Drum Nou, aprilie 1974 (Anul 31, nr. 9088-9112)

1974-04-20 / nr. 9104

JL Pag. 2 DRUM NOU pe lungimea de unda A TINERETUL 3 /P's 7 _______________________________________________________________________________________________ -l-l x - — In urmă cu aproape un an discutam, dacă vă amintiţi, despre pregătirea practică a studenţilor. Ce noutăţi au survenit între timp în acest domeniu ? — Schimbările au survenit mai ales în sistemul organizării practi­cii. Am urmărit mai întîi o îmbu­nătăţire, o ameliorare a raportului practică — teorie în favoarea ce­lei dinţii, aşa încît la ora actuală 55 pînă la 60 la sută îl reprezintă orele cu caracter aplicativ. Asta la facultăţile cu profil tehnic. La cele cu profil universitar şi peda­gogic, procentajul urcă pînă la 60 —65 la sută. Indicaţiile generale au fost primite desigur de la minister, dar rezolvarea ca atare ne apar­ţine. Numai că asigurînd o medie de 50 la sută ore de instruire practică in programul­­normal de pregătire a studentului şi practica de vară a studenţilor trebuia con­cepută în funcţie de acest adevăr, de această realitate. — Aveţi garanţia că orele de pre­gătire practică sunt folosite ca a­­tare de către studenţi ? — Dacă m-aş referi doar la o­­rele de laborator de pildă, aş pu­tea afirma că studenţii noştri exe­cută lucrări la un nivel cel puţin egal, dacă nu chiar superior celor executate în întreprinderi. Să nu uităm apoi vertiginoasa dezvoltare a atelierelor-şcoală ale universităţii şi, implicit, a practicii semestriale desfăşurate în ambele semestre in aceste ateliere. — V-aş propune să ne oprim pu­ţin asupra practicii semestriale ... — După cum ştiţi, o parte din a­­ceastă practică se desfăşoară in a­­telierele-şcoală, profilate pe aşchi­­ere, instalaţii electrice şi lucrări de timplărie. Iar alta se desfăşoară direct în întreprinderi. Nu, nu nu­mai anii mari. Avem şi studenţi din anii III, II sau chiar I, care fac practica semestrială în între­prinderi. Da, In ambele semestre. — Cum vă explicaţi faptul că există studenţi care nu-şi mai aduc aminte în semestrul II ce au făcut la practică în semestrul I ? — Nu cred că erau din cei care au făcut practica în atelierele­­şcoală. Aici se lucrează serios, sub permanenta supraveghere şi îndru­mare a cadrelor didactice. Cred că practica aceea pe care studenţii au uitat-o a fost executată în vreo în­treprindere, o zi pe săptămînă, cite 4 sau 6 ore. Or, a face o zi pe săp­­tămînă pe studentul practicant, fără să fii prins în vreo formaţie de lu­cru, fără să ai un loc de muncă al tău şi răspunderi clare privind im­plicarea în procesul de producţie, nu înseamnă mare lucru. — De ce nu se asigură partici­parea efectivă a studenţilor la lu­cru în orele de practică ? — în forma aceasta nici nu se poate. Procesul de producţie are particularităţile lui, printre care şi ritmicitatea, constanţa, continuita­tea, în care cele 4 sau 6 ore pe săptămînă ale studentului nostru nu se încadrează cîtuşi de puţin. Cu acest timp de lucru, chiar dacă ar fi prinşi in echipe şi li s-ar încre­dinţa operaţiuni de executat, stu­denţii mai­ mult ar încurca decit ar ajuta. Pentru a rezolva acest neajuns vom trece la practica co­masată. Același număr de ore, e­­fectuate însă în proces continuu, două sau trei săptămîni. Ne vom putea astfel integra în echipe, iar participarea noastră în procesul de muncă va putea fi evaluată cu exactitate atît sub raportul eficien­ţei economice, cit şi al efectelor educaţional-formative. — Concentrarea, comasarea prac­ticii într-o parte a semestrului, a anului de studiu, n-ar contraveni cumva principiului îmbinării trep­tate a teoriei cu practica în proce­sul de învăţămînt ? — Cituşi de puţin. Dimpotrivă, dacă vom avea grijă, şi vom avea, ca experienţa practică să premear­gă predării teoretice a problemelor, vom facilita asimilarea pregătirii studenţilor. Deoarece teoria e mult mai uşor de înţeles după ce stu­dentul a văzut maşinile lucrînd, după ce el însuşi s-a convins de regimul lor de lucru. Da, desigur, forma comasată ar conveni şi între­prinderilor, căci obiecţiile lor vizau tocmai lipsa de continuitate in practica studenţilor. — Dacă e aşa, nu văd de ce nu s-a trecut mai repede la această formă ? —_ A fost pentru noi şi pentru toată ţara o perioadă de experi­mentări. Oricum, de la anul vom trece la practica comasată, chiar şi în atelierele-şcoală. Asta înseam­nă implicit crearea condiţiilor de microproducţie pe bază de contract cu întreprinderile colaboratoare, sau pur şi simplu pentru autodo­­tarea universităţii. De fapt, am o­­mis să vă spun că la noi a fost experimentată cu bune rezultate practica comasată la Facultatea de silvicultură. Chiar săptămînă tre­cută o grupă de la anul IV, secţia Exploatarea pădurilor, a făcut prac­tică în sectorul Şercăiţa, fiind ca­zaţi pe toată durata la o cabană forestieră. — Ne-am apropiat şi noi şi di­namica anului şcolar de practica de vară. Aşadar, cum a fost şi cum va fi ? ... — Vă spuneam anul trecut de or­ganizarea în universitatea noastră a unui sistem unitar de practică pen­tru toate facultăţile şi pentru în­treaga perioadă de studiu a unei promoţii de studenţi. în cursul a­­cestui an sistemul a suferit serioase îmbunătăţiri, aşa incit la ora ac­tuală, în cinci ani de facultate, stu­dentul nostru va parcurge şi va lua contact efectiv prin muncă cu cir­ca 16 pînă la 17 domenii din spe­cialitatea lui. Cum ? In anul I cele două perioade de practică semes­trială îi vor prilejui activarea în două domenii de activitate la care practica de vară îl va adăuga pe al treilea. Tot aşa in ceilalţi ani, ast­fel că în anul V studentul nostru are deja deprinderi de muncă în 12 domenii din specialitatea lui. In anul V mai adaugă două. Totodată, în laboratoare studenţii noştri exe­cută 3 pînă la 5 lucrări cu caracter diferit. Lucrul acesta este foarte important, întrucît practica de va­ră se poate astfel desfăşura intr-un singur loc de muncă, fără pericolul de a îngusta experienţa practică a studentului. Ne gindim deci ca a­­nul I să facă lăcătuşerie, anul II aşchiere, anul III montaj, iar anul IV proiectare. Asta, desigur, la un inginer mecanic. Mergem pe ideea sugerată de tovarăşul Ceauşescu. Adică, desfăşurăm astfel lucrurile încît la terminarea anului III stu­dentul să posede o calificare într­­unul din domeniile de specialitate. De pildă, strungar, frezor, sudor, mecanic auto etc. La Silvicultură majoritatea studenţilor de anul III au dat astă-vară examen de meca­nizatori în faţa unei comisii spe­ciale, iar apoi, intr-un cadru fes­tiv, li s-au înminat carnetele de mecanizatori. Definind o calificare, studentul poate face practica de a­­nul patru ca angajat efectiv al unei întreprinderi. Vara trecută peste o treime din studenţii noştri au lu­crat ca angajaţi, realizind o pro­ducţie globală de peste 20.000.000 lei. Terminăm cu practica pasivă, de observaţie. Angajaţi sau nu, studenţii vor face practica de vară numai în locuri unde li se poate asigura participarea efectivă la re­alizarea unor bunuri materiale. Spun „angajaţi sau nu“ pentru că mai avem unele greutăţi cu anga­jarea, unele întreprinderi fiind re­fractare la cerinţele noastre. Ate­lierele-şcoală ale universităţii vor fi folosite, vara mai ales, de stu­denţii facultăţilor cu profil pedago­gic, în special de către cei de la fizică-chimie, viitorii coordonatori ai atelierelor şcolilor generale. — Cum rezolvaţi, în cadrul prac­ticii, raportul dintre eficienţa eco­nomică şi cea formativă ? — Considerem că depind una de alta, căutăm să le îmbinăm. Mai exact, căutăm ca deprinderile de muncă ale studenţilor să se for­meze în cadrul unor sarcini de producţie concrete. La atelierul de prelucrări mecanice prin aşchiere şi la cel de prelucrarea lemnului se realizează microproducţie. La a­­cesta din urmă s-a mai realizat un lucru foarte bun: există aici deja un birou de proiectare, astfel că studenţii din anul patru proiectează, şi uneori şi concep, iar cei din anii mici execută practic proiectele. De remarcat că cei ce­ au proiectat un reper sau altul sunt datori să urmă­rească execuţia, aducînd îmbună­tăţiri, raţionalizări proiectului când e nevoie. Acesta e drumul pe care mergem în pregătirea practică a studenţilor, convinşi fiind că culti­varea răspunderii, a disciplinei, formarea deprinderilor de muncă vor crea viitorului specialist profi­lul necesar integrării lui rapide în profesie şi în viaţă. GENERALIZAREA PRACTICII COMASATE, O NECESITATE STRINGENTA De ce unele întreprinderi sunt refractare la anga­jarea studenţilor ? Să urgentăm crearea condiţiilor de microproduc­­ţie pe bază de contract cu întreprinderile. Convorbire cu prof. dr. ing. VIRGIL OLARIU, responsabil coordonator al problemelor de practică pe­­ Universitate Urc spre Colină. Caut un a­­nume atelier pe care nu ştiu cum îl voi găsi. — Nu ştiţi, întreb o studen­tă, cum găsesc atelierul?... — Mergem împreună, o să vă arăt. Aşa, de aici, nu ştiu cum să vă explic... Am discutat în schimb des­pre studenţie, despre o dimen­siune a ei, adică despre pregă­tirea practică. Insoţitoarea mea este în anul I, „la o facultate tehnică“, după cum mă infor­mează. Da, face practică, dar­­ nu-i place. Nu-i pentru ea. — Facultatea asta — îmi spu­ne — e mai mult ,pentru bă­ieţi. E treabă de şuruburi şi fier, de mînjit cu uleiuri şi tot felul de unsori. Ce mai, nu-mi place, dar n-am încotro. Ce-or face celelalte, am să fac şi eu. — Care celelalte? — Colegele. In anul nostru sintem­ aproape mai multe decit băieţii. — Nici lor nu le place prac­tica? — Nu prea, dar n-au încotro. Ce să mai facă acum ? — Să se retragă şi să dea la o altă facultate sau să treacă în producţie. Să facă, adică, ceea ce le place, munca pentru care sunt înzestrate şi se simt chemate. — Uşor de zis, dar acuma e greu şi foarte complicat. — Dumneata de ce ţi-ai ales facultatea asta ? — Păi, braşoveană fiind, ce era să-mi aleg? Şi-apoi părin­ţii. .. Da, cred că interlocutoarea mea are dreptate: acuma e greu şi complicat s-o ia de la capăt. Dar ceva trebuie făcut, chiar dacă nu e vorba de toate colegele ei, ci doar de cîteva. A face o facultate teh­nică fără să îndrăgeşti munca efectivă cu fierul, şuruburile şi uleiurile, cu maşinile, înseamnă a te au­­tocondamna la un calvar de o viaţă. Căci munca efectivă, practică, în atelier, constituie, se ştie (cum n-or fi aflat încă în anii de liceu?), esenţa profe­siei de inginer. Şi-atunci între­barea: ce-i de făcut? Dacă nu există, pasiunea trebuie dobîn­­dită. Cum? Se impune mai în­tîi o depistare a fiecărui caz in parte de studentă certată cu la­tura practică a pregătirii pro­fesionale. Nu pentru a fi su­puse vreunui sistem moraliza­tor sau de persecuţie, ci pentru a forma obiectul unor interven­ţii educaţionale competente. Procesul acesta de „implanta­re“ a dragostei faţă de profesia aleasă nu trebuie lăsat doar pe seama cadrului didactic îndru­mător de grupă. La acest efort trebuie neapărat cuplate atît ce­lelalte cadre care predau la a­­nul respectiv, cit şi activul A.­­. al grupei de studenţi, colegii de grupă chiar. Inginerie fără pasiune nu se poate. Nici astăzi, dar cu atît mai mult în viitorul pentru ca­re se pregătesc aceste studen­te aflate abia în anul I de fa­cultate. Acest adevăr trebuie să mobilizeze la acţiune. Fiecare zi care trece reprezintă un pe­ricol pentru comportamentul descris. Lăsate „să se descurce cum pot“, aceste studente se vor forma în spiritul dispreţu­lui pentru munca efectivă, prac­tică, şi acest lucru nu este doar in dezavantajul lor, ci şi al nostru, al societăţii... Ion CODRIN Consecinţele întîmplării - Dacă nu vă place, de ce aţi ales o facultate tehnică? - Păi, braşoveană fiind, ce era să-mi aleg? Şi-apoi părinţii III Hr. 9104 Cercetarea studenţeasca — continua perfecţionare A devenit tradiţională organiza­rea în primăvara fiecărui an uni­versitar a sesiunii de comunicări a cercurilor ştiinţifice studenţeşti din Universitatea Braşov. A XVIII-a sesiune, dedicată celor două evenimente de­­crucială în­semnătate în viaţa poporului nos­tru — cea de-a XXX-a aniversare a eliberării patriei şi Congresul al XI-lea al partidului — şi-a închis doar ieri lucrările. Cunoscînd un curs mereu ascen­dent, cercetarea ştiinţifică desfă­şurată de către studenţii braşoveni, sub îndrumarea cadrelor didac­tice, marchează an de an noi ori­zonturi şi realizări. Fluxul creator generat de Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. privind dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului a fost direcţionat în acest an spre rezolvarea unul cit mai mare nu­măr de teme ştiinţifice legate de producţie. Nu este deci de mirare că conţinutul lucrărilor recentei sesiuni s-a oprit asupra unor sec­toare importante ale ştiinţei şi tehnicii. Au fost prezentate astfel lucrări de sinteză întocmite pe baza consultării unui vast mate­rial bibliografic, lucrări de cerce­tare privind optimizarea şi raţio­nalizarea unor procese de produc­ţie, realizarea de proiecte de apa­rate de laborator, în cadrul ac­ţiunii de autodotare etc. O scurtă retrospectivă in cerce­tarea ştiinţifică studenţească re­levă creşterea interesului studen­ţilor braşoveni pentru cercetare. Astfel, dacă în anul 1958, la cea de-a V-a sesiune, erau prezentate 63 teme, in acest an, numărul te­melor de cercetare rezolvate a ajuns la 225 şi reprezintă munca şi pasiunea unui colectiv de peste 600 de studenţi. Remarcabilă este preocuparea Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Universitatea Bra­şov pentru crearea şi continua perfecţionare a cadrului în care se desfăşoară cercetarea ştiinţifică studenţească. Iniţiativa­­ aparţi­­nînd rectoratului universităţii şi Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Univer­sitate -7- de a edita o broşură cu temele propuse pentru cercurile ştiinţifice studenţeşti în anul uni­versitar 1973—1974, a facilitat ale­gerea de către studenţii cercetători a temelor celor mai interesante. Şi rezultatele nu s-au lăsat aştep­tate. Orientarea firească către pro­bleme care preocupă producţia este evidentă. Analiza tematicii abordate in cadrul celor 20 de secţii de specialitate ale recentei sesiuni arată faptul că majorita­tea temelor au o aplicabilitate ime­diată, constituind studii de perfec­ţionare a proceselor de producţie sau metode de încercare a produ­selor industriale. In acest perime­tru se înscriu temele de cercetare prezentate în cadrul secţiilor elec­trotehnică, măsurări electrice, pre­lucrarea automată a datelor, mo­toare şi automobile, tehnologia construcţiilor de maşini, prelu­crarea mecanică a lemnului, me­canică şi rezistenţa materialelor, numărul temelor cu aplicabilitate practică depăşind cifra de 100. Printre acestea, trebuie citate lu­crări ca: „Studiul posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii termo­­injectoarelor pentru pornirea mo­toarelor de tractor“, „Influenţa poziţiei alimentatorului asupra calităţii pieselor turnate“, „Vibra­tor electromagnetic pentru be­toane“, „Maşină de încercat la oboseală prin răsucire“, „Studiul combinaţiilor optime de parame­tri constructivi care conduc la ob­ţinerea unei confortabilităţi spo­rite la autocamioanele româneşti“. Reţine apoi atenţia faptul că şi teme din cadrul secţiei de ştiinţe sociale şi politice se referă la ac­tivitatea economică directă­ „Efi­cienţa activităţii de comerţ exte­rior la C.P.L. Braşov“, de pildă. Un număr important de teme au fost apoi realizate de studenţi în colaborare cu specialişti din între­prinderi şi institute braşovene. Este vorba de „Verificarea para­metrilor de la motoare electrice cu ajutorul calculatorului“, reali­zată cu specialişti de la întreprin­derea „Electroprecizie“ Săcele, „Aspecte privind lucrările de apă­­rare-consolidare pe şosele şi modul de comportare”, în colabo­rare cu I.C.R.F.M.C. Braşov etc. Se constată apoi, comparativ cu sesiunile precedente, creşterea ca­lităţii modului de rezolvare modernă şi din perspectiva eficienţei economice a temelor abordate. Şi sub acest aspect con­siderăm că sesiunea a răspuns ce­rinţelor de integrare a învăţămin­­tului cu cercetarea şi producţia. Intensificarea activităţii Asocia­ţiilor Studenţilor Comunişti in acest domeniu a pornit de la con­siderentul că cercetarea ştiinţifică este o necesitate pentru fiecare ti­­năr inginer, facultatea fiind locul unde se pot aprofunda aspectele metodologiei cercetării ştiinţifice. Sesiunea de comunicări a cercu­rilor ştiinţifice studenţeşti a răs­puns astfel iniţiativei lansate de Biroul Comitetului Central al U.T.C.­ „Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului îna­inte de termen“, marcînd hotări­­rea tineretului universitar braşo­vean de­ a participa activ la efor­turile creatoare ale întregului po­por. Student Claudiu PUPĂZA, vicepreşedinte al C.U.A.S.C. din Universitatea Braşov . Pagină realizată de Ion COMAN Ne-am propus ca în rândurile de faţă să prezentăm practica studen­­ţilor, văzută de ei înşişi. Realiza­torii prezentei anchete, doi stu­denţi insistenţi, înarmaţi cu clasi­cul carneţel şi nelipsitul stilou. Dar să dăm curs opiniilor, decla­raţiilor. Mircea Nan, anul II, grupa 2204, Facultatea T.C.M., ne-a declarat cu bunăvoinţă: „Grupa noastră merge săptămînal la „Rulmentul“, eu personal sunt repartizat la sec­ţia forjă, prelucrări la cald. Deci, exact pe profil, exact ce mă inte­resează. Da, bineînţeles, tot ce fac acolo e în strînsă legătură cu ce învăţ la cursuri, cu pregătirea noastră ca specialişti“. In schimb, două studente nu prea sfioa­se şi nici prea încîntate de între­bare (anul I, grupele 2302 şi 2303, T.C.M.) ne-o retează scurţi „Noi facem practica în atelierul-şcoală de pe deal. Nu prea are legătură cu ce învăţăm. Pilim şi tăiem cu bomfaerul 4 ore pe zi. Nu e o trea­bă prea veselă". Poate ireveren­ţioasă, dar necesară, credem, în­trebarea noastră dacă „îndrumă­torii de practică pilesc şi ei?“, s-a soldat cu un „Ei, na!..pe care renunţăm să-l comentăm. Grupa 1202, secţia automobile şi tractoare (îndrumător, asist. Gonciar Mircea) îşi desfăşoară practica la întreprinderea de trac­ practica la întreprindere: toare. „Asistăm la moi­toare! „Asistăm la montajul lui L U-650, ni se spune. Urmărim ban­da pe parcurs, sîntem programaţi în tură, ajutăm muncitorii ci­ ne pricepem. Da, fireşte, tot ce fa­cem reprezintă o ilustrare practi­că a unor cursuri teoretice". Ace­leaşi răspunsuri entuziaste şi la grupa 2203, T.C.M., găzduită pen­tru perioada de practică de între­prinderea „Hidromecanica". Pen­tru anul III, Facultatea de indus­trializare a lemnului, primim ga­ranţiile lui Vasile Mircea Alecu­­şan din grupa 4101: „Da, noi acti­văm în cadrul atelierelor-şcoală. Contribuim atît la autodotarea atelierului, cit şi a laboratoarelor universităţii. Executăm etajere, bancuri, cutii de diapozitive etc. Cind avem material, treaba mer­ge excelent. Cindi nu.. Cîţiva băieţi din grupa 1205, a­nul II, secţia Electromecanică, e­­rau de părere că, cel puţin mo­mentan, la ei lucrurile nu prea ar străluci. „Avem — pretindeau ei — contract cu „Electroprecizie" Săcele să executăm ceva pentru ei la atelierul-şcoală. Dar acum secţia cu care colaboram noi s-a mutat, se zice, şi nu se ştie încă precis ce vom face. Nu s-a re­luat încă legătura. Pînă acum fă­ceam întrerupătoare de fază, bo­­binaje, scheme din alea mici de pus în capul bujiilor, nu ştiu cum le zice. Ce propuneri avem? Hm!... Asta-i mai greu..." Şi poate că tot aici e locul să redăm dis­cuţia pseudo-spirituală cu un grup „incomodat“ pe un coridor. — Noi facem practică de pro­iectare. Executăm proiectul de an. — Şi altceva? Pe semestrul I, poate aţi mai făcut ceva. — A, nu, nimic. Sau, stai să mă gîndesc. .. Poate atelier-şcoa­­lă?... — Ei, cum atelier-școală In a­­nul IV? — Da, asta așa-i... Nu, nu-mi amintesc. Stai să întreb colegii. Mă! Ce-am făcut noi la practică în semestrul I ! ? — Cum ce-am făcut? Nimic!, i se răspunde. — Ba da, încearcă un altul. Par­că totuși am făcut ceva... — Concret, insistăm noi. Ce?... — Hm! Nu mai ştiu... Un student din grupa 3202, Fa­cultatea de silvicultură şi exploa­tarea pădurilor, este însă de-a dreptul încîntat de practica lor: „Nivelăm terenurile şi aranjăm spaţiile verzi pe Colină. Facem practică cumulată, adică două săp­­tămîni cite şase ore pe zi. Aşa e bine. Realizăm ceva. Rămîne ceva în urma noastră. A, da. Celelalte grupe fac practica la grădina den­­drologică“. La fel, Puia Dan din grupa 2208 (T.C.M.), ne vorbeşte de practică cu o pasiune contami­nantă: „Noi sîntem la Autocami­oane, la diferenţiale. Nu, nu. Nu stăm. Mai lucrăm, mai transpor­tăm, dar pasivi nu sîntem. Şi în­văţăm, să ştiţi. Lucruri la fel de necesare, dacă nu chiar mai gro­zave decit cele acumulate la cursuri..." . Am reuşit să stăm de vorbă şi cu mai noii noştri colegi, informa­­ticienii. — Normal, ni se demonstrează de către Marianne Dănilescu, anul II, noi mergem la Centrul de cal­cul. Facem programe, învăţăm să lucrăm cu maşinile de calcul. Nu­mai că de o vreme, tovarăşii de la Centru au devenit foarte zgîrciţi cu noi. Nu mai avem acces jos la perforatoarele de cartele. E din ce în ce mai greu să-ţi dai la co­rectat propriile cartele". Dar să trecem acum şi la reali­zări speciale. Le numim aşa, în­­trucit aici este vorba nu numai de latura formativă a practicii, ci şi de eficienţa ei economică. Aici, relatările interlocutorilor se refe­ră şi la realizări in „lei per stu­dent" etc. E vorba, e drept, de ani mai mari, IV de pildă, unde practica înseamnă în acelaşi timp proiectare, cercetare, muncă la planşetă şi în laborator. Dar, concret. Pe unul din culoarele Corpului C sau D (nu-i prea uşor să ţii minte ătîtea litere cite au corpurile noastre de clădire) am întîlnit un adevărat grup de cer­­cetători-studenţi din anul IV, grupa 2005, (T.C.M.), secţia ma­­şini-unelte: „La noi, ne-au spus ei — bineînţeles în rezumarea noastră — practica propriu-zisă, în înţelesul mai „clasic" al cu­­vîntului, a fost, de fapt, înlocuită cu munca de cercetare ştiinţifică şi proiectare. Temele la care lu­crăm sunt atît teoretice cit şi practice. O mare parte din ele le vom prezenta, dealtfel, la sesiu­nea ştiinţifică din 17—19 aprilie“. Cine, la ce lucrează? Interlocu­torii ne-au răspuns cu plăcere: Adrian Tom­a, la traductor; Mihai Ionescu la perforatorul de car­tele; Buliseacă... şi Bolta... la uti­lizarea calculatoarelor în proiec­tare; Dobrogeanu... şi Răuţă... la acţionarea electrică a maşinilor de găurit etc. Aceleaşi frumoase rezultate la anul IV, grupa 4001 de la Industrializarea lemnului. Din cele 10 proiecte, încredinţate la 26 de studenţi, ni s-au amintit! „Aparatul pentru încercarea re­zistenţei la uzură a lemnului“, in valoare de 1200 lei, „Aspectoma­­tul“ (1200 lei), „Mobilier pentru muzeul lemnului“, „Dispozitiv pneumatic de ştanţat motive de­corative în lemn“, „Aparat pen­tru încercarea schiurilor nautice“ şi altele. „Iniţial, precizează Dan Popovici, autorul Dispozitivului de ştanţaj, se prevăzuse realiza­rea unui total de 9000 lei, deci în jur de 330 lei per student. La o evaluare ulterioară însă s-a sta­bilit că am realizat, de fapt, mult mai mult, ajungîndu-se la circa 440 lei per student". Acestea sînt faptele. Se pare, oricum, că practica de cercetare­­proiectare are mai mult succes in rîndul studenţilor, fiind preferată practicii de observare ori de în­văţare a piritului şi tăiatului cu ferăstrăul. Dar nu-i mai puţin adevărat că pentru a ajunge la cercetare şi proiectare e nevoie de un stadiu mai lung sau mai condensat de acumulărri cantita­tive, perioadă pentru care încă nu întotdeauna s-au găsit formu­lele cele mai adecvate pentru a evita plictisul sau impresia inuti­lului, întîlnite în dialogurile noas­tre. Cert este însă faptul că stu­denţii vor să înveţe realizind, că singure realizările le pot oferi satisfacţii şi încrederea că mîine vor putea face faţă cerinţelor pentru care universitatea li pre­găteşte azi. Marina CIONCA, Dorin IORGULESCU, anul IV, Facultatea de industrializare a lemnului Practica studenţilor, văzută de ei înşişi • Eficienţa: 440 lei per student • Tot ce facem reprezintă o ilustrare practică a unor cursuri teoretice • De o vreme, tovarăşii de la Centrul de calcul au devenit zgîrciţi cu noi ! • Secţia s-a mutat. Nu se știe precis ce vom face. (Electroprecizie). . 1

Next