Drum Nou, martie 1970 (Anul 27, nr. 7823-7848)
1970-03-01 / nr. 7823
Pag. 2 BRUM NOU 6 martie 1945 ~ 6 martie 1970 Ţărănimea-puternică forţă socială în bătălia pentru instaurarea puterii populare Se împlinesc 25 de ani de cînd masele populare, în frunte cu clasa muncitoare, conduse de Partidul Comunist Român, au instaurat primul guvern democrat din istoria ţării. Lupta maselor pentru instaurarea şi consolidarea puterii populare în România face parte integrantă din procesul revoluţionar unic şi neîntrerupt ce s-a desfăşurat după 23 August 1644 şi a dus la făurirea noii orînduiri sociale, în ţara noastră. Caracterul agrar, antifeudal şi antiimperialist al primei etape a revoluţiei populare impunea cu necesitate unirea, sub conducerea clasei muncitoare, a tuturor păturilor şi categoriilor sociale, in primul rînd a ţărănimii, interesate să meargă pe drumul deschis de insurecţia din august 1944. Încă din primele momente de după eliberare, Partidul Comunist Român a desfăşurat o muncă intensă pentru atragerea ţărănimii în torentul luptei revoluţionare, considerînd aceasta drept condiţie fundamentală pentru instaurarea regimului democrat-popular, pentru înfăptuirea sarcinilor primei etape a revoluţiei populare. în primul număr legal al ziarului „Scânteia" din 21 septembrie 1944, partidul comunist preciza că „cea mai arzătoare problemă care frămîntă marea majoritate a ţărănimii este problema agrară, problema pămîntului ... Astăzi exproprierea marilor moşieri se pune în mod deosebit de ascuţit din punct de vedere politic ...“ Acest punct de vedere a fost reafirmat în primul document programatic al P.C.R. — platformaprogram — elaborat în 25 septembrie 1944, care a fost propus ca bază de colaborare tuturor forţelor politice democratice. Principala transformare social-economică prevăzută în platformă era înfăptuirea reformei agrare, ea fiind problema fundamentală a desăvîrşirii revoluţiei burghezo-democratice, condiţia esenţială în acea etapă pentru închegarea unei alianţe strîlise între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, în platforma-program se arăta că „...pentru o cit mai grabnică refacere şi dezvoltare a ţării se impune satisfacerea celei mai arzătoare şi mai îndreptăţite cerinţe a ţărănimii române, şi anume înfăptuirea unei largi reforme agrare prin exproprierea marii proprietăţi agrare, de la 50 ha în sus, şi împroprietărirea cu acest pămînt a ţăranilor fără pămînt sau cu pămînt puţin". Aderarea tuturor partidelor şi organizaţiilor democratice la platforma F.N.D., bucuria cu care oamenii muncii au primit acest document, exprimate în miile de moţiuni adoptate în adunări, reflectau justeţea politicii P.C.R. „Sânteia“ din 7 octombrie 1944 relata astfel entuziasmul ce cuprinsese ţărănimea de pe întreg cuprinsul ţării, care vedea în programul F.N.D. chemarea pentru rezolvarea problemei pământului pentru care veacuri de-a rîndul şi-a vărsat sîngele. „Zilnic creşte numărul satelor în care ţăranii discută platforma şi aderă la ea. Ţăranii alungă pe vechii primari ai guvernului (...) şi aleg în mod liber comitetele care preiau conducerea comunei. Ei cer exproprierea marilor moşii şi împroprietărirea celor săraci“. în adunări şi moţiuni ţăranii îşi manifestau hotărîrea de a sprijini platforma şi a lupta pentru înfăptuirea ei cit mai grabnică: întărirea politică şi organizatorică a partidului comunist, sporirea influenţei sale în mase, creşterea capacităţii de acţiune a F.N.D. şi lupta revoluţionară de nestăvilit a maselor, au determinat schimbarea continuă a raportului de forţe în favoarea democraţiei, în aceste condiţii, P.C.R. publică în ianuarie 1945 programul de guvernare al F.N.D., în care un obiectiv important era înfăptuirea reformei agrare, ceea ce a atras şi mai mult masele ţărăneşti la lupta pentru înfăptuirea politicii partidului comunist, văzînd în ea rezolvarea propriilor sale năzuinţe, în felul acesta, ţărănimea se transforma dintr-un izvor de energie potenţială într-un factor activ al revoluţiei populare, al luptei pentru cucerirea puterii. Valul revoluţionar care cuprinsese în ianuarie-februarie 1945 oraşele a crescut în amploare şi forţă prin participarea maselor ţărăneşti la lupta pentru pămînt şi un guvern democratic al F.N.D., grăbind deznodămîntul bătăliei pentru putere în favoarea maselor populare. . Ca exponent al reacţiunii, generalul Rădescu, care se angajase să stăvilească cu orice preţ lupta revoluţionară a maselor, a fost nevoit să recunoască şi el la începutul lunii februarie . „De câteva zile, în special mişcarea în capitalele de judeţ s-a accentuat, în privinţa primarilor, acelaşi lucru. Iar în ceea ce priveşte agitaţia la ţară pe tema reformei agrare, lucrurile au devenit de o gravitate excepţională“, în condiţiile schimbării continue a raportului de forţe în favoarea revoluţiei, a închegării alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, P.C.R. a apreciat, că a sosit momentul declanşării bătăliei hotărîtoare pentru pămînt şi putere. Din iniţiativa P.C.R., Frontul Plugarilor, mergînd pe linia aplicării în viaţă a prevederilor, programului de guvernare al F.N.D., lansează la 11 februarie 1945 chemarea către ţărănime de a trece imediat la înfăptuirea cu de la sine putere, pe cale revoluţionară, a reformei agrare. „De la guvernul care este acum la putere — se arată în manifest —, voi nu aveţi nimic bun de aşteptat" ... Acest apel a găsit răsunet în cele mai îndepărtate colţuri, ale ţării. Masele ţărănimii, cu sprijinul clasei muncitoare, trec la aplicarea în viaţă pe calea luptei revoluţionare a reformei agrare. Iau fiinţă comitetele ţărăneşti de reformă agrară, în comune şi sate, printre care Cincu, Rîşnov şi altele din judeţul Braşov, au loc mari adunări ale ţărănimii, în cadrul cărora masele cer instaurarea imediată a unui guvern F.N.D. şi înfăptuirea reformei agrare. în numai trei săptămîni, împărţirea moşiilor a devenit un fenomen general, cuprinzînd întreaga ţară. Se traducea astfel în viaţă cea mai importantă prefacere revoluţionară din această etapă a revoluţiei, reforma agrară. Participarea muncitorilor la înfăptuirea reformei agrare a dat acestei acţiuni un caracter organizat, a contribuit , considerabil la creşterea conştiinţei maselor ţărăneşti, a încrederii lor în forţele proprii şi în forţele clasei muncitoare, în justeţea liniei partidului comunist. în focul luptei pentru pămînt s-a închegat alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, făurindu-se astfel o uriaşa forţă social-politică, hotărâtoare în desfăşurarea luptei pentru instaurarea noii puteri de stat, emanaţie a voinţei maselor populare. La 6 martie 1945, prin lupta neclintită a maselor largi populare, a fost instaurat guvernul de largă concentrare democratică în frunte cu eminentul om politic şi de stat, dr. Petru Groza, guvern în care clasa muncitoare şi ţărănimea aveau preponderenţă. După venirea la putere a guvernului de la 6 martie 1945, cursul revoluţiei a intrat într-o nouă fază, în care clasa muncitoare, în alianţă cu ţărănimea muncitoare, avea să folosească puterea de stat, pentru apărarea şi lărgirea drepturilor şi libertăţilor cucerite, pentru desăvîrşirea transformărilor economice şi social-politice cu caracter burghezo-democratic. Principala măsură înfăptuită de guvernul Frontului Naţional Democrat a fost desăvîrşirea reformei agrare. Legea pentru reforma agrară consfinţea într-un act de drept ceea ce masele ţărăneşti, cu sprijinul muncitorimii, realizaseră de fapt, în mare măsură, în procesul luptei revoluţionare, cînd cea mai mare parte a pămînturilor moşiereşti au fost expropriate şi împărţite ţăranilor. Alianţa muncitorească-ţărănească, cimentată în focul luptei pentru reforma agrară, a devenit tot mai mult o puternică forţă socială, baza politică care a dus la întărirea continuă a regimului democrat-popular, la asigurarea progresului revoluţiei populare spre socialism. Mircea MUŞAT, doctor în istorie Evocînd evenimentele de acum 25 de ani 28 februarie 1945. La Tohan, lingă Zărneşti, mii de oameni, luptători pentru instaurarea puterii populare, dădeau ultimul salut muncitorului Gheorghe Stoian, răpus de gloanţele reacţiunii cu prilejul marii demonstraţii din 24 februarie de la Braşov. Atunci, la mormîntul lui Gheorghe Stoian, ei au jurat să ducă pînă la capăt cauza partidului comuniştilor, pentru care tovarăşul lor de muncă şi luptă a dat sacrificiul suprem. S-au ţinut de cuvînt. Socialismul a învins pe pâmîntul României, 28 februarie 1970, într-o amiază de iarnă, aidoma celei de acum 25 de ani, sute de salariaţi ai uzinei ce poartă gloriosul nume de ,,6 Martie" şi numeroşi locuitori ai Zărneştiului, au evocat lunile fierbinţi ale bătăliei pentru cucerirea puterii, în cadrul simpozionului ,,Pagini din istoria luptelor pentru instaurarea regimului democrat-popular", au vorbit Ştefan Casa, directorul clubului, şi Adolf Rosenfeld, locţiitorul secretarului comitetului de partid din uzină, ambii participanţi la evenimentele de acum un sfert de veac. La chemarea sirenei, cei prezenţi şi muncitorii ieşiţi din primul schimb, s-au adunat în faţa monumentului închinat eroului clasei muncitoare, Gheorghe Stoian. Garda de onoare este formată din membri ai gărzilor muncitoreşti înarmate, din foşti tovarăşi de muncă şi luptă ai lui Gheorghe Stoian şi pionieri, în semn de cinstire a memoriei celui căzut în lupta cu duşmanul, delegaţii ale colectivelor de muncă de la uzina ,,6 Martie". Fabrica de celuloză şi hîrtie şi elevi ai şcolii generale din localitate, au depus coroane şi jerbe de flori. A avut loc apoi un scurt miting, în cadrul căruia au luat cuvîntul Ioan Ciochinaru, preşedintele comitetului sindicatului, Nicolae Lapuşneanu şi Aurel Sumedrea, participanţi la evenimentele de acum 25 de ani, iar în numele tinerei generaţii - Dumitru Serghei, locţiitorul secretarului comitetului U.T.C. pe uzină, şi muncitorul Gheorghe Parancea. Ei s-au angajat, în numele colectivului uzinei, să lupte neobosit şi cu dăruire pentru înfăptuirea măreţului program de edificare a României socialiste multilateral dezvoltate, trasat de Congresul al X-lea al P.C.R. 4 .weieieieieieMwemmwgphi! riMIRIHIHIHIBIBiaiaiBIBIWflllBWMiWWtHiaiai Nr. 7823 (Urmare din pagina 1) Ioan Niţa, director la I.C.R.M.: „Sunt domenii de activitate in care femeile pot conduce mai bine decit bărbaţii. Mă refer la diferite activităţi în care cuvîntul hotărîtor îl are moda, în servicii de contabilitate şi financiare, în comerţ, munca de educaţie, în diferite activităţi obşteşti". Şi acum, părerea femeilor. Cornelia Albu, vicepreşedintă a Comitetului judeţean al femeilor, directoarea liceului „Unirea" din Braşov : „Femeile pot conduce. Dar în unele locuri calea afirmării femeii în munci de conducere e mai anevoioasă decât a sexului opus. Obişnuite de secole să fie conduse, sa trăiască în umbra bărbaţilor, se familiarizează mai greu cu convingerea că nu sunt cu nimic mai prejos decit bărbaţii. In afară de aceasta, trebuie să învingă concepţia înapoiată a unor bărbaţi despre femei, după care sunt mai potrivite pentru munci de conducere femeile fără copii saucu copii mari, cu posibilităţi de a se descurca singuri. Viaţa a demonstrat că în colectivităţile in care femeile deţin majoritatea, e mai potrivit ca la conducere să se afle femei. Acestea înţeleg mai bine psihologia femeii, modul cel mai eficace de lucru cu ele. Acest lucru e valabil în toate domeniile de activitate, inclusiv în cooperativele agricole de producţie". Maria Tănăsescu, secretara comitetului de partid de la Fabrica de stofe Braşov : „Calităţi deosebite demonstrează femeile în muncile obşteşti de conducere. La noi în fabrică, din 12 secretari de organizaţie de bază, 9 sunt femei, iar în birourile acestora, din totalul de 79 de membri, 49 sunt de asemenea femei. Organizaţia de bază din sectorul finisaj, unde secretar este Sofia Pîrvulescu, a luat iniţiativa ca în fiecare zi refuzurile cu defecte de calitate să fie expuse în cadrul secţiei, şi, pe viu, să se organizeze discuţii pe această temă. Rezultatul : în trimestrele III şi IV ale anului trecut, retururile au fost reduse cu 32 la sută". Pe parcursul anchetei s-a relevat şi un alt aspect : unele femei, deşi au pregătire corespunzătoare, evită munci de conducere, preferind un locşor de muncă mai „liniştit" într-un birou oarecare. Altele — nu puţine — refuză munci de răspundere, pretexted că acestea le afectează timpul necesar rezolvării unor treburi familiale. Iată ce ne-a declarat în legătură cu acest aspect tovarăşa Maria Georgescu, inginer şef la Fabrica de tricotaje Braşov : „Am întîlnit ambele situaţii. Adevărul este însă că o femeie poate îndeplini cu succes munci de conducere numai dacă în viaţa de familie este ajutată de soţ, de copii. Dacă tot greul gospodăriei este lăsat pe umerii ei, e îndoielnic că va fi capabilă să facă faţă atît în munca de conducere încredinţată, cit şi în creşterea şi educarea copiilor, în treburile gospodăreşti". De altfel, pe întreg parcursul anchetei, majoritatea celor investigaţi au reliefat necesitatea ca femeia să dispună de mai mult timp pentru pregătirea ei profesională şi culturală, deoarece aceasta constituie, printre altele, unul din factorii esenţiali pentru a putea ocupa o muncă de conducere şi a o duce la îndeplinire cu bune rezultate. In legătură cu aceasta, s-au criticat şi unele stări de fapt : industria a făcut încă puţin pentru sporirea productivităţii muncii în gospodărie; în afară de aspirator şi maşină de spălat, comerţul nu prea pune la dispoziţia femeilor alte aparate care să uşureze munca casnică. De asemenea, nici cooperaţia meşteşugărească nu se preocupă suficient de lărgirea gamei de prestări de servicii la domiciliu sau în atelierele proprii, care ar scuti femeile cu munci de conducere de o serie de treburi care le răpesc mult timp. In ceea ce priveşte unele din semifabricatele puse în vînzare de unităţile „Gospodina", acestea lasă mult de dorit din punct de vedere al calităţii, ceea ce face ca să nu fie solicitate, iar extinderea bucătăriilor de bloc, a restaurantelor-pensiune se face însă cu multă timiditate. La acestea se adaugă necesitatea sprijinirii de către consiliile populare a asociaţiilor de locatari în obţinerea şi amenajarea în noile blocuri, cu ajutorul părinţilor, a unor spaţii unde copiii şcolari sau preşcolari să fie supravegheaţi de persoane competente (profesori sau învăţători pensionari) în perioada cînd părinţii lor se află la muncă. Fără îndoială că toate acestea nu numai că ar veni în sprijinul femeilor cu munci de conducere, dar ar facilita promovarea multor altora în asemenea munci, punîndu-se mai bine în valoare capacităţile şi aptitudinile unei jumătăţi a populaţiei. IUI ■ li Arta conducerii nu-i un monopol al bărbaţilor GOSPODARII METALULUI AŞTEAPTĂ SPRIJINUL INTELIGENTEI TEHNICE UNIVERSITARE (Urmare din pag. 1) Redacţia : Nu înţelegem ce a oprit senatul institutului să oblige cadrele didactice să urmărească pînă la finalizare cercetările pe care le-au întreprins ? DISTANTA DE LA CERCETARE LA PRODUCŢIE SE MASOARA IN... ANI-INTENŢII Redacţia : In ultimul timp s-au adus o serie de reglementări privind legarea mai strînsă a activităţii de cercetare de nevoile producţiei, finalizarea eficientă a cercetărilor întreprinse. Sub ce formă cunoaşteţi dv. problemele la a căror rezolvare aţi putea să vă aduceţi aportul ? Conf. ing. Ionescu I. Gheorghe, şeful catedrei „Tehnologia metalelor" : Am reţinut din întâlnirea pe care am avut-o aici în sala senatului cu tov. Manea Mănescu necesitatea de a face totul pentru finalizarea cercetărilor, pentru ca industria să beneficieze cu un ceas mai devreme de aportul ştiinţei. Atingerea acestui deziderat presupune însă o colaborare mai strînsă între inginerii şefi de concepţie din uzine, şi cadrele institutului nostru. In ce priveşte catedra „Tehnologia metalelor" — ea ar putea contribui în mai mare măsură la stabilirea unor căi concrete de reducere a consumurilor de materii prime şi materiale. In prezent, de pildă, ne preocupăm de carbonitrurarea oţelurilor. Industria braşoveană apelează însă în foarte mică măsură la acest sprijin. Şi, din păcate, la mijloc nu sînt decît nişte „ambiţii" subiective. In consecinţă colaborările noastre se îndreaptă spre alte localităţi. Conf. ing. Ivan Erlicz, de la catedra de „Automobile şi tractoare" : Problema colaborării cu industria este destul de spinoasă. Ar fi însă greşit să se arunce întreaga vină pe industrie. Realitatea este că vina se împarte , noi am putea să ne aducem mai din plin contribuţia la îmbunătăţirea constructivă a tractoarelor şi autocamioanelor, iar industria ar putea să vină în întîmpinarea acestei dorinţi cu probleme de interes major şi cu sprijinirea muncii de cercetare. In condiţiile actuale noi nu putem lucra la termene fixe. Redacţia : Cum vedeţi în mod concret rezolvarea acestor lacune în relaţiile de colaborare ? I. Erlicz : Printr-un contact mai direct între cadrele din institut şi cele din industrie. V. Vulcu : Este util de subliniat că atunci cînd a intervenit organul judeţean sau municipal de partid această colaborare a fost fructuoasă. Recent au participat cîteva cadre de la institut în brigăzile de depistare a rezervelor de reducere a consumului de metal. Sîntem reprezentaţi şi în cîteva comitete de direcţie şi consilii de administraţie. Totuşi aceste relaţii mi se par sporadice. Pentru permanentizarea lor propun, printre altele, cooptarea cadrelor noastre în comisiile de omologare a noilor produse, sau realizarea unor omologări chiar la institut. I. Stănescu : O asemenea relaţie în Dresda, depildă, a devenit de mult o realitate. Acolo nu se admite trecerea la fabricaţia de serie a unui nou produs fără avizul Institutului politehnic din localitate. Şi fie vorba între noi, că un asemenea aviz contează şi pentru prestigiul noului produs. Conf. dr. ing. Ion Drăghici : Situaţia este identică şi în Cehoslovacia. Ea nu se rezumă însă doar la avizări, ci la o activitate de cercetare mixtă, în care sunt cointeresate atît întreprinderile cît şi institutele. Oare, la noi nu s-ar putea crea astfel de colective de cercetare ? Gh. Drăghici : Şi ar mai fi ceva de propus : repartizarea cadrelor noastre de bază pe lingă comitetele de direcţie sau serviciile de profil din întreprinderi, care astfel ar putea fi „pe fază" în acordarea asistenţei tehnice concepţionale. Poate că nu ar strica să organizăm și unele colocvii sau seminarii pe teme, să zicem, privind reducerea consumului de metal. La ele ar putea contribui toate catedrele. I. Drăghici : Colaborarea va trebui extinsă chiar și între catedrele institutului. Pentru abordarea unor probleme complexe ar fi utilă organizarea unor colective mixte de cercetare la care să-şi aducă contribuţia mai multe catedre. Şt. Alexandru : O asemenea colaborare ne-a permis, de pildă, să realizăm unele prototipuri, fapt mult apreciat de beneficiari. VIITORII INGINERI SÎNT INVITAŢI SA SE CONFRUNTE CU REALITĂŢILE DIN UZINA Redacţia : Anual sute de absolvenţi părăsesc băncile facultăţilor. In ce măsură sunt ei pregătiţi pentru acest pas sub raportul cunoaşterii vieţii uzinelor ? I. Stănescu : Fireşte, că în institut pregătirea teoretică este îndeaproape secondată de pregătirea practică a studenţilor. La acest al doilea aspect îşi aduce aportul şi cercetarea ştiinţifică studenţească. In sprijinul acestei activităţi la noi s-a creat şi un birou de proiectări pentru studenţi. Ca urmare, în anul care a trecut studenţii au luat spre rezolvare, în cadrul lucrărilor lor de absolvire, 50 de subiecte din tematicele de inovaţii din uzine. Multe din ele au găsit astfel o soluţionare valoroasă. Redacţia : Aţi putea să ne citaţi vreuna care s-a şi aplicat ? I. Stănescu : Nu ! Aici trebuie să remarc o lipsă de preocupare în urmărirea finalizării cercetărilor. Anul acesta cele 40 de teme pe care vrem să le rezolvăm la U.A.B., legate de asimilarea a noilor tipuri de autocamioane, le vom urmări însă. Şt. Alexandru : înfiinţarea unui birou de studii şi proiectări studenţeşti este necesară şi în domeniul prelucrării lemnului. Ing. Constantin Dumitrescu, şef de lucrări : In general se simte necesitatea îmbunătăţirii bazei materiale pentru cercetările studenţeşti. In acest sens şi uzinele interesate ar putea să ne sprijine în mai mare măsură. Există, prin urmare, la Institutul politehnic din Braşov, un potenţial valoros de inteligenţă tehnică atît în rîndul cadrelor didactice, cît şi al studenţilor. El nu este însă valorificat în mod eficient, fie din vina întreprinderilor, fie a institutului. Stadiul acesta al tatonărilor va trebui însă depăşit. In acest sens se aşteaptă găsirea unui cadru organizatoric adecvat, domeniu în care Comitetul municipal de partid va trebui să-şi aducă contribuţia. N-ar strica, ca întîlnirile dintre reprezentanţi industriei şi ştiinţei braşovene să fie mai dese şi mai fructuoase. Ar fi utilă o astfel de întîlnire poate chiar pe problema economisirii metalului. Iiii (Urmare din pagina 1) de adevăraţi gospodari, eforturile, rezervele de creştere continuă a producţiei agricole şi a eficienţei întregii activităţi. Faptele confirmă afirmaţia. Dacă în 1950 s-au recoltat în medie la hectar numai 1.250 kg. grîu, în 10 ani producţia aproape s-a dublat, ca în ultimii doi ani să crească la aproape 3000 kg. Unitatea s-a specializat, printre altele, şi în producerea cartofilor pentru sămînţă. Saltul de la 7.850 kg. la hectar la aproape 19.000 kg. este, de asemenea, edificator pentru progresul realizat, ca de altfel şi alte producţii de vîrf obţinute pe parcursul anilor, ca de exemplu, 26.000 kg. sfeclă, de zahăr la hectar, aproape 3.000 litri lapte pe vacă furajată, 3,5 kg. lină pe oaie tunsă etc. Hărnicia şi priceperea ţăranilor cooperatori din Hărman, împletită organic cu cea a mecanizatorilor, pot fi dovedite şi altfel. Cine intră în biroul preşedintelui, privirea îi este atrasă ca un magnet de nenumărate mărturii : steaguri, fanioane, plachete. Ele atestă că pentru succesele deosebite obţinute în consolidarea economico-organizatorică, unitatea a fost decorată în anul 1961 cu „Ordinul Muncii" clasa I-a şi că de alte numeroase ori s-a situat fruntaşă pe raion sau regiune cu producţia zootehnică, sau la muncile agricole. Corespunzător producţiilor mai mari de la un an la altul, au crescut şi veniturile băneşti ale cooperativei şi, în aceeaşi măsură, retribuţia pentru munca prestată de membrii cooperatori, în primul an de activitate, veniturile totale obţinute de unitate s-au cifrat la... 84.000 lei, iar în 1969 au atins circa 10.000.000 lei. Anul trecut, cu toate că datorită condiţiilor climatice nefavorabile recoltele nu s-au situat la nivelul anilor de vîrf, G.A.P. Hărman a livrat la fondul central de stat produse pentru care a încasat peste 9.220.000 lei. Pe potriva muncii depuse de cooperatori pentru crearea acestor valori materiale, a fost și răsplata. Toate cite le-am amintit sunt realizări ale unei agriculturi socialiste moderne, croite şi durate trainic prin mecanizare, agrotehnică avansată, chimizare şi irigare. Consolidarea economico-organizatorică a cooperativei agricole, ridicarea continuă a nivelului de trai al membrilor ei, s-au răsfrînt cu dărnicie şi în viaţa social-economică a comunei, îmbogăţind-o. Comuna a fost în întregime electrificată, în decurs de 20 de ani, în hotarele ei au apărut un modern complex comercial, magazine specializate în textile, încălţăminte, metalo-chimice, vânzarea mobilei sau cu profil mixt. Aici, mai deservesc populaţia o măcelărie, o librărie, o cofetărie şi mai multe unităţi de prestări de servicii, care o apropie tot mai mult de nivelul urban. Cu sprijinul cooperativei agricole şi contribuţia locuitorilor — ţărani cooperatori şi muncitori — s-au asfaltat peste 4 km. de şosea şi construit 3000 ml. de trotuare. Au fost ridicate peste 400 de case noi, lărgite şi modernizate alte 500. Aproape în fiecare casă există mobilă nouă şi aparat de radio, la tot a doua familie revine un televizor. în prezent, mulţi ţărani cooperatori din Hărman sunt proprietari de autoturisme, iar numeroşi alţii au depus din veniturile ce le-au prisosit însemnate sume de bani la C.E.C. Puternica dezvoltare economico-organizatorică a cooperativei, a solicitat schimbări profunde, a născut întrebări şi a cerut răspunsuri imediate, calificate. Progresul rapid realizat, a pretins clarviziune şi competenţă economică, perspicacitate, promovarea a tot ce este nou şi eficient, în dauna nepriceperii, suficienţei şi plafonării. Sarcina şi răspunderea de a schimba un mod de viaţă, devenit anacronic, de a gospodări chibzuit averea întregii obşti, i-a revenit consiliului de conducere, alcătuit din cei mai buni cooperatori, cărora condiţiile socialismului, le-au pus nezăgăzuit în valoare resursele de inteligenţă, voinţă şi caracter integru. La Hármán, răspunderea pentru destinele cooperativei agricole i-a revenit, în primul rînd, preşedintelui Ion Gîrceag, ajutat concret şi eficient de consilieri activi şi destoinici ca Elena Banciu, Andrei Gladitsch, Ştefan Moldovean,Gh. Tohăneanu, ing. Matei Aman Şi alţii care au crescut o dată cu unitatea, în aria celor cărora li s-au încredinţat încă de la începuturile cooperativei o răspundere de care a depins un plus sau un minus în bilanţul anual, se includ şi brigadierii de cîmp sau zootehnici (unii din ei azi sunt ajutori de şefi de fermă): Avram Popa, Gh. Nan, Nicolae Bogdan, Gh. Moldovan şi Traian Cristoloveanu. La menţinerea echilibrului economic al cooperativei îşi aduce o substanţială contribuţie şi contabilul şef, Ion Tohăneanu, care, printre primii în judeţ, a introdus, cu bune rezultate, evidenţa preţului de cost. Desigur, că, la C.A.P. Hărman există suficient loc şi pentru mai bine. Important este însă că toţi cooperatorii de aici muncesc cu abnegaţie, îşi intensifică şi coordonează eforturile pentru ca unitatea lor să urce şi mai sus pe coordonatele de progres ale economiei şi civilizaţiei ţării. III 11 HI Mi ■ I I ■ IIH LA VIRSTA MATURA A ÎMPLINIRILOR