Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)
1899-11-25 / nr. 29
ROMÂNIA A ROMÎNILOR ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONALIST -AFILRE IN FIECARE JOB AROAM ILMILe un an........................................Lei noi 10 6 luni......................................................5 Ti 77 Pentru străinătate se adaugă portul Director-proprietar : EM. AL MANOLIU SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA La Tipografia „ strada Sofia Ro. 42 Cine a Îndrăgit străinii, Minca-i-ar inima cinil. Munca-i-ar casa pustia, Si neamul nemernicia. Axrxcitiu II. E.HIXESCr. Hindu 1 In pagina III.........................Bani 50 « « IV.......................... « 25 Inserţiuni şi reclame lea linia Un număr vechii....................Bani 50 Din cauza schimbării Tipografei din ziarul sil iasă mai curat, întru mulţumirea cetitorilor, p lin forţă majoră am amînat aparţiunea lui de Joi 25 pe astăzi imbătă 27. Celelalte numere vor apărea reşulat in fiecare Joe. laşul poate jnail Când in ziua de 16 Mai, populaţia româna a laşului, in frunte custudenţimea naţionalista striga : jos jidanii! hăbăucii şi blocbulaţii stăpâniţi de interese personale şi vinduţî aurului jidovesc repetat pe la toate respintinele, şi prin toate berăriile şi cafenelele , că acest strigăt nu poate avea nici un rost in mişcarea antisemită din România, doar nu ne guvernează jidanii , iar pe studenţii naţionalişti îi calificau de copii cari au imitat câteva formule din La Libre Parole. Au trecut câteva luni de atunci şi astâzi strigătul de jos jidanii a ajums să ţie pe buzele oricărui cetăţean al Iaşului. Cine ne guvernează astăzi in Iaşi dacă nu jidanii ! Primarul Bădărău, omul care pentru 5 lei se ceartă in sala palatului de Justiţie cu toţi pungaşii şi lepădăturile societăţii, cu toţi declasaţii şi beţivii, cari fac pe samsarii şi secretarii de avocaţi, nu face nici un pas fără să consulte pe secretarul său intim, camatarul Aihin Crttz. Cine vrea să capete o slujbă, trebue să se adreseze numaidecât lui Aihincatz, ori jidancei lui Kogălniceanu, preşedintele clubului conservator, care dacă n’a isbutit să fie primar al Iaşului, a convenit însă cu Bădărău, că orice cerere a Mascotei lui să fie îndeplinită. Prefectul de poliţie în înţelegere cu cel de judeţ emite o ordonanţă prin care, toate cârciumile să fie închise de la oara 12 de noapte , cârciumarul Moise Zingher, din strada Băncoi, prin intervenţia jidancei lui Kogălniceanu, obţine permisiunea de a ţine deschis cârciuma toată noaptea, pentru ca să despoie lumea in chipul cel mai neruşinat, căci ştie că nu toate părţile e închis şi consumatorul e nevoit să plătească cât i se cere. Prin intervenţia lui Bădărău, studenţii medicinişti evrei au fost scutiţi de taxe, cea ce a făcut ca şi doctoranzii evrei din Bucureşti să fugă la Iaşi pentru aşi trece doctoratele, ştiind că la Iaşi sunt scutiţi de taxe. Prin jidovitul şi lacomul de bani Bădărău, prin jidanca Rubla, tiitoarea lui Kogălniceanu, jidanii au ajuns la Iaşi atot-puternici, au ajuns să ne guverneze. Iată d-lor socialişti de ce la 16 Mai, ca şi astăzi, românii din Iaşi au strigat şi strigă jos jidanii ! Iată cum a ajuns vechea căpitală a Moldovei să fie dată pradă lăcomiei jidoveşti şi jidovite de pretutindene. Jidanii strigă astăzi pretutindeni că ei stăpânesc laşul, cea ce vor ei numai de cât se pune in practică. In faţa unei astfelin de ruşinoasă stare de lucruri mai poate rămăne nepăsitoare populaţia română a Iaşului ? Ai încercat d-le Bădărău, să înăduşi orice mişcare antijidovească in Iaşi, dar ăl aprins’o şi mai mult! Cea ce ai văzut şi simţit la 16 Maiu, nu e nimic, faţă cu cea ce vei vedea şi simţi de acum înainte. Tulburările de la 16 Maiu au fost provocate de jidani ; va veni însă o zi când acele tulburări vor fi mai grozave și mai înfiorătoare, acele însă vor fi opera guvernului conservator, care a dat lașului ca guvernatori : un jidovit escroc si o jidanca ba-Caika. Rumulus Dioghenirfi Emigrarea jidanilor (Urmare) . In No. 28 al ziarului închiind partea privitoare la ţerile prin care jidanii au tot primblat pe naivi, făcîndu’l să creadă c’au ales pe una din ele pentru a emigra In masă şi dintre care cea din urmă era Armenia Turcească, credeam că vor poposi acolo macar citva timp şi astfel îmi vor da şi mie puţin ragaz ca se mă mai resuflu. Dar nu ! căci vrednici! urmaşi a lui Ahazverus, au pornit repede şi de acolo, s’au oprit tocmai la insula Cuba din Antile, şi aceasta se înţelege au efectuat’o fără să’l coaste vre-o osteneală sail vre-o cheltuială, ca pretutindeni pe unde au cutrierat pînă acum cu gîndul. Sunt dar nevoit, aşa obosit se mă iau iarăşi după dinşii, şi acolo să puiu în evidenţă şi această minciună, precum am pus şi pe ecele de prinderile pe unde au preumblat pînă acum pe naivi. Ei neaşteptînd macar să le vie vreun respuns de pe la trimişii lor, au şi început a respindi minciuni că Americanii letal invoit a emigra în masă în insula Cuba, răpită in anul trecut de la Spanioli, închipuindu’şi că au să se mal găsească naivi, cari să creadă şi această nouă minciună şi se zică : ia se-i lăsăm in pace să ne mai stoarcă, căci vedeţi că el de bună voea lor vor se emigreze În masă în ţara oamenilor Cuban!—ce atrăgătoare numire pentru jidani ! —Perd Insă aceştia din din vedere că Cuba are o climă ucigătoare pentru Europei, că deşi ea este o ţară avută, totuşi avuţia ei consistă în cea mai mare parte în zahar de trestie şi în tutun (tutun de Havana mai ales) dar că amîndouă aceste articole nu se pot obţinea decit cu o crincenă muncii, la care jidanii măcar să moară de foame nu se pot deda ; că emigrarea lor în masă pentru cultura pămintului este şi ea o minciună ; şi apoi nici nu este de crezut că Americanii cari au smuls, Cuba de la Spanioli cu atilea sacrificii. Înadins ca se o esploateze el pe comptul lor, au se o facă peşcheş jidanilor ca se o stoarcă aceştia. Iar dacă este ca se emigreze acolo în scop de esploatare pur şi simplu, ştiindu-se că Cuba are o întindere de 118,830 kilom, patraţî, cu o populaţiune de 1,700,000 locuitori, ştiindu-se că pentru fiecare jidan trebue cel puţin 10 lucrători, care se muncească voiniceşte pentru ca se-i îmbuibeze macar în parte, toată emigrarea de care se face atîta svon ca să se liniştească lumea speriată de rapacitatea jidovească, se va reduce la cel mult 170,000 de jidani, din tot puhoiul enorm de mai bine de 0,000,000 de bandiţi numai în Europa. Şi ce uşurare oare a capatat lumea prin aceasta? Mă aştept că am să fiu silit să revin în curînd, caci urmaşii lui Ahazverus au se o apuce la sănătoasa şi de aicea în altă parte pînă la sfirşitul veacurilor, şi cit vor mai fi oameni naivi ca se’l creadă. încheind acest punct, trecem la punctul al patrule din premisă, adică la persecuţiunea religioasă de care se plînge în mod făţarnic jidovimea. Şi iată ce zicem întru aceasta : ca să se poata plinge cineva de persecuţiune religioasă, trebue neaparat ca el mai întăi se aibă o religiune stabilită se înţelege pe principii filosofice de toleranţă, de o perfectă moralitate, de dogme recunoscute ca adevăruri, etc. Dar au oare jidanii o aseminea religiune care trebue să fie respectată de cele alte popoare ? Să vedem , acum 3000 ani aproximativ, Moisi pe care jidanii îl dau ca alpii, dar a căruia rasă şi orignă este foarte contestată şi contestabilă, isgonit fiind şi el din Egipet dinpreună cu toţi jidanii, cu a cărora protecţiune ajuns puternic, o condusă el, în timpul pribegirei lor de 40 de ani prin peninsula sinaică de la Nordul mării Roşii, unde îl ghemuise Filistienil in pustiu, ş’au pus in gînd se reformeze apucăturile cele rele şi boţeşti ale jidanilor, pentru care fusese isgoniţi din Egipet; şi aşa plagiind cele ce învaţasă şi el de la cele alte popoare, vieţuitoare în Egipet, au conceput cele zece precepte, cunoscute sub numele de zece porunci, venite de la D-zeu, şi despre care nu se poate zice că nu cuprind inele multe principii de o morală filosofică incontestabilă, precum este acea de „a nu face altuia ceea ce nu ţi place ţie11 altele. Aceste precepte pe care Moisi le-au impus jidanilor că venind de adreptul de la însuşi D zeu, le-au admis vrând nevrând pentru citva timp, şi mai ales pe cit a trăit Moisi, care avea o mare autoritate asupra lor, dar tot făcând din când în cînd şi câte o escapadă, precum acea cu închinarea in lipsa lui Moisi, la viţelul făcut din aurul turat de el dela Egipteul (vedeţi că şi cu 3600 ani în urmă tot la aur se închinau ei ca şi acum) cu revolta in contra lui Moisi că nu le procură ceapă pentru mîncare, deşi după însuşi spusele lor el ii hrănea cu mână şi cu prepeliţe fripte gata, şi alte mâncări de felul acestora. Dar se înţelege de la sine că jidanii înărăviţi în cele mai negri, mai criminale şi mai perverse apucături nu puteau să se supună şi se adopte asemenea mari precepte, care le impunea spiritul de toleranţă, de înfrăţire cu alte popoare, de dreptate de onestitate şi altele. Inse fiind că Moisi ii încredinţase că aceste precepte, sau poronci, le simt date de adreptul de D-zeu, ca se nu’şi atragă urgia cerească, ei n’au cutezat a se lepeda de ele făţiş şi In mod ostensibil, ce au început a Ie sapa pe ascuns, a le falsifica principiile. Şi astfel în curs de 20 secole, tot cea ce au fost mai ignorant, mai fanatic, mai pervers întru toată jidovimea au tăburit asupra lor şi sub numirea de Talmud, adică de comentarii, de tâlcuire a înţelesului lor, le-au falsificat întru atîta litera şi spiritul. Incit dintr’o lucrare cu totul morală, au făcut un ce cu totul imoral, ba chiar criminal , au făcut un statut ce nu s’a văzut vre o dată nici chear la cei mai criminali bandiţi, care nu s’au ocupat şi nu se ocupă de cit de jafuri şi de ucideri pentru produciuni, în mod individual, au făcut ceia ce se va vedea în numărul viitor. (Va urma). Bucurie în mîna străină Oficiasele din localitate, cum şi celelaite ziare conservatoare, înregistrata ca un un succes strălucit al guvernului şi in special al primarilui laşului, Dl. Al. Badarau, cum ca un aranjament s’a făcut cu oraşul Berlin, ca acesta sa’şi aprovizionezi carnea de la abatorul din Iaşi. Faptul era socotit ca sigur şi nu se vorbea de cat de pornirea celui dintâi transport pe la începutul lui Decembrie, cel mai târziu, apoi , vagoane frigorifice, ca In fine sa curgă mărcile germane gîrla pe straelel lașului. Ce se întimplă însă ? Dupa cun arata telegrama adresata din Viena la 22 a. c. catra ziarul Universul, guvernul german nu vrea sa ţie sama de acel angajament si prin urmare toata lauda mare s'au redus la un colosal fiasco. lata acea telegrama : Viena 22 Noembrie Oprirea importului căruia din HomAnia Se confirmă ştirea că ministrul de interne al Germaniei a reînoit interzicerea importului cărnei din România, rugând )»»■ Austro-Ungaria de a opri transportul cărnii de provenienţă română pentru Germanii. Se spune că în urma acestei hotărîn, guvernul român ar fi intervenit pe lântru cel german, ca să revoace această hotărâre. Se crede insă că guvernul german va persista. Ilerthol Ca români, regretam din suflet perderea unei pieţe în care s’ar fi putut desface o mare cantitate de carne, taiata în abatorul nostru. Aceasta perdere însă sa datoreşte nechibzuinţei cu care au urmat tratativele, lipsei de Încredere in oamenii din guvernul de astăzi al ţarei şi cu deosebire neîngrijirei serioase , pentru a garanta pe guvernul german, ca pe piaţa Berlinului va merge carnea cea mai buna. Ne aducem aminte că, pe când o comisiune a sindicatului berlinez a venit în Iaşi şi a vizitat Abatorul, văzînd vitele slabe şi iibigite din grajduri s’a minunat de Indrasneala ce a avut-o primarele, ca a mai deranjat-o sa pearda timp si bani cu venirea în Iaşi şi negreşit ca în urma raportului acelei comisiuni, guvernul german a procedat aşa precum ne arata telegrama „Universului Prin urmare, bucurie in mână străină !