Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)
1899-10-14 / nr. 23
JÍ0...23 LS siatmis jiA.M KOMIM A A KOMÎMLOIt f M -, ............ 1 ABONAMENTUL Pe on an..................................Le| nol 10 . 6 laui • .......................................5 Pentru străinătate se adaugă portul. Organ al partidului naţionalist Apare in fiecare Joc lirector-pctrrietar. EM. AI. MANOLIU. SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACȚIA Sl ADMINISTRAȚIA La Tipografia M. P. FCPCVlCl str. Alexandri No. 14 JUI HOUoMHUITTWTr Omno ft îndrăcit strifuiT, Maua-1-ur iniina yum, Miucft-1-nr cn a jActla, SI inamul iiPinormeia. * 2JC. iSXUnb KTESCV. ANINClKl au!50 OK. Rîndul în pagina 111........................ IV................... Inserţiuni şi reclame 1 leu linia. Un număr vechiu........................Pani 50 Si Ilin Iii Succesele politice pentru înegarea neamului şi ridicarea lui, la nivelul in care sa găseşte astazi, a făcut pe bărbaţii noştri de stat sa neglijeze partea esenţială : avîntarea comerţului şi industriei, care sunt baza puternica pe care sa razama întregul edificiu ce sau înalţat prin o munca titanica de la 1859 încoace. Aceasta cauză, unita cu nepregătirea îndestulătoare şi aversiunea ce e in singele poporului nostru pentru aseminea ocupaţiuni, care produc adevarata bogăţie şi înflorire a unei ţârei, au uşurat nâzuinţile jidanilor ca sa se strecoare pe aceste cai şi sa devie rrîsTirşite aparii pe întreaga situaţie economica a ţărei. Astazi Romania e un stat care să bucură de oarecare stima in Europa, a înaintat binişor pe calea civilizaţiei, dar endiferentismul poporului pentru comerţ şi industrie, isolarea in care a trăit şi trăeşte el, faţă de aceste două ramuri de activitate, cari produc avuţia particulară şi-i asigură viiorul, a avut ca efect desastros slăbirea caracterului, perderea increderei in propriile lui forţe si in aptitudinea de a recâştiga terenul in o lupta de emancipare economica. Curentul nenorocit spre funcţiuni a creat nesiguranţa pe ziua de mâni, a slăbit calităţile frumoase ale românului , de neatîrnare, corectitudine, devotament şi sinceritate , o clasa întreagă a societăţeinoastre, îşi are existenţa de la buna voinţa celor ce deţin frînele guvernului ţarei. Fără îndoială că din o aşa situaţie deplorabila nu putem scapa de cât prin o sforţare eroica, avînd ca ţinta comerţul şi industria, câtră care să se indrumeze spiritile, înboldite in aceasta direcţiune de oamenii tot atât de energici, tot atît de luminaţi şi iubitori de neam, ca şi cei cari au făcut unitatea statului romi ş i-au creat independenţa şi l-a» înalţat politiceşte aşa de sus, faţa de ceia ce era. Pentru o aseminea opera de ingenerare însă trebue sa conlucreze, ca şi înainte de 1859, întreaga societate romaneasca, conscientă de perico-lul in care să găseşte, cu elementul cel mai pervers şi tenace în acelaş timp, pe care Ta lasat sa se strecoare in sinul ei. Trebuesc formate asociaţiuni pentru încurajarea romînilor sa inbrăţişeze comerţul şi industriile, ca astfeliu să ajungă cu timpul ei stâpâni pe aceste ramuri rodnice in foloase şi care va înlătura ca prin farmec starea bolnăvicioasă a societăţei noastre de noi , trebuesc legi ocrotitoare, prin ajutorul cărora sa se ţie calea jidanilor, ce mişună şi congresează întregul nostru corp social, dar toate acestea cu atâta tact şi cu aşa măsura, că aceşti duşmani nici să ştie şi nici să aibâ motive de a se plînge că se caută ai lovi in interesul ingradirei neamului romanesc.—In ceea ce priveşte asociaţiunile, faţă cu organizaţia puternica ce o au jidanii şi talentul mare de a distruge piedicile ce stau in calea intereselor lor de rasa şi inbogăţire, nu trebuesc vestite cu surle şi cu dobe , să-i avem ca pilda pe dînşii, care numera in fiecare oraş din Romania câte 10—15— 20 de societăţi chiar, cu diferite mijloace de acţiune, dar toate pornite din acelaş scop şi iu un acord perfect, de la Dorohoi pănâ la Craiova, nu urmăresc de cât, după acapararea economica a ţârei, sa dea asalt şi la cetăţenie. Sa luăm pildă de la modul cum au lucrat jidanii prin asociaţiunile lor, secret şi încet, dar sigur, de a îngenuncheat deja pe cei mai mulţi dintre marii proprietari ai Moldovei şi cum au ajuns deplin stăpâni ai comerţului şi industriei acestei părţi a ţarei. La ce folos e să se trimbite desrobirea economica a Romînilor, când prin însuşi faptul acesta jidanii devin atenţi şi strîngîndu-şi rîndurile îşi încordează mai mult puterile, de care să sfarmă orice acţiune serioasă din parte-ne? Cuminte e să-î avem pururea in ochi şi sa nu ne conducem decit cum să conduc ci , adică să facem mai multă treaba decît vorba; cuminte e ca in fiecare oraș.. ..e stringa in cercuri oamenii de bine, cari să îngrijesc selios de viitorul acestei ţări, şi prin mijloace practice sa caute a deştepta in român dragostea şi interesul de un train independent prin comerţ şi meserii ; cuminte e ca aseminea cercuri ori asociaţiuni sâ vie, ca şi cum nu s’ar şti de unde şi cum, in ajutorul românilor ce au pornit un comerţ oarecare sau câ se îndeletnicesc cu vre-o meserie, fie prin mijloace băneşti deschidere de credite şi apoi pe faţa prin încurajarea de a le fi clienţi. In adevăr, societăţile ar fi unicul mijloc de îndrumare a comerţului şi industriilor româneşti, prin mâni româneşti, după cum avem exemplul celor din Transilvania, cari luptă cu un succes strălucit contra comercianţilor jidani şi unguri de acolo. Dar la noi spiritile sunt abătute, descurajate şi dominate de o totală lipsa de încredere şi dar socieţile noastre ar avea de luptat, pentru a face să dispară mai întâi aceste râie ca apoi sâ’şi poată realiza scopul cu şansa de isbîndâ. Pentru formarea de societăţi noi, am luptat şi luptăm , de cât convingerea noastră e că, ele din cauza mediului in care ne aflăm, mediu curat jidovesc şi jidovit, trebuesc să fie secrete, după cum sunt şi ale jidanilor. Numai astfel in acţiunea lor va putea da roadele ce dorim pentru emanciparea noastră economică; numai astfel nu s’ar paraliza acţiunea distrugătoare a jidanilor cari, prin înşălăciune şi tărîre au isbutit sâ puc mâna pe aceste ramuri de viaţă şi înflorire, care dacă erau pe mâni romîneşti, astazi nu am asista la tristul spectacol ce ni’l prezintă cea mai mare parte oraşelor şi tîrgurilor din ţară, nucît rominul să se întrebe sîngur: de nu cumva e străin in ţara lui ? Calea ferată Iaşi— Noua Suliţă—Cernăuţi Este lucru elementar, şi o ştiu aceasta şi copiii din şcoalele primare că capitala şi oraşele cele mari ale unei ţeri, când este vorba de creare de căi de comunicaţiune precum: şosele, căi ferate, etc. niciodată nu se asă la o parte, nu se lasă isolate, ci se caută cu tot dinadinsul ca acele cuise să pună în cea mai directă şi mai scurtă comunicaţiune, nu numai cu toate cele alte oraşe mari, dar şi cu străinătatea pentru a se desvolta astfel prosperitatea lor. Aceasta este atît de adevarat, că chiar din cea mai mare vechime la Romani, stăpânii hunei, ajunsesă ca proverb zicerea : că toate drumurile duc la Jonnay cea ce vra se zică că Roma fiind capitala lumei întregi, Romanii avusesă grija şi simţise nevoea de a pune capitala lor în comunicaţiune directă cu toate lăturile marelui imperiu şi cu ţerile vecine.—Şi tot acest adevăr şi tot această nevoe lea avut in vedere şi vechii Moldoveni, când făcând din Iaşii capitala ţerii au căutat ai pune in comunicaţiune directă, nu numai aproape cu toate oraşele, începând de la Galaţi, frontăria sudică a ţeriî despre Constantinopol şi despre Orient şi trecând prin Tecuciu, Bîrlad, Vaslui, Botoşani, Dorohoi, Mamorniţa, Cernăuţi şi Sinatin, atuncea frontarie nordică a ţeriî, ajungea a fi în comunicaţiune cu oraşele cele mari ae Poloniei, Leopoli (Lemberg), Cracovia şi mai departe cu tot Apusul. Dar din nenorocire a venit un timp de restriştie pentru Moldova şi în special pentru Iaşi, capitala ei, adusă aceasta de o mulţime de prinţi, prinţişori, duci, ele, din aristocraţi germani, care mai de care mai flămînd şi mai tehnit de-al de Ratibor, Ures, tata Anton, tata Ambron şi de feluriţi alţi, toţi care s’au năpustit asupra ţeriî ca o potae de lupi, şi ajutaţi de o altă potae de lupi flămânzi din ţară au inceput a o sfăşiea sub pretext de concesiuni pentru construcţiuni de căi ferate, sau mai bine zis de căi furate , şi după ce au obţinut câte 270,000 lei de kilometru, a 7*1* °le procente, cea ce face un procent enorm de mai bine de 20,000 lei kilometru, nu s’a mulţumit numai cu atita, ce au uneltit de a li se admite traseul cel mai fără greutăţi. Şi care era acest traseu în Moldova? desigur acel care începând de la Burdujeni pe valea Siretiului, urma această vale, netedă şi plină de balast până la Galaţi şi pe care nu era nici o dificultate de teren, necerândus© altă lucrare decât tăerea a două şanţuri paralele şi împetrirea terasementului cu petriş scos din înseşi acele şanţuri şi din terenurile de alăturea cu ele , de nişte bojdeuce de gări şi de nişte coşureţe de cantoane, toate acoperite cu carton smolit, deşi condiţiunea era ca toate lurările se fie de aceaşi calitate ca cele de clasa intăi din Prusia, cunoscute ca superioare și pentru care la noi cu napuste dacă s’a cheltuit 70/100 lei, una cu alta, adică că se plătească un procent de mai bine de 20,000 lei anual pentru un capital care nu întrece 70,000 lei kilometru, după cum aceasta o constată lucrările posterioare făcute în regie cu mult mai superioare.—Nu voi mai vorbi de manoperile frauduloase la care au dat loc în urmă această concesiune, sau mai bine zis această hoţie şi cu care s’au mai şterpelit câteva milioane din ţara. Alegându-se, precum am aratat, şi pentru motivele ce-am aratat, ca traseu principal să fie pe valea Siretului, tatural că Iașii au ramas de o parte ca și cel de pe urmă sat la o depărtare de 75 kilometri de linia principală.