Drum Nou, august 1970 (Anul 27, nr. 7952-7976)
1970-08-07 / nr. 7957
Pag. 2DRUM NOU noul sistem de salarizare şi majorarea salariilor ACORDUL COLECTIV - stimulent în sporirea producţiei de S.D.V.-uri Noul sistem de salarizare — a cărui experimentare s-a generalizat în industria construcţiilor de maşini cu începere de la 1 ianuarie 1970 — oferă o infinitate de posibilităţi pentru îmbinarea intereselor personale, individuale cu cele colective, ale întreprinderii şi respectiv ale întregii societăţi. Aş remarca în acest sens posibilităţile pe care ni le oferă H.C.M. 914/1968 (cu modificările ulterioare) de a aplica la fiecare loc de muncă forma de salarizare care asigură mobilizarea în cel mai înalt grad a rezervelor interne, în vederea realizării exemplare a sarcinilor de plan. Pentru exemplificare am să apelez la experienţa dobîndită de noi la sculărie. Pînă nu de mult, probabil în virtutea tradiţiei, se considera că însculării nu se poate aplica decit salarizarea în regie. în favoarea unei asemenea opinii pleda și faptul că trecerea la munca în acord individual ar fi necesitat un volum imens de norme, de forme de evidente, aproape imposibil de realizat. Asa încît la data generalizării noului sistem de salarizare şi în sculăria noastră s-a aplicat, plata în regie. Ea era însă departe de a fi stimulatoare pentru realizarea sarcinilor ce stăteau în faţa sculerilor. Vastul program de modernizare a autocamioanelor, de diversificare a fabricaţiei, impunea sporirea producţiei de S.D.V.-uri cu circa 30—40 la sută. Măsurile tehnico-organizatorice preconizate nu asigurau însă decit o creştere de circa 10 la sută. Trebuia găsită deci o pîrghie economică de cointeresare materială, în măsură să acopere această diferenţă. Ea a fost găsită, în urma unor studii şi analize întreprinse prin aplicarea experimentală — cu începere de la 1 februarie a.c. — a acordului colectiv pe linii de fabricaţie şi ateliere. Trebuie să recunoaştem însă că iniţiativa a fost privită la început cu oarecare neîncredere. Chiar şi unii specialişti nu vedeau posibilitatea introducerii acordului în sculării şi asigurării fondurilor suplimentare pentru producţia realizată. în cele din urmă, munca politică de la om la om dusă cu răbdare şi întemeiată pe argumente, pregătirile operative, temeinice, pînă la amănunt, au făcut ca această nouă formă de salarizare pentru sculeri să-și dovedească pe deplin eficacitatea. în ce constau avantajele acordului colectiv? în primul rînd, în caracterul său mobilizator. Plata în regie nu ne dădea posibilitatea să-i recompensăm pe cei care depăşeau normele, respectiv sarcinile de plan. Ca urmare, în luna ianuarie a.c., cînd s-a lucrat, în regie, în timp ce 181 muncitori (din cei 889 muncitori productivi) au rămas sub normă, alţi 303 şi-au depăşit sarcinile, dar nu au putut fi răsplătiţi pentru efortul lor. Fireşte că situaţia nu era echitabilă şi nici mobilizatoare, în februarie lucrîndu-se în acord colectiv, numărul muncitorilor sub normă a scăzut la 32, iar cîştigul mediu faţă de luna ianuarie a crescut cu 170 lei pe muncitor. Acest reviriment se explică prin avantajele muncii în colectiv, ale răspunderii colective faţă de sarcinile de plan, în condiţiile salarizării în regie doar maistrul era acela care-i atenţiona pe cei care trăgeau chiulul. Acum această intransigenţă este dublată de cea a membrilor formaţiei de lucru. Fiecare muncitor este cointeresat ca rezultatele să fie cît mai bune pe linia de fabricaţie sau atelierul unde muncesc, de acestea depinzînd cîştigul lor efectiv. Fireşte că în aceste condiţii nimeni nu mai poate tolera alături de el rămîneri în urmă. Cifric, aceste avantaje s-au materializat în creşterea mediei de S.D.V.-uri livrate de la 40.055 bucăţi în semestrul I 1969, la 46.449 bucăţi în semestrul I 1970. De reţinut este şi faptul că în condiţiile acordului colectiv repartizarea cîştigului se face în raport cu timpul efectiv lucrat şi cu salariul tarifar corespunzător categoriei şi treptei de încadrare a fiecărui muncitor din formaţia de lucru. Acest lucru a determinat, fireşte, o preocupare sporită pentru creşterea cîştigului pe ansamblul echipei sau brigăzii, lichidarea absenţelor şi ridicarea nivelului calificării fiecărui salariat. Totodată în formaţiile de lucru de la sculărie astfel şi-au găsit loc şi muncitori de o calificare mai redusă, menţinindu-se media de încadrare a lor sub media de încadrare a lucrărilor (în caz contrar nefiind posibilă acoperirea fondului de salariu). Astfel se va lichida anomalia de a folosi, în mod nejustificat, muncitori de înaltă calificare la execuţia unor lucrări mărunte, ce ar putea fi realizate de muncitori necalificaţi sau de o categorie inferioară. Cointeresarea nu priveşte doar latura cantitativă a fabricaţiei. Autoexigenţă vizează în aceeaşi măsură şi calitatea produselor. Aceasta, pentru că — în conformitate cu principiile acordului colectiv — nu pot fi decontate, şi deci plătite, decît produsele de calitate corespunzătoare. Autocontrolul este dublat şi de o asistenţă tehnică mai activă, solicitată cu insistenţă de înşişi executanţii direcţi ai S.D.V.-urilor. Un alt avantaj al plăţii în acord colectiv constă în reducerea ciclului de fabricaţie a S.D.V.-urilor. Înainte de a trece la acest sistem erau destul de frecvente cazurile de comenzi neincheiate. Aceasta pentru că plata, sau mai precis decontarea lucrului se făcea pe operaţii. Sistemul prezenta numeroase dezavantaje, se putea întîmpla atunci ca după plata execuţiei a numeroase faze, S.D.V.-ul să ajungă rebut, sau ca procesul fabricaţiei lui să fie întrerupt, mărind volumul producţiei neterminate... Acum sculerii sînt interesaţi în evitarea pe cît posibil a rebuturilor, pentru că aşa cum am amintit mai înainte, nu pot fi decontate decît produsele finite. Din acelaşi motiv fiecare formaţie de lucru este interesată să nu admită crearea unor stocuri nejustificate de producţie neterminată, reducîndu-se astfel ciclul de fabricaţie a S.D.V.-urilor. Ca urmare, pe lîngă sporul de producţie amintit a crescut şi indicele de utilizare a maşinilor din sculărie, de la 0,59 în trimestrul I a.c. la 0,70 în trimestrul II a.c. Extinderea acordului colectiv ne-a permis şi simplificarea unor forme de evidenţă, în condiţiile sistemului vechi de evidenţă fiecare S.D.V pe parcursul prelucrării lui trebuia urmărit de o fişă tehnologică, de o fişă de însoţire şi de o notă de comandă. Acum toate acestea sunt concentrate într-o singură „dispoziţie de fabricaţie". Pentru viitor ne preocupăm de simplificarea în continuare a formei de decontare, înlocuind fişele individuale de lucru şi salarizare cu fişele colective. Totodată ne-am propus extinderea acordului colectiv , experimentat deocamdată la sculărie şi autoutilări la mecanicul-şef şi la noile obiective ale sectoarelor calde. Avemconvingerea că astfel noul sistem de salarizare va reuşi să contribuie cît mai deplin la mobilizarea colectivului nostru în realizarea sarcinilor de plan încredinţate de cel de-al X-lea Cotigres al P.C.R. Ing. Gheorghe DOGARU, şeful serviciului organizarea producţiei şi a muncii de la Uzina de autocamioane din Braşov. Cînd câldura (Urmare din pagina 1)şezarea sa, dar şi pentru temperatura constantă a apei şi limpezimea izvorului care-l alimentează. Aci am constatat cu surprindere o altă anomalie : de ştrandul propriu-zis se ocupă T.A.P. Braşov, iar de amenajările din incintă, Consiliul popular al oraşului Codlea. Şi ca de obicei cînd sînt doi proprietari, fiecare îl aşteaptă pe celălalt să „facă ceva". Şi astfel aleile sînt şi anul acesta tot în paragină, rigolele au rămas nemontate, locuri pertru plajă se găsesc cu greutate, iar curăţenia rămîne în continuare un deziderat. Deasupra cabinelor există şi o popicărie în aer liber dar — nu se ştie de ce — publicul nu are acces. Totuşi, cea mai mare dezordine, dublată de un cras dezinteres, se întîlneşte la ştrandul din Rîşnov. Altădată vestit pentru curăţenie, ambianţă şi pitoresc, a ajuns acum copilul vitreg al T.A.P. Carpaţi De curînd, Inspectoratul sanitar judeţean a fost obligat să-l convingă pe responsabilul Panazan Vasile... printr-o amendă că apa trebuie schimbată totuşi la timp, iar curăţenia este o obligaţie de serviciu, nu un capriciu al său. După golirea bazinului însă, pompele de alimentare cu apă... s-au stricat. Atunci s-a apelat la cisternele de stropit străzile ale Consiliului popular Rîșnov care au început să care apa, ce-i drept...., pe banii și benzina T.A.P.-ului. După o sumară socoteală, în circa... 5—6 săptămîni, folosindu-se acest sistem, poate s-ar fi reușit. Dar cine se mai ducea să facă baie la toamnă ? Din păcate, la complexul „Cetate" nu numai ștrandul este lăsat la voia întîmplării. în restaurant dezordinea și proasta deservire au devenit „specialitatea casei", camerele hotelului sînt lăsate în grija clientului, lenjeria nu see schimbă la timp etc. La toate aceste numeroase neajunsuri, responsabilul Vasile Panazan răspunde cu seninătate : „Dacă nu le convine, să mă schimbe, că m-ara săturat de atîţia deştepţi". Nu ştim dacă responsabilul* ce dovedeşte atîta iresponsabilitate în serviciul său a adresat cuvintele de mai sus tovarăşilor de la T.A.P. Carpaţi. Dar, oricum, sugerăm conducerii trustului să-i îndeplinească cît mai grabnic dorinţa. T.A.P. Carpaţi se bucură de un prestigiu mult prea mare ca să-i fie pătat renumele de un oarecare hotelier nepriceput şi plin de ifose, încheiem aci constatările noastre în urma raidului întreprins. Le-am consemnat acum, în plin sezon, deoarece, aşa cum spuneam şi la început, ştrandurile sînt în sezonul estival principalele puncte de atracţie pentru petrecerea cît mai plăcută a timpului liber. Tocmai de aceea se impun cu stringenţă măsuri imediate de ordin edilitar şi gospodăresc pentru înlăturarea neajunsurilor semnalate. O doleanţă a celor care frecventează ştrandurile este şi programarea mai judicioasă şi periodică a zilelor de curăţenie. Astfel, în ziua raidului (luni, 3 august) doar în ştrandul din Codlea şi Bartolomeu se putea face baie, toate celelalte fiind simultan golite pentru schimbarea apei. Şi cum această operaţie durează în cel mai fericit caz 2—3 zile... Nicăieri un singur afiş n-am găsit în acest sens pentru a-i scuti pe oameni de drumuri inutile. Braşovenii au fost şi rămîn mari iubitori de sport şi mişcare, de petrecere plăcută a timpului în aer liber. Şi ştrandurile oferă în acest sens prilejuri deosebit de potrivite. Iată de ce, gospodarii lor au datoria, nu numai să mediteze la ce au de făcut în sezonul viitor, ci să înlăture chiar în zilele următoare neajunsurile existente. Optimizări in consumul de combustibil Angajamentul anual de economii de combustibil a fost depăşit în mod substantial, dovadă că există resurse pentru suplimentarea lui. De menţionat că pînă în prezent consumurile specifice planificate au fost reduse cu 56.197 tone combustibil conventional. în rîndul bunilor gospodari și-au înscris numele cei de la „Tractorul", U.A.B., Combinatul chimic din Făgăraș. Deschiderea Expoziţiei bienale de artă decorativă Aseară, în sala „Arta" din Braşov, a avut loc deschiderea Expoziţiei bienale de artă decorativă, în cadrul căreia expun 24 de plasticieni din judeţul nostru. Pictorul Dinu Vasiu a făcut o frumoasă prezentare expoziţiei, scoţînd în evidenţă sporul calitativ înregistrat de talentaţii noştri artişti pe acest ţarint, după care publicul, prezent în număr mare la vernisaj, a putut admira cele peste 80 de lucrări. Expoziţia va f deschisă pînă la data de 31 august, şi va putea fi vizitată zilnic între orele 11—14, 16—19, cu excepţia zilei de luni, cînd este închisă. Succese ale artiştilor 9 făgărăşeni Orchestra de muzică uşoară şi soliştii Doina Pirău şi Mircea Moraru, de pe lîngă Casa de cultură din Făgăraş, au adăugat noi succese în palmaresul lor şi aşa destul de bogat. Astfel, în ziua de 26 iulie, la Festivalul şi concursul interjudeţean de muzică uşoară „Nufărul" ce a avut loc la Reci (judeţul Covasna), ei s-au bucurat de o frumoasă primire din partea publicului spectator. Solista de muzică uşoară Doina Pirău a primit, de altfel, pentru buna sa evoluţie o menţiune, iar Mircea Moraru, premiu pentru compoziţie. Artiştii făgărăşeni au mai participat, la 31 iulie, la Festivalul de muzică uşoară „Nufărul alb", împreună cu alţi apreciaţi solişti, Anton Moldovan, Mihai Pîrvu, şi orchestra de muzică uşoară a Casei de cultură din Făgăraş, ei vor participa şi la Festivalul de muzică uşoară de la Rîmnicu Sărat (judeţul Buzău). Seară Beethoven Pe agenda Casei de cultură din Rupea sunt consemnate activităţi educative de mare popularitate — seri ştiinţifice pentru tineret, evocări ale unor mari figuri ale literaturii universale. Mîine, sîmbătă, va avea loc o seară comemorativă „Beethoven", prilejuită de cea de-a 200-a aniversare a naşterii marelui compozitor german. Evocarea va fi susţinută de prof. Martha Reiner. • WWVWWWVWVWVWWWVWWVWVWWWW' t Nr. 7957 DIN VIATA CULTURALA In programele unor brigăzi artistice de agitaţie săteşti Critica deschisă este încă eclipsată Una din fetele care compuneau brigada artistică din Jibert şedea supărată în scenă şi se codea să-nveţe o anumită parte a textului. Colegele o îndemnau să renunţe la îndărătnicia ei, dar nu era chip. — De ce eşti atît de înnorată — am întrebat-o direct. Fata s-a codit o vreme și-apoi a glăsuit : — Ce-o să zică mama şi tata cînd vor auzi că fata lor îl ia în tărbacă pe un- chiul... — Păi dacă unchiul a scrintit-o ? — O fi, dar eu îs nepoată şi din asta poate ieşi o rîcă pe viaţă. Spectacolul s-a ţinut totuşi, iar fata, călcîndu-şi pe inimă şi prejudecăţi, a rostit textul aşa cum fusese el scris. M-am revăzut cu fata la vreo două săptămîni şi primul lucru pe care l-am făcut, a fost să o întreb despre epilogul spectacolului. — Unchiul s-a uitat la mine, cîteva zile pieziş, dar mătuşa mi-a zis : „Bine-aţi făcut că l-aţi scărmănat, că cine o face, s-o şi tragă..." Cert este că în stat critica îşi taie vad mai anevoios decît în marile colectivităţi urbane. Unul îţi este rudă, altul cuscru, altul vecin, altul e responsabil de bufet, la magazinul universal, altul e preşedinte, brigadier, sau atelajier. Ai nevoie de ei la tot pasul şi-ţi vine peste mînă să-i critici, să te pui rău cu ei... E o realitate pe care n-o putem minimaliza. Dar e tot atît de adevărat că, în ciuda acestei strînse şi gingaşe condiţionări de interese între membrii colectivităţii săteşti, critica îmbracă aici totuşi forme destul de aprige. Numai că, nu în puţine cazuri, ea răbufneşte, mai pe la colţ de uliţă, mai pe la bufet, mai pe la şezători. Aici oamenii critică foarte vehement, fără ocolişuri, anumite stări de lucruri neconforme cu legea şi omenia. Aici ai să auzi că preşedintele cooperativei agricole din Ticuş priveşte cu pasivitate moartea zecilor de animale; că bufetierul din Şercaia înmulţeşte cu prea multă apă rachiul din ţoi ; că medicul veterinar şi şef al sectorului zootehnic din Racoş nu vorbeşte de trei luni cu brigadierul zootehnic, convorbirile dintre ei ţinîndu-se prin note dactilografiate , că primarul din Hălchiu aşteaptă un miracol care să-i termine căminul cultural... Adevăruri, adevăruri pure, spuse însă într-un cadru restrîns. Critici dosite de urechea şi ochii opiniei publice săteşti. Şi, se înţelege, de-aici caracterul neoperant, ineficace, gratuit al acestui soi de critică. Rolul brigăzii artistice e ca să facă din ea o armă publică, la îndemîna fiecărui om cinstit, vrednic, responsabil faţă de interesele şi năzuinţele obştei. Brigada sătească trebuie să procedeze cu mult discernământ, îndeosebi în faza sa de început. A porni la drum cu un program de rupere, care dă cu barda în tot ce-i iese în cale, înseamnă să stîrnim patimi şi aversiuni chiar şi în rîndul oamenilor de bună credinţă. Satira se cere administrată în doze , azi o scenetă, mîine două, pînă ce auditoriul prinde gustul criticii în public, pînă ce el se convinge că acest nou mod, comunist, de a primeni lucrurile în sat, este spre folosul colectivităţii. Aduc apoi în discuţie şi o altă cerinţă de care brigada să ţină cont. Componenţii ei, investiţi cu mînuirea criticii, trebuie neapărat să fie oameni curaţi ca lacrima, fără pete pe conştiinţă, fără fisuri în comportament. Domnişoarele satului, care n-au învăţat cum se ţine grebla în mînă, care nu pot distinge griul de secară, nu pot învăţa ţăranul cum să grebleze ... Deci se cere brigăzii să spună adevărul, răspicat, fără teamă, şi să-l rostească cu deplină convingere că dispune de întregul credit moral necesar. Attila SOCACIU NOUTĂȚI ÎN VITRINELE LIBRĂRIILOR Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS Jean Dorst ÎNAINTE CA NATURA SA MOARA Barbara W. Tuchman TUNURILE DIN AUGUST Thomas Hardy ÎNTOARCEREA BĂŞTINAŞULUI MATURITATEA UNEI TINERE INDUSTRII (Urmare din pagina 1) In 1959 fabrica de rulmenţi ridicată la rangul de uzină a fost strămutată dincolo de „Tractorul", unde ocupă acum un dreptunghi cu o suprafaţă de 48 de hectare. S-au ridicat hale spaţioase, au apărut nenumărate secţii noi, în multe ateliere utilajul este amplasat după criterii prescrise de ergonomişti, există aproape pretutindeni aer condiţionat. Dacă in 1949 la secţia de rulmenţi lucrau vreo 800 oameni, astăzi uzina numără peste 6000 de salariaţi. O dată cu întreprinderea au crescut şi oamenii. Muncitorii de odinioară au absolvit şcoli şi facultăţi, obţinind diplome de ingineri. Menţionăm cîteva nume : ing. Gheorghe Mincu, şeful serviciului producţie, ing. Petre Racoviţă, ing. Mihai David şi alţii. Braşovul a furnizat totodată cadrele de specialişti şi muncitori de înaltă calificare pentru Fabrica de rulmenţi din Birlad, iar acum sunt pregătiţi aici lucrătorii viitoarei uzine ce va fi construită la Alexandria. Evident, reperul care exprimă cel mai sintetic amploarea dezvoltării acestei uzine îl constituie volumul producţiei. Limbajul sec al cifrelor nu poate cuprinde tumultul, febra pasiunii care a dinamizat sufletele, dar redă imaginea decantată la maximum a acestei tensiuni, iată , 20 milioane şapte sute de mii de rulmenţi in 1970. Aceasta este cifra care va fi atinsă în acest an. Rulmenţii braşoveni sunt realizaţi intr-o gamă de 3-400 tipodimensiuni. Se execută aici rulmenţi radiali cu bile, rulmenţi oscilanţi, rulmenţi cardanici, rulmenţi axiali etc. Cel mai mic rulment abia depăşeşte dimensiunile unei măsline în timp ce rulmentul cel mai mare are un diametru de 50 cm. şi o greutate de 36 kg. IJ Un alt parametru sintetic în stare să exprime evoluţia industriei româneşti de rulmenţi este prestigiul acesteia peste hotare. Export de maşini şi utilaje înseamnă export de inteligenţă, măria cea mai scumpă din lume. Şi la numai 21 de ani de cind primul rulment s-a născut in palmele fierbinţi ale meşterilor braşoveni, peste 30 de ţări, printre care sunt unele specializate de mult în fabricarea acestei piese . U.R.S.S., R. F. a Germaniei, Anglia, Austria, Cehoslovacia, salută înaltele calităţi ale rulmenţilor româneşti, lată dovada palpabilă, de necontestat a faptului că, deşi tânără, industria românească de rulmenţi - zămislită aşa cum am mai spus, aici la Braşov - a ajuns în plină maturitate. La această afirmaţie subscriu din toată inima tractoarele şi autocamioanele noastre, locomotivele şi motoarele noastre, maşinile fabricate in multe ţări ale globului. Pe axele lor se învîrtesc asemeni aştrilor inelele fermecate făurite la Braşov. Consemnind acest fapt in preajma marii sărbători naţionale a României, semnificaţia sa apare in toată plenitudinea. Şi este cit se poate de firesc, deoarece evoluţia spectaculoasă a industriei noastre de rulmenţi este strins legată de istoria României, in anii de după eliberare, este o consecinţă şi totodată o parte integrantă a ei. AUTENTICITATEA — emblema evoluţiei ansamblului folcloric din Dăişoara la „Cîntecele Oltului" . Intre 31 iulie şi 2 august, pitoreştile staţiuni de pe valea Oltului — Călimăneşti, Govora şi Olăneşti — au fost gazdele festivalului folcloric interjudeţean „Cîntecele Oltului", aflat la cea de-a doua ediţie, la care judeţul nostru fost reprezentat de ansamblul folcloric al căminului cultural din Dăişoara. După reîntoarcerea de la festival, am avut o convorbire cu Teodor Nicolau, directorul Casei judeţene a creaţiei populare, şi Constantin Catrina, vicepreşedinte al Comitetului judeţean pentru cultură şi artă, invitîndu-i să împărtăşească cîteva păreri despre evoluţia artistică a dăişorenilor pe scena festivalului, despre atmosfera generală care a caracterizat desfăşurarea acestei manifestări culturale de prestigiu. — Iniţiat cu un an în urmă de Comitetul judeţean pentru cultură şi artă Braşov, festivalul „Cîntecele Oltului", la a doua sa ediţie, a întrunit participarea judeţelor riverane: Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vîlcea şi Olt, constituind o prestigioasă întîlnire a artiştilor amatori, menită să valorifice obiceiurile populare specifice acestei zone folclorice, posibilităţile de transpunere scenică a lor, păstrîndu-se însă cu stricteţe caracterul autentic, un prilej de cunoaştere a minunatului port popular din această parte a ţării — ne spune Teodor Nicolau. — Cum apreciaţi evoluţia ansamblului din Dăişoara, care ne-a reprezentat judeţul ? — Spectacolul folcloric al dăişorenilor a înmănuncheat două obiceiuri folclorice: „Plugarul" şi „Cununa", care reprezintă sărbătorirea tradiţională a începutului şi sfîrşitului ciclului muncilor agricole dintr-un an. Aprecierile unanime ale specialiştilor în etnografie şi folclor, participanţi la festival, s-au referit în primul rînd la autenticitatea spectacolului prezentat, nealterarea, prin stilizare exagerată, a frumuseţii versurilor populare, modalităţile de prezentare, părţile solistice, care au fost remarcate datorită interpretării talentaţilor cîntăreţi Rozalia Oprea şi Petre Paler, autentica frumuseţe a costumelor. Festivalul a însemnat şi cunoaşterea şi popularizarea diferitelor aspecte social-culturale din viaţa localităţilor riverane ? — Desigur — intervine în discuţie Constantin Catrina. în acest sens s-a organizat un colocviu în cadrul căruia au fost prezentate comunicări ştiinţifice, au fost amenajate o expoziţie de costume femeieşti din această zonă folclorică şi o expoziţie de artă plastică, care a reunit lucrările plasticienilor amatori, înfăţişînd aspecte caracteristice pentru localităţile respective. La colocviu au participat personalităţi de prestigiu din domeniul cercetării etnografice şi folclorice: Vasile Cărăbiş, Tiberiu Alexandru, Teodor Gheorghiu, N. A. Tisescu, Gh. Dumitrescu-Bistriţa ş.a. Deci festivalul a prilejuit şi un schimb de opinii pe plan teoretic... Discuţiile purtate au evidenţiat preocupările de cercetare ştiinţifică a folclorului din diferite zone, iar contribuţia Braşovului a fost materializată prin prezentarea a două lucrări: „Specificul dansului popular Băişorean" de Ioan Pumnea şi Emil Poenaru şi „Creaţia folclorică contemporana" de Ion Cornea, consemnînd şi pe plan ştiinţific preocupările pentru valorificarea acestor nestemate din tezaurul creaţiei populare, pentru respectarea autenticităţii obiceiurilor noastre tradiţionale. Convorbire consemnată de Victoria SIMIONESCU I