Ecoul Moldovei, 1893-1894 (Anul 3, nr. 1-51)
1893-11-25 / nr. 20
bite ca ideia de stat maghiar să- o părăsască. Cântând factorii ce au produs încordarea raporturilor între Români şi Maghiari, dovedeşte că fiind douâ popoare cu caracter etnic deosebit, e natural ca esenţa conflictului se conţie în sine simţurile luptei de rasă, care se le facă să’şi vadă unul prin altul existenţa periclitată, şi de aici ura şi lupta înverşunată. Apoi, prin o lungă expunere de fapte şi argumentări scoase din luptele de toate zilele a fraţilor de peste munţi, cum şi din istorie, încheie că deşi a fost momente când Maghiarii şi Românii au stat alăturea în luptă contra dușmanilor lor, totuși contrastele nu au despărțit ci au prins rădăcini tot mai adinei așa că astăzi a ajuns deja de formează un pericol serios pentru întreaga monarhie, dar că vina toată e numai a politicei guvernelor maghiare. /. Yivi No. Mn 11 -I lit Norm brin rumit, titluuL MOLDOVEI Instrucţia populară şi moralitatea *) Rolul Institutorului (Urmare) III Din ce parte ar putea să vină pedicile impotrivitoare de a face umanitățile în cursul secondar? Sau de la lipsa de timp, sau de la incapacitatea şcolarilor, sau în fine de la insuficienţa profesorilor. Inteiul punct este un pretext reu ales; mărginiască-se cineva, în privirea învăţămîntului tehnic şi utilitar, numai la cea ce este indispensabil de a se şti, şi restul să se lese negreşit. Aritmetica şi gramatica au fără îndoială taine foarte interesante, cu toate acestea, poate cineva fi şi om onest şi folositor, fără a le cunoaşte pănă în cele mai mici amănunţimi ; şi viceversa, se poate ca cineva să fie iniţiat în toate misterioasele acorduri ale participiului sau chiar în genealogia cuvintelor, fără a fi în stare să judece bine şi să lucreze în consecinţă. Nici gramatica, nici aritmetica, nu vor da copilului politeţa, spiritul de toleranţă, respectul dreptului altuia, iubirea de lucruri frumoase, simţimîntul armoniilor naturei, voinţa de a veni în ajutorul semenilor săi. Acestea nu sunt ştiinţe morale, nici sociale; ele sunt nedestoinice de a apăra pe ţăran sau pe lucrător de unele cunoştinţe rele sau de predicile nihiliştilor, ori de ispitirile alcoolului; ele nu-i spun nimic despre bunătatea inimei, despre milă despre iubirea de pârtie; gramatica şi aritmetica sunt ştiinţe neutre, indiferente la progresul moravurilor sau la decadenţa lor, imparţiale între egoism şi virtute ; criminalitatea n’are întru nimic a se teme de ele. Tot aşa se va zice despre cunoştinţele tehnice, cărora se consacrează ceasuri numeroase în programe; studiile asupra mineralelor şi vegetalilor este un adevărat lux; cel mai tari din clasă ştiu chiar compoziţia chimică a florei şi a frunzei, sunt iniţiaţi chiar în teoremele mecanicei. Toate acestea sunt foarte fru- moase; orl-ce ştiinţă este bună în sine; orl-ce lărgeşte, orizontul gândirei este ceva scump. Nu am putea noi permite de a ne arăta părerea de rău că se umplu aproape toate oarele de clas cu probleme şi cu exerciţii cari ar putea uşor să fie reduse la proporţii mai mici, pentru ca să rămâie profesorului destul timp spre a vorbi cu şcolarii sai de altceva decât de cel mai mare divizor comun ? Nu numai că ştiinţa pură nu ucide egoismul, ci, în unele ocaziunî, ea îi procură acestuia mijloace de acţiune. In lupta pentru viaţă, omul neînvăţat, ignorantul, este din înainte condemnat; ştiinţa este o forţă; proiectele de omucidere găsesc în ştiinţă un ajutor; ea împrumută formulele sale «dinamitardului» care nu-i cere, ca Pitagora sau ca Platon, poezie a numerilor, ci o pîrghie pentru a dărîma starea socială. Cit despre burghezi, ştiinţa numerilor li serveşte a-şi împlea casseta lor, a-şi mărita fetele sau a-şi gospodări I feciorii. Nimic din toate acestea care să aibă raport cu moralitatea; şi cui i-ar plăcea paradoxa, ar reuşi , fără greutate să stabilească anar- I chia ştiinţifică a aritmeteceî, sau , cel puţin, individualismul şi egojismul ei; caritatea n-are nevoie să I ştie număra. Dar, se va zice, este istoria, este morala, ştiinţi într’adevăr edu- I cătoare. Adevărat, t isă istoria în învăţămîntul primar, este ea altceva de cit un exerciţiu de memorie ? Scopul seu principal, să o spunem I şi noi după d. Ravaisson «ar trebui să fie de a arăta că virtuţile sublime cu cari, unii ca Cor- 1 mille, au zugrăvit idealul, au fost reale, şi că mai pot fi »; că adevăraţii oameni mari sunt cei cari au avut sufletul destul de larg pentru a se îngriji de binele omenirei; că, a nu fi folositor nimărul este, mult mai puţin, după Descartes, de cit a nu preţui nimic; că eroii cei mal vrednici de ad- I miraţiune sunt cei cari au avut geniul carităţei. Istoria marilor civilizaţiuni, Atena, Roma, Franţa, este pentru a zice astfel, istoria milei, a bunătăţei, a frăţiei. Iată cea ce trebuia a face pe copil să simtă, avînd grijă de a le arăta gradele adevăratei glorii, de a-i învăţa să ştie cu cit poeţii, învăţaţii, literatorii, civilizatorii, sunt mai bine făcători de cit cu- I tari cuceritori, al căror renume face atîta sgomot. Oare aşa să fie ? Un şcolar se aprinde de entusiasm la auzul povestire! unor mari răsboaie şi el nu cunoaşte numele lui Descartes ! El nu ştie că Schiller în sărăcia lui este mai mare decît milionarul Rotschild, încunjurat de onoruri. (Va urma) , şi cancelarul de Caprivi a spus că nemulţumirile pe care antesemitismul le provoacă foloseşte socialiştilor şi că e un pericol de a ataca capitalurile jidoveşti. Dl. Foerster, antisemit, protestând contra atacurilor îndreptate asupra partidului cu care e aliat, spuse că antisemitismul nu e un fenomen trecător şi că el va dura cât timp vor trăi jidanii. Din străinătate Austro Ungaria. Discuţia lege! landwerhului a fost foarte vie în parlament şi generalul conte Welserheimb, ministrul apărărei naţionale şi a dat toată silinţa ca se justifice prelungirea duratei serviciului în landwehr invocând interesele superioare ale monarchiei. Deputatul croat Biankini a spus cu acea ocazie că atât Germania cât şi Italia cu toată tripla alianţă sunt un pericol pentru monarhie şi că regatul Bohemiei şi Croaţia se fie întărite foarte bine ca la nevoe se poată resista. Polonesul Poppowsky vorbi şi el, arătând de duşmana Europei pe Rusia. Ispania. Mareşalul Martinez Campos a început construirea portului Sidi- Guariach de la Melilla şi dacă Kabylil încearcă vre-o resistenţă atunci el e hotărât a lua toate măsurile pentru protejarea lucrărilor. Poliţia din Barcelona a descoperit documente nouă de ale anarhiştilor şi un adevărat centru al activităţei lor la Valadolid, unde deja au şi fost arestaţi o parte din şefii lor, Franţa. Ministerul format sub preşidenţia d-lui Casimir Périor s’a presentat camerei căreia i-a făcut o declaraţiune ce nu se deosebeşte mult de a fostului prim ministru Dupuy. Ea este contra revizuirei constituţiei, a impozitului asupra venitului şi a despărţirea bisericei de stat. Promite că va avea o conduită democratică, că va sprijini crearea unei case de retragere pentru lucrători şi va respinge utopiile socialiste. Italia. Criza din Italia, după cum prevăzusem, este una din cele mai grele. Diferite persoane chemate la Chinal, nu au vroit să se angajeze pentru formarea ministerului. Dl. Zanardelii singur pentru moment se părea că ar isbuti se’l combine, dar din convorbirile ce le avură cu d-nii Somino și Saracco resulta ivirea unor piedici. Totuşi opiniunea publică îl desemnă pe el şi se poate că în momentele în care scrim aceste linii se isbutească în tratările sale. Manifestul extremei stângi iscălit de vreo 30 deputaţi cere înlăturarea oricărui impozit, reducerea ministerelor, reducerea cheltuelelor budgetare ale ministerului de resboiu, scărderea listei civile şi în fine printre alte, urmarea unei politice care se fie expresia sentimentelor terci şi se armonizeze cu interesele economice ale ei. Bulgaria. O încercare de atentat asupra principelui Bulgariei, spun ziarele că s-a descoperit şi că atentatorul ar fi un oarecare Ivanov, fost locotenent şi care disertând cu trei ani în urmă fugise în Rusia. El a fost recunoscut de un fost camarad al său şi prins a mărturisit că scopul reîntoarcerei în Bulgaria ÎI este de a ucide pe principele Ferdinand, Germania. Discuţiunea asupra budgetului a dat loc in Reichstag une! ■levier! asupra chestiune! antisemit. Jefuitorii Asociaţiunea de exploatare cu pânea de toate zilele a populaţiuneî laşului, fraţii Schwartz—Guttmann—Clepper & Diamant, s’a îndurat a lasa un leu la sută de killo de făină, după ce a văzut concurenţa mare ce le face moara din Dorohoi, Zoller & Cnie, cami cu tot costul transportului şi al comisionului, a scăzut preţul aceleaşi calităţi de făînă cu 2 jum. lei la sută de killo. In contra acestei concurenţe însă asociaţiunea neruşinaţilor exploatatori s’a îngrădit de mult încă, căci a pus mâna direct şi indirect pe toate piţăriile din Iaşi, afară de acelea ale dor Papana-Alexandrescu şi Marcopol cărora cu toate acestea s’a pus se le facă cele mai mari neajunsuri şi se încearcă prin toate mijloacele a deschide alte pitării, alăturea cu el, spre a’e doborî. De altă parte, făina de Dorohoiu, cu tot preţul mai avantajos cu care se oferă pieţei ieşene, ea nu poate strebate acolea decât în prea puţină cantitate pentru cuvântul că chiar pitarii numiţi mai sus, sunt constrînşi de asociaţiunea miserabilă a nu cumpără de afară toată cantitatea de făină, ce le-ar trebui comerţului lor, şi aşa fiind lucrurile, de fapt voinţa exploatatorilor planează peste tot şi în tot. Ei bine, până când se va îngădui acest monopol în mâinele a câtorva streini, lipsiţi de orice simţ de omenie? Până când vom privi impasibili această hoţie îndrăsneaţă, această sfidare a opiniunei publice, revoltată de despoiarea ce o exercită fără nici un control asemenea asociaţiunî? Cât timp se mai îndure poporul, nu numai din Iaşi dar şi din toate oraşele ţerei, stoarcerea cumplită a lipitorilor de felul acestora, în ce priveşte chiar cu obiectele de prima necesitate pentru hrana lui ? Noi am fost cel dintâi cam din bună vreme, am dat alarma contra traficului neomenos ce se face cu pâinea şi am aratat că exploatatorii, pentru a suge bine şi sigur din măduva poporului, s’au îngrijit de mult încă se fie pe lângă morari şi pitari, acaparând rând pe rând toate pităriile oraşului. Cei de la comună însă s’au făcut că nu aud şi le-au dat autorisaţiunile cerute, fără nici un control ! ţi fară nici o prevedere despre sco