Ecoul Moldovei, 1895-1896 (Anul 5, nr. 1-51)

1895-07-13 / nr. 1

localuri de şcoale rurale în judeţul nostru, trăgănânduse afacerea de vreo 13 ani, şi această prelungire ar fi continuat încă cine ştie cât timp, dacă cestiunea nu venea în desba­terea noului consiliu judeţan în sesi­unea extra­ordinară din luna Mai, cari a rezolvat’o­in câte­va minunte hotărând o dată pentru tot­dea­una că suma de 376,673 lei 28 bani, chel­tuită cu 21 localuri deja gata, e mo­destă şi în raport cu splendoarea aces­tor construcţii foarte minimă. A rămas clar ca celelalte 51 de localuri pro­ectate a se construi, să fie făcute în limitele cifrei de 403, 326 lei 72 bani — restul împrumutului de 780,000 lei făcut la casa de depuneri,—după noui planuri ce se vor face de arhitectul judeţului. Credem de prisos ori­ce aprecieri asupra acestui juvaer de vot eştt din crierii stâlpilor judeţului înfipţi la diriginrea acestei instituţiuni prin vroinţa marilor electori ai regimului Sava şi De­din. Informaţii din Starea sanitară în judeţul Iaşi, du­pă ştirile ce ni se dau, este bună, luată fiind în mod general. In comu­na Copou şi la Prisacani persistă încă tusa convulsivă, iar în comuna Şipotele au fost in cursul săptămâ­­nei din urmă zece cazuri de anghină difterică, din care numai unul mortal şi aceste din cauză că copilul atins de ea, în etate de 2 ani, avusă şi crup S’au făcu următoarele schimbări în corpul sanitar din acest judeţ: dl. Iţic Avram, jidov, a trecut ca m­e­die de la plasa Turia la plasa Copou, după a sa cerere, pentru a fi mai a­­proape de oraş unde’şi are clientela şi căria trebue se­­ deie precădere; dl. Th. C. Sulferin a fost numit ca agent sanitar vaccinator la plasa Turia ; şi dl. Petru Solomon a fost permutat de la plasa Copou la pla­sa Turia. "V . Ni se scrie dl Peatra N. că pă­­nă acuma foarte faulte persoane au trecut pe acolo spre Borsek, aşa că pe la jumătate de iulie se poate să se adune în acea staţiune balniară atâţa vizitatori cum de mulţi ani nu s'au văz­ut. Faţă cu numeroasele cereri de con­cediu ale militarilor, ministerul de resboi a dispus , ca în perioda din­tre I Iunie la 1 Septembre, să se a­­coarde concediu, însă se fie aranjate ast­fel ca serviciul se nu sufere. ~i\jzitorului definitiv dat­or C. Paraschivei - de la primă J’ude­­ ft ECOUL MOLDOVEI cesta foarte cercetat atât de vînză­­tori cât și de cumpărători. Au intrat în iarmaroc peste 4,500 capete de vite şi s-au vândut de la 6—1­ iulie inclusiv la 2,000 capete; preţurile au variat între 250—450 lei perechea. Cumpărătorii au fost cei mai mulţi din Valahia şi de peste Prut.­ ­ Sâmbătă dl. perceptor Sava Cali­man din Cotnar venind acasă a gă­sit lada de fer a percepţiei spartă şi din ea lipsă ca la 2000 lei. Cel mai vinovat e mai întăi la Primarul cari întrebuinţază străjării şi vătă­­jăiî la lucrările lui particulare şi nu lasă să face paza cuvenită la comună. De peste Munţi Unul dintre cei mai valoroşi fii ai neamului nostru de peste munţi, generalul Traian Doda, a încetat din viaţa la 4 a. c., în Caransebeş şi în­mormântarea a­­vu loc la 7 a. c. cu toate onoru­rile cuvenite rangului ce şi l’a câştigat, luptând ca militar in trei campanii mari, la 1848, 1866, şi 1870 şi urmat de regretele una­nime a­le tuturor Românilor, căci pentru binele lor a luptat dea­­seminea mult şi s’a consacrat, toată activitatea ca se îndulceas­că poziţiunea lor faţă cu guver­nul unguresc, atit în parlament unde fusesă trimis de grănicerii ce-i comandasă, cât şi ca simplu cetăţan, mai cu seamă de la re­tragerea sa din armată. Traian Doda n’a putut scapa nici el de vro­ia ungurească care­­ o loveşte pe ori ce Român de ini­mă şi talent; fiind in cameră ca reprezentant, ales dea doua oară în 1877, nu a putut se’şi stăpâ­nească indignaţiunea ce’i produsă atitudinea acelei camere contra Românilor şi o părăsi. La invi­tarea de a’şi depune mandatul ori a veni la desbaterile came­rei, el a respims: „Nu particip la „d­eliberaţiunele­­camerei, nici la „mandatul meu nu renunţ; casa „reprezentaţilor ţerei va decide „în cauză, dar, prin această deci­­­­si­une ea însuşi va face lumei «mărturia, că poporul român, pen­­­tru acum cel puţin, n’are loc „în cadrul constituţiunei Ungariei“ Esplicându-şi atitudinea aceas­ta apoi prin un apel câtre ale­gători, i­ se făcu proces de presă şi fu condamnat în 17 Sept. 1988 de Curtea din Arad la 2 ani de închisoare şi 1000 fiorini amendă In urma petiţiunei ce o adresă împăratului el fu grad­at şi ast­­fel nu numai Ungurii nu avură bu­curia de al vedea şi pe acest brav Român aruncat în închisorile lor din centru fură întrebuinţaţi la ham şi călărie de jidov, vnchil, vătăjei şi în fine de toţi servitorii cinstitului arendaş. Negreşit că aceasta este o îndrăs­­neală nem­ai­pomenită, dar ş-o pro­mite jidovul luster fiind că se bucură de protejarea administraţie. Şi fiind­că vorbim de administraţei vom observa că pănă acolo merge cu dragostea pentru jidani că oploşeşte pe o mulţime dintre dînşii în comu­na Cotnari şi care toţi fac comerţ pe sub mănă cu băuturile spirtoase. Nu mai departe decât de vre­o 2**3 sep­­tămâni în urmă a venit în comună un alt jidan, Iţic Şapsal, care a des­chis singur dugheană în faţa primă­riei, iar primarele îl autoriză pentru cuvintul că ar avea bilet de recoman­­daţie de la prefectul judeţulu­i, C Iancu Ventura. Apoi, chiar servitorii de prefrinţă se dau jidanilor, iar românii dacă perd rabdarea de a aştepta septă­­mâni ca primarul, dl. Ghiţă Antoniu, se le deie servitori şi-şi caut ei sin­guri, sunt daţi în judecată ca contra­venitori la legile a servitorului. Mai e de notat că la ratişul de la Cărjoaia, proprietarul dl. V. Vlădoia­­nu a pus crîşmar pe un jidan în înţe­legere după cât se afirmă cu admi­nistraţia locală. 30& Oef&suîî. Ni se comunică din Cotnari că a-­i'.'v • rendaşul moşiei Cepleniţa, jidovul ! Berman luster, a primit pe suhatul seu vite de a­le locuitorilor, bine în- SSfiih..i— Cu învoiala de ai se plăti atita âta pe timpul vârâtului de fie a de vită, oamenii ia plătit;, Wr-HEtt, cu care se intrebuin jj‘ păturile ce le avto fcaari, dl. C« % Institutul de alienaţi de la G( In mai multe rânduri am ara­­tat că Epitropia Ospit. Sft. Spi­ridon în înaltele sale combina­ţiuni, a găsit cu cale de a regula ca se strămute din Iaşi la T. O­­cnei ospiciul de alienaţi din Iaşi ca şi când nime altul n’ar mai avea vre-un drept asupra acelui institut,­ putând face ea tot cea ce­­ va­ plăcea. Alarma dată de noi în privi­rea aceasta, în interesul ştiinţei au pus în mişcare pe corpul me­dical de a protesta in contra unei asemenea urmări, şi acum se a­­şteaptă resultatul. Dar după noi nu este de ajuns numai atâta, trebue ca şi Primăria de Iaşi se protesteze energic întru acea­sta, şi chiar se intenteze proces, de va fi de nevoe, pentru nestră­­mutare: 1) pentru că acest institut este înfiinţat de timp imemorabil pentru Iaşi, astfel că Iaşii au un drept câştigat asupra lui, şi a­­cest drept nime nu-l poate ru­­pi, 2) că suma cu care con­tribue guvernul pentru ţinerea Institut, din venitul averilor foa­­ste a monast, închinate, ne­fiind suficientă, la ţinerea lui l a In­stitut..) contribue şi Epitropia cu o bună sumă din veniturile do­­naţiunilor ce au fost făcute de Iaşani înadins pentru suferinzii din Iaşi, şi mutânduse institut, de aicea, s’ar viola voinţa donato­rilor. In fine dacă unul din Epitropi, contrar chiar angajamentului luat prin espunerea bud. seu pe 1891 92 din cauză de răsbunare pentru că nici odată Iaşii, din motivele cunoscute, nu l’a avut în bunele sale graţii, în loc de a înfiinţa în Iaşi noul institut de alienaţi cu sumă afectată de guvern pen­tru aceasta, voeşte al înfiinţa la T. Ocnei, se’i fie de bine ! nu a­­re de cât se o facă, înse se ştie bine, că institutul ce deja există la Iaşi de timp imemoriali nu’l va putea muta de aicea, pentru al contopi cu cel de la T. Ocnei, în care d-lui voeşte a’şi muta reşedinţa. Schiţă istorică despre bisei­cista­ Mare din Roma 11, bi® la Rodeşti, cea de la R mnai­­ca Proorocului SanU­il Al­rişani, dimpreună cu ospita, Roman şi dindi­ocşal­ov. , Jurnalul Epitr. Casei Sft. Spiridi din Iaşi pentru închiderea pr­ovisoi, a unora din ospitalele dependinţe ; ea, şi pentru reducerea unui num­ de paturi de la altele. Anul 1858 luna Aprilie 22 sub­isc­­iţii Epitropi ai Casei ospitale­ din Monastirea Sft. Spiridon luat în privire că am­elnicile venituri acestei case au ajuns a nu fi înde­rulătoare spre acoperirea cheltuelei sale din două împrejurări, şi anuoa cea I că obiectele de îndestular­e s’­ scumpit din ani în an şi cea al 2-h că pe anii trecuţi pe lângă sigu­rile venituri s’au fost destinat pri budgetele acelor ani atât condeii rămăşiţilor ce figurează prin sătw cât şi dobînzile capitalurilor case ce sunt dace în împrumut, care sar după toate stăruinţele neputândusji împlini, au adus pe casă la treroe de a se împrumuta cu acelea sun­t spre continuarea cheltuelilor întins­e căci şi de s’ar împlini condeiul răă­măşiţilor, totuşi acelea cheltuindm într’un an, la al doilea an nu ma poate esista între venituri ; asemi­nea și dobînzile luându-se odată cu capetele, trebui capetele a se da în plata datoriilor casei, iar dobîn­zile continesc de a mai figura la venituri și prin urmare întru aco­perirea cheltuelilor Casa tot ar veni la măsura de a se împrumuta ; aşa­dar iscăliţii spre curmarea unui a­­seminea ne­ajuns şi spre a putea a­­duce venitul Casei în echilibru cu cheltuelele, găsesc de ne­apărată tre­buinţă ca pe viitor budg. să se alcătuea­­scă numai în mărginirea sigurilor veni­turi şi pănă la osebite închipuiri să se facă următoarele reducţiuni în chel­­tuele : Fiind că ospitalul din Herţa s’a supus administraţiei acestei Case de cătră repausata Logofeteasa Catinca* Ghica cu condiţiune de a se ţinea cu cât va erta venitul anual de 300ţţ dobânda capitol, de 3000 ţţ, hărăzit de repausata iar Epitropia pe nă­dejde că după testamentul repausa­­tei Cucoane Casandra Ghica, fiica repaus. Logofitese ar rămânea în aşa proprietate două părţi din moşia Her­ţa, au cheltuit la peste îndoit de­cât venitul lui, şi propusa nădejde după hotărîrea instanţiilor jude­cătoreşti a procesului purtat cu cli­­ronomii repausatei cucoane Casan­dra s'au nimicit, încât numai cu suma de 300 ţt, astăzi nu se mai poate ţi­nea zisul ospital, pentru că după ce nu are aşa încăpere şi se găseşte într’o proastă casă, ţinută cu chirie, apoi a ratata sumă, abia ajunge în plata lefei doctorului şi a medicamen­telor ; de aceia pomenitul ospital se regulează să se desfiinţeze de la Ilerţa ţînindu-se lucrător numai pănă la sfîrşitul lui iunie viitor; şi spre a nu conteni pomenirea repausatei Cucoane Cat. Ghica şi a neamurilor sale să se adaogă la ospit. din Botoşani a­­tîtea paturi câte se vor putea ţinea cu suma de 300 ţt, cu înscripţiunea numelui reposatei Cucoane. In privirea bisericei proorocului Samuil din Focşani ce se găseşte era- j pată şi hrentuită încât şi este oprită ,şi săvîrşirea dumnezeeştilor servicii, de aseminea şi bineaua ospital, din cu­prinsul ogrăzii acei biserici se află într’o desevârşită proastă stare, pre­cum şi retirăzile picate, încât în loc de vindecare pot se aducă bolna­vilor mai multă ne­sănătate ; iar du­­­­pă planurile şi devisele trimisă de locala epitropie se cere o colosală cheltuială pentru aducerea în bună­­­stare a tuturor acestora, după în­ j­gustele mijloace nu se pot ţinea şi ospitalul în lucrare, şi a se face şi , propusele îmbunătăţiri, se încuviin­­ţază ca de la sfîrşitul lui iunie şi se închidă vremelnic zisul ospital cu totul, lăsindu-se cu leafă numai se­cretarul în privirea administr­­arerei și a păstrărei înzăstrărei ospit., pre­­cum și a materialelor ce se vor a­­dunA și apoi cu suma menită spre m 1 (UrmarjtU * 1

Next