Ecoul Moldovei, 1893-1894 (Anul 3, nr. 1-51)
1893-07-15 / nr. 1
AXUL III Xo. 1. ABONAMENTUL Pe un an...................................................Leî noî 12 jai 6 luni...................................................» Pentru străinatate se adaogă portul. 6)( )( LX NUMËR 25 BAXl JOI 15 IULIE 1895 SIAE SËPTAMA1TAL ( Redactor-proprietar: Em. AL MANOLIU( REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA IN STABILIMENTUL GRAFIC „MIRON COSTIN’* STR. GOLIA No. 54, ANUN CIULI Rendul la pagina III X ’ * • IV )( Inserţiuni si reclame len linia Bani )*0 DIN NEVOELE MOLDOVEI De mai multe ori am am avut ocaziunea sa arătăm că judeţele de munte din Moldova, cuprind bogăţii foarte însemnate, dar că toată activitatea şi buna-voinţă a particularilor de a le exploata, aducând prin aceasta un folos mare populaţiune şi tezaurului public, se isbesc de îndărătnicia vinovată a guvernelor care nu voesc să acorde mijloacele necesare pentru înlesnirea exploatărilor ce s’ar întreprinde în ele pe o scară din cele mai întinse. Pe când în Moldova nu e de cât o singură linie de munte, acea a Târguluî-Ocna-Adjud, în Valahia cea mai mare parte a munţilor sunt deja de atâta timp puşi în legătură cu Dunărea prin un număr de căi ferate care, străbătând din diferite puncte în inima Carpaţilor, au încurajat capitalurile se întreprindă exploatarea atâtor bogăţii ce cuprind el, dând astfel cn naştere la o mişcare industrială destul de însemnată, ce avantagiază sub toate privirile şi în un mod necontestat întreaga populaţiune de acolo. Pentru afirmarea celor ce înaintăm nu avem decât să amintim de Valea Cămpinei, Valea Prahovei, Azuga, Baia de Aramă, Bahna, Băicoi, Slobozia, Şerbăneşti, Păcureşti, Vâlcelele, Valea Doamnei, Albeşti, etc., etc., cari toate au devenit isvoare de inavuţire pentru populaţiune, mulţămită interesului şi solicitudinea majorităţei frăţeşti de dincolo. Era de dorit ca aceiaşi solicitudine să fi avut şi pentru desvoltarea economică a Moldovei, căutând a se repartiza în un mod proporţional înbunătăţirile menite de a aduce o asemenea stare înfloritoare. Dar egoismul fără margeni de care sunt călăuziţi nu le-au îngăduit să dea dovada unei deopotrivă şi sincere interesate pentru întreaga ţară şi ar fi lucrat aşa felmn că şi pe calea aceasta tot el să tragă toate avantajele ce le au dat unirea. Şi aceasta este atât de adevărat că nu avem de căt se deschidem desbaterile Parlamentului, de pe când a început a se agita marea chestiune a redicărei noastre economice, şi vom vedea pe de o parte cu câtă pornire se întrepuneau fraţii de dincolo propunerilor de a se face ceva şi pentru înbunătăţirea starea Moldovei, din punctul de vedere economic şi cultural, iar pe de alta, ce acord era între el şi cu câtă căldură sprijineau tot ce se propunea pentru Valahia. Astăzî în sfîrşit au ajuns se aibă atâtea reţele de drum de fer căte au voit şi cu siguranţă că pe lângă cele cele ce se află în stare de proect, vor mai face încă multe, că îşi vor mai crea, în afară de Predeal şi Verei prova, în interesul strategiei, legături noi cu Apusul, că astfel să poată uşura şi mai mult desvoltarea economică la care tind. Ei bine, noi credem că a sosit timpul ca reprezentanţii Moldovei să-şieie bine de seamă şi se ceară cu insistenţă înfiinţarea unei serii de căi ferate perpendiculare la calea principală, apoi racordamentul liniei Bacău-Piatra cu Bolticeni prin Neamţ, iar aceasta cu linia ungurească Bistriţa, că astfel să se poată uşura transitul din Moldova spre Viena-Berlin, de un încumir de mai bine de 800 km, la care este supus actualminte urmănd linia Lemberg-Cernăuţî. Destulă îmbuibare pentru Valahia cu atâtea reţele de drum de fer, ce nu pot fi socotite decât ca un prisos, un abus al majorităţei ce o reprezintă, atât in Parlament cât şi în guvern, şi mai gândiascăse fraţii că şi această parte a ţărei are interese vitale pentru a eşî din hăgaşul sărăciei în care se află pănă acuma, din cauza lăcomiei prea mare de a aduna totul la diinşiî. Gîndească-se şi reprezentanţii Moldovei la datoria ce au de a-î sprijini interesele, şi a nu mai fi atît de generoşi pe spatele ei, cedând tuturor capriciilor colegilor lor de dincolo de Milcov; se eie exemplu de la dînşiî de modul cum ştiu a se îngrădi şi de curajul cel au de a’şi susţinea toate pretenţiunele de îmbunătăţire, fie economice, fie culturale şi cum se folosesc de cea mai mică ocaziune spre a şi le realiza, mod neînsemnat, la Genua şi Alexandria. La Hamburg a isbucnit din nou epidemiea.010-Comisiunea de'40 a supus conferinţei de la Sibiu în ziua de 12 resoluţiunile ce le a luat. Ele aprobă în totul politica dusă de comitet şi ea răspunderea asupra memorandului; protestează contra urmărirei judecătorești a comitetului, contra abrogărei dreptului de întrunire şi contra politicei religioase maghiare. Se dă comitetului deplina putere pentru realizarea programului şi pentru ducerea la sfîrşit a alianţei cu naţionalităţile nemaghiare. Informaţiuni Primim întimpinarea din partea d-lui Michiu, sub-prefect plasei Crasna din jud. Fălciu, prin care protestează în contra notiţei ce-o dădusem relativ la ducerea cu forţa a locuitorilor din plasă, cale de 40 km. ca să prăşască gratuit pe moşia sa, afirmând că nu e nimic adevărat. D-sa ne arată apoi ca în privinţa împroprietărirei, locuitorii au refuzat de la început se primească pământuri pe moşia Stănileşti, din cauza depărtare mare. Recolta în jud. Fălciu ni se comunică că este foarte frumoasă. Grîul deja e în secere şi pe lângă cantitatea mare ce o dă e de o calitate superioară. Din cauza ploilor anterioare multe ogoare de popuşoî au rămas neprăşite, cei prăşiţi sunt foarte frumoşi şi promit o producţiune înbelşugată. După toate probalităţile diferendul între Franţa şi Siam devine din ce în ce mai serios prin faptul că întartă opiniunea publică din Anglia. Precum se ştie ultimului frances este primit aproape în totalitatea punctelor lui de către guvernul siames însă cel englez discută foarte viu acest ultimat şi critică baterea în retragere a Siamului. Câteva cazuri de holeră s’au constatat simultaneu prin mai multe oraşe ale Italiei de sus. Consiliul sanitar însuşi recunoaşte apariţiunea epidemiei, deşi în un de peste munţi Conferinţa Românilor, s’a început în fine la Sibiu, în ziua de Duminică i a. c. şi după cum era de prevăzut în cea mai mare linişte spre a nu da Ungurilor motiv de a provoca scandale. După ziarul « Tribuna», se constată că la această conferinţă au luat parte un număr foarte mare de Români, sosiţi atât din provinciile româneşti de sub dominaţiunea Ungariei, cât şi din regatul nostru. Ceia ce a ridicat şi mai mult prestigiul acestei conferinţî e că au participat un număr foarte mare de ţerani sosiţi din părţi îndepărtate şi printre care se deosebiau Moţii din munţii apuseni ai Transilvaniei sosiţi călări, după o călătorie de două zile. Parte din delegaţiunî sosită cu o zi mai înainte şi Sâmbătă s’a ţinut o conferinţă preparatorie, pentru regularea mai bine zis a mare! festivităţi de a doua zi. Sala Gesellschaftehaus a fost aleasă a mai încăpătoare şi fu splendit decorată. In ziua de 11 pe la orele 10 a. m. sala era deja plină: delegaţiunile cercurilor electorale, membrii comitetului, representanţi din împrejurimile Aradului, Bihcaz, ţerani din munţii Abrud, Scărişora, Bucium şi o mulţime de comuni. Se luase măsuri din bunăvreme, pentru a se conforma disposiţiunilor primarului oraşului, să nu se admită în sală cei cari nu sunt cetăţeni al statului Austro-