Drum Nou, aprilie 1974 (Anul 31, nr. 9088-9112)
1974-04-20 / nr. 9104
JL Pag. 2 DRUM NOU pe lungimea de unda A TINERETUL 3 /P's 7 _______________________________________________________________________________________________ -l-l x - — In urmă cu aproape un an discutam, dacă vă amintiţi, despre pregătirea practică a studenţilor. Ce noutăţi au survenit între timp în acest domeniu ? — Schimbările au survenit mai ales în sistemul organizării practicii. Am urmărit mai întîi o îmbunătăţire, o ameliorare a raportului practică — teorie în favoarea celei dinţii, aşa încît la ora actuală 55 pînă la 60 la sută îl reprezintă orele cu caracter aplicativ. Asta la facultăţile cu profil tehnic. La cele cu profil universitar şi pedagogic, procentajul urcă pînă la 60 —65 la sută. Indicaţiile generale au fost primite desigur de la minister, dar rezolvarea ca atare ne aparţine. Numai că asigurînd o medie de 50 la sută ore de instruire practică in programulnormal de pregătire a studentului şi practica de vară a studenţilor trebuia concepută în funcţie de acest adevăr, de această realitate. — Aveţi garanţia că orele de pregătire practică sunt folosite ca atare de către studenţi ? — Dacă m-aş referi doar la orele de laborator de pildă, aş putea afirma că studenţii noştri execută lucrări la un nivel cel puţin egal, dacă nu chiar superior celor executate în întreprinderi. Să nu uităm apoi vertiginoasa dezvoltare a atelierelor-şcoală ale universităţii şi, implicit, a practicii semestriale desfăşurate în ambele semestre in aceste ateliere. — V-aş propune să ne oprim puţin asupra practicii semestriale ... — După cum ştiţi, o parte din această practică se desfăşoară in atelierele-şcoală, profilate pe aşchiere, instalaţii electrice şi lucrări de timplărie. Iar alta se desfăşoară direct în întreprinderi. Nu, nu numai anii mari. Avem şi studenţi din anii III, II sau chiar I, care fac practica semestrială în întreprinderi. Da, In ambele semestre. — Cum vă explicaţi faptul că există studenţi care nu-şi mai aduc aminte în semestrul II ce au făcut la practică în semestrul I ? — Nu cred că erau din cei care au făcut practica în ateliereleşcoală. Aici se lucrează serios, sub permanenta supraveghere şi îndrumare a cadrelor didactice. Cred că practica aceea pe care studenţii au uitat-o a fost executată în vreo întreprindere, o zi pe săptămînă, cite 4 sau 6 ore. Or, a face o zi pe săptămînă pe studentul practicant, fără să fii prins în vreo formaţie de lucru, fără să ai un loc de muncă al tău şi răspunderi clare privind implicarea în procesul de producţie, nu înseamnă mare lucru. — De ce nu se asigură participarea efectivă a studenţilor la lucru în orele de practică ? — în forma aceasta nici nu se poate. Procesul de producţie are particularităţile lui, printre care şi ritmicitatea, constanţa, continuitatea, în care cele 4 sau 6 ore pe săptămînă ale studentului nostru nu se încadrează cîtuşi de puţin. Cu acest timp de lucru, chiar dacă ar fi prinşi in echipe şi li s-ar încredinţa operaţiuni de executat, studenţii mai mult ar încurca decit ar ajuta. Pentru a rezolva acest neajuns vom trece la practica comasată. Același număr de ore, efectuate însă în proces continuu, două sau trei săptămîni. Ne vom putea astfel integra în echipe, iar participarea noastră în procesul de muncă va putea fi evaluată cu exactitate atît sub raportul eficienţei economice, cit şi al efectelor educaţional-formative. — Concentrarea, comasarea practicii într-o parte a semestrului, a anului de studiu, n-ar contraveni cumva principiului îmbinării treptate a teoriei cu practica în procesul de învăţămînt ? — Cituşi de puţin. Dimpotrivă, dacă vom avea grijă, şi vom avea, ca experienţa practică să premeargă predării teoretice a problemelor, vom facilita asimilarea pregătirii studenţilor. Deoarece teoria e mult mai uşor de înţeles după ce studentul a văzut maşinile lucrînd, după ce el însuşi s-a convins de regimul lor de lucru. Da, desigur, forma comasată ar conveni şi întreprinderilor, căci obiecţiile lor vizau tocmai lipsa de continuitate in practica studenţilor. — Dacă e aşa, nu văd de ce nu s-a trecut mai repede la această formă ? —_ A fost pentru noi şi pentru toată ţara o perioadă de experimentări. Oricum, de la anul vom trece la practica comasată, chiar şi în atelierele-şcoală. Asta înseamnă implicit crearea condiţiilor de microproducţie pe bază de contract cu întreprinderile colaboratoare, sau pur şi simplu pentru autodotarea universităţii. De fapt, am omis să vă spun că la noi a fost experimentată cu bune rezultate practica comasată la Facultatea de silvicultură. Chiar săptămînă trecută o grupă de la anul IV, secţia Exploatarea pădurilor, a făcut practică în sectorul Şercăiţa, fiind cazaţi pe toată durata la o cabană forestieră. — Ne-am apropiat şi noi şi dinamica anului şcolar de practica de vară. Aşadar, cum a fost şi cum va fi ? ... — Vă spuneam anul trecut de organizarea în universitatea noastră a unui sistem unitar de practică pentru toate facultăţile şi pentru întreaga perioadă de studiu a unei promoţii de studenţi. în cursul acestui an sistemul a suferit serioase îmbunătăţiri, aşa incit la ora actuală, în cinci ani de facultate, studentul nostru va parcurge şi va lua contact efectiv prin muncă cu circa 16 pînă la 17 domenii din specialitatea lui. Cum ? In anul I cele două perioade de practică semestrială îi vor prilejui activarea în două domenii de activitate la care practica de vară îl va adăuga pe al treilea. Tot aşa in ceilalţi ani, astfel că în anul V studentul nostru are deja deprinderi de muncă în 12 domenii din specialitatea lui. In anul V mai adaugă două. Totodată, în laboratoare studenţii noştri execută 3 pînă la 5 lucrări cu caracter diferit. Lucrul acesta este foarte important, întrucît practica de vară se poate astfel desfăşura intr-un singur loc de muncă, fără pericolul de a îngusta experienţa practică a studentului. Ne gindim deci ca anul I să facă lăcătuşerie, anul II aşchiere, anul III montaj, iar anul IV proiectare. Asta, desigur, la un inginer mecanic. Mergem pe ideea sugerată de tovarăşul Ceauşescu. Adică, desfăşurăm astfel lucrurile încît la terminarea anului III studentul să posede o calificare întrunul din domeniile de specialitate. De pildă, strungar, frezor, sudor, mecanic auto etc. La Silvicultură majoritatea studenţilor de anul III au dat astă-vară examen de mecanizatori în faţa unei comisii speciale, iar apoi, intr-un cadru festiv, li s-au înminat carnetele de mecanizatori. Definind o calificare, studentul poate face practica de anul patru ca angajat efectiv al unei întreprinderi. Vara trecută peste o treime din studenţii noştri au lucrat ca angajaţi, realizind o producţie globală de peste 20.000.000 lei. Terminăm cu practica pasivă, de observaţie. Angajaţi sau nu, studenţii vor face practica de vară numai în locuri unde li se poate asigura participarea efectivă la realizarea unor bunuri materiale. Spun „angajaţi sau nu“ pentru că mai avem unele greutăţi cu angajarea, unele întreprinderi fiind refractare la cerinţele noastre. Atelierele-şcoală ale universităţii vor fi folosite, vara mai ales, de studenţii facultăţilor cu profil pedagogic, în special de către cei de la fizică-chimie, viitorii coordonatori ai atelierelor şcolilor generale. — Cum rezolvaţi, în cadrul practicii, raportul dintre eficienţa economică şi cea formativă ? — Considerem că depind una de alta, căutăm să le îmbinăm. Mai exact, căutăm ca deprinderile de muncă ale studenţilor să se formeze în cadrul unor sarcini de producţie concrete. La atelierul de prelucrări mecanice prin aşchiere şi la cel de prelucrarea lemnului se realizează microproducţie. La acesta din urmă s-a mai realizat un lucru foarte bun: există aici deja un birou de proiectare, astfel că studenţii din anul patru proiectează, şi uneori şi concep, iar cei din anii mici execută practic proiectele. De remarcat că cei ce au proiectat un reper sau altul sunt datori să urmărească execuţia, aducînd îmbunătăţiri, raţionalizări proiectului când e nevoie. Acesta e drumul pe care mergem în pregătirea practică a studenţilor, convinşi fiind că cultivarea răspunderii, a disciplinei, formarea deprinderilor de muncă vor crea viitorului specialist profilul necesar integrării lui rapide în profesie şi în viaţă. GENERALIZAREA PRACTICII COMASATE, O NECESITATE STRINGENTA De ce unele întreprinderi sunt refractare la angajarea studenţilor ? Să urgentăm crearea condiţiilor de microproducţie pe bază de contract cu întreprinderile. Convorbire cu prof. dr. ing. VIRGIL OLARIU, responsabil coordonator al problemelor de practică pe Universitate Urc spre Colină. Caut un anume atelier pe care nu ştiu cum îl voi găsi. — Nu ştiţi, întreb o studentă, cum găsesc atelierul?... — Mergem împreună, o să vă arăt. Aşa, de aici, nu ştiu cum să vă explic... Am discutat în schimb despre studenţie, despre o dimensiune a ei, adică despre pregătirea practică. Insoţitoarea mea este în anul I, „la o facultate tehnică“, după cum mă informează. Da, face practică, dar nu-i place. Nu-i pentru ea. — Facultatea asta — îmi spune — e mai mult ,pentru băieţi. E treabă de şuruburi şi fier, de mînjit cu uleiuri şi tot felul de unsori. Ce mai, nu-mi place, dar n-am încotro. Ce-or face celelalte, am să fac şi eu. — Care celelalte? — Colegele. In anul nostru sintem aproape mai multe decit băieţii. — Nici lor nu le place practica? — Nu prea, dar n-au încotro. Ce să mai facă acum ? — Să se retragă şi să dea la o altă facultate sau să treacă în producţie. Să facă, adică, ceea ce le place, munca pentru care sunt înzestrate şi se simt chemate. — Uşor de zis, dar acuma e greu şi foarte complicat. — Dumneata de ce ţi-ai ales facultatea asta ? — Păi, braşoveană fiind, ce era să-mi aleg? Şi-apoi părinţii. .. Da, cred că interlocutoarea mea are dreptate: acuma e greu şi complicat s-o ia de la capăt. Dar ceva trebuie făcut, chiar dacă nu e vorba de toate colegele ei, ci doar de cîteva. A face o facultate tehnică fără să îndrăgeşti munca efectivă cu fierul, şuruburile şi uleiurile, cu maşinile, înseamnă a te autocondamna la un calvar de o viaţă. Căci munca efectivă, practică, în atelier, constituie, se ştie (cum n-or fi aflat încă în anii de liceu?), esenţa profesiei de inginer. Şi-atunci întrebarea: ce-i de făcut? Dacă nu există, pasiunea trebuie dobîndită. Cum? Se impune mai întîi o depistare a fiecărui caz in parte de studentă certată cu latura practică a pregătirii profesionale. Nu pentru a fi supuse vreunui sistem moralizator sau de persecuţie, ci pentru a forma obiectul unor intervenţii educaţionale competente. Procesul acesta de „implantare“ a dragostei faţă de profesia aleasă nu trebuie lăsat doar pe seama cadrului didactic îndrumător de grupă. La acest efort trebuie neapărat cuplate atît celelalte cadre care predau la anul respectiv, cit şi activul A.. al grupei de studenţi, colegii de grupă chiar. Inginerie fără pasiune nu se poate. Nici astăzi, dar cu atît mai mult în viitorul pentru care se pregătesc aceste studente aflate abia în anul I de facultate. Acest adevăr trebuie să mobilizeze la acţiune. Fiecare zi care trece reprezintă un pericol pentru comportamentul descris. Lăsate „să se descurce cum pot“, aceste studente se vor forma în spiritul dispreţului pentru munca efectivă, practică, şi acest lucru nu este doar in dezavantajul lor, ci şi al nostru, al societăţii... Ion CODRIN Consecinţele întîmplării - Dacă nu vă place, de ce aţi ales o facultate tehnică? - Păi, braşoveană fiind, ce era să-mi aleg? Şi-apoi părinţii III Hr. 9104 Cercetarea studenţeasca — continua perfecţionare A devenit tradiţională organizarea în primăvara fiecărui an universitar a sesiunii de comunicări a cercurilor ştiinţifice studenţeşti din Universitatea Braşov. A XVIII-a sesiune, dedicată celor două evenimente decrucială însemnătate în viaţa poporului nostru — cea de-a XXX-a aniversare a eliberării patriei şi Congresul al XI-lea al partidului — şi-a închis doar ieri lucrările. Cunoscînd un curs mereu ascendent, cercetarea ştiinţifică desfăşurată de către studenţii braşoveni, sub îndrumarea cadrelor didactice, marchează an de an noi orizonturi şi realizări. Fluxul creator generat de Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. privind dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului a fost direcţionat în acest an spre rezolvarea unul cit mai mare număr de teme ştiinţifice legate de producţie. Nu este deci de mirare că conţinutul lucrărilor recentei sesiuni s-a oprit asupra unor sectoare importante ale ştiinţei şi tehnicii. Au fost prezentate astfel lucrări de sinteză întocmite pe baza consultării unui vast material bibliografic, lucrări de cercetare privind optimizarea şi raţionalizarea unor procese de producţie, realizarea de proiecte de aparate de laborator, în cadrul acţiunii de autodotare etc. O scurtă retrospectivă in cercetarea ştiinţifică studenţească relevă creşterea interesului studenţilor braşoveni pentru cercetare. Astfel, dacă în anul 1958, la cea de-a V-a sesiune, erau prezentate 63 teme, in acest an, numărul temelor de cercetare rezolvate a ajuns la 225 şi reprezintă munca şi pasiunea unui colectiv de peste 600 de studenţi. Remarcabilă este preocuparea Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Universitatea Braşov pentru crearea şi continua perfecţionare a cadrului în care se desfăşoară cercetarea ştiinţifică studenţească. Iniţiativa aparţinînd rectoratului universităţii şi Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Universitate -7- de a edita o broşură cu temele propuse pentru cercurile ştiinţifice studenţeşti în anul universitar 1973—1974, a facilitat alegerea de către studenţii cercetători a temelor celor mai interesante. Şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Orientarea firească către probleme care preocupă producţia este evidentă. Analiza tematicii abordate in cadrul celor 20 de secţii de specialitate ale recentei sesiuni arată faptul că majoritatea temelor au o aplicabilitate imediată, constituind studii de perfecţionare a proceselor de producţie sau metode de încercare a produselor industriale. In acest perimetru se înscriu temele de cercetare prezentate în cadrul secţiilor electrotehnică, măsurări electrice, prelucrarea automată a datelor, motoare şi automobile, tehnologia construcţiilor de maşini, prelucrarea mecanică a lemnului, mecanică şi rezistenţa materialelor, numărul temelor cu aplicabilitate practică depăşind cifra de 100. Printre acestea, trebuie citate lucrări ca: „Studiul posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii termoinjectoarelor pentru pornirea motoarelor de tractor“, „Influenţa poziţiei alimentatorului asupra calităţii pieselor turnate“, „Vibrator electromagnetic pentru betoane“, „Maşină de încercat la oboseală prin răsucire“, „Studiul combinaţiilor optime de parametri constructivi care conduc la obţinerea unei confortabilităţi sporite la autocamioanele româneşti“. Reţine apoi atenţia faptul că şi teme din cadrul secţiei de ştiinţe sociale şi politice se referă la activitatea economică directă „Eficienţa activităţii de comerţ exterior la C.P.L. Braşov“, de pildă. Un număr important de teme au fost apoi realizate de studenţi în colaborare cu specialişti din întreprinderi şi institute braşovene. Este vorba de „Verificarea parametrilor de la motoare electrice cu ajutorul calculatorului“, realizată cu specialişti de la întreprinderea „Electroprecizie“ Săcele, „Aspecte privind lucrările de apărare-consolidare pe şosele şi modul de comportare”, în colaborare cu I.C.R.F.M.C. Braşov etc. Se constată apoi, comparativ cu sesiunile precedente, creşterea calităţii modului de rezolvare modernă şi din perspectiva eficienţei economice a temelor abordate. Şi sub acest aspect considerăm că sesiunea a răspuns cerinţelor de integrare a învăţămintului cu cercetarea şi producţia. Intensificarea activităţii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti in acest domeniu a pornit de la considerentul că cercetarea ştiinţifică este o necesitate pentru fiecare tinăr inginer, facultatea fiind locul unde se pot aprofunda aspectele metodologiei cercetării ştiinţifice. Sesiunea de comunicări a cercurilor ştiinţifice studenţeşti a răspuns astfel iniţiativei lansate de Biroul Comitetului Central al U.T.C. „Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“, marcînd hotărirea tineretului universitar braşovean de a participa activ la eforturile creatoare ale întregului popor. Student Claudiu PUPĂZA, vicepreşedinte al C.U.A.S.C. din Universitatea Braşov . Pagină realizată de Ion COMAN Ne-am propus ca în rândurile de faţă să prezentăm practica studenţilor, văzută de ei înşişi. Realizatorii prezentei anchete, doi studenţi insistenţi, înarmaţi cu clasicul carneţel şi nelipsitul stilou. Dar să dăm curs opiniilor, declaraţiilor. Mircea Nan, anul II, grupa 2204, Facultatea T.C.M., ne-a declarat cu bunăvoinţă: „Grupa noastră merge săptămînal la „Rulmentul“, eu personal sunt repartizat la secţia forjă, prelucrări la cald. Deci, exact pe profil, exact ce mă interesează. Da, bineînţeles, tot ce fac acolo e în strînsă legătură cu ce învăţ la cursuri, cu pregătirea noastră ca specialişti“. In schimb, două studente nu prea sfioase şi nici prea încîntate de întrebare (anul I, grupele 2302 şi 2303, T.C.M.) ne-o retează scurţi „Noi facem practica în atelierul-şcoală de pe deal. Nu prea are legătură cu ce învăţăm. Pilim şi tăiem cu bomfaerul 4 ore pe zi. Nu e o treabă prea veselă". Poate ireverenţioasă, dar necesară, credem, întrebarea noastră dacă „îndrumătorii de practică pilesc şi ei?“, s-a soldat cu un „Ei, na!..pe care renunţăm să-l comentăm. Grupa 1202, secţia automobile şi tractoare (îndrumător, asist. Gonciar Mircea) îşi desfăşoară practica la întreprinderea de trac practica la întreprindere: toare. „Asistăm la moitoare! „Asistăm la montajul lui L U-650, ni se spune. Urmărim banda pe parcurs, sîntem programaţi în tură, ajutăm muncitorii ci ne pricepem. Da, fireşte, tot ce facem reprezintă o ilustrare practică a unor cursuri teoretice". Aceleaşi răspunsuri entuziaste şi la grupa 2203, T.C.M., găzduită pentru perioada de practică de întreprinderea „Hidromecanica". Pentru anul III, Facultatea de industrializare a lemnului, primim garanţiile lui Vasile Mircea Alecuşan din grupa 4101: „Da, noi activăm în cadrul atelierelor-şcoală. Contribuim atît la autodotarea atelierului, cit şi a laboratoarelor universităţii. Executăm etajere, bancuri, cutii de diapozitive etc. Cind avem material, treaba merge excelent. Cindi nu.. Cîţiva băieţi din grupa 1205, anul II, secţia Electromecanică, erau de părere că, cel puţin momentan, la ei lucrurile nu prea ar străluci. „Avem — pretindeau ei — contract cu „Electroprecizie" Săcele să executăm ceva pentru ei la atelierul-şcoală. Dar acum secţia cu care colaboram noi s-a mutat, se zice, şi nu se ştie încă precis ce vom face. Nu s-a reluat încă legătura. Pînă acum făceam întrerupătoare de fază, bobinaje, scheme din alea mici de pus în capul bujiilor, nu ştiu cum le zice. Ce propuneri avem? Hm!... Asta-i mai greu..." Şi poate că tot aici e locul să redăm discuţia pseudo-spirituală cu un grup „incomodat“ pe un coridor. — Noi facem practică de proiectare. Executăm proiectul de an. — Şi altceva? Pe semestrul I, poate aţi mai făcut ceva. — A, nu, nimic. Sau, stai să mă gîndesc. .. Poate atelier-şcoală?... — Ei, cum atelier-școală In anul IV? — Da, asta așa-i... Nu, nu-mi amintesc. Stai să întreb colegii. Mă! Ce-am făcut noi la practică în semestrul I ! ? — Cum ce-am făcut? Nimic!, i se răspunde. — Ba da, încearcă un altul. Parcă totuși am făcut ceva... — Concret, insistăm noi. Ce?... — Hm! Nu mai ştiu... Un student din grupa 3202, Facultatea de silvicultură şi exploatarea pădurilor, este însă de-a dreptul încîntat de practica lor: „Nivelăm terenurile şi aranjăm spaţiile verzi pe Colină. Facem practică cumulată, adică două săptămîni cite şase ore pe zi. Aşa e bine. Realizăm ceva. Rămîne ceva în urma noastră. A, da. Celelalte grupe fac practica la grădina dendrologică“. La fel, Puia Dan din grupa 2208 (T.C.M.), ne vorbeşte de practică cu o pasiune contaminantă: „Noi sîntem la Autocamioane, la diferenţiale. Nu, nu. Nu stăm. Mai lucrăm, mai transportăm, dar pasivi nu sîntem. Şi învăţăm, să ştiţi. Lucruri la fel de necesare, dacă nu chiar mai grozave decit cele acumulate la cursuri..." . Am reuşit să stăm de vorbă şi cu mai noii noştri colegi, informaticienii. — Normal, ni se demonstrează de către Marianne Dănilescu, anul II, noi mergem la Centrul de calcul. Facem programe, învăţăm să lucrăm cu maşinile de calcul. Numai că de o vreme, tovarăşii de la Centru au devenit foarte zgîrciţi cu noi. Nu mai avem acces jos la perforatoarele de cartele. E din ce în ce mai greu să-ţi dai la corectat propriile cartele". Dar să trecem acum şi la realizări speciale. Le numim aşa, întrucit aici este vorba nu numai de latura formativă a practicii, ci şi de eficienţa ei economică. Aici, relatările interlocutorilor se referă şi la realizări in „lei per student" etc. E vorba, e drept, de ani mai mari, IV de pildă, unde practica înseamnă în acelaşi timp proiectare, cercetare, muncă la planşetă şi în laborator. Dar, concret. Pe unul din culoarele Corpului C sau D (nu-i prea uşor să ţii minte ătîtea litere cite au corpurile noastre de clădire) am întîlnit un adevărat grup de cercetători-studenţi din anul IV, grupa 2005, (T.C.M.), secţia maşini-unelte: „La noi, ne-au spus ei — bineînţeles în rezumarea noastră — practica propriu-zisă, în înţelesul mai „clasic" al cuvîntului, a fost, de fapt, înlocuită cu munca de cercetare ştiinţifică şi proiectare. Temele la care lucrăm sunt atît teoretice cit şi practice. O mare parte din ele le vom prezenta, dealtfel, la sesiunea ştiinţifică din 17—19 aprilie“. Cine, la ce lucrează? Interlocutorii ne-au răspuns cu plăcere: Adrian Toma, la traductor; Mihai Ionescu la perforatorul de cartele; Buliseacă... şi Bolta... la utilizarea calculatoarelor în proiectare; Dobrogeanu... şi Răuţă... la acţionarea electrică a maşinilor de găurit etc. Aceleaşi frumoase rezultate la anul IV, grupa 4001 de la Industrializarea lemnului. Din cele 10 proiecte, încredinţate la 26 de studenţi, ni s-au amintit! „Aparatul pentru încercarea rezistenţei la uzură a lemnului“, in valoare de 1200 lei, „Aspectomatul“ (1200 lei), „Mobilier pentru muzeul lemnului“, „Dispozitiv pneumatic de ştanţat motive decorative în lemn“, „Aparat pentru încercarea schiurilor nautice“ şi altele. „Iniţial, precizează Dan Popovici, autorul Dispozitivului de ştanţaj, se prevăzuse realizarea unui total de 9000 lei, deci în jur de 330 lei per student. La o evaluare ulterioară însă s-a stabilit că am realizat, de fapt, mult mai mult, ajungîndu-se la circa 440 lei per student". Acestea sînt faptele. Se pare, oricum, că practica de cercetareproiectare are mai mult succes in rîndul studenţilor, fiind preferată practicii de observare ori de învăţare a piritului şi tăiatului cu ferăstrăul. Dar nu-i mai puţin adevărat că pentru a ajunge la cercetare şi proiectare e nevoie de un stadiu mai lung sau mai condensat de acumulărri cantitative, perioadă pentru care încă nu întotdeauna s-au găsit formulele cele mai adecvate pentru a evita plictisul sau impresia inutilului, întîlnite în dialogurile noastre. Cert este însă faptul că studenţii vor să înveţe realizind, că singure realizările le pot oferi satisfacţii şi încrederea că mîine vor putea face faţă cerinţelor pentru care universitatea li pregăteşte azi. Marina CIONCA, Dorin IORGULESCU, anul IV, Facultatea de industrializare a lemnului Practica studenţilor, văzută de ei înşişi • Eficienţa: 440 lei per student • Tot ce facem reprezintă o ilustrare practică a unor cursuri teoretice • De o vreme, tovarăşii de la Centrul de calcul au devenit zgîrciţi cu noi ! • Secţia s-a mutat. Nu se știe precis ce vom face. (Electroprecizie). . 1