Ecoul Moldovei, 1898-1899 (Anul 8, nr. 1-102)
1898-07-09 / nr. 1
evreii, nu ajunge să lamureasca mutic, ci toată tema şi-o razanta pe părerea personală a unui înalt prelat „ca evreii să se boteze mai inteniu ,mai apoi să se prezinte ca crucea inspinare înaintea Corpurilor legiuitoare, ca ă-şi capete drepturile cetăţeneşti“. Noi nu punem nici un preţ pe zisele acelui prelat, ce-l invoacă autorul jidan, şi cu atâta mai puţin pe logica trasă de păr din articolul seu, căci azi la noi ca şi aiurea e constatat că jidanul tot jidan râmaâne, 11răpitor, viclean, esclusivist, intrigant, linguşitor, cu alte cuvinte nu-şi schimbă prin botez calităţile inerente rasei lui şi cari sunt diametral opuse celorlalte popoare de origină arbă. Dacă am admite după cum am mai spus şi altă dată, că într’o bună dimineaţă toţi jidanii din ţară sar boteza, şi cu botezul ar câştiga şi împământenirea, întru cât starea românilor s’ar îmbunătăţi ? Noii botezaţi ar înceta oare a face castă aparte, de a fi stat în stat, de a aduna prin toate mijloacele reprobabile averi colosale, de a se considera în sfîrşit ca genii speciale şi demni de a-şi păstra statutul lor personal? De sigur că nu, căci, chiar dacă ar dispărea religiunea, române poporul pe care atavismul îl face să se ţie de o parte de altul, ce nu-i de origină cu el; emane individul escepţional din masa totală a omenirei, ce se crede predestinat ca mi trăiască din munca şi viaţa altuia. Pentru noi nu e religia care ne-a alarmat in contra jidanilor şi ne-a hotărît de a duce campania înverşunată ce am întreprins-o, dar tendinţele lor periculoase neamului românesc, exploatarea întinsă pe calea morală şi materială, ce o exercitează în un chip ce denotă astăzi nu numai năzuinţa de a ne acapara bunurile, dar cu timpul a ne anihila ca naţiune; aceasta este cauza pentru care nioi le ţinem calea la cetăţenie şi pledăm pentru alungarea peste hotare a acelora cari, abuzând de ospitalitatea noastră, îşi permit a ne trata prin gazete şi întruniri de necivilizaţi, intoleranţi, persecutori, fiindcă ne îngrijim să punem stavilă năvălirei lor în masă şi pretenţiilor ce şi le făuresc asupra pământului românesc. -------„T O'"---------------- E C O U L M CI O V E t oată paserea pe limba ei piere Un ziar jidovăsc 7pur sange care nici iată, spre nenorocirea ţârei, nu a încetat a-şi varsa balele veninoase, asupra poporului român, calomniindu-l aşa !um numai in limbajul jidovăsc se poate calomnia, îşi permite a reflecta asupra itisemitismului şi zionismului, căutând ,a dovedi că mişcarea zionistă din ţară , efectul persecuţiunilor, sau cum zice însuşi naivul scrib de la acel ziar că ziitismul e rezultatul antisemitismului, lănd să se Înţeleagă prin aceasta că antisemitismul din ţară a creat o nouă eră i ? persecuţiuni contra evreilor, cari au I eut de efect mişcarea zionistă, căreia I ii toate acestea îi doreşte un viitor apropriat şi strălucit. Ei bine, invântatul şi obraznicul jidan u ngurel nu ştie ce vrea; atacă pe departe antisemitismul, ca fiind cauza zinismului şi pe de altă parte aprobă pe membrii nuşcarei ziouiste şi doreşte acestei mişcări un viitor apropiat şi strălucit. Mai departe vrând să dovedească viitorul acestei mişcări, spune că această mişcare fiind pornită numai de evreii sărăci, e evident că ea va ajunge la resultatele dorite—aici singur scribul îşi dă în cap, căci dacă această mişcare e efectul persecuţiunilor, de ce numai o parte din evrei o formează, adică numai cei sărăci ? Cei bogaţi nici nu vreau să audă de aşa ceva, căci nicăeri nu vor găsi un pâmînt mai productiv, care să le aducă o camătă atît de bogată. Aşadar majoritatea evreilor din ţară, bogaţii, neintrînd în această mişcare, dovedesc că nu intimpină nici o persecuţie. Dacă in adever, evreii ar fi persecutaţi, după cum constată jidanaşul nostru, ar trebui să fie toţi persecutaţi, nu numai cei sărăci, cari au format mişcarea zionistă. Bine voeşte a afla, erudiţiile sociolog, că cauza mişcărei zioniste, nu-i persecuţiunea indurată de evrei, căci sunt ţări unde această idee a încolţit odată chiar cu acordarea drepturilor politice evreilor, in acele ţări unde nici umbră de persecuţie nu poate fi, dacă persecuţie se mai poate numi îngrădirea unui popor de cotropirea unui alt popor lacom şi distrugător. Mişcarea zionistă, pe care unii jidani o plâng, şi alţii o fericesc, e o consecinţă naturală a cametei şi despoiarei jidoveşti; dacă egoismul personal al jidanului n’ar fi atit de selbatic, dacă idealul jidanului n’ar fi religiosul camăt, atunci n’ar fi remas o minoritate de jidani, cari să dorească redobîndirea pămîntului perdut pe care jidanii bogaţi nu-1 mai doresc, căci îl au in țara românească. Oricine poate înţelege dar cum jidanaşul cu argumentele lui departe de a a ne combate, ni-a întărit mai mult a?, firmăiile noastre. v toată paserea pe limba ei pierei. Resumat din discursul d-lui I. Codrescu (ţinut la Bârlad în ziua de 21 Iunie) Dl. Codrescu arată: Cum Galiţia, această provincie, alipită către Austria în urma impărţirei nenorocitei Polonii, este oprimată de specia de jidovi cea mai rea, cea mai îmbibată de doctrinele bigote şi anti-sociale ale Talmudului ; Cum vechea nobleţă, înglodată în datorii se făcuse instrument de sărăcire a poporului pentru a îndestula lăcomia Jidovului uzural, demonul ei tentator şi ruinător; Cum o asemene stare de lucruri a adus revoluţiunea agrară din 1846, care provocă groasnica năvălire de Jidovi în Moldova, unde se oploşiră, având cu ei ca complice, venatul regim al lui Mihaiu Sturzi . Cum populaţiunea rurală din Galiţia, abia scăpată de stăpânii de moşii prin desfiinţarea elăeiî, căzu sub exploatarea directă a jidanilor, cari având şi drepturi de cetăţeni o subjugă şi o jăfuesc chiar la umbra autorităţei exercitate de ei . Cum in aceste împrejurări popa polon Stolojecovski n’a avut de cât a se arăta ca apostol, venit spre a scăpa pe popor de această robie, pentru ca răscoala să se întindă în toată ţara prin jaf şi moarte în Jidani . Cum guvernul austriac se vede nevoit a lua măsuri extraordinare contra rescoalei şi că ar fi poate pentru el un mare bine emigrarea Jidovilor din Galiţia, ca mijloc de împuţinare a căuşelor, cari au provocat rescoala. Aici este marele pericol actual. Calea spre Moldova este bine cunoscută Jidovilor din Galiţia. O nouă invasiune este iminentă, dacă nu cumva ea a şi început deja. Trecând apoi la situaţiunea jidanilor din România, Dl. I. Codrescu o descrie în toate rasele ei precum şi caracterisarea ei de la 1860, data fundărei la Paris a Alianţei Israelite Universale care este „legătura între toţi Jidanii din toată lumea “ având înscrisă pe frontispiciul ei maxima talmudistă : „ Toţi Jidanii sunt solidari unul pentru altul“. Aceasta asociaţiune, îndată după fondarea ei, luă proporţiuni mari, aşa că Preşedintele ii Cremieux în 1865 zicea: „Noi mergem cu paşi mari. Alianţa este o adevărată putere... Când Jidovul se înalţă, el se înalţă bine, şi în darea de samă din anul 1866 el mai spunea, că „ea se întinde peste toate punturile globului“ iar la 1868 exclama cu trufie cât de iute mergem noi, fii ai lui Israil !... şi cu paşi de Giganţi !“ In adever cu paşi urieşi mergea în România această alianţă jidovască , începând cu două comitete în Iaşi şi în Bucureşti, la 1866 în buletinul ei oficial vedem, că avea 34 comitete de acţiune. Astăzi n'a rămas oraş sau orăşel în România, ba chiar şi prin sate comitetele şi agenţii Alianţei mişună pretutindeni. Fiecare comitet este în raport direct cu comitetul central din Paris. Aceste raporturi sunt foarte dese şi constituesc un spionaj perpetuu în România. In toate lucrările Alianţei resare ideea: „ Realizarea marei misiuni a lui Israil; 7reînviarea poporului ales, poporului lui D zeis. Ea internează ziare proprii pretutindeni şi caută a-şi introduce creaturele sale în ziaristica tuturor ţârilor. Dl. Codrescu citează exemple cum Alianţa lucrează în un chip sistematic de a ţine pe Jidovi ca corp distinct intre popoarele, în mijlocul cărora se află, şi cum unul dintre agenţii sâi cei mai importanţi, Armand Levy, prin ziarul „Israelitul român9,, ce se publica în Bucureşti, esplica cum înţeleg ei identificarea Jidovilor: „Vrea să zică aceasta, —zicea el,--că noi, Israeliţi, vom ajunge pănă acolo, încât să ne ucidem unul pe altul în luptele popoarelor? Tocmai din contra... dacă vom şti a conserva bine marele spirit al lui Israil“. El zice apoi că Jidanii între naţiuni trebue să fie precum era seminţia lui Levy între celelalte seminţii ale lui lui Israil: preoţii şi judecătorii popoarelor. La 1865 se esclamă Preşedintele Alianţei zicând : „şase milioane este cifra poporului lui D-zeu ! D-zeu este cu noi! Căile sale sunt nestrăbătute ! Să aşteptăm viitorul! In aşteptare însă, copil al aceluiaş D-zeu, să fim cu toţii uniţi“ ! Alianţa israelită merse cu aroganţa pănă a-şi lua un rol internaţional. Dl. Codrescu citează nota adresată guvernului de către consulii generali ai Franţei şi Angliei din Bucureşti, în care se spunea, că Evreii din Moldova s’au tinguit cătră Preşedintele Alianţei Israelite Universale din Paris contra circulărei ministerului de interne către prefecţi, relativ la cărciumarii de prin sate, tinguire, despre care Alianţa a referit guvernului francez. La această intervenţiune străină a râspuns ministrul român, M. Kogălniceanu, că „vede cu mîhnire, că Jidanii în loc de a se adresa la generositatea naţiunei române, ia dreptatea Domnului şi a Corpurilor legiuitoare ale statului, iarăşi recurg la intervenţiuni străine , că în România cestiunea Jidovilor nu este o cestiune religioasă ci o cestiune naţională şi totodată o cestiune economică, că în România Jidovii nu constituesc numai o comunitate religioasă deosebită, ci în toată puterea cuvîntului o naţionalitate străină de Români prin origine, prin limbă, prin port, prin moravuri şi prin sentimente. Că, guvernul şi naţiunea, avem tot dreptul şi datoria a ne îngriji de mersul acestei naţiuni străine ce este în mijlocul nostru şi care necontenit sporeşte prin imigrări din Galiţia şi Polonia, provincii vecine din vechea Polonie ; că miniştrii români ai unei ţâri cu regim constitutituţional, nu pot guverna decât conform cu voinţa naţiunei, că marea iritaţiune din partea populaţiunii române provine din grelele suferinţi şi din o legitimă îngrijire, căci este vocea unei naţiuni, ameninţate in naţionalitatea sa şi in interesele sale economice, şi nu este permis nici unui ministru român, de ori-ce partid ar fi, de a nu o asculta“. (Va urma). forţa „ecoului moldovei* ZNzCisteruirile ” ideilor lacovachi Stoianovici I Tmare la cartea lui Neofit călugărul t n franţa rea .Jidovilor* ). PARTEA A CINCEA (Unuare) Iar nu cum fac fanaticii noştri, care ne- atenitu desbrară poporul romăn. Şi când unul din ei se inbogăţeşte fuge încă cu ită averea in străinătate. Iar altă parte din mor aici la noi, ca cânii mâncaţi de păbichi, precum bancherul Moisi Idei Vecslei câţi alţi mulţi lăsăm in urma lor , de 5 sau 6 sute mii galbini, jigăniilor selitice ce comitu felurite nelegiuiri, fără a se folosi de la ei vre-un creştin, sau cel puţin statul romăn, ba din contra ei au adus sfărâmarea românilor in totul. Rugăm pe onorabilul public creştin să ne răspundă, că dacă un jidovu până la timpul de faţă au făcut vreun bine ţerei romăne , nu, nici cum, aice o declarăm in faţa lumei şi înaintea lui Dumnezeu, ba încă ei din contra prădănd neconteniţii poporul romăn, ba chiar şi pe Stat cu dobândlele lor cele mari, şi când ar fi numai atâta după un sistem ce l’au luatu ei mai alesu de la 1854 , defaimă ţara şi naţiunea romănă, aceasta vine numai din neglijenţa noastră. Aşa noi credem, că după probe ce dăm, am avea tot dreptul a defia pe oricine ar avea curajul a ne zice că nu sunt arătărila noastre adevărate , şi că bancherii jidovi din România ar avea caracterul de umanitate, şi că jidovii nu jefuesc ţara. Nu mai remăne la îndoială, că păcătui va trece pe jidovi, au să se deştepte romanii odată, şi au să facă cum au fâcutu italienii anjămirile toate oasele morţilor, desgropându pe rudă pe sămânţă, şi curăţim pământul cel sfăntu al României de spurcăciunea jidovască, şi să vedeţi atuncea nu numai că o să deie ei concursul Statului romăn, ce ei însuşi l'au ingloiatuiu datoriile cele mari ; dar încă au să facă şi stabilimente de binefacere. Pentru că ar fi şi legal jidovul se plătească pământul unde se îngroapă, foarte scuip, din cauza păcatului ce ei fac creştinilor, şi mai alesu dacă jidovul nu-şi va rescumpara păcătui prin bani, apoi merită ca oasele lui să se facă cenuşă prin focu şi dată in spulberarea vânturilor. Ca nici locul să nu fie spre pomenirea corpului celui infernal. In căt privesce atâta necazlu cu jidovii, nu mai remăne la îndoială, că numai noi suntem vinovaţi, pentru aceasta am ajuns victima lor. Căci ne uităm la ei ca nisce proşti, ce fac ei, şi ţipăm, răcnim, şi ei fac la averi, ba încă ’şi bătu jocu de noi ; ei, au găsit satu fără căni. Jidovul are şi altu obiceu, căt de bogatu aru fi elu, de o mie de ori pune pe Dumnezeu inainte; şi că tot e saracu, şi că tot nu-i ajunge, ca să încredinţăm pe onorabilul publici! creştini căt de avari sunt jidovii şi ce bogăţie au, arătăm aice la vale ce se petrece in mijlocul laşului. Sunt vreo câteva septămăni trecute. Când au fostu o nuntă a unui jidovu bogatu luându o fată cu zestre de 20 mii galbeni, la această nuntă erau toţi jidovii cei mai bogaţi aproape la o sută de familii; din întâmplare sau strecuraţii vre-o căţi va creştini prin multitudine ca să observe, anse in salonul acela, unde era jocul, sciţi ce au vâ- Zutu aceşti creştini, sau spârietu, toate muerile jidanilor erau inbracate in nişte toalete costisitoare de la cinci pănă la optu sute de I de galbeni. Si fiecare din aceste mueri aveau invaeruri preţioase, in valoare cel puţin la fiecare de la 20 mii galbeni in sus, ănsâ pe lângă toată acea multă bogăţie, acei creştini au fostu siliţi a fugi dintr’această case de putoarea usturoiului , fiindu că mai alesu, jidovii erau toţi beţi. Acum să ne uităm prin oglinda adevârului, şi să ne întrebăm de unde vine această bogăţie in mările jidovilor, Iată de unde sunt aceste scumpe odoare, erau odată podoaba româncelor şi cu incetu, incetu, jidovii le-au răpitu, ba încă luăndu-le casele şi moşiile ; vedeţi dar creştinilor unde stăm şi in ce tristă porţiune ne aflăm; acum este întrebarea, că dacă n’au drepţii creştinii a le face tot ce este imposibilu, să-i alunge, pentru că, căt stau jidovii intre noi cu atăta jefuesc mai tare, fiindcă, ei se vodu singuri că sunt vinovaţi in faptele cele mărşave, şi sunt siguri că n’au să fie multu timpu intre noi. Acum să venim şi la o simplă hoţie jidovască, pentru că de vor nu sta a descrie cătă lume au pângărit ei, este imposibilii, că probă este destul unul. (Va urma). I