Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)
1899-07-22 / nr. 5
ANUL IX No. 5 UN NUMER 15 BANI JOI 22 IULIE ISI 9 I ROMÎNIA A ROMÎNILOR 1 Organ al partidului naţionalist Apare de două ori pe săptămănă : Joia și Duminica ABONAMENTUL Pe un an . I, 6 luni . .............................an 8 Pentru străinătate se adaugă portul. Director-proprietar : EM. AL. MANOLIU. SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14 * * * I Cin« a iudraţi străjuiT, Mimu-i-ar inima finii, Mînca-i-ari*««» pustia, Si neamul neuternicia ANINCIUHI Rîndul în pagina III............................Bani 50 IV............................ „ 25 Inserţiunî şi reclame 1 leu linia. Un număr vechiu............................Bani 50 I* ai SE ill! ! Dacă legea care interzice e- treilor debitarea băuturilor spirtoase prin comunele rurale, e orge, care cu mult timp încă de 11 punerea ei in vigoare, se impunea pentru ţara noastră, ca o necesitate politică naţională, spitul ei avea de principiu punerea avanului ignorant şi nepăsător la adapostul înşelăciune! evreului Korn. Legiuitorul de pe atunci însăau a uitat, sau din alte considerente, care nu ne interesează, a lăsat însă posibilitatea oploşirei pdanilor prin comunele rurale, exercitând meserii şi negustorii, ori sunt tot atât de mare pacoste pentru nenorocitul nostru muncior de pământ. Dacă ţaranul nostru a scapat, de unele locuri, de rachiul otrăvit , de transacţiunile diferite cu bîşmarii jidani, cari să-l iee şi cel din urmă grăunte de popuşoiii lin coşer ; n’a scapat însă prin această lege, de jidovul, care, nicâerî, calanoin’a găsit un popor agricol atât de uşor de despocat prin felurite manopere. Ast-felin legea poliţiei rurale lasă la facultatea consiliului comunal de a admite stabilirea evreului in comunele rurale; de aici uşor se poate înţelege, cum un jidan, căruia un ghişeft mănos îi impune de a sta într’o comună rurală, va încerca şi de sigur va reuşi a conrupe prin bani şi alte , mijloace, pe primar şi pe ceilalţi consilieri pentru a-i permite sta-bilirea in comună. Odată aşezat in comună, dacă nu reuşeşte a deschide o crîşmă , pe numele unui român, apoi se dedă la negustoria cu diferite obiecte necesare căsniciei şi ajunge cam la acelaş ghişeft ca şi cu debitarea alcoolului. Şi prin exercitarea acestui comerţ, el poate întrona camăta şi înşela pe ţaran pentru a-i lua tot avutul şi mai ales obiectele alimentare de prima necesitate. Legea poliţiei rurale nu numai,ca trebue reformată in scopul de ,a se ridica competinţa consiliului comunal de a avea facultatea in privinţa tolerărei jidanilor in comunele rurale, dar chiar abrogată şi înlocuită cu o lege care se interzică cu desăvârşire oploşirea jidanilor pe la ţară. Prin aceasta consiliile comunale rurale ar scapa de mistificările prin care cad in curse, unele, mai puţin scrupuloase faţă cu jidanii, de ingerenţele suprefecţilor şi a prefecţilor ce au legături cu jidanii, ori de poroncile acestora când fii lui Iuda îi au in mână cu gheşefturi sevârşite. Ce sunt arendaşii, contabilii, vichilii, feciorii jidani, dacă nu crâşmarul jidan de altădată, cari înşală şi despoae pe bietul ţaran de toată munca lui ? In Rusia jidanii sunt cu desăvîrşire isgoniţi de prin comunele rurale, acolo sub nici un feliu de comerţ sau profesiune nu sunt suferiţi şi astfel in ţaranul rus pe lângă monopolul alcoolului, mai are fericirea de a fi scapat şi de lepra jidovească, care să-i sugă cea din urmă picătură de sînge. La noi ţaranul angajat la munca moşiei arendaşului jidan este mai întâi furat de acesta, fiind angajat aproape pe nimic şi chiar acel nimic de multe ori îi este rapit, fără ca justiţia noastră să fie in stare vreodatâ să-i dee dreptate ; el e înşelat apoi de comptabil care îl încarcă la socoteală , de vnchil şi de fecior cari nu-i consideră munca in adevarata ei valoare. Iată dar că legea care interzice evreilor comerţul cu băuturi spirtoase, la ţară, deşi este, cele mai de multe ori calcată in picioare, totuşi chiar respectată, ea nu poate să pue in practică principiul de la care a plecat. Se impune clar o lege care să interzică cu desăvârşire stabilirea evreilor prin comunele rurale, nefiindu-le permis a exercita nici un soiu de comerţ sau profesiune. Numai astfel in am putea pune pe ţaranul român la adăpostul speculaţiunilor nelegiuite din partea jidanilor, urmărit după lege, totuşi inprejurarea că dl. Dumitru Dumitraşcu, alegător colegiului I-iu de Cameră şi Senat, aflasă de noua negustorie a jupînului şi scandalizat de aroganţa lui, a pus condiţiuni administraţiei, cu ocazia alegerilor, că va vota pentru guvern, numai jidanul să fie expulzat din comuna Fălciu. Candidaţii radicali cerură prefectului îndeplinirea cererei Dlui Dumitraşcu ca să nu li se înstrăineze votul, chit ca pe urmă să se dreagă lucrurile tot in favoarea jidanului. Venind chestia la consiliu comunal, acesta după ce mai întăi dădu făina indărăpt jidanului, in loc de a fi confiscată conform legei, votă apoi in unanimitate, după poronca ce i s’a fost dat, expulzarea lui, bazat fiind pe purtarea din trecut şi multele contravenţiuni ce le mai făptuisă. Jidanul Sumăr Moscovici se gîndi că cine altul poate să’l scape dacă nu c. c. Alecu Bădărău, care a jurat pe tablele lui Moisa protecţie şi ajutor jidanilor, cum şi respect şi supunere guvernului ocult instituit in România de „Alianţa Israelită Universală“ , şi după ce Moscovici îşi procură acte că e om cinstit de la locuitorii din comunele Bozieni, Fălciu şi Bogdăneşti, acte semnate sub imperiul ameninţărilor, căci toţi acei locuitori sunt vînduţi de datori jidanului prin feliu de feliu de speculaţii neomeneşti din parte-i, plecă la Iaşi să se pue sub aripa lui Bădărău. Acesta cum îi fu prezentat de Eihencatz îşi spusă păsul, numără 2000 lei, după care apoi Bădărău hotărî când să plece la Bucuresci pentru a anula decisiunea de expulzare a consiliului comunal din Fălciu. In adevăr, jidanul nu aşteptă mult scaparea lui, căci Bădărău plecă îndată la Bucuresci şi făcu prin consiliul de miniştri să se anuleze votul luat de consiliul comunal al tîrgului Fălciu, iar jidanul să se întoarcă îndărăt ca să’şi urmeze gheşefturile, în ciuda celor câţiva cetăţeni ce au norocirea de a nu fi în buzunarul lui, dar mai ales a d-lui Dumitru Dumitraşcu care ş’a dat votul să’l vadă odată isgonit pe jidan şi tot cu el a rămas ! Iată cum scapă jidanii de toate măsurile ce legea le dictează contra pungăşiilor ce fac, când se găsesc Bădărăi ca să li să pună la dispoziţie. Din ale lui Bădarău Să află in tîrgul Fălciu un jidan cu numele Sumăr Moscovici care e un contrabandist vestit in acel loc ; pe lingă o mulţime alte contravenţiuni, acum in urmă a fost gîbuit tocmai pe cînd introducea in oraş o cantitate destul de mare de făină ; cu toate că jidanul e în legătură, după cît să spune, cu unii din administraţie şi prin urmare sigur de a nu fi Socialiştii.... Naţionalişti Aşa zişii socialişti din România, a căror număr se ridică la vre-o mie din care 900 jidani, turci etc. iar restul mai bine de 60 Copii mic şi leneşi din gimnazii, in ultimul congres au decis ca partidul lor să se intituleze Socialisto-Democrato- Naţional Desigur că Nădejde, Braunstein, Steinerman, Rubenstein, etc. văzînd pericolul cel mare de care ie ameninţat marele partid socialist prin creşterea considerabilă a curentului sănătos naţionalist din România şi văzind că sătenii au început a fi luminaţi de naţionalişti şi nu le mai dau gologanul pentru Lumea nouă, Brutăria Cooperativă alte brutarii de acest sonn, care formau un adevarat isvor şi nesfirsit pentru Şefi, au recurs la această inşălăciune intitulîndu-se naţionalişti, ei care sunt lepădăturile societăţei şi a căror număr ie format de toţi jidanii şi veneticii păcătoşi. Ba mai mult decât atîta, junele şi parfumatul socialist Diamandy, a avut îndrăzneala să afirme în ultimele alegeri din Bârlad că şi D-sa de naţionalist, şi D-sa ie contra pericolului jidovesc. Dar pentru a nu ne opri mult asupra acestui personaj, ţinem să dăm publicităţii următoarelor rînduri dintr’o moţiune votată la 28 Septembrie 1895 la aşa zisul club socialist din Iaşi, moţiune făurită de D-nui Diamandy, Chinezii, Teodor şi alţi chinezi cu perciuni, cu ocazia escluderei unor membri jidani, cari scoseseră la Iaşi un ziar socialist „Lumina“ . „ Considerînd că tactica pe naţionalităţi preconizată de aceşti „domni, tactică născocită de altfel „Pentru a împana cu principii şi teorii o dizidenţă pricinuită cu totul „din alte motive.—ie in Contrazi„cere cu principiul luptei de „clase, baza doctrinei socialiste etc. Apoi noi ce spunem, dacă nu că chestia naţionala nare ce căuta lai D-lor, că sunt străini cu totul de inima şi durerile poporului roman, că sunt lipsiţi cu totul de sentimentul iubirei de tieam şi patrie . Aşa că naţionalismul D-lor ie o şărlătănie jidovească pentru a mai putea smulge gologanii sătenilor pentru brutării şi altele de soiul acesta, cu care să se desfăteze şefii prin berăriele şi tavernele jidoveşti. încă o dată o spunem că sunt nişte şarlatani ordinari, căci ce-l interesează pe un Steilerman, pe un Mihai Văleanu alias Max Vexter, pe Glebrter, pe Gaigher şi pe alţi perciunaţi, chestia naţională. Ei sunt capabili de tot, numai şi numai spre a le fi accesibilă calea exploatărei săteanului nostru, care azi nu vede in aceşti miserabili de cât nişte şarlatani de teapa lui Zdrelea, Mărunţeii, Cimpoieru, Pipa etc. Aşa dar, intr’o parte exploratorii şi şarlatanii ordinari ai poporului Român. Phenol —---------------—rrru^wU-«»' T —rw ■-----------------0 scuză candidă Ziarul „Opinia“ de la 18 a. c. în revista sa întitulată Ingerinţa alegătorilor, amintindu-se fără îndoială de