Drum Nou, iulie 1971 (Anul 28, nr. 8235-8261)

1971-07-31 / nr. 8261

L Pag. 2 PIERDERI DE TIMP PRODUCTIV JUSTIFICATE CU MOTIVE SUPERFICIALE — De ce nu funcţionează strun­gul ? — Nu ştiu unde este strungarul... în faţa unui utilaj încremenit parcă într-o „tăcere" absolută, la o oră cînd în jur ritmul alert al lucrului te pune, fără să vrei, în mişcare, un astfel de dialog are o singură explicaţie: disciplina în producţie a fost încălcată, iar exigenţele intimicităţii fabricaţiei — ignorate. Lucru care, oricum l-ai lua, nu poate fi nici accepta­bil, nici scuzabil. Fiindcă este uşor de înţeles că volumul pro­ducţiei obţinute într-o unitate de timp depinde în mod direct de funcţionarea tuturor utilajelor în tot cursul programului de lucru. Ce se întîmplă însă uneori ? Ne aflăm la „Hidromecanica". Eram la finele unei decade. Fap­tul ne-a făcut să credem că aici totul merge strună. Eroare însă. După un raid prin secţiile II şi III, ne alegem cu următoarea sta­tistică: la prima secţie un număr de 15 strunguri, freze, maşini de danturat etc., nu funcţionau, iar la a doua 18 maşini de acest fel se aflau în aceeaşi situaţie. Mo­tivele ? Pe cît de simple, pe atît de... sugestive Le aflăm din ex­plicaţiile inginerilor Ioan Boboc şi Gheorghe Lupu, adjuncţi ai şe­filor acestor secţii: „lucrătorul de la maşină descarcă materiale", „e dus după scule", „plecat du­pă piese", „aşteaptă piese", „du­pă documentaţie tehnică", „în concediu" sau pur şi simplu „nu ştiu unde a dispărut, e pe aici"... în aceeaşi zi, replica din urmă a căpătat o frecvenţă deosebit de mare la I.U.S. Braşov. Aici, în secţia unelte, una din cele mai mari din întreprindere, 41 de uti­laje, în principal strunguri, freze şi maşini de rectificat, nu func­ţionau, fiind scoase astfel pentru moment din circuitul economic, în majoritatea cazurilor, explica­ţia primită de la şeful secţiei, Za­­haria Chiş, s-a concretizat în : „lucrătorul a plecat, dar era aici..." sau „aşteaptă semifabri­cate"... Nu am relatat aceste cazuri decit pentru faptul că ele atestă cît se poate de limpede caren­ţele care mai persistă în unele întreprinderi în respectarea dis­ciplinei în producţie. în aseme­nea situaţii este importantă fi­reşte cunoaşterea cauzelor care provoacă spaţii albe, neecono­­micoase, în graficul folosirii cît mai depline a maşinilor şi utila­jelor, a forţei de muncă. Un exa­men la faţa locului a arătat că dincolo de motivele imediate ale piederii de timp productiv se află o serie de deficienţe inter­ne, în principal de natură orga­nizatorică. Astfel, la „Hidrome­canica", repetatul du-te-vino a­l muncitorilor din sectorul de pre­lucrare este determinat de lipsa, de ani de zile, a unei bune orga­nizări, centralizate, a pregătirii, ascuţirii şi repartizării pe locuri de muncă a sculelor aşchietoa­­re. în aceste condiţii, fiecare lu­crător de la maşinile-unelte „se descurcă" singur, ceea ce duce însă la pierderea unui însemnat volum de producţie prin desele întreruperi în funcţionarea utila­jelor. Pe de altă parte, neajun­suri de loc neglijabile se mani­festă şi în asigurarea locurilor de muncă cu materii prime şi semifabricate, întreruperile în funcţionarea utilajelor, motivate cu „lucrătorul e dus­­după piese" sau „aşteaptă piese", atestă toc­mai acest lucru. In plus, o serie de salariaţi nu respectă progra­mul de lucru, preferind să se plimbe, în mod inutil, de ici pînă dincolo prin uzină. De altfel, la „Hidromecanica" există obice­iul, şi se pare că destul de vechi, ca grupuri de salariaţi să se plimbe în timpul programului de lucru prin curtea uzinei sau să stea la taifasuri interminabile ca şi cînd n-ar avea nimic de făcut. Am discutat astfel de neajun­suri cu secretarul comitetului de partid, ing. Dumitru Ştefan. Inter­locutorul a recunoscut faptele ca atare şi ne-a relatat că organi­zaţia de partid nu a stat pasivă faţă de asemenea acte de indis­ciplină. în cursul unor schimburi, de pildă, au fost organizate gru­pe de specialişti care au con­semnat fapte concrete de neres­­pectare a programului, care au fost apoi discutate cu colective­le de salariaţi din secţii. Ca ur­mare, s-au înregistrat unele îm­bunătăţiri. Dar, după cum se ve­de, problematica disciplinei în producţie a rămas în esenţă ne­rezolvată. O situaţie similară am întîlnit la I.U.S. Braşov. Sîntem de acord cu argumentele şefului de secţie şi ale inginerului şef adjunct, Gheorghe Săbăduş, că întreprin­derea întîmpină în prezent o se­rie de greutăţi determinate de lucrările de investiţii în curs. Lu­crurile nu stau însă pe de-a în­tregul aşa. Nu putem admite să se dea fată vina... pe construc­tor, pe lucrările de investiţii în timp ce am întîlnit în secţia for­jă utilaje de mare însemnătate care nu funcţionau: 2 maxipiese şi 4 piese de talie mijlocie. Pe trei din aceste utilaje nu era pro­gramată executarea nici unei pie­se, iar celelalte nu funcţionau din lipsă de forjuri. Or, cînd utilaje importante din forjă nu sunt fo­losite, nu prea are temei văică­reala că nu sunt piese pentru al­te secţii. în plus, dacă utilajele din secţia unelte nu sunt folosite pe deplin, faptul se datoreşte şi­ stării de indisciplină ce domneş­te aici. Cu o jumătate sau cu un sfert de oră înainte de termina­rea schimbului, mulţi strungari, frezori sau rectificatori şi-au lă­sat maşinile şi au plecat acasă. Indisciplina în producţie mai are de altfel şi o altă faţetă în întreprinderile vizate. Ea se re­flectă în numărul mare de învo­iri şi absenţe nemotivate, în pri­mele 6 luni la „Hidromecanica", spre exemplu, acestea au atins nivelul de 14.769 ore-ori, în tri­mestrul II ele crescînd de peste 1,8 ori faţă de trimestrul I. La I.U.S. situaţia este şi mai gravă, absenţele nemotivate şi învoirile de la programul de lucru atin­­gînd cifra de 22.888 ore-om în primul semestru. Este un timp ex­trem de preţios, care dacă ar fi fost utilizat, ar fi dus la realiza­rea, în medie, a unei producţii în valoare de aproape 1,3 mili­oane lei la „Hidromecanica" şi de peste 1.652.000 lei la I.U.S. La aceasta din urmă întreprindere asemenea neajunsuri au dus, de altfel, la nerealizarea sarcinilor de plan pe primele două decade din luna iulie. Situaţia existentă la aceste două întreprinderi, ca şi în al­tele unde se manifestă deficien­ţe de acelaşi gen, impune acţi­uni grabnice şi eficace pentru remedierea pulsului fabricaţiei. La „Hidromecanica" este nece­sară reorganizarea în cel mai scurt timp a asigurării ritmi­ce şi raţionale a locurilor de muncă cu S.D.V.-uri şi semifabri­cate, iar la I.U.S., folosirea cît mai deplină a utilajelor din for­jă pentru asigurarea celorlalte secţii cu semifabricate. Măsurile tehnice şi organizato­rice nu sunt însă suficiente. Ele nu rezolvă de la sine carenţele existente în respectarea discipli­nei în producţie. Se impune deci ca organizaţiile de partid din a­­ceste întreprinderi să iniţieze mă­suri politice concrete şi eficien­te, în fiecare secţie şi atelier şi chiar la nivelul fiecărei echipe, sau altor formaţii de lucru, pen­tru educarea comunistă a sala­riaţilor, în special a celor certaţi cu normele disciplinei socialiste a muncii, împotriva acestora din urmă trebuie să se facă mai mult simţită opinia colectivelor de muncă din care fac parte, influ­enţa mobilizatoare şi forţa de convingere a tovarăşilor de mun­că. Şi în acest sens stau la înde­­mînă suficiente procedee şi mo­dalităţi ale muncii politico-edu­cative de masă. Ele trebuie puse însă în practica zilnică de pro­ducţie cu toată responsabilitatea. O cere însăşi realizarea exem­plară a sarcinilor de plan, în­cadrarea în ritmul susţinut de dezvoltare a economiei braşove­ne, a întregii economii naţiona- Gh. NOVAC în laboratorul fabricii „Nivea" sortiment de săpun, se determină conţinutul unui nou Foto: Gh. BANUŢA i DRUM NOU AR Activitatea orchestrei simfonice braşovene şi *­n exigenţele educaţiei muzicale De vorbă cu HERMANN NIKOLAUS, secretarul muzical al Filarmonicii de stat „G. Dima" din Braşov Nu de mult, în coloarml­lui nostru, a apărut cronica muzi­cală a ultimului concert al stagiu­nii. De atunci, publicul braşovean a călătorit pe portative în compa­nia orchestrelor şi a invitaţilor reu­niţi în cea de-a doua ediţie a Festivalului muzicii de cameră, sau alături de redutabilii solişti ai Ope­rei din Russe. Viaţa muzicală a o­­raşului nostru pulsează puternic. Cariatele impuse orchestrei simfo­nice braşovene cresc şi ele o dată cu timpul. Ne-am adresat tovarăşu­lui Hermann Nikolaus pentru a ne spune cite ceva despre activitatea desfăşurată, despre proiectele de viitor ale filarmonicii braşovene.­­ Ştim că muzica, alături de lite­ratură şi arte plastice, constituie unul din­ cele mai rodnice mijloace de educaţie social-culturală. Cum a răspuns orchestra simfonică bra­­şoveană acestui prerogativ primor­dial al artei în societatea socialistă?­­ în primul rînd, prin organiza­rea programului concertelor, în a­­fară de concertele de luni de di­mineaţă (care beneficiază şi de expuneri explicative) şi cele de sea­ră care constituie activitatea de bază a orchestrei şi prin care edu­caţia culturală se efectuează în mod implicit, activitatea noastră mai include şi aşa-numitele „ma­nifestări de iniţiere muzicală", în ele se înscriu, în primul rînd, „Con­certele lecţii pentru elevi" şi „Con­certele educative pentru studenţi“. Cele opt concerte pentru elevi şi cele trei prezentate studenţilor nu ne satisfac însă pe deplin. Vom căuta pe viitor să extindem legătu­rile noastre muzicale nu numai cu liceele 4 şi 5, ci şi cu celelalte şcoli ,din Braşov. Considerăm aceste ma­nifestaţii deosebit de utile pentru formarea culturii muzicale a tinere­tului, pentru educarea lui în spiri­tul receptivităţii operelor de valoa­re din patrimoniul autohton şi uni­versal. Din păcate, legăturile noas­tre cu şcolile, cu asociaţiile şi Casa de cultură a studenţilor sunt aproa­pe inexistente. Tot în cadrul manifestărilor de iniţiere muzicală se înscriu şi cele două concerte anuale: „Cei cu nota 10", susţinut de cei mai buni elevi ai şcolilor de muzică, şi „Tribuna viitorilor interpreţi", la care-şi dau concursul studenţi din conservatoa­rele ţării. — Educaţia culturală, estetică, exercitată implicit prin reprezentaţia muzicală de calitate poate fi du­blată însă prin selecţionarea reper­toriului. Cum s-a rezolvat această problemă in stagiunea trecută? — E de la sine înţeles că alege­rea lucrărilor ce le-am prezentat publicului spectator, a fost făcută căutîndu-se stabilirea unui judicios echilibru între primele audiţii şi re­luări, între muzica românească, cea contemporană şi cea clasic univer­sală, în stagiunea trecută am prezentat 35 de lucrări româneşti, dintre care 11 în primă audiţie. Lucrări cum au fost „Variaţiuni pe o temă bi­zantină pentru violoncel şi orches­tră" de P. Constantinescu, „Scoar­ţe" de M. Moldovan, „Concertino în stil clasic pentru pian şi orches­tră” de D. Li­patti, „Simfonia I" de G. Enescu, „Simfonia a ll-a" de D. Popovici, sau „Concertul pentru or­chestră" de A. Vieru s-au bucurat de un succes deplin. — O experienţă interesantă şi, în acelaşi timp, fructuoasă pentru or­chestră şi public, este invitarea u­­nor dirijori şi solişti din fără sau de peste hotare. — Nici acest aspect n-a fost ne­glijat. Cei 13 dirijori, dintre care doi veniţi de dincolo de hotarele ţării şi cei 40 de solişti invitaţi au adus o notă­­de prospeţime şi inte­res concertelor braşovene. — Afluenţa mare a soliştilor şi reuşita acestor concerte demonstrea­ză şi valoarea orchestrei simfonice braşovene. Se pare că se lucrează bine în compania instrumentiştilor noştri. Calificativele acordate re­flectă şi ele acest lucru? — Da. Din cele 60 de calificative date, doar 9 sunt „satisfăcător", res­tul sunt „bine" şi „foarte bine". Calitatea instrumentiştilor noştri este bună. Nu deţinem însă numă­rul suficient necesar aparatului or­chestral, ceea ce a împiedicat executarea anumitor piese propuse. Cu toate că în toamnă, o dată cu începerea noii stagiuni, numărul o­rchestranţilor noştri va creşte, totuşi nu vom avea încă un aparat or­chestral complet.­­ Cu această orchestră mărită, ce v-aţi propus pentru stagiunea viitoare ? Cum credeţi că veţi pu­tea răspunde sarcinilor de educaţie a maselor ? — Pornind de la tradiţiile filarmo­nicii noastre, la care se adaugă experienţa ultimei stagiuni, vom în­cerca să oferim concerte de calita­te, al căror repertoriu, accesibil unei mase cît mai mari, să pună accent pe creaţia de valoare ro­mânească, să evidenţieze lucrările importante ale muzicii clasice şi moderne universale. Printre cei care vor concerta cu orchestra noastră se numără şi bine cunoscuţii dirijori E. Elenescu, W Berg­el, M. Basarab, P. Popescu, D Sumski, violoniştii I. Voicu, S. Ruha S. Marcovici, G. Izsák, pianiştii V Gheorghiu, Al. Demetriad, M. Foţi­no, violoncelistul Cătălin K­ea, suflă­torii A. O. Popa şi E. Buschiner cîntăreţii L. Spiess, M. Krîlovici, V. Teodorian şi mulţi alţii. Sperăm ca astfel să satisfacem gusturile publicului larg braşovean prin reprezentaţii muzicale variate ca program, dar de o înaltă ţinută artistică din punct de vedere ca­litativ. » Toate bune şi la focul lor. O singură întrebare am mai fi avut de pus şi o adresăm în final di­rectorului filarmonicii, dirijorilor, conducerii artistice : cum se ex­plică slaba adeziune a publicu­lui la concertele simfonice ordi­nare şi ce preconizează filarmo­nica pentru readucerea publicului în sala de concert ? Vom publica răspunsurile în ziarul nostru din 5 septembrie 1971. Adelina PÎSLARU Admirînd cărţile expuse în cadrul expoziţiei „România pitorească de azi", deschisă la secţia împrumut a Bibliotecii municipale Bra­şov. (Urmare din pag. 1) modelarul Petru Anghel, şeful ser­viciului personal, Dumitru Popa şi muncitorul Zaharia Stanciu. Munca de educaţie, întărirea răs­punderii faţă de sarcini - aşa cum s-a subliniat in cadrul dezbaterilor - vor trebui însă sporite în inten­sitate la nivelul tuturor salariaţilor uzinei. Faptul că uneori comitetul de directie nu a tras la răspundere pe cei ce nu-şi îndeplineau obligaţiile lor profesionale, că nu­ s-a creat întotdeauna o opinie de masă îm­potriva deficienţelor, a superficiali­­tăţii şi neglijenţei, a facut ca la u­­nele obiective noi să se înregistre­ze restante in atingerea parametri­lor proiectaţi, ca la unele sorti­mente Uzi­ce planul să nu fie rea­lizat, ca indicatorii eficienţi să fie diminuaţi de volumul ridicat al stocurilor supranormative, al dobin­­zilor penalizatoare. Maistrul Gheor­ghe Bădilă, de pildă, remarcînd cauzele neatingerii parametrilor la noua turnătorie, a adus critici se­vere dispecerilor, celor de la pla­nificare, aprovizionare şi desfacere, pentru automulţumirea de care au dat dovadă faţă de realizările glo­bale, pierderea din vedere a laturi­lor eficienţei utilizării unor capaci­tăţi de producţie. Atingerea sporu­rilor de producţie prevăzute pe 1972 impune ca să se realizeze încă din acest an nivelul capacităţilor pro­iectate la turnătorie. Realizările din unele luni, cînd s-a dovedit răspun­dere în asigurarea comenzilor, în organizarea şi urmărirea fabricaţiei, dovedesc că acest deziderat se poa­te atinge. In acest scop maistrul Bădilă a transmis adunării repre­zentanţilor salariaţilor hotărîrea co­lectivului care l-a delegat aici să depăşească planul pe acest an cu piese turnate în valoare de 300.000 lei. Venind în sprijinul acestui an­gajament ing. Liviu Baştea, meta­lurgul şef, şi-a făcut autocritică pen­tru întîrzierile de care a dat do­vadă serviciul pe care-l conduce in punerea la punct a noilor tehnologii de fabricaţie, propunînd ca­ în pla­nul de măsuri să se prevadă de­vansarea termenelor de realizare a instalaţiei de peliculizare a nisipu­rilor. Din păcate însă metrologul şef s-a dovedit mai puţin ferm decit antevorbitorul în privinţa atingerii încă din acest an a parametrilor proiectaţi la turnătorie. Credem că această lacună va trebui suplinită de comitetul de direcţie, care va trebui să fixeze în acest sens răs­punderi nominale şi termene pre­cise. La fel va trebui procedat şi în cazul obligaţiilor mecanicului şef. Justificările expuse în faţa adunării generale de către şeful serviciului mecanic şef, ing. Ioan Filcescu, au­tocritica formală pentru lipsurile care i-au fost imputate, nu dau ga­ranţia că deficienţele în întreţine­rea şi repararea maşinilor, dar mai ales în ritmul lent al autoutilărilor, vor fi lichidate operativ. De altfel, aşa cum a rezultat din dezbateri, se impune ca în domeniul autouti­lărilor, al atingerii parametrilor pro­iectați, în folosirea la întreaga ca­pacitate a zestrei tehnice a uzinei, vor trebui mai bine precizate răs­punderile, urmărite măsurile şi traşi la răspundere cei ce nu-şi fac da­toria. Desigur că în cadrul dezbaterilor au fost abordate şi multe alte as­pecte ale activităţii productive, le­gate de înfăptuirea programului de investiţii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Esenţial ni se pare că în rezolva­rea tuturor acestor probleme accentul s-a pus pe grija faţă de om, pe continua perfecţionare a pregătirii profesionale, pe educaţia comunistă a tuturor salariaţilor în spiritul întăririi răspunderii în înfăp­tuirea politicii economice a partidu­lui şi statului nostru. Acest spirit de înaltă responsabilitate ne dă ga­ranţia că sarcinile de plan vor fi realizate exemplar. De altfel, aşa cum spunea în cuvîntul său ing. Do­rel Tuţurea, secretarul comitetului de partid din uzină, colectivul U.P.R.U.C. Făgăraş se angajează ca prin întărirea muncii politico-edu­cative, prin întărirea răspunderii pe toate verigile fabricaţiei, există con­diţii ca angajamentul colectivului uzinei la producţia globală şi mar­fă să fie depăşit cu 5 milioane lei. Propunerea a fost primită cu satis­facţie de toţi cei prezenţi, angaja­mentul reînnoit de 23 milioane de lei reprezentind o contribuţie certă a colectivului U.P.R.U.C. Făgăraş la înfăptuirea înainte de termen a pro­gramului elaborat de partid pentru dezvoltarea industriei chimice ro­mâneşti, în încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tovarăşul Ioan M­arcus, membru al biroului Comitetului ju­deţean Braşov al P.C.R., preşedin­tele Consiliului judeţean al sin­dicatelor, felicitînd colectivul u­­zinei pentru succesele dobîndite, exprimîndu-şi convingerea că serio­zitatea, maturitatea politică cu ca­re au fost dezbătute rezultatele, dar mai ales sarcinile de viitor, dau garanţia îndeplinirii întocmai a sar­cinilor noului cincinal. Vorbitorul a recomandat totodată muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor de la U.P.R.U.C., ca în lumina Directive­lor Congresului al X-lea, a Expu­nerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, la Consfătuirea de lucru cu activul de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural­­educative, să-şi intensifice preocu­pările pentru pregătirea cadrelor, utilizarea mai eficientă a inteligen­ţei tehnice proprii în vederea dez­voltării capacităţilor de producţie, asimilarea noilor produse, perfec­ţionarea tehnologiilor, mărind astfel contribuţia colectivului uzinei la în­făptuirea politicii economice în ge­neral, în fruntea acestei­­ acţiuni, aşa cum spunea tov. Mărcuş, va­ trebui să se situeze comuniştii, ca­drele de conducere, începind de la şef de echipă şi terminînd cu direc­­sindicat şi de torul uzinei, activul U.T.C., care prin­ exemplul lor per­sonal, prin grija faţă de oameni, să antreneze întregul colectiv la în­făptuirea sarcinilor trasate de partid. Întărirea activităţii educative t mmr- Nr. 8261 ȘI CULTURĂ Spectacol oferit de ansamblul „Poieniţa“, turiştilor '' f ' f Ieri seară, în sala hotelului Sport din Poiana Braşov, ansam­blul braşovean „Poieniţa" a ofe­rit turiştilor veniţi din ţară şi de peste hotare un frumos specta­col de cîntece şi dansuri popu­lare. (A. Pislaru). O operă cu profund caracter A însemnări pe marginea expoz­iei retrospective Mattis Teutsch Recenta amplă retrospectivă a o­­perelor lui Mattis Teutsch, deschisă la Muzeul de artă al R. S. R. din Bucureşti, ne prilejuieşte o privire de largă perspectivă asupra creaţiei sale. Muzeul de artă braşovean participă la această retrospectivă cu un impor­tant număr de lucrări, din toate pe­rioadele de creaţie ale artistului, încă de la primele sale picturi de expresionism liric, acele împletiri rit­mice de arabescuri, ca un cîntec des­făşurat pe suprafaţă, numite de ar­tist flori sufleteşti, este vădită o în­clinare vizionară, umanistă. Arabescurile sale florale nu sunt pur şi simplu flori abstractive prin stilizare şi nici gratuită incantaţie poetică de forme colorate. Artistul me­ditează asupra sensurilor vitale ale for­melor şi descoperă schema lor lăun­trică, structura lor tare. Găseşte că pe orizontala statică, de latente po­sibilităţi şi verticala dinamică de creştere, se sprijină întregul edificiu plastic al lumii. între aceste două sensuri şi hrănite din ele, înfloresc toate formele de viaţă. Dezvoltîndu-se, sinuoasele arabescuri tind către cea mai perfectă formă, către rotund. Așa reușesc irhaginile lui Mattis Teutsch să închidă în forma ovoidă, ca un receptacul de floare, un crîmpei din natură. Pentru Mattis Teutsch, floarea era — în acea perioadă — expresia unui model ideal de organizare a lumii şi temeiul poeziei sale plastice. In centrul acestei organizări florale el aşeza omul, familia, crescută or­ganic din încrengătura plină de sevă a naturii, ca o ultimă şi desăvîrşită inflorescenţă. Artistul pare să pledeze pentru o armonioasă alcătuire socia­lă, care să integreze mai profund umanitatea în natură, ne invită să ne incorporăm înţelepciunii primare a firii, acea ,,cuminţenie a pămîntu­­lui", la care se referă şi Brâncuşi. După 1924, pe aceleaşi coordonate de ordine florală începe să se dez­volte în viziunea artistului nu numai natura ca mediu şi model de viaţă dar şi complementara sa creată de mina omului, urbanistica, industria, artele, structura socială. Cu încheieturi mai tari şi mai rigi­de, ca o schelă metalică se înalţă impunător pe verticală suprastructura adăugată de om naturii. Lipsite de seva organică, noile arcade au, prin compensaţie, îndrăzneala, poezia şi puritatea ideilor împletite. Astfel se definesc noile dezvoltări de forme din plastica lui Mattis Teutsch, numite de artist structuri sociale, în culori mai solemne, într-un geometrism a­­vîntat. în concepţia sa, diferitele mo­dalităţi sociale, intelectualitate, mun­că manuală, avînt constructiv, soli­daritate etc., au corespondenţe plas­tice în forme şi proporţii specifice, în sensuri ale liniilor, în nuanţări cromatice. , Este edificatoare compo­ziţia expusă în muzeul de artă bra­şovean Muncitori manuali şi intelec­tuali în care figurile reduse prin sti­lizare la formă şi forţă, par, aseme­nea unor antice cariatide, că susţin edificiul civilizaţiei contemporane. Din aceeaşi categorie fac parte pro­iectele concepute de artist în jurul anului 1940. (Constructori, Pe bandă rulantă, Maternitate, Atitudini etc.). Cu aceeaşi riguroasă stilizare, amin­tind frescele egiptene, Mattis Teutsch găseşte ordinea geometrică şi pro­porţiile matematice cu care ştiinţa contemporană structurează viaţa noas­tră socială. Geometria de ideale pro­porţii hotărîte de artist dă întîie­­tate spiritului dar nu neglijează e­­nergia fizică ce o subordonează. Si­lueta umană apare atletică, cu for­me mult alungite, suple şi ferme, e­­nergie fără musculatură ostentativă, mai mult calitativă decit cantitativă, organism capabil să execute cu efi­cacitate comandamentul spiritual, cu minimum de efort, maximum de efect. Om şi mediu, activitate şi cultură, sunt reperele de gîndire plastică din frescele lui Mattis Teutsch. După 1944, artistul dă operelor sa­le o şi mai profundă semnificaţie so­cială. Aşa este alegoria poetică Vara, grup de busturi de ţărani ţesuţi din lumina caldă, toropită de căldură şi galbenul griului copt, sau Medicul, evocare în alb. Uneori se combină mîini cu gesticulaţii expresive, tor­suri şi figuri cu mimică evocatoare, unelte, aparate, obiecte, toate micro sau supradimensionate, într-o perspec­tivă inedită, personală. Cităm Ora­torul, Celistul, Agronomi, Şoferul, Concert, Viaţa şi moartea. Mattis Teutsch, evocînd realităţile societăţii noastre in operele sale create aici, la Braşov, marchează un punct de valoare în istoria plastici­i româneşti prin mesajul social inclus în creaţia sa artistică. Dinu VASIU ^iniSienniaiHIK li«iBi«i«iaiBiB|,lll"lll,l,BI"i“l*!*iBi»iHi»>!Biiailsl®l!BI,ÍBÍ®l®l,sl",*,BS' JURĂMÎNTUL MILITAR (Urmare din pag. 1) sînt conştienţi că nici o altă ge­neraţie mai veche n-a avut feri­cirea să trăiască viaţa pe care o trăim, să participe atît de ple­nar la înfăptuirile zilelor lumi­noase ale socialismului, să apere o patrie atît de înfloritoare. Sînt realităţi pe care tinerii militari Ie cunosc, de care sînt convinşi şi animaţi, realităţi care conferă jurămîntului însuşi curatele de­plinei responsabilităţi sociale şi umane, conferind acestui legă­­mînt solemn atributul de ghid permanent al întregii lor activi­tăţi ulterioare, activitate care, în ansamblu, constituie o veritabilă şcoală a educaţiei patriotice, comuniste. Propunerile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aprobate în recenta şedinţă a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., ideile de o inesti­mabilă valoare teoretică şi prac­tică cuprinse în Expunerea secre­tarului general al partidului la consfătuirea de lucru cu activul din domeniul muncii ideologice şi activităţii politice şi cultural-edu­cative, constituie, deopotrivă, pentru toţi, un veritabil izvor de apă vie, sunt documente de ma­re preţ, care fac să ne dăm şi mai bine seama că, în lumina lor şi cerinţele cuprinse în jură­­mînt capătă noi dimensiuni ce se cer concretizate, în primul rînd, într-o temeinică şi perse­verentă muncă politică pentru formarea şi dezvoltarea conştiin­ţei politice la toţi militarii, în educarea lor în spiritul patrio­tismului socialist şi internaţiona­lismului. în preajma marelui e­­veniment al depunerii jurămîntu­lui, tinerii militari au studiat şi continuă să studieze aceste im­portante documente, desprinzînd din ele — sub atenta îndrumare a comuniştilor — învăţăminte şi concluzii necesare perfecţionării continue a măiestriei ostăşeşti, îndeplinirii la cote maxime de randament şi eficienţă a tuturor sarcinilor trasate de partid, de secretarul său general şi coman­dant suprem al forţelor noastre armate. Astăzi, mulţi dintre militarii din unităţile noastre depun jurămîn­­tul, legîndu-şi destinul de cel al patriei, de sufletul ei generos, de istoria sa trecută, prezentă şi vii­toare. Un moment emoţionant prin el însuşi, prin majorele sale semnificaţii, pe care fiecare tînăr este dator să-l treacă cu min­tea şi cugetul deschise, cu în­crederea fermă în angajamentul solemn luat față de patrie, partid și popor. i

Next