Drum Nou, decembrie 1970 (Anul 27, nr. 8055-8081)

1970-12-01 / nr. 8055

Pag. 2 •f- 1 , . . ? ti ** <$} ■' ... . ^ SPORT • Sport • SPORT • Spor/ • SPORT Vreţi să recunoaşteţi sau nu, inte­resul pentru fotbal se duce, îl alunga din urma frigul şi saturaţia de scoruri şi scheme prestabilite şi patima... care mai degrabă urmăreşte adversarul de­cit mingea. A fost nevoie de un derbi Dinamo—Rapid, în fond de rezolvarea locului 1, pentru ca să se stringă in chinga de beton a stadionului Repu­blicii 30.000 de suflete incinse de fier­­binţeala care urca din arenă. De ce să mai meargă bărbaţii la fotbal ? Mai are vreo umbră de neprevăzut ? Se mai poate cîştiga în deplasare în afară de Timişoara ? Clasamentul, ori­cum se poate face dinainte, chiar da­că scorul exact nu poate fi ghicit. Şi pe urmă, dacă e vorba să vedem lo­vituri deschise, joc de picioare şi fen­te, putem să aşteptăm meciul Cassius Clay - Bonnavena sau Cuţov - Do­­brescu, nu este nevoie să-l privim pe Dumitru, pe Dinu sau pe N. Nunweil. Ier cum cosesc picioare... ruşinoşi ca fetele mari la primul sărut. Dacă to­tuşi deschidem radio-ul sau aruncăm o privire (de 2 ceasuri) la televizor, asta se datoreşte sufletului nostru pă­cătos care nu se poate vindeca de viciul gazonului, cum nu ne putem vindeca de ţigară, de un păhărel bun, răscolitor de Cotnar sau... de privit fe­tele frumoase pe care ie plimbă flă­căiandrii cu plete. Şi mai pe drept, nici nu suntem­ chiar aşa de vinovaţi. Chestiune de ospitalitate De dus nu ne-am dus, dar nici să nu-i primim în casă pe fotbalişti nu se pu­tea, dacă televiziunea ni i-a adus ca oaspeţi. Chestie de ospitalitate. A mai rămas în urmă o etapă, cal­ma, îngheţată, golită de neaşteptat. La Bucureşti, sîmbătă tribunele au privit, ca pe vremuri la Roma în co­­lisseum, cum Dumitru, şi Dinu, şi De­­leanu, şi Nunweiller au turnat ulei opărit peste picioarele lui Neagu, Săl­­ceanu, Dumitrache şi ale altora. In pauzele Radiatului (nu ştiu dacă s-a observat) s-a stabilit şi scorul de 1—1 care mulţumeşte deocamdată pe toată lumea. Cealaltă problemă „care pe care" râm­îne pe data viitoare, cînd în arenă se vor introduce și lei... sau tigri... sau ce se va putea împrumuta de la grădina zoologică. In schimb a doua zi la meciul Steaua—Progresul, noi, cei din scaune, am adormit. Pe cei din teren nu i-a lăsat fluierul arbitrului. Oricum, spre sfîrşitul meciului, ne-a părut rău că nu i-am dat un telefon conducătorului de joc ca sâ-l rugăm „lasâ-i domnule în pace. Opreşte jocul. Nu-i mai lăsa să se chinuiască. Nu vezi cită sufe­rinţă au pe faţă ?“ 1000 de spectatori, cîţi au mai rămas din suporterii echipei U.T.A. au răgu­şit ovaţionînd driblingul lui Florian Du­­mitrescu care nu putea fi oprit decit numai prin fault. Ieşenii, cu un diri­jor uşor ostenit (Mărdarescu), cu un concertmaistru (Cuperman) au avut o prezenţă de ansmblu mai palidă decit de obicei. Tobele bateau prea tare în timp ce solo-urile de clarinet ale lui lupulescu, Incze şi Moldoveanu nu s-au auzit de loc. La Constanţa, pană de curent în de­butul meciului. Farul părea stins şi oa­menii lui Cosmoc orbecăiau prin labi­rintul defensiv estudiantin. Se părea că totul se va transforma într-o „baba­­oarba", dar Oprea şi-a amintit că a învăţat şi a mîncat pîine la Cluj ast­fel că a fulgerat de două ori poarta Universităţii. La Timişoara C.F.R.-ul a mai coborît o treaptă în timp ce Iancu îşi mai a­­daugă o tresă. Dobrin şi-a găsit un rival la popularitatea piteşteană. „U" Craiova şi C.F.R. Cluj au înche­iat, nedecis şi neconvingător, o luptă angajată pe viaţă şi pe moarte, nu pentru victorie ci pentru egal. Oprea, portarul craiovean, este generalul care şi-a salvat oastea. Petrolul, a transpirat, a luptat cît s-a putut, s-a chinuit pe ea şi pe apără­torii Jiului care, exasperaţi, i-au ofe­rit lui Grozea un gol făcut ca să fie lăsaţi în pace. Şi la Bacău, stegarii, după ce trei sferturi din partidă au fost la ei aca­să, construind cu fineţe pe spaţii folo­site cu inteligenţă, au renunţat, un moment prea devreme, la munca de arhitect, prilejuind localnicilor conti­nuarea unui mit de invincibilitate. Dar, măcar o dată, învinșii au fost mai buni decit învingătorii. Mihai BÎRĂ F­OTBAL mic.... 111111—■ ■1111111111 mmmmmmmmmmmm i­ar Divizia B Ineficacitatea gazdelor și forma bună a portarului Opanschi au stabilit rezultatul final: Metrom Braşov — Poiana Cîmpina 0-0 . Stadionul Metrom, teren puţin alu­necos; • Spectatori, aproximativ 500; • Raport de cornere: 11—1­9 Șuturi la poartă: 18-5 (pe spaţiul porţii 10-3) A arbitrat bine Constantin Costică (Bucureşti) . Formaţiile: METROM: Szalad, Şiş­­că, (Petrescu min. 46), Ochea, Bă­­diţoiu, Petrescu (Roman min. 46), Gabor, (Darie min. 68), Selymesi, Gane, Furnică, Ferencz, POIANA : Opanschi,­ Bălănescu, Postolache, Dănilă, Marin, Olărăşanu, Chiru, Baboie, Tr. Popescu, Pantilimon, Strechioiu. Conform aşteptărilor, partida din­tre cele două formaţii — aflate la periferia clasamentului - a fost dîrz disputată, fiecare echipă cău­­tînd să acumuleze­ ambele puncte puse în joc şi să evadeze astfel din zona fierbinte din care, în final, două echipe vor lua calea divi­ziei C. Este oarecum prematur să se dis­cute acum, la sfîrşitul turului, de retrogradarea din divizia secundă, dar s-a văzut clar din desfăşurarea meciului, din acţiunile nervoase şi precipitate (mai ales in tabăra gaz­delor) că, pe undeva, gîndurile ju­cătorilor se îndreptau şi spre jocu­rile din primăvară. Metromul, avînd de partea sa a­­vantajul terenului propriu, a început partida cu atacuri repetate la poarta apărată de Opanschi şi chiar dacă Selymesi (min. 2) şi Furnică (min. 6) au ratat excelente ocazii de a deschide scorul (ulti­mul reluînd de la numai 3 metri peste poartă o centrare a lui Fe­rencz), cei prezenţi nu se îndoiau cîtuşi de puţin că gazdele nu vor marca, obligîndu-l pe excelentul O­­panschi să scoată mingea din plasa porţii sale. Oaspeţii string rindurile în apă­rare convinşi că, dacă vor putea opri în prima repriză iureşul ata­canţilor braşoveni, apoi după pauză vor putea — mizînd pe scăderea potenţialului fizic şi nervozitatea care apare inevitabil în rindurile echipei ce domină şi nu înscrie — să mai „răsufle" şi să încerce vi­gilenţa lui Szalad, lăsat în prima parte a meciului de atacanţii din Cîmpina să îngheţe la­ propriu. Convingerea oaspeţilor a fost transpusă în realitate. Pe fondul unui presing prelungit al gazdelor, fundaşii oaspeţilor, sprijiniţi de mij­locaşi, au rezolvat cu succes a­­tacurile braşovene. În plus, por­tarul Opanschi a apărat cu brio şuturile puternice şi bine plasate expediate de Gane (min. 20), Pe­trescu (min. 20) şi mai ales cel al lui Selymesi din minutul 35, aflat singur la 10-11 metri de poartă. După pauză, aspectul jocului se schimbă destul de puţin, în sensul CLASAMENTUL că Metromul atacă fără odihnă, dar şi fără suficientă claritate, iar oaspeţii mereu mai siguri pe ne­şansa braşovenilor, încep să tri­mită „iscoade" spre poarta lui Sza­lad. Acesta, „şomer" în prima re­priză este pus de trei ori în dificul­tate de Baboie şi Strechioiu. Ul­tima d­ată (min. 70) şutul lui Stre­chioiu de la 16 metri îi prilejuieşte lui Szalai să se remarce „scoţînd" în corner o minge ce se îndrepta spre păianjenul porţii sale. Dar şi pînă la aceste trei contraatacuri bine concepute de cîmpioeni, cît şi după ele, gazdele au continuat să rateze ocazii din cele mai clare, Ferencz fiind „eroul" indiscutabil al ineficacităţii atacului metromist. El a şutat în minutul 51 în bara trans­versală de la numai cîţiva metri, iar în alte două rînduri pus în cursă de Gane şi ajuns singur în faţa porţii, a şutat puternic dar în... O­­pa­nschi. Dacă Ferencz a ratat a­­ceste trei mari ocazii, în schimb Da­rie (care l-a înlocuit pe Gabor) a ratat numai una dar... bună : Stre­chioiu trimite „acasă" de la 40 me­tri (!!), Darie interceptează mingea la marginea careului mare, mai face cîţiva paşi şi şutează alături de poartă. Pentru a cita oară suntem­ nevoiţi să consemnăm o dominare catego­rică a Metromului, cu ratarea a zeci şi zeci de ocazii bune de a în­scrie ? Amintim că situaţii similare am întîlnit în turul acestui campio­nat pentru a opta oară, adică de tot atîtea ori cîte jocuri a susţinut pe teren propriu. V. SECAREANU 1.A.S. ARAMATA TG. MUREŞ 15102 333-1222 2.Sportul studenţesc 15 92 4­22-1620 3.Ceahlăul 15 82 518-1518 4.Progresul 15 73 5­21-14­17 5.Metalul Tîrgovişte 15 81 617-1717 6.Dunărea 15 81 615-16­17 7.Ştiinţa 15 72 617-1516 8.S.N.C. 15 64 516-1716 9.Metalul Buc.­ 15 63 620-1615 10.Oţelul 15 63 620-1615 11.Portul 15 71 711-1715 12.C.F.R. Pașcani 15 4 6 5­21-21­14 13.Metrom 15 53 713-1813 14.Poiana 15 44 711-1612 15.Politehnica 15 3210­7-188 16.Flacăra 15 131112-345 DRUM NOU în ultimele partide - cele decisive — ale cam­pionatului de lupte libere pe echipe, s-au întîlnit sîmbătă în sala Armata echipele clestae pe pri­mele patru locuri : Steaua Bucureşti, Steagul roşu Braşov, Rapid Bucureşti şi A.S.M.T. Lugoj. Partida cea mai dispu­tată se anunţa cea dintre Steaua şi Steagul roşu, un adevărat derbi care urma să desemneze ocu­panta locului I în cam­pionatul pe 1970. Steaua - cîştigătoarea ultimelor ediţii — se prezenta cu un lot foarte valoros, iar Steagul roşu cu o echipă plină de ambiţia reedită­rii victoriei de la Bucureşti cînd în tur învinsese cam­pioana. în primele partide Stea­gul roşu depăşeşte uşor A.S.M.I. Lugoj cu scorul de 31-5, iar Steaua în­trece pe Rapid cu 27,5 -4,5. A urmat apoi partida vedetă între Steaua şi Steagul roşu. Echipa Steaua avea nevoie ne­apărat de o victorie pen­tru cucerirea titlului su­prem pe cînd braşoveni­lor le era suficient şi un rezultat de egalitate, pentru a ocupa locul I. Ostilităţile încep între Nica Ion (St. roşu) care în cadrul categoriei 48 kg. a fost întrecut la puncte de sprintenul A­­rapu Ion. La categoria 52 kg., Vlădescu Ion (St. roşu) face un meci spec­taculos şi-l depăşeşte pe Timoere Dumitru (Stea­ua) aducînd astfel ega­litate pe foile de arbi­traj. în cadrul categoriei 57 kg., campionul na­ţional la tineret Moldo­van Constantin (St. roşu), învinge la puncte pe Moţ Florian (Steaua), făcînd astfel ca balanţa să se încline în favoarea braşo­venilor. Despre meciul de la categoria 62 kg., se poate spune pe drept cu­­vint că tinereţea lui An­­drone Petrone (St. roşu), avea să învingă tehnica şi experienţa rutinatului Geantă Alexe. Astfel, în acest moment, stegarii au trei victorii faţă de una a echipei Steaua. La acest rezultat, pe saltea intră Boltos Vasile (St. roşu) care în cadrul categoriei de 68 kg. este depăşit la puncte de Comam Petre. Pentru categoria 74 kg,­­ campionul naţionali Am­brus Ludovic (St. roşu) intră hotărit să termine cît mai repede cu Cristea Dumitru. Este drept că încă de la început, face cu el ce vrea — în afară de tuş. Ambruş a fost net su­perior adversarului pînă în fi­nal şi numai fuga de luptă a lui Cristea a fă­cut ca meciul să nu se termine înainte de limită. Arbitrii care au dictat lui Cristea două avertismente aveau poate obligaţia să-l dea şi pe-al treilea, descalificîndu-l astfel. Dar ei s-au mulţumit să a­­nunţe victoria la puncte a lui Ambrus. La categoria 82 kg. Bogdan Ion (St. roşu) a pierdut în faţa lui Dumitru Ion. Apoi, categoria 90 kg. aduce o nouă victorie echipei St. roşu prin cunoscutul Tam­pa Ştefan care-l întrece la puncte pe Ureianu Gheorghe. Szörny Árpáid (St. roşu) a fost depăşit la puncte în cadrul cate­goriei de 100 kg. de Pa­­nait Enache. La capătul acestor partide este 19— 17 pentru Steagul roşu. Pe saltea intră Dop Titus (St. roşu) care primeşte replica lui Stîngu Ştefan (Steaua) in cadrul cate­goriei peste 100 kg. Spec­tatorii se ridică în pi­cioare și așteaptă cu ne­răbdare rezultatul acestei ultime dispute. Stîngu, cu un bagaj mai mare de procedee tehnice, îl pune în difi­cultate pe Dop - dar nu suficient, — încît arbitrii, atunci cînd mai erau nu­mai 35 secunde pînă la sfîrşitul meciului dic­tează descalificarea bra­şoveanului şi-n felul a­­cesta, victoria finală a echipei Steaua cu rezulta­tul de 21-19. Cu o altă decizie la ca­tegoria 74 kg, sau fără descalificarea dictată, e­­chipa Steagul roşu ar fi încheiat acest campionat pe locul I. Dar şi aşa luptătorii Steagului roşu şi antrenorul lor, I. Mureşan, merită toate felicitările pentru locul II cucerit în ediţia încheiată. Alte rezultate : Steaua — A.S.M.T. Lugoj 24—8 ; St. Roşu - Rapid 26,5— 5,5 ; Rapid — A.S.M.T. Lugoj 24—16. Clasament : 1. Steaua Bucureşti ; 2. Steagul ro­şu Braşov ; 3. Rapid Bucu­reşti ; 4. A.S.M.T. Lugoj.* Text şi foto : Liviu POPELEA Lupte libere STEAGUL ROŞU BRAŞOV VICECAMPIOANĂ PE ANUL 1970 Ambrus Ludovic îşi pune în dificultate adver­sarul, Cristea N. Divizia C Chimia Făgăraş - virtual lider de toamnă în seria a Vll­-a Duminică s-a consumat şi pen­ultima etapă a seriei a Vlll-a din divizia C. Etapa a fost deosebit de importantă în special pentru Chimia Făgăraş în lupta pentru o­­cuparea primului loc la finele pri­mei părţi a întrecerii. Şi cum fă­­gărăşenii au încheiat victoria şi întîlnirea cu colegii lor din Ora­şul Victoria, îşi menţin cele două puncte avans pe care le au faţă de Oltul Sf. Gheorghe. Avînd şi un golaveraj foarte bun, indife­rent de rezultatul ce-l vor obţine în ultima etapă, făgărăşenii sînt virtuali lideri de toamnă.­­ Dintre rezultatele înregistrate de echipele noastre în etapa de duminică, semnalăm victoria rea­lizată de Tractorul la Zărneşti, ca de altfel şi succesul formaţiei Co­lorom Codlea, obţinut în ultimul minut de joc, în urma căruia, a părăsit zona periculoasă a „lan­ternei roşii", înregistrăm, de ase­menea, un nou insucces al echi­pei Carpaţi Braşov, pe teren pro­priu, de rîndul acesta în faţa fe­roviarilor sighişoreni. în rest, victorii scontate reali­zate de Oltul Sf. Gheorghe în jo­cul cu Lemnarul Odorheiu Secu­iesc, Viitorul Gheorgheni în par­tida cu Vitrometan Mediaş , am­bele încheiate la limită, precum şi cele obţinute de Caraimanul Buşteni şi Carpaţi Sinaia în jocu­rile susţinute cu Unirea Cristuru Secuiesc şi respectiv Minerul Bă­lan, pe care le-au cîştigat net la diferenţă de 3 goluri. C. GRUIA pentru cucerirea ambelor puncte. Majorarea scorului a venit în min. 71 prin Feher, care a trecut în dribling de întreaga apărare. Fără îndoială, înfrîngerea afec­tează formaţia locală care în par­tida de duminică a evoluat fără trei jucători titulari (Dumitrescu, Ghiţescu şi Popa) accidentaţi. Du­minică ei au ratat o serie de si­tuaţii clare printre care cea a lui Mareş (min. 74), care, singur cu portarul făgărăşean, a tras pe lin­gă bară. De asemenea, li s-a re­fuzat o lovitură de la 11 m. la un fault în care a comis asupra ace­luiaşi jucător. Cele două puncte pierdute pe teren propriu atîrnă greu în ba­lanţă pentru Chimia Oraşul Vic­toria care nu are o situaţie prea roză în clasament., G. LORAC CLASAMENTUL DUPĂ 14 ETAPE : Vitrometan Mediaș 14 3 01113-266 1411 0 330-1322 Chimia Oraşul Victoria — Chimia Făgăraş 0-2 (0-1) Mai experimentaţi, jucătorii fă­­gărăşeni au ştiut să profite de greşelile apărării gazdelor şi să cîştige o partidă în care îşi puse­seră mari speranţe. Primul gol rea­lizat de Ioniţă în min. 22 dintr-o neatenţie a apărării localnicilor a deschis drumul făgărăşenilor Rezultatele din etapa a XI­V-a Torpedo Zărneşti — Tractorul Braşov: 1—2 (0—2); Viitorul Gheorgheni — Vitrometan Me­diaş: 1—0 (0—0); Carpaţi Sinaia — Minerul Bălan: 4—1 (2—1); Carpaţi Braşov — C.F.R. Sighi­şoara:­ 0—1 (0—0); Oltul Sf. Gheorghe — Lemnarul Odorheiu Secuiesc: 2—1 (2—0); Colorom Co­dlea — Forestierul Tg. Secuiesc: 3—2 (1—0); Caraimanul Buşteni — Unirea Cristuru, Secuiesc: 3—0 (1-0). Programul etapei a XV-a din 9 decembrie 1970 Lemnarul Odorheiu Secuiesc — Caraimanul Buşteni; Unirea Cris­turu Secuiesc — Colorom Codlea; Forestierul Tg. Secuiesc — Oltul Sf. Gheorghe; Tractorul Braşov — Chimia Oraşul Victoria; Chi­mia Făgăraş — Torpedo Zăr­neşti; C.F.R. Sighişoara — Viito­rul Gheorgheni; Vitrometan Me­diaş — Carpaţi Sinaia ; Minerul Bălan — Carpaţi Braşov. Nr. 805. Campionatul judeţean de handbal O creştere valorică a competitorilor Etapa a II-a a returului cam­pionatului judeţean de handbal ne-a pus în faţa unor fapte re­probabile din partea formaţiei studenţeşti, în partida cu Recolta Hălchiu, cînd mai erau patru mi­nute de joc, iar echipa din Hăl­chiu conducea cu 16—14, porta­rul studenţilor, nemulţumit de o decizie a arbitrilor, se manifestă cu un gest nesportiv care atrage după sine, pe bună dreptate, eli­minarea temporară din joc în asemenea situaţie, în locul por­tarului eliminat ar fi trebuit să intre rezerva lui sau un jucător de cîmp. Ostentativ însă, nimeni nu a vrut să apere lovitura de la 7 m, dictată, fapt ce a făcut ca după cele trei minute regu­lamentare de aşteptare, arbitrii întâlnirii să dicteze întreruperea jocului. Nu este pentru prima dată cînd jucătorii de la Politeh­nica Braşov dau dovadă de indis­ciplină, îngreuind sarcina arbi­trilor şi dedîndu-se la acte repro­babile. Este de neînţeles cum conducerea secţiei şi a clubului poate tolera astfel de manifes­tări... Organele de resort ar tre­bui să-şi spună cuvîntul. O interesantă partidă a avut loc între Tractorul II şi Colorom Codlea. Tractoriștii au aruncat în luptă majoritatea jucătorilor din prima garnitură, fapt ce a fă­cut ca partida să fie deosebit de atractivă și să fie înscrise foarte multe goluri (poate record în ma­terie) : 39—36 (18—14). O sur­priză poate fi considerată vic­toria Liceului nr. 2 asupra Bra­­şoviei cu 25—22 (14—7), dar după evoluţia elevilor prof. L. Kovács, victoria lor este pe de­plin meritată, într-unul din der­­biurile „cozii“. Celuloza s-a do­vedit net superioară în faţa ti­nerei echipe a prof. Kreisel din Bod de care a dispus cu 36—10 (11—8). Carpaţi Braşov a apărut pe teren cu o nouă achiziţie : M. Boschner. în aceste condiţii, a­­vîndu-i şi pe Bening O., Ciomoş şi Kleţ, jucători de valoare, ne aşteptam să tranşeze în favoarea lor partida cu Olimpia Sînpetru. Dar lucrurile nu s-au întîmplat aşa pînă în final. La pauză, Car­paţi conducea cu 9—6 şi se părea că victoria nu le va scăpa. Iată că în repriza secundă Olimpia reface terenul şi în final cîştigă cu 14—13, o victorie pe deplin meritată. La feminin, Rulmentul II a a­­părut cu aproape întreaga garni­tură divizionară. în această si­tuaţie, elevele Liceului nr. 2 au părut o pradă mult mai uşoară decit se aşteptau, rulmentistele învingînd cu 33—7 (13—4). Ele­vele de la Braşovia nu au rezis­tat decit în primele minute în faţa Bratextului, fiind întrecute cu 7—16 (3—8). Voinţa a învins Timişul cu 17—10 (9—4) şi se menţine pe mai departe în cursa pentru ocuparea unui loc fruntaş în clasament, în general partidele, cu excep­ţia celei dintre Politehnica şi Re­colta Hălchiu, s-au disputat spor­tiv şi se constată o creştere a va­lorii competitorilor, ceea ce este bine. Dan VINTILA Miercuri, 2 decembrie, orele 16.30, în sola „Tractorul“, se dispută meciul de volei divizia A , Tractorul - Dinamo București. aiHiaiHIBiHiaiHIBIBiaiBiai«IHIHiHI^!aíBIHiaiHiBIZIKiaiBIZIiaiaiaiBIBIBIHIBWiB1HWWtflíWI«ÍHBI«iaiHIZiaiZlZiBiH|B|H|aiHia||j|ZiZiWBj»lSI»IBISiBIZIBIBIHIHíZiaiZIZISIBIZIBiaiHliaW'H'*l",IllHIH' Procesul de influenţare prin intermediul exerciţiului fizic a organismului copiilor şi tinerilor in plină dezvoltare, îşi găseşte cadrul organizatorico-pedagogic în lecţia de educaţie fizică, formă de bază a pre­dării acestui obiect de studiu în şcoală. Lecţia de educaţie fizică urmăreşte în mod constant formarea şi consolidarea cu­noştinţelor şi deprinderilor motrice prevă­zute în programa şcolară pentru fiecare clasă, dezvoltarea calităţilor fizice de ba­ză, realizînd prin aceasta scopul edu­caţiei fizice şcolare- pregătirea fizică ge­nerală a elevilor. Integrată în orarul şcolii, supunîndu-se cerinţelor unei planificări pe timp înde­lungat (trimestru, an şcolar), îngemănînd intenţia pedagogică a profesorului cu ac­tivitatea practică a elevilor, lecţia de e­­ducaţie fizică apare ca un proces peda­gogic unitar de instrucţie şi educaţie. Ca structură, lecţia de educaţie fizică a suportat modificări, generate de tendin­ţe de modernizare a ei, de noile cerinţe pedagogico-sportive apărute astăzi, în condiţiile lucrului cu o generaţie avind indici somatici şi fiziologici net superiori celei precedente. Mutaţiile de ordin calitativ în lecţia de educaţie fizică vizează selecţia materia­lului de predat, eşalonarea lui, într-o ma­nieră care să asigure raportul cel mai judicios între efort şi odihna. Există destui oameni - pedagogi şi pă­rinţi - în concepţia cărora această activi­tate din şcoală n-ar trebui să depăşească caracterul de divertisment compensatoriu după eforturile intelectuale ale elevului. Concepţie eronată, de vreme ce pentru a­­ceasta există recreaţiile şi joaca neorga­nizată din timpul liber a! şcolarului. Lecţia de educaţie fizică este prin excelen­ţă o activitate în cadrul căreia trebuie să ac­ţioneze în permanenţă cele două compo­nente de natură fiziologică­­ aparent an­tagonice , dar care îşi condiţionează re­ciproc apariţia pe parcursul lecţiei : efor­tul şi odihna. Nu există lecţie de educaţie fizică fără efort fizic gradat cantitativ şi calitativ de profesor, în funcţie de particularităţile co­lectivului cu car© lucrează (vîrstă, sex, grad de pregătire fizică). Se poate afir­ma deci că elementul specific al lecţiei este travaliul neuro-muscular dozat prin filtrul priceperii pedagogice, perioadele de efort ale lecţiei alternînd cu cele de odihnă, necesare unei reveniri relative a organismului la valorile fiziologice (puls, respiraţie, tensiune arterială) dinainte de efort. Această alternanţă efort - odihnă şi mai ales durata pauzelor între două so­licitări de ordin fizic, determină ceea ce numim dinamica lecţiei de educaţie fizică. Durata pauzei trebuie să asigure menţi­nerea stării de excitabilitate optimă a căilor neuro-motorii, astfel ca segmentul muscular căruia îi este adresată inducţia nervoasă să poată răspunde prompt. Cu cît pauzele sînt mai „optimizante" cu atît creşte dinamica recţiei. Desigur că exa­gerările nu sînt indicate. O scurtare din­colo de limita fiziologică a pauzelor duce la apariţia stării de epuizare a organis­mului, la dispariţia reacţiilor neuro-mo­torii, tot aşa cum mărirea pauzelor, de­păşirea pragului optim duce la lipsa de calitate a mişcării solicitate şi lipsa de valoare fiziologică a exerciţiului executat. Se pare că şi aici îşi găseşte teren de aplicativitate­­ în limitele generale — în­ţelepciunea poporului din cunoscuta zica­lă „Bate fierul pînă-i cald !". Efortul, a­­ceasta componentă activă a lecţiei se manifestă prin volum, intensitate şi com­plexitate Volumul reflectat prin numărul de re­petări ale exerciţiului, reprezintă latura cantitativă a efortului, cu rol vădit de înmagazinare, , influenţînd calitatea fizică - rezistenţă şi colaborînd prin numărul de repetări la instalarea deprinderii motorice automatizate (stereotipul dinamic). Intensitatea reprezintă latura calitativă a efortului, reflectată prin încărcătură, ritm de lucru (tempo), variaţia pauzelor. Are implicaţii deosebite asupra dezvoltă­rii calităţilor fizice forţă şi viteză şi a îm­bunătăţirii activităţii marilor funcţiuni, în special aparatul circulator. Complexitatea înseamnă capacitatea de susţinere a eforturilor în condiţii variate şi neprevăzute de lucru cu „dificultăţi" create de pedagog, urmărind prin aceas­ta şi mărirea bagajului motric al elevu­lui, pregătirea lui fizică multilaterală. Se adresează cu predilecţie calităţii fizice - îndemînare. De asemenea, rezolvarea sar­cinilor lecţiei în condiţii complexe de lu­cru ridică tonusul afectiv al colectivului de elevi în timpul activităţii. Odihna, componenta pasivă a lecţiei, reflectată prin pauzele din lecţie, suportă şi ea valori calitative, prin durată (opti­mizarea ei) şi conţinut (odihnă activă sau pauză complet lipsită de efort). Rezultatul efortului — judicios dozat — depus de elevi in lecţie, este apariţia stării de oboseală fiziologică, manifestată prin transpiraţie, îmbujorarea feţei, scli­pire mai pronunţată a ochilor, creşterea valorilor ritmului cardiac şi respirator, care în mod obişnuit dispar la cîteva mi­nute de la încetarea activităţii, în recrea­ţia care urmează lecţiei de educaţie fi­zică. Incercînd o exemplificare concretă asu­pra celor expuse mai sus, vom arăta că, un profesor care îşi propune, într-o temă de lecţie, la o clasă de liceu, elemente din atletism, - săritura în lungime cu e­­lan­­ şi din jocuri sportive, — aruncarea la poartă (handbal) sau la coş (baschet) ambele din alergare, va trebui să preva­dă şi intensitatea lecţiei, dinamizarea ei şi nu numai parcurgerea materialului pla­nificat. După pregătirea organismului în partea întîia a lecţiei, pentru efortul din partea fundamentală, este necesar ca aici să se asigure un anumit număr de repetări şi un ritm de execuţie a ele­mentelor tehnice, mai ales după parcurge­rea etapei de învăţare a lor. La sări­tura în lungime cu elan se pot efectua 6—7 sărituri complete cu viteză la elan de 4/5. La tema din jocuri, folosirea ambe­lor porţi sau coşuri ale terenului, cu ple­carea de la centrul terenului şi cu creşte­rea progresivă a vitezei de execuţie pe măsura familiarizării cu procedeul tehnic respectiv. Complexitatea efortului din lecţie va fi asigurată prin indicaţii de folosire ambi­­dextră a obiectului de joc, mingea, şi prin jocul bilateral, unde, procedeul teh­nic însuşit trebuie aplicat în condiţiile ne­prevăzute create de procesul de joc. Lec­ţia poate fi completată cu o alergare de tempo de 2/3 pe o distanţă de 600 m, ur­mărind perfecţionarea alergării şi for­marea unui ritm corect de respiraţie în condiţii de efort uniform. O lecţie densă, dinamică, asigură din plin dezvoltarea fi­zică generală a elevilor, deprinderi mo­trice de bază şi tehnice bine instalate, o mai bună rezistenţă la efort şi, implicit, un nivel înalt al stării de sănătate. Consensul asupra acestor adevăruri ve­rificate practic este aproape unanim, dar în multe cazuri nu se depăşeşte stadiul ideativ al problemei. Concepţia despre lecţie ca divertisment şi recreere fizică es­te însuşită uneori şi de profesorii de spe­cialitate, facilitînd o autocondamnare la un regretabil diletantism în conducerea lecţiilor. Se mai văd lecţii, în special în şcolile generale, lipsite de efortul fizic (poate pentru că-l solicită şi pe cel al conducătorului lecţiei ca imaginaţie şi participare !). Intuind replica celor vizaţi, susţin nece­sitatea unei adaptări creative la condi­ţiile materiale existente şi nu capitularea a priori în faţa lor. E de sesizat în acest sens, ignorarea de către mulţi a influen­ţei fiziologice pe care o exercită cel mai accesibil exerciţiu fizic: alergarea, veche de cînd lumea, nelipsită din jocul copii­lor, şi care folosită cu pricepere peda­gogică devine un mijloc al educaţiei fi­zice de neînlocuit, baza tuturor sporturi­lor. Dacă din motive cunoscute, nu pu­tem încă învăţa toţi copiii să înoate, a-i învăţa să alerge corect, nimic nu ne poate împiedica. De asemenea, se observă că apariţia primilor ambasadori ai anotimpu­lui friguros - oricît de discretă le-ar fi sosirea, determină o precipitare spre săli incomode şi mici, în­­loc ca prin unele măsuri de organizare în rîndul elevilor să se poată prelungi sezonul de lucru în aer liber, prilej de călire a organismului copilului. în această direcţie, un exem­plu bun ne oferă liceul nr. 3 unde - şi din lipsă de sală — prelungirea lucrului în aer liber e dusă pînă la limita posi­bilului. In orientarea corectă a muncii la cate­dră a profesorilor de specialitate, Cercul pedagogic al profesorilor de educaţie fi­zică ar trebui să insiste mai mult la ela­borarea unei tematici cu pronunţat conţi­nut metodic,­­ reflectînd raţiunea pro­priei sale existenţe­­ să-şi desfăşoare lu­crările la o înaltă ţinută profesională, lăsînd la o parte acea atmosferă plată a convenienţelor reciproce, care nu duce ni­căieri. Asigurarea unei eficienţe sporite a lec­ţiei de educaţie fizică ar trebui să consti­tuie o preocupare la fel de principală pentru conducerile şcolilor, ca şi cea pen­tru ridicarea eficienţei lecţiei la obiectele de cultură generală, deoarece şcoala îşi propune dezvoltarea multilaterală a celor care de la 6 ani îi calcă, înfioraţi de e­­moţie, pragul. La efortul general de mo­dernizare a întregului proces de învăţă­­mînt, trebuie lansată urgent şi invitaţia de participare către profesorul de sport, a cărui relativă solitudine nu reprezintă în toate cazurile reflectarea propriei sale de­cizii. în încheierea acestor rînduri, putem a­­firma cu certitudine că munca pricepută, entuziastă cu copiii, în perioada dezvol­tării lor fizice, constituie garantul unei populaţii mature, sănătoase, sănătatea şi disponibilitatea fizică fiind factori esen­ţiali in producţia materială şi în sfera de creaţie spirituală a societăţii. Prof. Dumitru STROIE Un imperativ al modernizării invătămîntului Creşterea eficientei şi dinami­zarea lecţiei de educaţie fizică

Next