Ecoul Moldovei, 1898-1899 (Anul 8, nr. 1-102)

1899-01-14 / nr. 54

* JOI 14 IASI .­ME 1899 ROM IN I A A ROMÎNILOR | | Apare n tunar de doue ori pe sept amână : Joia și Duminica | ABONAMENTUL Pe un an...................................Le! 1101 20­­­6 luni..................................„ » n Pentru stăinatate se adaugă portul. » » ♦ t Director-proprietar : EM­ AL MANOLIU. SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14 t'fae R tudrăgât străjuiî, MÎnca-l*ar inima cinic. Mînca-l-ar caia pustia, Si neamul nemernicia ANUNCIURI Rîndul în pagina III...............................Bani 50 » IV............................... „ 25 Inserţiunî şi reclame 1 leu linia. Un număr vechiu...............................Bani 50 In­­stiian­ţeire cu începere de la 1 Fevruar ziarul nostru va continua de a apărea tot de dou­â ori pe săptăm­ină, dar cu preţurile reduse, precum urmează : Sau a luat măsurile cuvenite pentru Inbunătăţirea şi curăţenia tiparului, cum şi pentru varietatea mater­iei ce o va cu­prinde ziarul. Pe la acostă dată nu se va mai tri­­m­­ite ziarul nimănui de­cât contra suiind pentru abonament, pe cel puţi­ni (6 luni Administraţia Pe au.........................15 Jeî Pe (­ luuT....................8 „ ii ii număr 15 bani. ZIAE UN MINIER 10 BANI (I lÈllll Cliff Sf llllllll1 Ca să-și poată cineva da samă de măsurile ce sunt de luat in potriva străinilor, cari înăduşă sborul liber al unui poj­or in propria sa u­ră, nu ajunge să fie, nici umanitarist, nici cosmopolit, şi dacă-i vorba, n ci chiar versat numai in ştiinţele abstracte, de­şi austea sunt indispensabile pen­tru a judeca despre lucruri şi despre raporturile ce le încheagă între sine. Să începem cu negoţul, sub toate formele sale multiple, de la crîşmele ce­­­lin sate, şi dela traficul ruşinos, cu jidanii in oraşe exercită cu carne de om, pară la cele mai de sus trepte neguţitoreşti, şi asigurăm d de ori­cine că va fi mai aspru de cât noi. Crîşmele hi sate să ţin de către ji­dani in despreţul legilor noastre. Săteanul este vîndut crîşmaruluî; lucrurile sale din casă le are puse amanet; creditul ce-î acordă jidanul il smorneşte a lua pe datorie; pasiunea de a bea este atât de încurajată, nn cit productele ce recoltează ţăranul sunt duse, rînd pe rînd, la crâşmă, când de către bărbat, când de către femee. Iar jidanul care stă in sat ca mind­ar, este un factor, o verigă, a an­ţuluî de jidani de prin oraşe. Va­­joane întregi de păpuşoi, de fasole, le grîu, orz, ovăz, hrişcă, secară, în­­carcă jidanii de la oraşe din hamba­­ul orindaridus. Apoî pînzăturî, sumeni, paseri, cari a fost luate pe nimic de la ţărani, ndestulează trebuinţele unei pusderii de jidani­ce care trăeşte prin târguri. De vine românul in piaţa oraşului a să-şi vîndă produsele sale, acolea jtalneşte încă de afară de barieră pe raficantul jidan, care îl ispiteşte şi is ispite­şte, zuruind mereu banii, şi ar­d preţurile cele mai mizerabile, ănă ce in fine românul cedează, de ce de nevoe, căci să nu c­­adă cineva că jidinii înţeleg alt­fel libertatea amerţului, de­cât luând pe român cu salt, dându-i brînci, şi la vîndut şi­­ cumpărat ; iar forţa publică însăm­­­nată cu paza oraşelor este in toată Moldova cumpărată de jidani, in­cât dacă s'ar duce cine­va la poliţie, i se spune că nu sunt oameni de ajuns pentru paza oraşului, sa se trimite un su­b-comisar la faţa lotului, care numai de cât se întoarce cu doi franci in buzunar, ca apanaj al anchetei făcute in favoarea jidanului ! Rog pe cetitor să nu creadă că a­­firm lucruri nedrepte, sau că aş e­­xagera, şi iau de martori pe orăşenii din Dorohoiu, botoşani, Folticeni, Bu­­cecea, Tîrgul-Frumos, Neamţ şi din toate cele­lalte oraşe ale Moldovei! In asemenea oraşe apoi, unde ro­­mânimea este foarte restrînsă in ra­port cu jidovimea, şi unde fie­care român are, de bine de rău, o căsuţă a sa, pe lingă care ocroteşte o pasere, două, iar boerimea, in care numărăm şi pe fun­ţionarii de toate gradele, necumpărând nimica de la ţăran, a­­cesta este lăsat la discreţia jidanilor, cari îl speculează, fără ca clasele de sus, române, să şi dea samă cum, în cât numai aşa se esplică pentru ce bietul ţăran este părăsit de toţi! In oraşele Moldovei ar fi chiar periculos ca cinne­va să întervie nu o ceartă dintre un jidan şi un român; căci pe când românul este singur, jidovimea sare toată in picioare la un semnal dat, şi încunjură pe ţăran şi pe cel care ar interveni, îl încarcă cu bat­jocuri, şi chiar poliţia este mistificată. lată cum fac jidanii comerţ , iată cât drept au ei la libertate in comerţ! La oraşele mari jidanii fac un comerţ, tot aşa de infam. Am nun­arat într’o capitală de judeţ 21 de crîşme jidoveşti pe o întindere de 70­0 de metri. Dar un trafic obicinuit la jidani este cel cu casele de prostituţie. Caute cine­va in toate oraşele României şi va găsi tot­deauna pe jidan îndelet­­nicindu-se cu acest frumos comerţ! Aş întreba pe cei cari susţin că ji­danii sunt demoralizaţi de secolele de apăsare, ce-i mai face azi a se ocupa cu asemenea lucru ? Un singur român i­u vei găsi in ţara noastră, cum şi in toate provinciile unde trăesc români, care să se pună in fruntea unei case de prostituţie ! !Şi romînii au suferit umiliri ; şi românii au fost victima nedreptăţilor de tot soiul ; şi românii îşi purtau odată cu ruşine numele lor, şi cu toate acestea, nici atunci, nici acum, nu se dedau la traficuri ruşinoase şi demo­ralizatoare ! Cea întâi măsură, care se imp­une este ca să se scoată jidanii de la sat°, conform cu legea care o avem deja. destina Israeli ia 1890 Un amic al nostru din Pi­tești ne trimite sub titlu acesta următorul articol, conceput in logo in urma interpelărei ce Dl. Dim. Pr. Sturza a adresat-o in Senat guvernului D-lui general Manu, și prin care pune in vază adevăratele măsuri de luat con­tra jidanilor din Moldova. Venind că chestia israelită s’a ri­dicat in Senat cu drept cuvînt ca chestiune naţională, şi ridicată atît de l­r. interpelator D. Sturza cît şi de Dl. General Manu, primul ministru la o înălţime, ca să zic aşa, mai mult teoretică şi oficială, m’am gîndit şi eu că aş putea emite opiriiunile mele personale, să luminez intru cît­va a­­ceastă chestiune, pentru cea mai mare parte dintre romînî, cari in adevăr îşi iubesc ţara, dar nu cunosc ma­nierele şi modul de viaţă al evreilor Este aici chestiunea mai mult de patriotism de cît de legislaţie. Legi avem bune, ordine de la centru se dau serioase şi cu discernă­mint, dar ce e de făcut, dacă ele nu se exe­cută, spre nenorocirea noastră, de cei in drept; căci, după cum foarte bine a zis Dl. Prim Ministru, s’au văzut funcţionari cari, ca să-şi facă un venit e­ctrobudgetar, iar consilii comunale atît de indulgente, în­cît lasă toate ordi­­nile şi legile să cadă in desuetudine. Să luăm pe evrei de la origina lor şi să-i studiem, nu din punct de ve­dere etnic şi religios, ci aşa cum se prezintă in viaţa socială. Nu facem chestiune religioasă după cum ei, ca să inducă lumea in eroare, pun tot-deauna cauza lor pe această temă, ori de cîte ori s’au luat măsuri restrictive in contra lor de statele in cari locuesc. Conrupţiunea şi făţărnicia, iată mij­loacele prin cari ei înving. Dacă ne vom aminti în ce stare socială se găsea această naţie pe timpul lui Moise şi Solomon, ori pe timpul lui Crist, şi pe timpul emigra­ţiei lor, imprăştiindu-se pe tot glo­bul, ne vom pute face o dreaptă idee de cea ce insamnă israelitul. Neam perfid, conrupător şi con­­rupt—Fuge tot­deauna de muncă grea şi obositoare a cîmpului ; negoţul este idealul seu, căci prin acest mod de ocupaţiune, ascuţindu-şi mintea in vicleşuguri, poate mai uşor înşela şi cîştiga mai mulţi bani ; mlădios, cînd e amen­iţat, tiran absolut, şi sîngeros cînd e stăpîn pe situaţie. Dar mă rătăcesc, scriu banalităţi, căci aceste sunt cunoscute de toată lumea, repetate in public, cărţi, ziare de atît­ea ori. Scopul meu este altul, scriind a­­ceste linii, scopul este să aduc esem­­ple reale văzute de mine. După resboiul din 1877—78 era ca minstru de interne prin anul 1881, mi se pare, ilustrul cetăţean şi de ne­feritoare memorie, C. A. Rosseri. Acesta dăduse ordine in senz­­ ci nici un străin să nu întreprindă .egaţ in comunele rurale şi obligasă pe prefecţi de a inspecta comunele rurale cu minuţiositate. Mă găseam in Moldova .Ordinile erau legale şi mai presus de toate patriotice , începuse să se inaugureze bine aceste măsuri. Mi-aduc aminte că, fiind într’o co­mună rurală, la Primărie venise su­­prefectul, un fost căpitan ia armată, care ducându se pe la debitele de bă­uturi spirtoase, ce le ştia că sunt ţinute de evrei, găsi cîte un român la teşghea, care susţinea că el e patro­nul , suprefectul înţelegînd manopera jidovească. Ind­ice proces verbal de închiderea eroinei şi dădu ordin să se gonească din sat evreul care lipsea in acel moment, dar care imediat se prezentă cu o scrisoare de la o per­soană influentă—proprietarul moşiei. După ce citi scrisoarea, văzui pe sub-prefect scoţind un oftat trist şi revoltător, i se scria că evreul e om al casei şi este rugat să-l treacă cu vederea. Mă duceam in 1878 la Stefăneşti, in Moldova de Sus; pe drum intîlnesc o trăsură eli­gantă trasă de 4 cai a­­vind in ea 2 persoane , întreb de nu­mele acelor persoane și mi se res­­punde că aimi e un proprietar, iar al doilea un evreu, om de afaceri al proprietarului, care nu poate face ni­mic fără acest evreu, nici agricultură, nici vinzarea productelor, nici inpru­­muturi de bani si altele pe cari, pentru respectul cetitorilor nu le mai înşir aici. In 1884 mă găsiam în Fălticeni; acest oraş e populat 2 părţi de evrei şi o parte de români. Se formase o societate de consu­maţie şi se deschise un magazin, zis universal, cu amploianţi români şi cu marfa de ori­ce gen pentru consuma­ţie. La formarea statutelor de chema­­să a adera cei mai bogaţi şi influenţi români din localitate, cari iscăliră şi primiră condiţiunile de constituire; concursul la început cam lipsea, până să se vulgarizeze această idee, pe urmă negustorii evrei, simţind pericolul ce-l ameninţă, prin linguşiri, conrupţiuni, calomnii şi alte mijloace oculte, influ­enţară ca curentul in favoarea acelei societăţi să slăbească. Intrat in conversaţie cu un jidan, acesta i-mi spuse, că marfa e proastă şi funcţionarii nu se poartă politicos cu clienţii. Şi am văzut chiar cu ochii, cum prefectul, cu ocazia unui bal oficial, a procurat toate articolele necesare de la evrei, ca şi cum n’ar fi existat, magazinul societatei de consum. Nu, Moldova e conruptă cu desă­vârşire de evrei, evreul a devenit in­dispensabil moldovanului, el e ca pi­perul în bucate, ori­ce măsuri admi­nistrative s’ar lua, evreul tot va subsista in Moldova. Luaţi pe evreii din Moldo.,, -fi a­­tunci românul de acolo nu va şti ce să facă, fiind-că i s’a luat al doilea eu al seu. Să spună reprezentanţii naţiunei din Moldova, dacă nu sunt ade­varete colo ce le spun eu. Funcţionarul n’are ce face căci, cum se scoală dă cu na­

Next