Ecoul Moldovei, 1893-1894 (Anul 3, nr. 1-51)

1893-07-22 / nr. 2

A­NUI. Ill No. 2. ABONAMENTUL Pe un an.................................................Lei noi 12 ) » 6 luni.................................................* » 6­­ Pentru străinatat, se adaugă portal. UN NUMER 25 HANI ZIAR SAPTAMÂNAL Redactor-proprietar: Em. Al. MANOLIU)( *** V Remiul în pagina III . REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA V • • • iv . )( IN STABILIMENTUL GRAFIC MIRON COSTIN“ STR. GOLIA No. 54. y JOI 22 IULIE 1893 ANUNCIUEI Inserţiuul şi reclame 1 leii linia Bani »0 * 20 Un procedeu meschin Se ştie că la concursurile ce s’au ţinut la începutul lunei curente, pentru ocuparea locurilor vacante de la ambele şcoli de fii de mili­tari din ţară, nu s-au prezentat un număr suficient de candidaţi, ast­fel că ministerul de resboiu a fost nevoit să publice un nou concurs pe ziua de 25 August, ca să se poată complecta locurile rămase. Pentru moment nu vom discută cauzele care conlucrează la înder­­părtarea tinerilor de şcolile mili­tare, îndepărtare ce o observăm a­­cuma de doi ani, e destul însă se ne spunem părerea în treacăt că pe deo parte e greutatea condiţiu­­nelor de admitere, iar pe de alta insuficienţa salarilor ce le capătă la eşirea din şcoala de ofiţeri, pen­tru întîmpinarea cheltuelelor la care sunt îndatoraţi, fie faţă cu armata, fie cu societatea şi trebuinţele tra­iului. Ceia ce ne preocupă însă astă­zî este disposiţiunea ministrului de resboiu de a se ţinea concursul publicat pentru ziua de 25 Au­gust, la Bucureşti. Această dispoziţie ne alarmează şi cu drept cuvent pentru că, în­tâii­ se denotă prin ea vecinica ur­mărire a centralizărei în contra că­reia ne plângem şi reclamăm ra­­zamaţî pe însă­şî Constituţia Cerei, care prevede descentralizarea cea mai largă posibilă, şi al doilea, pentru că se pune în evidenţă prin ea acel spirit de esclusivism în con­tra căruia luptăm de atâta timp, şi sub greutatea căruia suferim noi, aceştia din Moldova. De mai multe ori am dovedit că la Bucureşti se urmăreşte, în ce priveşte armata cu deosebire, escluderea pe cât se poate a ele­mentului moldovenesc, şi am adus exemple necontestate de modul de procedare pentru a se ajunge sco­pul acesta. Vorbind despre şcolile militare, am aratat cum se ţin concursurile şi cum comisiunele, foarte severe la Iaşi, devin mai blajine la Craiova şi foarte milos­tive cu concurenţii de la Bucureşti. Aceasta, şi greutăţile condiţiunelor de admitere au­ produs descurajare aşa felu­l, că Moldovenii mai că nu se mai prezintă la concurs—presu­punând că pentru marea lor ma­joritate se ţine cel de la şcoala militară din Iaşi,— şi prin urmare rămân aproape toate locurile dis­­­ponibile pentru candidaţii de din­­­colo de Milcov. Aceasta se întâmplă de câţi­va ani deja şi mulţumită sistemului draconic adoptat, vedem că urmază în mod statornic, cu regularitate , impusă care fără îndoială că va duce la realizarea în totul al sco­pului, de a face din gradele su­perioare ale armatei, un apanaj esclusiv al fiilor Valahiei. Se înţelege că aceasta noi nu o putem privi cu ochii buni şi nu putem admite ca şcolile militare să devie numai pentru Valahia pe­pinierele viitorilor apărători ai ţa­rei, după cum nu putem admite că dintre Moldoveni ar fi dispărut aptitudinea pentru cariera armelor. Dispoziţia ministrului de resbel, de a se ţinea concursul de la 25 August viitor în Bucureşti, după noi este aşa­dar resultatul planu­lui urmărit de atâta timp, în ce priveşte recrutarea gradelor în ar­mată căci, nu ne putem esplica alt­fel cn raţiunea care l’a făcut să fie o asemenea disposiţiune şi nu a preferat să remâe în limitele le­gei, lăsând ca concursul să se ţie în localităţile unde se află şcoalele, adică în Iaşi şi în Craiova. Ceia ce ne întăreşte convingerea că dis­posiţiunea aceasta este luată cu premeditare de a avantaja elemen-­­ tul muntenesc, în paguba celui de dincoace de Milcov şi chiar a Ol­tenilor întru cât-va, e şi faptul is- 1 bitor că de cistă-dată mai uşu-­­ rează condiţiunele de admitere, ceia ce de sigur va face ca nume­roasele locuri vacante să fie ocu­pate fără multă strădanie de can­didaţii din Valahia, fiind­că ai­ pu­tinţa de a se prezenta ca unii ce sunt în apropiere de Bucureşti. Ei bine, aceasta este numai o parte străvezie a adevăratului mum-­ tenisul, şi relevând-o nu găsim des­tule cuvinte pentru a înfura pro­cedeul meschin întrebuinţat de mi­nistru de resboiu, ca să închidă­­ uşile şcoalelor militare pentru fiii , Moldovenilor. Fapta aceasta luată în mod isolat, cum ni se prezintă, este de ajuns ca se dovedească egoismul fraţilor care tind pe de-o parte a concentra totul în Valahia, iar pe de alta a se folosi el de toate avantajele ce le dă statul. Ne facem datoria de a pune şi acest caz în evidenţă, cu toate că ştim pozitiv că batem toba la u­­rechea surdului, căci indolenţa mol­dovenească e mare, iar fraţii mun­teni sunt prea absorbiţi ca se mai ţie socoteală de dreptatea ce o a­vem, spunendu-le că merg din încălcare în încălcare­a tovărăşiei legate. Uiforma dinn Ziarul «Tribuna» din Sibiu, ne aduce ştirea ca consistorul me­tropolitan din Blaj, a achitat pe dl. dr. Lucaciu, de învinovăţirile pe baza cărora Episcopul seu îl destituisa din preoţie, ast-fel că dupa terminarea osindei va putea sa’sî ocupe parohia din ŞişeştL ★ ★ -¥■ Serbarea pe care Siovaciî o e- II un­­ase sa se ţie la Mosovţ, in zi­ua de 1 August st. n. in amintirea poetului lor Kollar, a fost oprita de guvernul unguresc sub cuvînt ca organizatorii au vrut se-i deie un «caracter internaţional slavic» trădând prin unele expresiunî in­tenţia agitare a naţionalităţilor la ura contra statului. * ★ ¥• Alegerile din Bulgaria era cu totul în favoarea guvernului. Mi­niştrii au eşit din urne cu un nu­măr foarte mare de voturi. Serbarea Steagurilor Se ştie ca la Conferinţa Româ­nilor de la Sibiu, autorităţile un­gare nu au vroit se permită afla­rea în sală a trei steaguri, care îm­preună reprezentau coloarele na­ţionale şi cel albastru, flamura ti­nerime! transilvănene, fu scos afară. Acest steag a fost dăruit apoi studenţilor universitari din Bucu­reşti. Fetele române din Sibiu dă­­ruiră steagul roş brodat de dân­­sele cu cuvintele totul pentru na­ţiune studenţilor universitari din Iaşi. Delegaţiunea Transilvană, în frunte cu d-nii Mangra şi Ruşii Şirianul veniră la Predeal unde aş­teptau deja delegaţiunile studenţi­lor ambelor universităţi, un numeros­­ public din capitală, Ploeşti şi Si­naia şi înaintând pe peron desfă­­­­şurară steagurile pe care le pre­dară tinerime­ universitară după următoarea cuvântare rostită cu e­­moţiune de dl. Lazăr Popovici stu­dent la Viena. I o dăm steagul albastru şi pe­­ cel roş, a­vend ferma convincţie că în curând ve veţi întoarce cu ele la noi, spre a pune şi culoa­rea ce ’l lipseşte, a face să fâl- I fâe şi în ţările subjugate drape- I Iul naţional ! Vorbiră preşedintele Ligei cul- I turale dl. V. A. Urechea, dl. I. C. Grădişteanu, dl. Băia­nu din par­tea studenţilor bucur­eşteni şi d-l Rîşcanu din partea studenţilor ieşeni. După această serbare care miş­­i că adânc sentimentele tuturor celor­­ cari asistau, urmă un banchet dat­­ în gara Predeal, şi în urmă ple- I carea delegaţiunilor. De peste munţi ! Ungurii ţin cu orî­ce preţ a se­­ arata aceea ce sunt, apăsători sal­­i­batic­­a neamurilor de sub coronă I Sf. Ştefan, cu toate desaprobările , ce le întîmpinară de pretutindeni pentru actele şi fără de legile ce le săvîrşiră la Şimlăi­, la Turda,­­ Arard etc. cu toate protestările u­­nanime a­le subjugaţilor în contra­­ barbariei cu care sunt trataţi în stat; ei nu vor se’şîîmple modera­­ţiune ci merg înainte pe calea a­­pucată, conduşi de şovinismul de care sunt stăpîniţî. Pe cînd la Sibiu se ţinea marea şi demna conferenţă a fraţilor no­ştri el spumegau de ură şi nerăb­dare ca se provoace noue scanda­luri şi în sfîrşit nu se mai putură reţinea şi dedură curs paternei prin noue scene de vandalism la Turda. Românii fruntaşî din acel oraş, care ai! luat parte la conferinţa de la Sibiu, ai! fost expuşi se’şî pear- 1 dă chiar viaţa, căci bandele ma­­r­ghiare înarmate cu topoare şi pie­­­­tre le atacară casele, sfărămîndu-le­­ tot ce aveau. Dl. Gheorghe Vlă­­­­duţ a fost pîndit la gară de ne­­­­mernicii bandiţi cu scop ca­se’l , sfîşie, dar din fericire fu vestit la­­ timp şi oprindu-se la o staţie scă

Next