Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)

1899-11-25 / nr. 29

ROMÂNIA A ROMÎNILOR ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONALIST -AFILRE IN FIE­CA­RE JOB ARO­AM ILMIL­­e un an........................................Lei noi 10 6 luni......................................................5 Ti 77 Pentru străinătate se adaugă portul Director-proprietar : EM. AL MANOLIU SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA La Tipografia „ strada Sofia Ro. 42 Cine a Îndrăgit străinii, Minca-i-ar inima cinil. Munca-i-ar casa pustia, Si neamul nemernicia. Axrxcitiu II. E.HIXESCr. Hindu 1 In pagina III.........................Bani 50 « « IV.......................... « 25 Inserţiuni şi reclame­­ lea linia Un număr vechii­....................Bani 50 Din cauza schimbării Tipogra­­fei din ziarul sil iasă mai curat, întru m­ulţum­irea cetitorilor, p lin forţă majoră am amînat apa­­rţiunea lui de Joi 25 pe astăzi imbătă 27. Celelalte numere vor apărea re­­şulat in fie­care Joe. laşul p­oat­­e jn­ail Când in ziua de 16 Mai, popu­laţia româna a laşului, in frunte cu­­studenţimea naţionalista striga : jos jidanii! hăbăucii şi blocbulaţii stă­pâniţi de interese personale şi vinduţî aurului jidovesc repetat­ pe la toate respintinele, şi prin toate berăriile şi cafenelele , că acest strigăt nu poate avea nici un rost in mişcarea anti­semită din România, doar nu ne gu­­vernează jidanii , iar pe studenţii na­ţionalişti îi calificau de copii cari au imi­tat câte­va formule din La Lib­re Pa­role. Au trecut câte­va luni de atunci şi astâ­zi strigătul de jos jidanii a a­­jums să ţie pe buzele ori­cărui cetă­ţean al Iaşului. Cine ne guvernează astă­zi in Iaşi dacă nu jidanii ! Primarul Bădărău, omul care pentru 5 lei se ceartă in sala palatului de Justiţie cu toţi pun­gaşii şi lepădăturile societăţii, cu toţi declasaţii şi beţivii, cari fac pe sam­sarii şi secretarii de avocaţi, nu face nici un pas fără să consulte pe se­cretarul său intim, camatarul Aih­in­­ Crttz. Cine vrea să capete o slujbă, trebue să se adreseze numai­de­cât lui Aihincatz, ori jidancei lui Kogăl­­niceanu, preşedintele clubului conser­vator, care dacă n’a isbutit să fie primar al Iaşului, a convenit însă cu Bădărău, că ori­ce cerere a Mascotei lui să fie îndeplinită. Prefectul de poliţie în înţelegere cu cel de judeţ emite o ordonanţă prin care, toate cârciumile să fie în­chise de la oara 12 de noapte , câr­­ciumarul Moise Zingher, din strada Băncoi, prin intervenţia jidancei lui Kogălniceanu, obţine permisiunea de a ţine deschis cârciuma toată noap­tea, pentru ca să despoie lumea in chipul cel mai neruşinat, căci ştie că nu toate părţile e închis şi consuma­torul e nevoit să plătească cât i se cere. Prin intervenţia lui Bădărău, stu­denţii medicinişti evrei au fost scu­tiţi de taxe, cea ce a făcut ca şi doctoranzii evrei din Bucureşti să fugă la Iaşi pentru aşi trece doctoratele, ştiind că la Iaşi sunt scutiţi de taxe. Prin jidovitul şi lacomul de bani Bădărău, prin jidanca Rubla, tiitoa­­rea lui Kogălniceanu, jidanii au a­­juns la Iaşi a­tot-puternici, au ajuns să ne guverneze. Iată d-lor socialişti de ce la 16 Mai­, ca şi astă­zi, românii din Iaşi au strigat şi strigă jos jidanii ! Iată cum a ajuns vechea căpitală a Moldovei să fie dată pradă lăcomiei jidoveşti şi jidovite de pretutindene. Jidanii strigă astă­zi pretutindeni că ei stăpânesc laşul, cea ce vor ei numai de cât se pune in practică. In faţa unei ast­felin de ruşinoasă stare de lucruri mai poate rămăne nepăsitoare populaţia română a Iaşu­lui ? Ai încercat d-le Bădărău, să înă­duşi ori­ce mişcare antijidovească in Iaşi, dar ăl aprins’o şi mai mult! Cea ce ai văzut şi simţit la 16 Maiu, nu e nimic, faţă cu cea ce vei vedea şi simţi de acum înainte. Tulburările de la 16 Maiu au fost provocate de jidani ; va veni însă o zi când acele tulburări vor fi mai grozave și mai înfiorătoare, acele însă vor fi opera guvernului conservator, care a dat lașului ca guvernatori : un jidovit escroc si o jidanca ba-Caik­a. Rumulus Diogh­enirfi Emigrarea jidanilor (Urmare) . In No. 28 al ziarului închiind partea pri­vitoare la ţerile prin care jidanii au tot primblat pe naivi, făcîndu’l să creadă c’au ales pe una din ele pentru a emigra In masă şi dintre care cea din urmă era Ar­menia Turcească, credeam că vor poposi acolo macar cit­va timp şi ast­fel îmi vor da şi mie puţin ragaz ca se mă mai resuflu. Dar nu ! căci vrednici! urmaşi a lui Ahaz­­verus, au pornit repede şi de acolo, s’au oprit tocmai la insula Cuba din Antile, şi aceasta se înţelege au­ efectuat’o fără să’l coaste vre-o osteneală sail vre-o cheltuială, ca pretutindeni pe unde au cutrierat pînă acum cu gîndul. Sunt dar nevoit, aşa obosit se mă iau iarăşi după dinşii, şi acolo să puiu în evi­denţă şi această minciună, precum am pus şi pe ecele de prin­derile pe unde au preum­blat pînă acum pe naivi. Ei neaşteptînd macar să le vie vre­un respuns de pe la trimişii lor, au şi început a respindi minciuni că Americanii le­tal invoit a emigra în masă în insula Cuba, ră­pită in anul trecut de la Spanioli, închipu­­indu’şi că au­ să se mal găsească naivi, cari să creadă şi această nouă minciună şi se zică : ia se-i lăsăm in pace să ne mai stoar­că, căci vedeţi că el de bună voea lor vor se emigreze În masă în ţara oamenilor Cu­ban!—ce atrăgătoare numire pentru jidani ! —Perd Insă aceştia din din vedere că Cuba are o climă ucigătoare pentru Europei, că de­şi ea este o ţară avută, totuşi­ avuţia ei consistă în cea mai mare parte în zahar de trestie şi în tutun (tutun de Havana mai ales) dar că amîndouă aceste articole nu se pot obţinea de­cit cu o crincenă muncii, la care jidanii măcar să moară de foame nu se pot deda ; că emigrarea lor în masă pentru cultura pămintului este şi ea o minciună ; şi apoi nici nu este de crezut că Americanii cari au smuls, Cuba de la Spanioli cu atilea sacrificii. Înadins ca se o esploateze el pe comptul lor, au se o facă peşcheş jidanilor ca se o stoarcă a­­ceştia. Iar dacă este ca se emigreze acolo în scop de esploatare pur şi simplu, ştiindu-se că Cuba are o întindere de 118,830 kilom, patraţî, cu o populaţiune de 1,700,000 lo­cuitori, ştiindu-se că pentru fie­care jidan trebue cel puţin 10 lucrători, care se mun­cească voiniceşte pentru ca se-i îmbuibeze macar în parte, toată emigrarea de care se face atîta svon ca să se liniştească lumea speriată de rapacitatea jidovească, se va reduce la cel mult 170,000 de jidani, din tot puhoiul enorm de mai bine de 0,000,000 de bandiţi numai în Europa. Şi ce uşurare oare a capatat lumea prin aceasta? Mă aştept că am să fiu silit să revin în curînd, caci urmaşii lui Ahazverus au se o apuce la sănătoasa şi de aicea în altă parte pînă la sfirşitul veacurilor, şi cit vor mai fi oa­meni naivi ca se’l creadă. încheind acest punct, trecem la punctul al patrule din premisă, adică la persecuţiunea religioasă de care se plînge în mod făţarnic jidovi­­mea. Şi iată ce zicem întru aceasta : ca să se poata plinge cine­va de persecuţiune re­ligioasă, trebue ne­aparat ca el mai întăi se aibă o religiune stabilită se înţelege pe principii filosofice de toleranţă, de o per­fectă moralitate, de dogme recunoscute ca adevăruri, etc. Dar au oar­e jidanii o asemi­­nea religiune care trebue să fie respectată de cele alte popoare ? Să vedem , acum 3000 ani aproximativ, Moisi pe care jida­nii îl dau ca alpii, dar a căruia rasă şi ori­­g­nă este foarte contestată şi contestabilă, isgonit fi­­i­nd şi el din Egipet dinpreună cu toţi jidanii, cu a cărora protecţiune ajuns pu­ternic, o condusă el, în timpul pribegirei lor de 40 de ani prin peninsula sinaică de la Nordul mării Roşii, unde îl ghemuise Filis­­tienil in pustiu, ş’au pus in gînd se refor­meze apucăturile cele rele şi boţeşti a­le jidanilor, pentru care fusese isgoniţi din Egipet; şi aşa plagiind cele ce învaţasă şi el de la cele alte popoare, vieţuitoare în Egipet, au conceput cele zece precepte, cunoscute sub numele de zece porunci, ve­nite de la D-zeu, şi despre care nu se poate zice că nu cuprind in­ele multe prin­cipii de o morală filosofică incontestabilă, precum este acea de „a nu face altuia ceea ce nu ţi place ţie11 altele. Aceste precepte pe care Moisi le-au im­pus jidanilor că venind de adreptul de la însuşi D zeu, le-au admis vrând ne­vrând pentru cit­va timp, şi mai ales pe cit a trăit Moisi, care avea o mare autoritate asupra lor, dar tot făcând din când în cînd şi câte o escapadă, precum acea cu în­chinarea in lipsa lui Moisi, la viţelul făcut din aurul turat de el dela Egipteul (vedeţi că şi cu 3600 ani în urmă tot la aur se închinau ei ca şi acum) cu revolta in contra lui Moisi că nu le procură ceapă pentru mîncare, de­şi după însuşi spusele lor el ii hrănea cu mână şi cu prepeliţe fripte gata, şi alte mâncări de felul acestora. Dar se înţelege de la sine că jidanii înă­­răviţi în cele mai negri, mai criminale şi mai perverse apucături nu puteau să se supună şi se adopte asemenea mari pre­cepte, care le impunea spiritul de toleranţă, de înfrăţire cu alte popoare, de dreptate de onestitate şi altele. Inse fiind­ că Moisi ii încredinţase că aceste precepte, sau po­­ronci, le simt date de adreptul de D-zeu, ca se nu’şi atragă urgia cerească, ei n’au cutezat a se lepeda de ele făţiş şi In mod ostensibil, ce au început a Ie sapa pe as­cuns, a le falsifica principiile. Şi ast­fel în curs de 20 secole, tot cea ce au fost mai ignorant, mai fanatic, mai pervers întru toată jidovimea au tăburit asupra lor şi sub numirea de Talmud, adică de comen­tarii, de tâlcuire a înţelesului lor, le-au falsificat întru atîta litera şi spiritul. In­cit dintr’o lucrare cu totul morală, au făcut un ce cu totul imoral, ba chiar criminal , au făcut un statut ce nu s’a văzut vre o dată nici chear la cei mai criminali bandiţi, care nu s’au ocupat şi nu se ocupă de cit de jafuri şi de ucideri pentru produciuni, în mod individual, au făcut ceia ce se va vedea în numărul viitor. (Va urma).­­­ Bucurie în mîna străină Oficiasele din localitate, cum şi cele­laite ziare conservatoare, înre­gistrata ca un un succes strălucit al guvernului şi in special al primari­lui laşului, Dl. Al. Badarau, cum ca un aranjament s’a făcut cu oraşul Berlin, ca acesta sa’şi aprovizionezi carnea de la abatorul din Iaşi. Faptul era socotit ca sigur şi nu se vorbea de cat de pornirea celui dintâi transport pe la începutul lui Decembrie, cel mai târziu, apoi , vagoane frigorifice, ca In fine sa cur­gă mărcile germane gîrla pe straelel lașului. Ce se întimplă însă ? Dupa cun­ arata telegrama adresata din Viena la 22 a. c. catra ziarul Universul, guvernul german nu vrea sa ţie sa­ma de acel angajament si prin ur­mare toata lauda mare s'au redus la un colosal fiasco. lata acea telegrama : Viena 22 Noem­brie Oprirea importului căruia din Hom­Ania Se confirmă ştirea că ministrul de inter­ne al Germaniei a reînoit interzicerea im­portului cărnei din România, rugând )»»■ Austro-Ungaria de a opri transportul căr­nii de provenienţă română pentru Germani­i. Se spune că în urma acestei hotărîn, guvernul român ar fi intervenit pe lântru cel german, ca să revoace această hotă­râre. Se crede insă că guvernul german va persista. Ilerthol Ca români, regretam din suflet perderea unei pieţe în care s’ar fi putut desface o mare cantitate de carne, taiata în abatorul nostru. Aceasta perdere însă sa datoreşte nechibzuinţei cu care au urmat tra­tativele, lipsei de Încredere in oame­nii din guvernul de astă­zi al ţarei şi cu deosebire neîngrijirei serioase , pentru a garanta pe guvernul ge­r­man, ca pe piaţa Berlinului va mer­ge carnea cea mai buna. Ne aducem aminte că, pe când o comisiune a sindicatului berlinez a venit în Iaşi şi a vizitat Abatorul, văzînd vitele slabe şi iibigite din grajduri s’a minunat de Indrasne­ala ce a avut-o primarele, ca a mai de­ranjat-o sa pearda timp si bani cu venirea în Iaşi şi negreşit ca în urma raportului acelei comisiuni, guvernul german a procedat aşa precum ne arata telegrama „Universului Prin urmare, bucurie in mână stră­ină !

Next