Ecoul Moldovei, 1893-1894 (Anul 3, nr. 1-51)

1893-07-15 / nr. 1

AXUL III Xo. 1. ABONAMENTUL Pe un an...................................................Leî noî 12 ja­i 6 luni...................................................» Pentru străinatate se adaogă portul. 6)( )( LX NUMËR 25 BAXl JOI 15 IULIE 1895 SIAE SËPTAMA1TAL ( Redactor-proprietar: Em. AL MANOLIU­­( REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA IN STABILIMENTUL GRAFIC „MIRON COSTIN’* STR. GOLIA No. 54, ANUN CIULI Rendul la pagina III X ’ * • IV )( Inserţiuni s­i reclame­­ len­ linia Bani )*0 DIN NEVOELE MOLDOVEI De mai multe ori am am avut ocaziunea sa arătăm că judeţele de munte din Moldo­va, cuprind bogăţii foarte în­semnate, dar că toată activi­tatea şi buna-voinţă a particu­larilor de a le exploata, adu­când prin aceasta un folos mare populaţiune­ şi tezaurului pu­blic, se isbesc de îndărătnicia vinovată a guvernelor care nu voesc să acorde mijloacele ne­cesare pentru înlesnirea explo­­atărilor ce s’ar întreprinde în ele pe o scară din cele mai întinse. Pe când în Moldova nu e de cât o singură linie de munte, acea a Târguluî-Ocna-Adjud, în Valahia cea mai mare parte a munţilor sunt deja de atâta timp puşi în legătură cu Du­nărea prin un număr de căi ferate care, străbătând din di­ferite puncte în inima Carpa­­ţilor, au încurajat capitalurile se întreprindă exploatarea atâ­tor bogăţii ce cuprind el, dând ast­fel cn naştere la o mişcare industrială destul de însemna­tă, ce avantagiază sub toate privirile şi în un mod necon­testat întreaga populaţiune de acolo. Pentru afirmarea celor ce înaintăm nu avem de­cât să amintim de Valea Cămpi­­nei, Valea Prahovei, Azuga, Baia de Aramă, Bahna, Băi­­coi, Slobozia, Şerbăneşti, Pă­­cureşti, Vâlcelele, Valea Doam­nei, Albeşti, etc., etc., cari toate au devenit isvoare de inavu­­ţire pentru populaţiune, mul­­ţămită interesului şi solicitudi­nea majorităţei frăţeşti de din­colo. Era de dorit ca aceia­şi so­licitudine să fi avut şi pentru desvoltarea economică a Mol­dovei, căutând a se repartiza în un mod proporţional înbu­­nătăţirile menite de a aduce o asemenea stare înfloritoare. Dar egoismul fără margeni de care sunt călăuziţi nu le-au îngăduit să dea dovada unei deopotrivă şi sincere interesate pentru în­treaga ţară şi ar fi lucrat aşa felmn că şi pe calea aceasta tot el să tragă toate avantajele ce le au dat unirea. Şi aceasta este atât de ade­­vărat că nu avem de căt se deschidem desbaterile Parla­mentului, de pe când a înce­put a se agita marea chesti­une a redicărei noastre econo­mice, şi vom vedea pe de o parte cu câtă pornire se între­­puneau fraţii de dincolo pro­punerilor de a se face ceva şi pentru înbunătăţirea starea Mol­dovei, din punctul de vedere economic şi cultural, iar pe de alta, ce acord era între el şi cu câtă căldură sprijineau tot ce se propunea pentru Vala­hia. Astă­zî în sfîrşit au ajuns se aibă atâtea reţele de drum de fer căte au voit şi cu si­­­guranţă că pe lângă cele cele ce se află în stare de proect, vor mai face încă multe, că îşi vor mai crea, în afară de Pre­deal şi Verei pro­va, în interesul strategiei, legături noi cu A­­pusul, că astfel să poată uşu­ra şi mai mult desvoltarea e­­conomică la care tind. Ei bine, noi credem că a sosit timpul ca reprezentanţii Moldovei să-şi­eie bine de seamă şi se ceară cu insisten­ţă înfiinţarea unei serii de căi ferate perpendiculare la calea principală, apoi racordamen­­tul liniei Bacău­-Piatra cu Bol­­ticeni prin Neamţ, iar aceasta cu linia ungurească Bistriţa, că ast­fel să se poată uşura transitul din Moldova spre Viena-Berlin, de un încum­ir de mai bine de 800 km, la care este supus actualminte urmănd linia Lemberg-Cernăuţî. Destulă îmbuibare pentru Valahia cu atâtea reţele de drum de fer, ce nu pot fi so­cotite de­cât ca un prisos, un abus al majorităţei ce o repre­zintă, atât in Parlament cât şi în guvern, şi mai gândiască­­se fraţii că şi această parte a ţărei are interese vitale pentru a eşî din hăgaşul sărăciei în care se află pănă acuma, din cauza lăcomiei prea mare de a aduna totul la diinşiî. Gîndească-se şi reprezentan­ţii Moldovei la datoria ce au de a-î sprijini interesele, şi a nu mai fi atît de generoşi pe spatele ei, cedând tuturor ca­priciilor colegilor lor de din­colo de Milcov; se eie exem­plu de la dînşiî de modul cum ştiu a se îngrădi şi de cura­­jul cel au de a’şi susţinea toate pretenţiunele de îmbună­tăţire, fie economice, fie cul­turale şi cum se folosesc de cea mai mică ocaziune spre a şi le realiza, mod neînsemnat, la Genua şi A­­lexandria. La Hamburg a isbuc­­nit din nou epidemiea.­­010-Comisiunea de'40 a supus con­ferinţei de la Sibiu în ziua de 1­2 resoluţiunile ce le a luat. Ele a­­probă în totul politica dusă de co­mitet şi ea răspunderea asupra memorandului; protestează contra urmărirei judecătorești a comite­tului, contra abrogărei dreptului de întrunire şi contra politicei re­ligioase maghiare. Se dă comitetului deplina pu­tere pentru realizarea programu­lui şi pentru ducerea la sfîrşit a alianţei cu naţionalităţile ne­maghiare. In­formaţiuni Primim întimpinarea din partea d-lui Michiu, sub-prefect plasei Crasna din jud. Fălciu, prin care protestează în contra notiţei ce-o dădusem relativ la ducerea cu for­ţa a locuitorilor din plasă, cale de 40 k­m. ca să prăşască gratuit pe moşia sa, afirmând că nu e nimic adevărat. D-sa ne arată apoi ca în pri­vinţa împroprietărirei, locuitorii au refuzat de la început se primească pământuri pe moşia Stănileşti, din cauza depărtare­ mare. Recolta în jud. Fălciu ni se co­munică că este foarte frumoasă. Grîul deja e în secere şi pe lângă cantitatea mare ce o dă e de o calitate superioară. Din cauza ploilor anterioare multe ogoare de popuşoî au ră­­mas neprăşite, cei prăşiţi sunt foar­te frumoşi şi promit o producţi­­une înbelşugată. După toate probalităţile diferen­dul între Franţa şi Siam devine din ce în ce mai serios prin fap­tul că întartă opiniunea publică din Anglia. Precum se ştie ulti­mului frances este primit aproape în totalitatea punctelor lui de că­­tre guvernul siames însă cel en­glez discută foarte viu acest ulti­mat şi critică baterea în retrage­re a Siamului. Câte­va cazuri de holeră s’au constatat simultaneu prin mai mul­te oraşe a­le Italiei de sus. Con­siliul sanitar însuşi recunoaşte a­­pariţiunea epidemiei, de­şi în un­ de peste munţi Conferinţa Românilor, s’a înce­put în fine la Sibiu, în ziua de Du­minică i­ a. c. şi după cum era de prevăzut în cea mai mare li­nişte spre a nu da Ungurilor mo­tiv de a provoca scandale. După ziarul « Tribuna», se con­stată că la această conferinţă au luat parte un număr foarte mare de Români, sosiţi atât din provin­ciile româneşti de sub dominaţiu­­nea Ungariei, cât şi din regatul nostru. Ceia ce a ridicat şi mai mult prestigiul acestei conferinţî e că au participat un număr foarte mare de ţerani sosiţi din părţi în­depărtate şi printre care se deo­­sebiau Moţii din munţii apuseni ai Transilvaniei sosiţi călări, după o călătorie de două zile. Par­te din delegaţiunî sosită cu o zi mai înainte şi Sâmbătă s’a ţinut o conferinţă preparatorie, pentru regularea mai bine zis a mare! festivităţi de a doua zi. Sa­la Gesellschaftehaus a fost aleasă a mai încăpătoare şi fu splendit decorată. In ziua de 11 pe la orele 10 a. m. sala era deja plină: dele­­gaţiunile cercurilor electorale, mem­brii comitetului, representanţi din împrejurimile Aradului, Bihcaz, ţe­rani din munţii Abrud, Scărişo­­ra, Bucium şi o mulţime de co­muni. Se luase măsuri din bună­­vreme, pentru a se conforma dis­­posiţiunilor primarului oraşului, să nu se admită în sală cei cari nu sunt cetăţeni al statului Austro-

Next