Ecoul Moldovei, 1890-1893 (Anul 1, nr. 2-63)
1890-09-24 / nr. 2
AiU r j T. TsTo.2 N Iriiini 2-4 Bepiembre 1SQO. c îeS SSSieMMes !-------------------------------------------1 [ Redactor-proprietar M Al. MANOLIU. *1* REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA LIBRĂRIA RE1CSHER -—— ID e c ai ațiin e - Ca răspuns învinuirilor ce mi se aruncă de unele persoane care nu pot privi cu ochi Irani apariţiunea „Ecoului Moldovei“ sunt silit de a face, odată şi pentru totdeauna, următoa rele declarat inni : 1) . Nam onoarea de a cunoaşte vreo faţă din personalul Consulatului rusesc şi resping cu indignare calomnia ce mi se aruncă de a fi subvenţionat de guvernul acestui Consulat. 2) . Nu ajut prin ziarul meu nici un partid politic din ţară, care după cit se şopteşte in juni-mi, ar fi pus spre acest scop oarecare fonduri în risic spre a putea pe calea Moldovenismului, se cucerească opiniunea publică din această parte a ţerei, ori cel puţin se predispue în favoarea uneia din ele pentru viitoarea luptă electorală. ii). Nu am mci un inspirator în ideile ce mi-am propus se le susţin şi până în prezent, nici un colaborator. Apariţiunea ziarului meu este datorită numai nevoei ce am simţit-o de a se statornici în sfârşit un echilibru între tente ce compun Statul Român pentru prosperitatea căruia treime să dispară orice veleitate care intr-ofi ar putea să-i căşuneze rele şi încă mari, dar ar mai continua deosebirea ce se face la Bucurescî între Moldovan şi Muntean. Em. Al. Manoliu. CUM STĂM. Nouă ni s’a păstrat partea de a realisa visul de aur al strebunilor, vis prin care ei întrevedeau singurul mijloc de scapare al pământului acestei ţâri, frămîntat cu stngele lor varsat in luptele desperate ce le susţinură în potriva hoardelor cotropitoare, cărora le disputară palmac eu palmac moştenirea primită de la părinţii lor spre a ne-o transmite nouă. Mulţumită numai eroismului şi iubirei lor de patrie, avurăm pentru ce să ne făurim speranţe mari de traiă fericit, ca popor regenerat in totul odată cu Unirea îndeplinită, şi cu aspiraţiuni frumoase in viitor. Afirmându-ne in faţa celorlaite popoare europiene dreptul de a trăi şi năzuinţa de a ne face respectaţi de densele, ne-am creat in acelaş timp şi îndatoriri mari care se resumă, în a da tumoi priveliştea unui popor înţelept care nu urmăreşte decat propăşirea pacinică pentru a ajunge la menirea de care e convins că o are printre cele-lalte ; că lucrăm in comun pentru binele României ; că a dispărut orice deosebire între ţerile ca o compun ; că o perfectă armonie domneşte intre fraţii ce s’au dat mana şi s’au legat pentru tot-deauna de a’şi împărţi soarta, fără reserve pentru unii şi fără preferinţi pentru alţii. Dar dacă din afară avem aparenţa că suntem pătrunşi de aceste datorii şi ni le îndeplinim cu mai multft cq ii unii puţinii cfrifonin, în lăuntrul sunt departe de a fi înţelese şi nu e nici o dovadă că ele să se fi aplicat în mod serios şi conştiincios. In această privinţă facem apel la toţi românii adevăraţi şi sinceri fraţi — fie ei de orice culoare politică — şi î i angajăm să declare cu mâna pe conştiinţă, dară de fapt, noi toţi Românii din România ce ne-am creat-o prin Unire, ne privim cu toţii de o potrivă şi dacă toţi de o potrivă pe lângă aceleaşi datorii avem şi aceleaşi drepturi? Nu credem să aibă macar unul curajul de a afirma că este, in proporţie, o umbră de egalitate, căci aceasta ar însemna pălmuirea adevărului când dovezile sdrobitoare stau înainte şi strigă : există disproporţia cea mai mire ! De 30 de ani de când am păşit pe calea solidarităţei, noi Moldovenii am făcut tot ce ne-a stat prin putinţă spre a cimenta opera românismului; am sacrificat totul pentru ea, numai ca st avem mîngăierea de a ni se recunoaşte într’o zi—din inimă, nu numai din buze— partea mare ce o avem in lupta susţinută pentru realizarea ei; a ni se recunoaşte abnegaţiunea, de care Istoria popoarelor mai că nu ne dă exemple şi de care fraţii de peste Milcov n’ar fi fost capabili. Iar mai presus de toate , ni se recunoaşte dreptul sfînt de a trăi aşa precum am dorit , liberi, cu înfrăţire sinceră şi propăşind cătră idialul întregei suflări romaneşti. Nu ne-am închipuit insă un moment macir că se va abuza de avântul nostru cătră aceste frumoase idei, râmase a deveni fapte îndeplinite după Unir: nu ne-am închipuit o clipă macir că fraţii, cătră cand am mers cu fraţele deschise şi plini de încredere, ne păstrează desamăgiri crude, că pe căi piezişe căutăm la’şi asigura eghemonia in Stat, se dispue de tot cum vroesc şi pentru cine vroesc, cu tendinţa chiar de a ne desbraca de drepturi şi a nu ne lăsa de cât datorii. Ni se va spune negreşit, că aceste sunt plăngeri neîntemeiate, ba chiar aberaţiuni fiind că ţara e una şi aceaşi pentru toţi românii, că legile ce le are nu preved deosebire între fii sei, că in fine înbunătăţirile care emană de la Stat, se distribue de o poii.“ Jirujto în HudorPiloi, de la Dorohoiu pană la Severin. Toah acestea pot se treacă de bune întri cât privesc legile in principiu, dar numai că aplicarea lor se face ci un spirit foarte părtinitor de cătri fraţi carii au pus măna şi pe pămn şi pe cuţit. Şi într’adever, aruncându-ne in clipă privirea asupra tot ce au fraţi şi asupra tot ce avem noi, de h Unifie incoace, remănem uimiţi dh disproporţia in care ne aflăm faţă cu ei. Aşa d.e. căile ferate can străbat Valahia in toate direcţiunile sunt ele făcute in proporţie egale după întinderea ambelor Ţeri-Unite: cine cutează, s’o declare şi îl vom dovedi contrariul cu numărul de kilometri ce fiecare parte le are. Moldovenii in funcţiunile superioare cum şi in cele inferioare, sunt in proporţie cu fraţii de dincolo?—statisticile dovedesc o deosebire enormă. Apoi, ministerile la fiecare ocazie se văd cum se întocmesc şi întrucât prin ele e reprezentată Moldova , dar învăţământul, dar armata, dar finanţele etc. etc. reprezintă ele vre-o proporţie intre popoarele unite ? Numai intrămin aseminea generalităţi şi incă, o dată cu descurajarea ne cuprinde şi indignarea de chipul cum o tratată Moldova şi fii sei, pentru strădănuinţa şi sacrificiile ce le-au făcut un scop de a crea Romănia. Drumul pe care au apucat fraţii de peste Milcov nu e nici leal şi nici patriotic. Ei ar trebui se ţie seamă de condiţiunile în care ne găsim aruncaţi în oceanul străinismului de sînge ce ne înconjură , ar trebui se ţie seamă că duşmanii seculari ai neamului romînesc n’au uitat ura ce hrăneau odinioară, nici nu s’au potolit setea ce-i ardea să se adape în rîurile noastre; că dacă am scapat pănă astăzi de a fi înghiţiţi în largul lor stomali, prin o minune providenţială, ei stau încă în veghere spionendu-ne toată mişcarea ce o facem, şi nenorocire nouă! de vor simţi că la vatra noastră o parte se îmbuibează iar alta oftează, de vor afla in sfârşit, că pe pâmîntul României, şi între fraţi, în loc de buni tovarăşi la bine ca şi la grelele nevoi, se găsesc asupritori şi asupriţi. Cronica locală Noul local al şcoalei centrale de fete, va fi complect gata şi predat pentru ziua de 15 octombre. Totuşi dupe părerea multora, ar fi necesar ca internatul să nu se instaleze in el de la acea dată ei să se lese un timp de ceteva luni cel puţin şi această ca o garanţie pentru senatatea elevelor de a nu fi strămutate in o zidire nouă tocmai asupra iernei. Părerea aceasta e foarte resonabilă şi credem că se va ţinea socoteală deKmsa, astfel cu că, strămutarea şcolei se renine pentru primavara viitoare. * * * încetarea din viaţă a Locot-Colone-ului Teodorovici, şeful diviziunei administrative de la ministerul de Resboiu, a produs o adîncă întristare nu numai familiei sale a cărei sprijin a fost, dar încă şi numeroşilor sei amici ieşeni. A fost un tenor de talent şi foarte muncitor, ceia ce esplică înaintarea lui atît de repede la gradul de locat- Colonel.* * * Schimbarea la Trib. Iaşi continuă încă, aşa: dl. P Sadoveanu, procuror, a fost înaintat ca judecător de instrucţie ; dl. Ştefan Longhinescu, fost supleant, ca procuror în loc vacant ; ill. Th. Disoski a fost numit supleant, iar dl. C. Crigoriu, ca judecător la ocolul Stavnic. * *