Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)

1899-08-05 / nr. 9

ECOUL MOIOVEI Şcoala şi educaţia Am citit la cîte*va rîndurî oare care^reflecţiî critice in ziare din capitală asupra „tendinţelor déjà se da tinerime! *) educaţie sentimental şi religioasă“. Ne privesc şi pe noi acestEt critici* de aceea£ 'tindem a ne preciza punctul de vedere. Nu-i vorbă, ncî nu am cerut niciodată ca şcoala să dea tinerime!ţi educaţie «sentimentală», ptUITru că aşa ceva e Absurd. Am insistat însă, ca şcoala să nu exagereze partea ştiinţifică a menîrpfei, să nu şi resolve aceasta menire in formule matematice, să nu dea numai instrucţie, ci să se ocupe rauiaies de trecerea tinerime!. Educaţia- viea • mi se făce, -mi au poala facu di cît cînd şcoala şi tamnina caută deopotrivă a influenţa viaţa sufletească a copilului, deşteptînd astfel in tinerime sentimentele bile ale iubirei de neam, cucernicie religioasă în faţa nepătrunsului univers, sentimente de moralitate şi toate virtuţile care fac pe omul întreg....................in,rez iiinian Sunt.Tieapnrtttvm societea mwwtră, mai ales in presă, ciţiva scriitori şi mulţi scribeuţi cari nu gaaesc că este trebuinţă de o asemenea educaţie, oameni cari au oroare de o concentrare religioasă şi cari nu se simţesc siguri, decît cînd ateismul îşi poate face treburile. La noi, mai ales redactoraşii ovroî, de pe la ziare caută a combate educaţia morală şi religioasă. Pricepem calculul. El porneşte din considaraţia că emanciparea evreimei nu se va putea face cît timp naţiunile creştine ţin la religiunea lor. De aci urmează, in logică deducţie, ca această credinţă religioasă să fie subminată, ca astfel deosebirile «de naţionalitate şi de confesiune» să dispară şi «umanitatea» să iasă biruitoare. Sub acoperămînitul umanităţii, evreii şi creştinii sunt egali şi problema e resolvită, antisemitismul este redus la neputinţă. • .. . ! . Această politică a avut un moment oarecare succes in Germania, in Franţa, in Austria. Dar acest succes a fost aparent pentru că resultase din o superpunere de sofisme. Dar ovreimea însăş cu ce s’a ales ? Cu o potenţată ură din partea populaţiunilor creştine. In Ungaria, unde ovreii nu au izbutit in aceiaş măsură a ridiculiza educaţia morală şi religioasă ca in celelalte ţărî, ei sunt mai toleraţi da cît orî unde. In definitiv, toate sforţările lor sunt ridicole şi neputincioase şi ele nu pot avea decit cel mult resultatul de a agiţa mai mult patimile creştinilor in contra lor. Şi la noî agitatorii «intelectuali» al ideilor materialiste, ateiste şi socialiste sunt mai ales tinerii ovrei care cred că cu chipul acesta deja face propagandă cînd deschisă cînd aivansă, în contra aşezămintelor noastre naţionale, fac un bine rassei lor. Din fericire, oamenii noştri hotărîtori şi serioşi nu se orientează după ideile acestor scriitori, ci după trebuinţele reale ale populaţiunei. Aceasta însă ţine la legea sa străbună, la limba sa, la idei morale şi virtuţi cetăţeneşti şi omeneşti. In acest sens trebue să înrîurească educaţia publică şi cea din familie, iar cunoştinţele enciclopedice nu pot avea, în şcoalele secundare, alt rost decît a întregi educaţiunea, a-i da o bază solidă, căci nici un om cu mintea rinduită nu poate cere, ca şcoala secondară să dea oameni «învăţaţi». Aceasta e menirea universităţilor, a şcoalelor politechnice, etc. Da, să obicinuita pe copil să fie religioşi in concepţia înaltă şi largă a acestui cuvînt, să fie pătrunşî de o sfintă evlavie in faţa Dumnezeului nevăzut şi neînchipuit careta creat aceasta lume y vom avea o temelie largă şi trainică pentru morala noastră şi undere^L» idealitate^pentru*,.Intele publiqe. Şcoala materialistă poate toii de vorbe, sofisti Lștientin sateiria lor stupidă fi r&utălesfundat între® unmviertoate problemTM mlaștina mor . Nu acesta jj stre nationale' at, cire, 1 urarea spiritelor semidocte cari își fac convingerile filosofice din foiletoane de gazetă și au obrăznicia a, hiAt *iă1 fiătăd » fik jofc* tocmai ideile cele mai înalte din ordinea morală a‘ ÎuÂmP \Slr Kd^V&rât semiizftte) SdeTpe o&r* Juhiul ^labe parte au le înțeleg, parte le zeflemi*e*c. inuițatoul nqdemn. Dar vom reveni .Asaptar’ACfcstajAhestiji, {Liga ■ Română) 1 :T/ t ' ] g 1 Basarab Mmla Ae la.. . \ * n 'oala de psatorie Un jidan cu numele Brii a deschis in Podul Roş o fabrică de ţăsătorie intitulata „ Fabrica de ţesătorie Naţională“. Jidanul pentru ii’şi face ghişeftul a luat deocamdată in fabrica sa pe toate absolventele de la şcoala de ţăsătorie a d-luiMironescu, iar pe lingă dîuaele a mai pus și vre-o 20 de eleve jidauce. De sigur că Brii după ce va vedea pe elevele jidauce deprinse la lucru de cătră românce, va concedia imediat pe acestea. i .* * Ar fi de dorit ca mai întăi comuna să intervie pentru ca aceste absolvente să fie asigurate ca lucrătoare in fabrica deschisă de Brii, pe un timp mai îndelungat, iar din numărul elevelor, să-i impue prin autorizaţie ca să fie jumătate românce. Acest jidan s’a adresat şi la şcoala de meserie din Tăuteşti, ca să fie pe absolventele de acolo tot in fabrica sa. Directorul şcoalei aceleia a respuns că copilele sunt orfane şi că îi sunt date de minister in şcoală şi prin urmare lui să se adreseze. Cum vedem jidanul Brii vreă să se folosască de cunoştinţe acestor copiile şi dar cu care este că autorităţile in drept să se intereseze ce feliu şi cum ele sunt angajate in fabrică,să nu fie expuse la cine ştie ce tratamente rele, iar după ce elevele jidauce vor fi in stare să lucreze singure, să nu fie apoi isgonite făcend loc altor jidauce, pe când romîncile să rămâe pe drumuri fără existenţă. Nu e vorbă că cel mai bun lucru, pentru un inceput serios al industriei ţăsetoriei in ţară, guvernul ar trebui să iee măsuri serioase de îngrădire a absolventelor de pe la şcolile de ţesetorii, care mai toate sunt orfane: WM dn * cala să le procure instrumentele şi materialul necesar spre a lucra pentru instituţiile statului , prin aceasta ele s’ar avea existenţa asian?ratăsşi statul s’ar procipra şi deţin o parte din materiale ca : pînzeturi, flanele etc. Revista Externă La arLQolul noatm ^penviţtjm neam întrebat care din puterile lumei civilisate ne va mântui de năruinţa puhoiului jidgiresc şi dă urmnările ei dizolvante . . . p Cum am aratat, persoana lui Dreyfus şia neamului seu de jidan nu drămălijeşte un miligragi ia cumpăna politică a Europei ; ca ucelta însă de intrigă perfidă nu se poate găsi intre toate naţiunile globului dorit capul jidovesc, cum se laţuda ei insuşi ; şi negreşit, cînd o putere n’are curajul se infrunte făţiş pa alta şi siguranţa dea o învinge cu armele, acea putere va recurge şi la mijloace insidioase. Infrîngerea Spaniei de cătră o* putere Anglo Saxonă, datorită mai mult lipsei de cohesions a naţiei latine injurul, catolicismului, de cît valoarea personal militară a StatelorUnite (dovadă avem că insulile rîvnite de ele sunt departe de a fi cuceriteÿ, avintul luat de Anglia probabil in secret unită cu Statele Unite faţă cu Franţa in chestiunea Fachodei, şi uneltirile ei in toate posesiunile importante a Franţiei precum: Algeria Sudanul, şi Madagascarul, nesocotinţa puterei germane de către Pre-şedintele Statelor Unite in chestiunea de la Apia (insulile Samoa); pretenţiunea Angliei de a lega prin un drum de fier posesiunile ei de la Cap cu posesiunile ei de la Suez ; intenţiunile manifestate de ambele puteri anglosaxone de-aşi mări considerabil efectivul armate! teritoriale in vederea ocupaţiune!şi altor posesiuni spaniole şi chiar franceze ; sprijinul ce-şi dau acele puteri pentru a iuti alpina progresele Rusiei in China şi chiar încercările Italiei şi de la sine a Franţei in ndo-China, toate aceste progrese maritime şi comerciale, au aratat că dacă Germania cu Prusia in capul ei s’au căpătuit cu Alsacia şi Lorena, tot atîta de intistată de jidani ca şi Polonia şi România, şi cu cele 5 miliarde, de care au profitat tot jidani! imprumutători! veşnic!a guvernelor ambiţioase, in realitate însă resbelul din 1870 au profitat rasei anglo-saxone, Angliei mai cu seamă cu a căruia marină va ţine in loc progresele marftime ale Prusiei pe cită vreme va fi desbinată in interesele ei poline cu marinari! italieni mari va pu ascajpio3 lef||.nirlo-Saxon și austriaci rminia se terea mar. De aceia ce VAUdĂ toate iniei dl a le folosi de ale Frjmţei , împoajoritâjii a opiniei Fhmcifzilor, care nu uită nici de cum Alsacia și Lorena, nu descurajează pe împăratul german; necesitatea politicăv ijifjifjtpj ttotok se apăra făţiş de acesta, elementul cel mai periculos pentru Franța, inamicul intrat deja în cetate in urma armatelor'g^ririafic'h^ 1870, am numit jidani!, nația laşă care e tot-dea- Unii în serviciul celui mai tare, l!ifatâ a sfâşia orice pradă ci i se dă,!ț dar și aci tare mi e teamă, d 'cu tot guvernul piuţin patriot impus de lamurirea germană in capul Franţei, cu toate precauţiunilie ce va lua ‘aclest guvern devotat intereselor streitte; pentru a înădnşi adevărul, totu^ ăt ceăta vaiisBucni sau cfiăr la cdrtea de jur! de la Rouihes sa î. id cas de achitarea trădătorului Jorévfu^* in faţa rudicare! patrioţilor indignaţ! a Franţei. Guvernul Franţei e destul de îngrijit cu toatăapasarea^-ua-'asupra şefilor armate!, şi mai cp seamă din caijsâ fac«»tef apăsări streine, călătoria ministrului Eduqsrilor externe, neînlăturabilul Delcasferda Béiÿin şi la sf. Petersburg, e unul din cele mai manifeste simptomne cum că oamenii de stat din acele capitale sânt foarte ingrijiţi de v.revelaţiunile ce pot eşi din^ acel proces ? relativ la uneltirile streine făurite prin trădătorul Dreyfus şi sindicatul jidovesc. Starea actuală a Franţei proporţional vorbind ne aduce aminte de poziţia Moldovei şi Valahiei de odinioară ; guvernele de atuncea nu se menţineau decât cu sprijinul puterei vecine, Turcia sau Austria , cu deosebire că un loc ca intrigile şi criniile politice se fie datorite fanarioţilor, sunt astâ zi datorite in Franţa jidanilor, fariseilor modern!. Avem ferma convincţiune că spiritul deş- teptăre! ce circulă din ce in ce mai mult in Franţa incontri năzuinţei jidoveşti, va fi destul de puternic pentru a sdrobi pentru totdeauna capul hidrei jidoveşti. România e departe de a avea resursele budgetare şi de energie patriotică pe care le posedă încă Franţa ; şi dacă din starea de iobăgie a unei mari puteri ca, Turcia, am putut să ne emancipăm cu arme, noi Romînia, ce nu putea face o ţara de prima ordine acum incă 30 ani in urmă. • i . dino to î iu jilih) I A. Etoffi 59-------------------•■§ 3 _______FOIȚA „ECOULUI MOLDOVEI________ CANIANISME de V. SAghinescu SERIA IV Citeva canianisme din același volum de versuri, pe calupul vocabuleric ScUneni , in fruntea cărora, nedomoritul autor—zice : „ Explicaţiunea cuvintelor Moliciunile pale lotu. Cit do apt e autorul şi’n partea vocabularică, s'ar pute conchide numai din propoziţia-i subliniată aci; dar de pildă, definiţiuni : Iratiri (batir), chiar, cuanunte ’). Dar batir—pe romlDeşte nu însamnă chiar— ci macar, cel puţin: batir aici; (acest tormen—batir ^e şi nume de om), bâtături, piața din fata unei crime ta (ara, locul unde ce joacii la scrimetob. Insă, (pe lingă locul arde stau vitele la popas—vara), se numesc bătături şi umflăturile cartilagenoase la degetele picioarelor din cauza încălțemintelor strimte, precum și la mînă—din cauza minerului uneltei—la lucru. Ca si IIC A. batistă de lină. Ba și de matasă: proistolului i-a dat—la imormîntare—casuncii de matasă. Cicoare, buruiană, face flori frumoase. Da, decîte cicoarea e plantă medicinală—floarea ei, şi trebue spuse ş’aceasta, de cătră învăţatul cărturar..... Apoi cicoarea are şi cintecu!—atribuit lucrătorului leneş—la cînop, prăsitorului, secerătorului etc., care rămîne in urmă de cirdi—cu postata, rămîne codaş . Frunză verde de cicoare, clă dir, coadă măi putoare. Ciulini, buruiană. Numai că, acc*“**, buruia- Le şi ghimpi afurisiţi, ea se numeşte şi hobdeci, pe lingă că nu e de anine esplicaţia ciuliniii apoi ea nici e buruiana—căci buruiana n’are ghimpi, aşa ştie Rominul—fie sau nu cărturar, d-le Canianu. * . . Mărgean, neologism. E grozav de neolog autorul ! Sigur c’a studiat şi fundul mărilor, dar nu dă nici o defenire mărgeanului. Mîîljolâ, murdărie. Numai un ramdăritor al definiţiunilor in ale locsicografiei poate zice ca d-l Conianu. Se recomanda d-lul ca ştie şi de-ale ţesutului, cum ştiu şi Şamanii: uralA, bătătura pînzeî rAşchitor, mosor şi hade-de ; dar mînjală o muruiala făcută din tărîţe de grîu şi urzică moartă—ierte puţin cu apă şi niţică grăsime, cu care se unge natra—sau urzala la ţesut pînză; ţ se ştie scopul pentru ce). Suman, surtuc, palton. De ce adecă nu si lalbar, talis ? Săîneniî încaltea definesc, în leoaicele lor,: SUCinan cojoc, şi vice-versa cAciulA pălărie ditţ blană de berbece, pociaci pofti şi tot aşa grozeveniî.^Dar, cînd Rominul turbează, la cîmpii, nu s’apucă de făcut dicţionare şi poezii.... Ziri, rază de lumină. Nu—de loc zarea e un punct luminos, o stea ; pe cînd raza e o fâşie sau întindere luminoasă irdiele soarelui . Şi doar toţi aceşti—la fel—cărturari evrei, ca mulţi alţi cari ne vor pica la rind ca caricaturile lor acrise in limba românilor, îşi zic, în prefeţele opurilor lor, am îmbunătăţit fi infrumuferat literatura rominească. Acuma se cuvine să facem o comparaţie între limba poetică romtnenscă a d-lui Canianu, cu limba turcească în gura danciului ; drept aceia, s’aducem un eczemplu cu malin strinsă legătură. (Va urma) ’ I J . T F jl\l i r+ : 4 I IJ i * J IJ kJ i J tv/. J). Adecă şi esplicaţia pe franţuzeşte, şi incă cu oful gurii în frunte (?), şi nu s’a întrebat—poetul—de Marin Şăineanu..... .