, printre altele, unul din factorii esenţiali pentru a pu­tea ocupa o muncă de condu­cere şi a o duce la îndepli­nire cu bune rezultate. In le­gătură cu aceasta, s-au criti­cat şi unele stări de fapt : in­dustria a făcut încă puţin pen­tru sporirea productivităţii muncii în gospodărie; în a­­fară de aspirator şi maşină de spălat, comerţul nu prea pune la dispoziţia femeilor al­te aparate care să uşureze munca casnică. De asemenea, nici cooperaţia meşteşugăreas­că nu se preocupă suficient de lărgirea gamei de prestări de servicii la domiciliu sau în atelierele proprii, care ar scuti femeile cu munci de con­ducere de o serie de treburi care le răpesc mult timp. In ceea ce priveşte unele din se­mifabricatele puse în vînzare de unităţile „Gospodina", a­­cestea lasă mult de dorit din punct de vedere al calităţii, ceea ce face ca să nu fie so­licitate, iar extinderea bucă­tăriilor de bloc, a restauran­­telor-pensiune se face însă cu multă timiditate. La acestea se adaugă necesitatea spriji­nirii de către consiliile popu­lare a asociaţiilor de loca­tari în obţinerea şi amenaja­rea în noile blocuri, cu ajuto­rul părinţilor, a unor spaţii unde copiii şcolari sau pre­şcolari să fie supravegheaţi de persoane competente (pro­fesori sau învăţători pensio­nari) în perioada cînd părin­ţii lor se află la muncă. Fără îndoială că toate a­­cestea nu numai că ar veni în sprijinul femeilor cu munci de conducere, dar ar facilita pro­movarea multor altora în ase­menea munci, punîndu-se mai bine în valoare capacităţile şi aptitudinile unei jumătăţi a populaţiei. IUI ■ li Arta conducerii nu-i un monopol al bărbaţilor GOSPODARII METALULUI AŞTEAPTĂ SPRIJINUL INTELIGENTEI TEHNICE UNIVERSITARE (Urmare din pag. 1) Redacţia : Nu înţelegem ce a oprit senatul in­stitutului să oblige cadrele didactice să urmă­rească pînă la finalizare cercetările pe care le-au întreprins ? DISTANTA DE LA CERCETARE LA PRODUCŢIE SE MASOARA IN... ANI-INTENŢII Redacţia : In ultimul timp s-au adus o serie de reglementări privind legarea mai strînsă a ac­tivităţii de cercetare de nevoile producţiei, fina­lizarea eficientă a cercetărilor întreprinse. Sub ce formă cunoaşteţi dv. problemele la a căror rezolvare aţi putea să vă aduceţi aportul ? Conf. ing. Ionescu I. Gheorghe, şeful catedrei „Tehnologia metalelor" : Am reţinut din întâlni­rea pe care am avut-o aici în sala senatului cu tov. Manea Mănescu necesitatea de a face totul pentru finalizarea cercetărilor, pentru ca indus­tria să beneficieze cu un ceas mai devreme de aportul ştiinţei. Atingerea acestui deziderat pre­supune însă o colaborare mai strînsă între ingi­nerii şefi de concepţie din uzine, şi cadrele in­stitutului nostru. In ce priveşte catedra „Tehno­logia metalelor" — ea ar putea contribui în mai mare măsură la stabilirea unor căi concrete de reducere a consumurilor de materii prime şi ma­teriale. In prezent, de pildă, ne preocupăm de carbonitrurarea oţelurilor. Industria braşoveană apelează însă în foarte mică măsură la acest sprijin. Şi, din păcate, la mijloc nu sînt decît nişte „ambiţii" subiective. In consecinţă cola­borările noastre se îndreaptă spre alte locali­tăţi. Conf. ing. Ivan Erlicz, de la catedra de „Auto­mobile şi tractoare" : Problema colaborării cu industria este destul de spinoasă. Ar fi însă gre­şit să se arunce întreaga vină pe industrie. Rea­litatea este că vina se împarte , noi am putea să ne aducem mai din plin contribuţia la îmbu­nătăţirea constructivă a tractoarelor şi auto­camioanelor, iar industria ar putea să vină în întîmpinarea acestei dorinţi cu probleme de in­teres major şi cu sprijinirea muncii de cercetare. In condiţiile actuale noi nu putem lucra la ter­mene fixe. Redacţia : Cum vedeţi în mod concret rezol­varea acestor lacune în relaţiile de colaborare ? I. Erlicz : Printr-un contact mai direct între ca­drele din institut şi cele din industrie. V. Vulcu : Este util de subliniat că atunci cînd a intervenit organul judeţean sau municipal de partid această colaborare a fost fructuoasă. Re­cent au participat cîteva cadre de la institut în brigăzile de depistare a rezervelor de reduce­re a consumului de metal. Sîntem reprezentaţi şi în cîteva comitete de direcţie şi consilii de administraţie. Totuşi aceste relaţii mi se par sporadice. Pentru permanentizarea lor propun, printre altele, cooptarea cadrelor noastre în comisiile de omologare a noilor produse, sau realizarea unor omologări chiar la institut. I. Stănescu : O asemenea relaţie în Dresda, de­­pildă, a devenit de mult o realitate. Acolo nu se admite trecerea la fabricaţia de serie a unui nou produs fără avizul Institutului politehnic din localitate. Şi fie vorba între noi, că un aseme­nea aviz contează şi pentru prestigiul noului produs. Conf. dr. ing. Ion Drăghici : Situaţia este iden­tică şi în Cehoslovacia. Ea nu se rezumă însă doar la avizări, ci la o activitate de cercetare mixtă, în care sunt cointeresate atît întreprinde­rile cît şi institutele. Oare, la noi nu s-ar putea crea astfel de colective de cercetare ? Gh. Drăghici : Şi ar mai fi ceva de propus : repartizarea cadrelor noastre de bază pe lingă comitetele de direcţie sau serviciile de profil din întreprinderi, care astfel ar putea fi „pe fază" în acordarea asistenţei tehnice concepţionale. Poa­te că nu ar strica să organizăm și unele colocvii sau seminarii pe teme, să zicem, privind reduce­rea consumului de metal. La ele ar putea contri­bui toate catedrele. I. Drăghici : Colaborarea va trebui extinsă chiar și între catedrele institutului. Pentru abor­darea unor probleme complexe ar fi utilă orga­nizarea unor colective mixte de cercetare la care să-şi aducă contribuţia mai multe catedre. Şt. Alexandru : O asemenea colaborare ne-a permis, de pildă, să realizăm unele prototipuri, fapt mult apreciat de beneficiari. VIITORII INGINERI SÎNT INVITAŢI SA SE CONFRUNTE CU REALITĂŢILE DIN UZINA Redacţia : Anual sute de absolvenţi părăsesc băncile facultăţilor. In ce măsură sunt ei pregă­tiţi pentru acest pas sub raportul cunoaşterii vieţii uzinelor ? I. Stănescu : Fireşte, că în institut pregătirea teoretică este îndeaproape secondată de pregă­tirea practică a studenţilor. La acest al doilea aspect îşi aduce aportul şi cercetarea ştiinţifică studenţească. In sprijinul acestei activităţi la noi s-a creat şi un birou de proiectări pentru studenţi. Ca urmare, în anul care a trecut stu­denţii au luat spre rezolvare, în cadrul lucrări­lor lor de absolvire, 50 de subiecte din temati­cele de inovaţii din uzine. Multe din ele au gă­sit astfel o soluţionare valoroasă. Redacţia : Aţi putea să ne citaţi vreuna care s-a şi aplicat ? I. Stănescu : Nu ! Aici trebuie să remarc o lipsă de preocupare în urmărirea finalizării cer­cetărilor. Anul acesta cele 40 de teme pe care vrem să le rezolvăm la U.A.B., legate de asimi­larea a noilor tipuri de autocamioane, le vom urmări însă. Şt. Alexandru : înfiinţarea unui birou de studii şi proiectări studenţeşti este necesară şi în do­meniul prelucrării lemnului. Ing. Constantin Dumitrescu, şef de lucrări : In general se simte necesitatea îmbunătăţirii bazei materiale pentru cercetările studenţeşti. In acest sens şi uzinele interesate ar putea să ne spri­jine în mai mare măsură. Există, prin urmare, la Institutul politehnic din Braşov, un potenţial valoros de inteligenţă teh­nică atît în rîndul cadrelor didactice, cît şi al studenţilor. El nu este însă valorificat în mod eficient, fie din vina întreprinderilor, fie a insti­tutului. Stadiul acesta al tatonărilor va trebui însă depăşit. In acest sens se aşteaptă găsirea unui cadru organizatoric adecvat, domeniu în care Comitetul municipal de partid va trebui să-şi aducă contribuţia. N-ar strica, ca întîlnirile dintre reprezentanţi industriei şi ştiinţei braşo­vene să fie mai dese şi mai fructuoase. Ar fi utilă o astfel de întîlnire poate chiar pe problema economisirii metalului. Iiii (Urmare din pagina 1) de adevăraţi gospodari, eforturile, rezervele de creştere continuă a producţiei agricole şi a eficienţei întregii activităţi. Faptele con­firmă afirmaţia. Dacă în 1950 s-au recoltat în medie la hectar numai 1.250 kg. grîu, în 10 ani producţia aproape s-a dublat, ca în ultimii doi ani să crească la aproape 3000 kg. Unitatea s-a specializat, prin­tre altele, şi în producerea carto­filor pentru sămînţă. Saltul de la 7.850 kg. la hectar la aproape 19.000 kg. este, de asemenea, edi­ficator pentru progresul realizat, ca de altfel şi alte producţii de vîrf obţinute pe parcursul anilor, ca de exemplu, 26.000 kg. sfeclă, de zahăr la hectar, aproape 3.000 litri lapte pe vacă furajată, 3,5 kg. lină pe oaie tunsă etc. H­ărnicia şi priceperea ţărani­lor cooperatori din Hărman, împletită organic cu cea a mecanizatorilor, pot fi dovedite şi altfel. Cine intră în biroul preşe­dintelui, privirea îi este atrasă ca un magnet de nenumărate mărtu­rii : steaguri, fanioane, plachete. Ele atestă că pentru succesele deosebite obţinute în consolida­rea economico-organizatorică, uni­tatea a fost decorată în anul 1961 cu „Ordinul Muncii" clasa I-a şi că de alte numeroase ori s-a si­tuat fruntaşă pe raion sau re­giune cu producţia zootehnică, sau la muncile agricole. Cores­punzător producţiilor mai mari de la un an la altul, au crescut şi veniturile băneşti ale cooperati­vei şi, în aceeaşi măsură, retribu­ţia pentru munca prestată de mem­brii cooperatori, în primul an de activitate, veniturile totale obţi­nute de unitate s-au cifrat la... 84.000 lei, iar în 1969 au atins circa 10.000.000 lei. Anul trecut, cu toate că datorită condiţiilor climatice nefavorabile recoltele nu s-au situat la nivelul anilor de vîrf, G.A.P. Hărman a livrat la fondul central de stat produse pentru care a încasat peste 9.220.000 lei. Pe potriva muncii depuse de cooperatori pentru crearea aces­tor valori materiale, a fost și răsplata. Toate cite le-am amin­tit sunt realizări ale unei agri­culturi socialiste moderne, croite şi durate trainic prin mecanizare, agrotehnică avansată, chimizare şi irigare. C­onsolidarea economico-orga­­nizatorică a cooperativei a­­gricole, ridicarea continuă a nivelului de trai al membrilor ei, s-au răsfrînt cu dărnicie şi în viaţa social-economică a comunei, îmbogăţind-o. Comuna a fost în întregime electrificată, în decurs de 20 de ani, în hotarele ei au apărut un modern complex comer­cial, magazine specializate în tex­tile, încălţăminte, metalo-chimice, vânzarea mobilei sau cu profil mixt. Aici, mai deservesc popu­laţia o măcelărie, o librărie, o co­fetărie şi mai multe unităţi de prestări de servicii, care o apro­pie tot mai mult de nivelul urban. Cu sprijinul cooperativei agricole şi contribuţia locuitorilor — ţă­rani cooperatori şi muncitori — s-au asfaltat peste 4 km. de şosea şi construit 3000 ml. de trotuare. Au fost ridicate peste 400 de case noi, lărgite şi modernizate alte 500. Aproape în fiecare casă e­­xistă mobilă nouă şi aparat de radio, la tot a doua familie re­vine un televizor. în prezent, mulţi ţărani cooperatori din Hăr­man sunt proprietari de autotu­risme, iar numeroşi alţii au de­pus din veniturile ce le-au priso­sit însemnate sume de bani la C.E.C. P­uternica dezvoltare econo­­mico-organizatorică a coo­perativei, a solicitat schim­bări profunde, a născut întrebări şi a cerut răspunsuri imediate, ca­lificate. Progresul rapid realizat, a pretins clarviziune şi compe­tenţă economică, perspicacitate, promovarea a tot ce este nou şi eficient, în dauna nepriceperii, su­ficienţei şi plafonării. Sarcina şi răspunderea de a schimba un mod de viaţă, devenit anacronic, de a gospodări chibzuit averea întregii obşti, i-a revenit consiliului de conducere, alcătuit din cei mai buni cooperatori, cărora condiţiile socialismului, le-au pus nezăgăzuit în valoare resursele de inteligenţă, voinţă şi caracter integru. La Hár­mán, răspunderea pentru destinele cooperativei agricole i-a revenit, în primul rînd, preşedintelui Ion Gîrceag, ajutat concret şi eficient de consilieri activi şi destoinici ca Elena Banciu, Andrei Gla­­ditsch, Ştefan Moldovean,­­Gh. Tohăneanu, ing. Matei Aman Şi alţii care au crescut o dată cu unitatea, în aria celor cărora li s-au încredinţat încă de la începu­turile cooperativei o răspundere de care a depins un plus sau un minus în bilanţul anual, se includ şi brigadierii de cîmp sau zoo­tehnici (unii din ei azi sunt aju­tori de şefi de­­ fermă): Avram Popa, Gh. Nan, Nicolae Bogdan, Gh. Moldovan şi Traian Cristolo­­veanu. La menţinerea echilibrului economic al cooperativei îşi a­­duce o substanţială contribuţie şi contabilul şef, Ion Tohăneanu, ca­re, printre primii în judeţ, a in­trodus, cu bune rezultate, evi­denţa preţului de cost. Desigur, că, la C.A.P. Hărman există suficient loc şi pentru mai bine. Important este însă că toţi cooperatorii de aici muncesc cu abnegaţie, îşi intensifică şi coor­donează eforturile pentru ca uni­tatea lor să urce şi mai sus pe coordonatele de progres ale eco­nomiei şi civilizaţiei ţării. III 11 HI Mi ■ I I ■ IIH LA VIRSTA MATURA A ÎMPLINIRILOR

Next