Drum Nou, august 1970 (Anul 27, nr. 7952-7976)

1970-08-07 / nr. 7957

Pag. 2DRUM NOU n­oul sistem de salarizare şi majorarea salariilor ACORDUL COLECTIV - stimulent în sporirea producţiei de S.D.V.-uri Noul sistem de salarizare — a cărui experimentare s-a genera­lizat în industria construcţiilor de maşini cu începere de la 1 ianuarie 1970 — oferă o infinitate de posibilităţi pentru îmbinarea intereselor personale, individuale cu cele colective, ale întreprinde­rii şi respectiv ale întregii socie­tăţi. Aş remarca în acest sens posibilităţile pe care ni le oferă H.C.M. 914/1968 (cu modificările ulterioare) de a aplica la fiecare loc de muncă forma de salarizare care asigură mobilizarea în cel mai în­alt grad a rezervelor inter­ne, în vederea realizării exempla­re a sarcinilor de plan. Pentru e­­xemplificare am să apelez la ex­perienţa dobîndită de noi la sculărie. Pînă nu de mult, probabil în virtutea tradiţiei, se considera că în­­sculării nu se poate aplica de­cit salarizarea în regie. în favoa­rea unei asemenea opinii pleda și faptul că trecerea la munca în a­­cord individual ar fi necesitat un volum imens de norme, de forme de evidente, aproape imposibil de realizat. Asa încît la data ge­neralizării noului sistem de sala­rizare şi în sculăria noastră s-a aplicat, plata în regie. Ea era însă departe de a fi stimulatoare pen­tru realizarea sarcinilor ce stăteau în faţa sculerilor. Vastul program de modernizare a autocamioane­lor, de diversificare a fabricaţiei, impunea sporirea producţiei de S.D.V.-uri cu circa 30—40 la sută. Măsurile tehnico-organizatorice preconizate nu asigurau însă de­cit o creştere de circa 10 la su­tă. Trebuia găsită deci o pîrghie economică de cointeresare mate­rială, în măsură să acopere acea­stă diferenţă. Ea a fost găsită, în urma unor studii şi analize în­treprinse prin aplicarea experi­mentală — cu începere de la 1 februarie a.c. — a acordului co­lectiv pe linii de fabricaţie şi a­­teliere. Trebuie să recunoaştem însă că iniţiativa a fost privită la început cu oarecare neîncrede­re. Chiar şi unii specialişti nu vedeau posibilitatea introducerii acordului în sculării şi asigurării fondurilor suplimentare pentru producţia realizată. în cele din urmă, munca politică de la om la om dusă cu răbdare şi întemeiată pe argumente, pregătirile operati­ve, temeinice, pînă la amănunt, au făcut ca această nouă formă de salarizare pentru sculeri să-și do­vedească pe deplin eficacitatea. în ce constau avantajele acor­dului colectiv? în primul rînd, în caracterul său mobilizator. Plata în regie nu ne dădea posibilitatea să-i recompensăm pe cei care de­păşeau normele, respectiv sarcinile de plan. Ca urmare, în luna ia­nuarie a.c., cînd s-a lucrat, în re­gie, în timp ce 181 muncitori (din cei 889 muncitori productivi) au rămas sub normă, alţi 303 şi-au depăşit sarcinile, dar nu au putut fi răsplătiţi pentru efortul lor. Fi­reşte că situaţia nu era echitabilă şi nici mobilizatoare, în februarie lucrîndu-se în acord colectiv, nu­mărul muncitorilor sub normă a scăzut la 32, iar cîştigul mediu faţă de luna ianuarie a crescut cu 170 lei pe muncitor. Acest re­viriment­ se explică prin avanta­jele muncii în colectiv, ale răspun­derii colective faţă de sarcinile de plan, în condiţiile salarizării în regie doar maistrul era acela care-i atenţiona pe cei care tră­geau chiulul. Acum această in­transigenţă este dublată de cea a membrilor formaţiei de lucru. Fie­care muncitor este cointeresat ca rezultatele să fie cît­ mai bune pe linia de fabricaţie sau atelierul­ unde muncesc, de acestea depin­­zînd cîştigul lor efectiv. Fireşte că în aceste condiţii nimeni nu mai poate tolera alături de el ră­­mîneri în urmă. Cifric, aceste a­­vantaje s-au materializat în creş­terea mediei de S.D.V.-uri livrate de la 40.055 bucăţi în semestrul I 1969, la 46.449 bucăţi în semes­trul I 1970. De reţinut este şi faptul că în condiţiile acordului colectiv repar­tizarea cîştigului se face în raport cu timpul efectiv lucrat şi cu sala­riul tarifar corespunzător catego­riei şi treptei de încadrare a fie­cărui muncitor din formaţia de lucru. Acest lucru a determinat, fireşte, o preocupare sporită pen­tru creşterea cîştigului pe ansam­blul echipei sau brigăzii, lichida­rea absenţelor şi ridicarea nive­lului calificării fiecărui salariat. Totodată în formaţiile de lucru de la sculărie astfel şi-au găsit loc şi muncitori de o calificare mai redusă, menţinindu-se me­dia de încadrare a lor sub me­dia de încadrare a lucrărilor (în caz contrar nefiind posibilă aco­perirea fondului de salariu). Ast­fel se va lichida anomalia de a folosi, în mod nejustificat, munci­tori de înaltă calificare la execu­ţia unor lucrări mărunte, ce ar pu­tea fi realizate de muncitori neca­­lificaţi sau de o categorie infe­rioară. Cointeresarea nu priveşte doar latura cantitativă a fabricaţiei. Autoexigenţă vizează în aceeaşi măsură şi calitatea produselor. A­­ceasta, pentru că — în conformi­tate cu principiile acordului co­­lectiv — nu pot­ fi decontate, şi deci plătite, decît produsele de calitate corespunzătoare. Auto­­controlul este dublat şi de o asis­tenţă tehnică mai activă, solici­tată cu insistenţă de înşişi execu­tanţii direcţi ai S.D.V.-urilor. Un alt avantaj al plăţii în acord colectiv constă în reducerea ciclu­lui de fabricaţie a S.D.V.-urilor. Îna­inte de a trece la acest sistem erau destul de frecvente cazurile de comenzi neincheiate. Aceasta pen­tru că plata, sau mai precis decon­tarea lucrului se făcea pe operaţii. Sistemul prezenta numeroase dez­­avantaje, se putea întîmpla atunci ca după plata execuţiei a nume­roase faze, S.D.V.-ul să ajungă re­but, sau ca procesul fabricaţiei lui să fie întrerupt, mărind volu­mul producţiei neterminate... Acum sculerii sînt interesaţi în evitarea pe cît posibil a rebuturilor, pen­tru că aşa cum am amintit mai înainte, nu pot fi decontate decît produsele finite. Din acelaşi motiv fiecare formaţie de lucru este in­teresată să nu admită crearea unor stocuri nejustificate de producţie neterminată, reducîndu-se astfel ciclul de fabricaţie a S.D.V.-urilor. Ca urmare, pe lîngă sporul de pro­ducţie amintit a crescut şi indice­le de utilizare a maşinilor din scu­lărie, de la 0,59 în trimestrul I a.c. la 0,70 în trimestrul II a.c. Extinderea acordului colectiv ne-a permis şi simplificarea unor forme de evidenţă, în condiţiile sistemului vechi de evidenţă fie­care S.D.V pe parcursul prelucră­rii lui trebuia urmărit de o fişă tehnologică, de o fişă de însoţire şi de o notă de comandă. Acum toate acestea sunt concentrate în­­tr-o singură „dispoziţie de fabrica­ţie". Pentru viitor ne preocupăm de simplificarea în continuare a formei de decontare, înlocuind fi­şele individuale de lucru şi sala­rizare cu fişele colective. Totoda­tă ne-am propus extinderea acor­dului colectiv , experimentat deo­camdată la sculărie şi autoutilări la mecanicul-şef şi la noile obiec­tive ale sectoarelor calde. Avem­­convingerea că astfel noul sistem de salarizare va reuşi să contribuie cît mai deplin la mobilizarea co­lectivului nostru în realizarea sar­cinilor de plan încredinţate de cel de-al X-lea Cotigres al P.C.R. Ing. Gheorghe DOGARU, şeful serviciului organizarea producţiei şi a muncii de la Uzina de autocamioane din Braşov. Cînd câldura (Urmare din pagina 1)­şezarea sa, dar şi pentru tempe­ratura constantă a apei şi lim­pezimea izvorului care-l alimen­tează. Aci am constatat cu sur­prindere o altă anomalie : de ştrandul propriu-zis se ocupă T.A.P. Braşov, iar de amenajă­rile din incintă, Consiliul popu­lar al oraşului Codlea. Şi ca de obicei cînd sînt doi proprietari, fiecare îl aşteaptă pe celălalt să „facă ceva". Şi astfel aleile sînt şi anul acesta tot în paragină, rigolele au rămas nemontate, locuri per­tru plajă se găsesc cu greutate, iar curăţenia rămîne în continuare un deziderat. Deasu­pra cabinelor există şi o popi­­cărie în aer liber dar — nu se ştie de ce — publicul nu are acces. Totuşi, cea mai mare dezordi­ne, dublată de un cras dezinteres, se întîlneşte la ştrandul din Rîş­­nov. Altădată vestit pentru cură­ţenie, ambianţă şi pitoresc, a a­­juns acum copilul vitreg al T.A.P. Carpaţi De curînd, Inspec­toratul sanitar judeţean a fost o­­bligat să-l convingă pe respon­sabilul Panazan Vasile... printr-o amendă că apa trebuie schim­bată totuşi la timp, iar curăţenia este o obligaţie de serviciu, nu un capriciu al său. După golirea bazinului însă, pompele de ali­mentare cu apă... s-au stricat. Atunci s-a apelat la cisternele de stropit străzile ale Consiliului popular Rîșnov care au început să care apa, ce-i drept...., pe banii și benzina T.A.P.-ului. După o su­mară socoteală, în circa... 5—6 săptămîni, folosindu-se acest sis­tem, poate s-ar fi reușit. Dar cine se mai ducea să facă baie la toamnă ? Din păcate, la complexul „Ce­tate" nu numai ștrandul este lă­sat la voia întîmplării. în restau­rant dezordinea și proasta deser­vire au devenit „specialitatea casei", camerele hotelului sînt lăsate în grija clientului, lenje­ria nu see schimbă la timp etc. La toate aceste numeroase ne­ajunsuri, responsabilul Vasile Pa­­nazan răspunde cu seninătate : „Dacă nu le convine, să mă schimbe, că m-ara săturat de a­­tîţia deştepţi". Nu ştim dacă res­ponsabilul* ce dovedeşte atîta iresponsabilitate în serviciul său a adresat cuvintele de mai sus tovarăşilor de la T.A.P. Carpaţi. Dar, oricum, sugerăm conducerii trustului să-i îndeplinească cît mai grabnic dorinţa. T.A.P. Car­­paţi se bucură de­ un prestigiu mult prea mare ca să-i fie pătat renumele de un oarecare hotelier nepriceput şi plin de ifose, încheiem aci constatările noa­stre în urma raidului întreprins. Le-am consemnat acum, în plin sezon, deoarece, aşa cum spu­neam şi la început, ştrandurile sînt în sezonul estival principa­lele puncte de atracţie pentru petrecerea cît mai plăcută a tim­pului liber. Tocmai de aceea se impun cu stringenţă măsuri ime­diate de ordin edilitar şi gos­­podăresc pentru înlăturarea nea­junsurilor semnalate. O dolean­ţă a celor care frecventează ştrandurile este şi programarea mai judicioasă şi periodică a zilelor de curăţenie. Astfel, în ziua raidului (luni, 3 august) doar în ştrandul din Codlea şi Bartolomeu se putea face baie, toate celelalte fiind simultan go­lite pentru schimbarea apei. Şi cum această operaţie durează în cel mai fericit caz 2—3 zile... Ni­căieri un singur afiş n-am găsit în acest sens pentru a-i scuti pe oameni de drumuri inutile. Braşovenii au fost şi rămîn mari iubitori de sport şi mişcare, de petrecere plăcută a timpului în aer liber. Şi ştrandurile oferă în acest sens prilejuri deosebit de potrivite. Iată de ce, gospo­darii lor au datoria, nu numai să mediteze la ce au de făcut în sezonul viitor, ci să înlăture chiar în zilele următoare neajunsurile existente. Optimizări in consumul de combustibil Angajamentul anual de eco­nomii de combustibil a fost de­păşit în mod substantial, dova­dă că există resurse pentru su­plimentarea lui. De menţionat că pînă în prezent consumurile spe­cifice planificate au fost redu­se cu 56.197 tone combustibil conventional. în rîndul bunilor gospodari și-au înscris numele cei de la „Tractorul", U.A.B., Combinatul chimic din Făgăraș. Deschiderea Expoziţiei bienale de artă decorativă Aseară, în sala „Arta" din Braşov, a avut loc deschiderea Expoziţiei bienale de artă decorati­vă, în cadrul căreia ex­pun 24 de­ plasticieni din judeţul nostru. Pictorul Dinu Vasiu a făcut o frumoasă prezentare ex­poziţiei, scoţînd în evi­denţă sporul calitativ­ în­registrat de talentaţii noştri artişti pe acest ţa­rint, după care publicul, prezent în număr mare la vernisaj, a putut ad­mira cele peste 80 de lucrări. Expoziţia va f deschisă pînă la data de 31 august, şi va putea fi vizitată zilnic între ore­le 11—14, 16—19, cu ex­cepţia zilei de luni, cînd este închisă. Succese ale artiştilor 9 făgărăşeni Orchestra de muzică uşoară şi soliştii Doina Pi­rău şi Mircea Moraru, de pe lîngă Casa de cultură din Făgăraş, au adăugat noi succese în palmaresul lor şi aşa destul de bogat. Astfel, în ziua de 26 iulie, la Festivalul şi concursul interjudeţean de muzică uşoară „Nufărul" ce a avut loc la Reci (judeţul Covasna), ei s-au bucurat de o frumoasă primire din partea publicului specta­tor. Solista de muzică u­­şoară Doina Pirău a pri­mit, de altfel, pentru buna sa evoluţie o menţiune, iar Mircea Moraru, pre­miu pentru compoziţie. Artiştii făgărăşeni au mai participat, la 31 iulie, la Festivalul de muzică uşoa­ră „Nufărul alb", împreu­nă cu alţi apreciaţi so­lişti, Anton Moldovan, Mihai Pîrvu, şi orchestra de muz­ică uşoară a Casei de cultură din Făgăraş, ei vor participa şi la Festivalul de muzică uşoară de la Rîmnicu Să­rat (judeţul Buzău). Seară Beethoven Pe agenda Casei de cultură din Rupea sunt consemnate activităţi e­­ducative de mare popu­laritate — seri ştiinţifice pentru tineret, evocări ale unor mari figuri ale lite­raturii universale. Mîine, sîmbătă, va avea loc o seară comemorativă „Beet­hoven", prilejuită de cea de-a 200-a aniversare a naşterii marelui compozi­tor german. Evocarea va fi susţinută de prof. Martha Reiner. • WWVWWWVWVWVWWWVWWVWVWWWW' t Nr. 7957 DIN VIATA CULTURALA In programele unor brigăzi artistice de agitaţie săteşti Critica deschisă este încă eclipsată Una din fetele care com­puneau brigada artistică din Jibert şedea supărată în scenă şi se codea să-nveţe o anumită parte a textului. Co­legele o îndemnau să re­nunţe la îndărătnicia ei, dar nu era chip. — De ce eşti atît de înno­rată — am întrebat-o direct. Fata s-a codit o vreme și-apoi a glăsuit : — Ce-o să zică mama şi tata cînd vor auzi că fata lor îl ia în tărbacă pe un- chiul... — Păi dacă unchiul a scrin­­tit-o ? — O fi, dar eu îs nepoată şi din asta poate ieşi o rîcă pe viaţă.­­ Spectacolul s-a ţinut totuşi, iar fata, călcîndu-şi pe inimă şi prejudecăţi, a rostit textul aşa cum fusese el scris. M-am revăzut cu fata la vreo două săptămîni şi pri­mul lucru pe care l-am fă­cut, a fost să o întreb des­pre epilogul spectacolului. — Unchiul s-a uitat la mine, cîteva zile pieziş, dar mătuşa mi-a zis : „Bine-aţi făcut că l-aţi scărmănat, că cine o face, s-o şi tragă..." Cert este că în stat critica îşi taie vad mai anevoios de­cît în marile colectivităţi ur­bane. Unul îţi este rudă, al­tul cuscru, altul vecin, altul e responsabil de bufet, la ma­gazinul universal, altul e pre­şedinte, brigadier, sau atela­jier. Ai nevoie de ei la tot pasul şi-ţi vine peste mînă să-i critici, să te pui rău cu ei... E o realitate pe care n-o putem minimaliza. Dar e tot atît de adevărat că, în ciuda acestei strînse şi gingaşe condiţionări de interese între membrii colecti­­­vităţii săteşti, critica îmbracă aici totuşi forme destul de aprige. Numai că, nu în pu­ţine cazuri, ea răbufneşte, mai pe la colţ de uliţă, mai pe la bufet, mai pe la şezători. Aici oamenii critică foarte vehe­ment, fără ocolişuri, anumite stări de lucruri neconforme cu legea şi omenia. Aici ai să auzi că preşedintele coo­perativei agricole din Ticuş priveşte cu pasivitate moartea zecilor de animale; că bufetie­rul din Şercaia înmulţeşte cu prea multă apă rachiul din ţoi ; că medicul veterinar şi şef al sectorului zootehnic din Racoş nu vorbeşte de trei luni cu brigadierul zootehnic, convorbirile dintre ei ţinîn­­du-se prin note dactilografia­te , că primarul din Hălchiu aşteaptă un miracol care să-i termine căminul cultural... Adevăruri, adevăruri pure, spuse însă într-un cadru restrîns. Critici dosite de urechea şi ochii opiniei pu­blice săteşti. Şi, se înţelege, de-aici caracterul neoperant, ineficace, gratuit al acestui soi de critică. Rolul brigăzii artistice e ca să facă din ea o armă pu­blică, la îndemîna fiecărui om cinstit, vrednic, responsabil faţă de interesele şi năzuin­ţele obştei. Brigada sătească trebuie să procedeze cu mult discernământ, îndeosebi în faza sa de început. A porni la drum cu un program de rupere, care dă cu barda în tot ce-i iese în cale, în­seamnă să stîrnim patimi şi aversiuni chiar şi în rîndul oamenilor de bună credinţă. Satira se cere administrată în doze , azi o scenetă, mîine două, pînă ce au­ditoriul prinde gustul criti­cii în public, pînă ce el se convinge că acest nou mod, comunist, de a primeni lucru­rile în sat, este spre folosul colectivităţii. Aduc apoi în discuţie şi o altă cerinţă de care brigada să ţină cont. Componenţii ei, investiţi cu mînuirea criticii, trebuie neapărat să fie oa­meni curaţi ca lacrima, fără pete pe conştiinţă, fără fisuri în comportament. Domnişoa­rele satului, care n-au învăţat cum se ţine grebla în mînă, care nu pot distinge griul de secară, nu pot învăţa ţăranul cum să grebleze ... Deci se cere brigăzii să spună adevă­rul, răspicat, fără teamă, şi să-l rostească cu deplină convingere că dispune de întregul credit moral necesar. Attila SOCACIU NOUTĂȚI ÎN VITRINELE LIBRĂRIILOR Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS Jean Dorst ÎNAINTE CA NATURA SA MOARA Barbara W. Tuchman TUNURILE DIN AUGUST Thomas Hardy ÎNTOARCEREA BĂŞTINAŞULUI MATURITATEA UNEI TINERE INDUSTRII (Urmare din pagina 1) In 1959 fabrica de rulmenţi ridicată la rangul de uzină a fost strămutată dincolo de „Tractorul", unde ocupă acum un dreptunghi cu o suprafaţă de 48 de hectare. S-au ridicat hale spaţioase, au apărut ne­numărate secţii noi, în multe ateliere utilajul este amplasat după criterii prescrise de ergo­­nomişti, există aproape pretu­tindeni aer condiţionat. Dacă in 1949 la secţia de rulmenţi lu­crau vreo 800 oameni, astăzi uzina numără peste 6000 de sa­lariaţi. O dată cu întreprinde­rea au crescut şi oamenii. Mun­citorii de odinioară au absolvit şcoli şi facultăţi, obţinind di­plome de ingineri. Menţionăm cîteva nume : ing. Gheorghe Mincu, şeful serviciului produc­ţie, ing. Petre Racoviţă, ing. Mihai David şi alţii. Braşovul a furnizat totodată cadrele de specialişti şi muncitori de înaltă calificare pentru Fabrica de rul­menţi din Birlad, iar acum sunt pregătiţi aici lucrătorii viitoa­rei uzine ce va fi construită la Alexandria. Evident, reperul care exprimă cel mai sintetic amploarea dez­voltării acestei uzine îl consti­tuie volumul producţiei. Limba­jul sec al cifrelor nu poate cuprinde tumultul, febra pasiu­nii care a dinamizat sufletele, dar redă imaginea decantată la maximum a acestei tensiuni, iată , 20 milioane şapte sute de mii de rulmenţi in 1970. Aceasta este cifra care va fi atinsă în acest an. Rulmenţii braşoveni sunt realizaţi intr-o gamă de 3-400 tipodimensiuni. Se exe­cută aici rulmenţi radiali cu bile, rulmenţi oscilanţi, rulmenţi cardanici, rulmenţi axiali etc. Cel mai mic rulment abia de­păşeşte dimensiunile unei măs­line în timp ce rulmentul cel mai mare are un diametru de 50 cm. şi o greutate de 36 kg. IJ Un alt parametru sintetic în stare să exprime evoluţia in­dustriei româneşti de rul­menţi este prestigiul acesteia peste hotare. Export de maşini şi utilaje înseamnă export de inteligenţă, măria cea mai scumpă din lume. Şi la numai 21 de ani de cind primul rul­ment s-a născut in palmele fier­binţi ale meşterilor braşoveni, peste 30 de ţări, printre care sunt unele specializate de mult în fabricarea acestei piese . U.R.S.S., R. F. a Germaniei, Anglia, Austria, Cehoslovacia, salută înaltele calităţi ale rul­menţilor româneşti, lată dovada palpabilă, de necontestat a fap­tului că, deşi tânără, industria românească de rulmenţi - ză­­mislită aşa cum am mai spus, aici la Braşov - a ajuns în plină maturitate. La această afirmaţie subscriu din toată inima trac­toarele şi autocamioanele noas­tre, locomotivele şi motoarele noastre, maşinile fabricate in multe ţări ale globului. Pe a­­xele lor se învîrtesc asemeni aştrilor inelele fermecate făurite la Braşov. Consemnind acest fapt in preajma marii sărbători naţio­nale a României, semnificaţia sa apare in toată plenitudinea. Şi este cit se poate de firesc, deoarece evoluţia spectaculoasă a industriei noastre de rulmenţi este strins legată de istoria României, in anii de după eli­berare, este o consecinţă şi tot­odată o parte integrantă a ei. AUTENTICITATEA — emblema evolu­ţiei ansamblului folcloric din Dăişoara la „Cîntecele Oltului" . Intre 31 iulie şi 2 august, pito­­reştile staţiuni de pe valea Oltu­lui — Călimăneşti, Govora şi Olă­­neşti — au fost gazdele festiva­lului folcloric interjudeţean „Cîn­tecele Oltului", aflat la cea de-a doua ediţie, la care judeţul nostru fost reprezentat de ansamblul folcloric al căminului cultural din Dăişoara. După reîntoarcerea de la festi­val, am avut o convorbire cu Teo­dor Nicolau, directorul Casei jude­ţene a creaţiei populare, şi Con­stantin Catrina, vicepreşedinte al Comitetului judeţean pentru cul­tură şi artă, invitîndu-i să împăr­tăşească cîteva păreri despre evo­luţia artistică a dăişorenilor pe scena festivalului, despre atmos­fera generală care a caracterizat desfăşurarea acestei manifestări culturale de prestigiu. — Iniţiat cu un an în urmă de Comitetul judeţean pentru cultu­ră şi artă Braşov, festivalul „Cîn­tecele Oltului", la a doua sa edi­ţie, a întrunit participarea judeţe­lor riverane: Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vîlcea şi Olt, consti­tuind o prestigioasă întîlnire a ar­tiştilor amatori, menită să valori­fice obiceiurile populare specifice acestei zone folclorice, posibilită­ţile de transpunere scenică a lor, păstrîndu-se însă cu stricteţe ca­racterul autentic, un prilej de cu­noaştere a minunatului port popu­lar din această parte a ţării — ne spune Teodor Nicolau. — Cum apreciaţi evoluţia an­samblului din Dăişoara, care ne-a reprezentat judeţul ? — Spectacolul folcloric al dăi­şorenilor a înmănuncheat două o­­biceiuri folclorice: „Plugarul" şi „Cununa", care reprezintă sărbă­torirea tradiţională a începutului şi sfîrşitului ciclului muncilor a­­gricole dintr-un an. Aprecierile unanime ale specialiştilor în etno­grafie şi folclor, participanţi la festival, s-au referit în primul rînd la autenticitatea spectacolu­lui prezentat, nealterarea, prin sti­lizare exagerată, a frumuseţii ver­surilor populare, modalităţile de prezentare, părţile solistice, care au fost remarcate datorită inter­pretării talentaţilor cîntăreţi Ro­zalia Oprea şi Petre Paler, auten­tica frumuseţe a costumelor.­­ Festivalul a însemnat şi cu­noaşterea şi popularizarea diferi­telor aspecte social-culturale din viaţa localităţilor riverane ? — Desigur — intervine în discu­ţie Constantin Catrina. în acest sens s-a organizat un colocviu în cadrul căruia au fost prezentate comunicări ştiinţifice, au fost a­­menajate o expoziţie de costume femeieşti din această zonă folclo­rică şi o expoziţie de artă plasti­că, care a reunit lucrările plasti­­cienilor amatori, înfăţişînd aspec­te caracteristice pentru localităţi­le respective. La colocviu au par­ticipat personalităţi de prestigiu din domeniul cercetării etnogra­fice şi folclorice: Vasile Cărăbiş, Tiberiu Alexandru, Teodor Gheor­­ghiu, N. A. Tisescu, Gh. Dumi­­trescu-Bistriţa ş.a. Deci festivalul a prilejuit şi un schimb de opinii pe plan teo­retic... Discuţiile purtate au eviden­ţiat preocupările de cercetare ştiinţifică a folclorului din diferi­te zone, iar contribuţia Braşovului a fost materializată prin prezen­tarea a două lucrări: „Specificul dansului popular Băişorean" de Ioan Pumnea şi Emil Poenaru şi „Creaţia folclorică contemporana" de Ion Cornea, consemnînd şi pe plan ştiinţific preocupările pen­tru valorificarea acestor nestema­te din tezaurul creaţiei populare, pentru respectarea autenticităţii obiceiurilor noastre tradiţionale. Convorbire consemnată de Victoria SIMIONESCU I

Next