Ecoul Moldovei, 1900-1901 (Anul 10, nr. 1-44)
1900-07-13 / nr. 1
ANUL X No. 1 UN NUMĂR 10 BANI JOI 13 Iulie 1000 EGOUL MOLDOVEI ROMÎNA A ROMÎNEJOR ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONALIST 1 li(l\a M i:\ti I. an an........................................... 4) luni ................................................ „ ‘Pentrustrăinătate se adaugă partei LUI noi 10 JLFXFIE nsr FIJOI Director-proprietar : EM. AL MANOLIU SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA La Tipografia strada Golia T<o. 42 Cine a Îndrăgit străinii, Minca-i-ar ini/iia emnil, Minca-i-ar casa pustia, Şi neamul nemnernicia. ixixni iu !H. i m I \ i sd Rîndul în pagina 111..........................Bani '»o « « IV........................... « -■) Insertiunî și reclame I leu linia Un număr vechili.....................Bani 50 Rugăm jpe d-nii abonați sa binevoiasca a ne achita abonamentele datorite din urmași cele pe curent, cici mijloacele noastre *»labe nu ae ingădue a face faţa dbeltnelelor tiparului. NOUA ANI Cu numărul de asta zi ziarul nostru păşeşte pe al zecilea an de la data aparaţiuneîsale. Ce deosebire, din punctul de videre al programului nostru, între anul 1891 şi ;i 900 ! Cît progres au fâ- 3Ut ideile profesate de noi de atuncea pi până astă-zi ! cară a mai examina acest progres n întreaga ţara, e de ajuns a-1 observa în oraşul nostru,d in Iaşi, ceniul cosmopolitismului, sau mai bine ds, al internaţionalismului jidovesc de acea vreme, adica pe la 1891, cînd am avut curajul şi sinceritatea de a scrie negru pe alb ceia ce simim şi cugetăm, pentru a ne face odee complectă despre el. Pe cînd la 1891 ce-i din urmă interb din gimnaziu detrona pe D-zeu ? Întreaga învăţătură evanghelică creştina, căci aceasta era cerinţa generală a aşa numitei pături culte, care, ca o castă superioară de tot, se instituise în Iaşi, vechiul focar de cultură şi inteligenţă, oraşul idelor înalte şi a sacrificiilor măreţe, astăzi tinerimea şcolară din Iaşi se ocupă cu un deosebit zel, cu studiarea şi înarmarea de argumente convingătoare în sprijinirea temei că morala nozaică e cu mult inferioară moralei creştine, că deosebirea de credinţă religioasă formează un punct esenţial n linia de demarcare a popoarelor cari trăesc împreună şi care se deosebesc din punctul acesta de vedere. Prin urmare pe cînd la 1891 religia era calcată în picioare pănă şi le copil, atlt de mare ajunsese criza religioasă, pe acea vreme, asta-zi s’a trecut acea săcetă, pe care o pricinuise pe de o parte curentul cosmopolit din scrierile ateiste ale economiștilor și sociologilor jidani, iar pe de alta parte, spiritul practic al jido/îmei atit de numeroase care furnica prin toate scoalele noastre, de la cele mai inferioare pana la cele mai superioare. Astazi credinţa religioasa care se găseşte la baza oricarui început deivilizaţie, a putut scapa de lovitura periculoasa existenţei noastre naţioale, ce încerca sa i-o deie pe neimţite jidovimea. Mulţămită dar unei “acţiuni binefacatoare, ateismul, aasta arma veninoasă cu care jidoimea cauta să Inaduse cel din rma simţimlnt de demnitate şi aspiţiuni naţionale, este descoperită în fata goliciunea ei, pentru ca jidovise mai poată folosi de ea. De aseminea pe cînd la 1891 universitarii şi cu ei tot ce se pretindea cult din Iaşi se adapau din isvoarele lui Marx, Engels, Nordau, Lassa Ile, precum şi de la Russel, Nădejde, Gherea, Mille etc. astăzî aceştia nu mai sunt gustaţi, iarîn locul lor au apârut Drumont, Gaterén, Rauchefort, Dereidéde, Cuza, Aurel Popovici etc. Pe cînd dar pe acea vreme perfidumanitarismul servea de minune pentru a înşela minţele fragede şi neexperimentate, peste nouă ani acest fals umanitarism este descoperit, şi avîntul pentru desvoltarea pacinică şi temeinică a naţionalitâţel romîneştî nicaeri ca în Iaşi nu este măi întins şi mai sincer nutrit Astăzî centrul internaţionalismului jidovesc s’a preschimbat într’un focar naţionalist care e menit a răspîndi razele sale de lumină şi căldură peste întreaga ţară. Şi e firesc ca de aici din Iaşi să pornească curentul binefăcător al naţionalismului, fiindcă tot de aici a pornit şi curentul distrugător al cosmopolitismului. Ateismul şi cosmopolitismul care bîntuea societatea iaşană cu atâta furie pe acea vreme, nu m-a descurajat pe noi, ca în mijlocul unei ridiculizări generale, să începem a pune bazele unei reacţiuni a acestui curent, bolnăvicios şi atît de periculos tinerei naţiuni române, prin scoaterea ziarului „Ecoul Moldovei.“ Fără nici un sprijin moral ori material de nicăerî „Ecoul Moldovei a înfruntat toată ura şi noianul de injurii şi calomnii ale presei româneşti de pe atunci, în unanimitate jidovită. Am fost atinşi în ceia ce avem mai sacru, ni s’au ţesut în jurul nostru o întreagă pânzâ de intrigi şi minciuni odioase. Ni s’au întins cursele cele mai murdare şi mai jidoveşti posibile. Tot ce o fantasie selbatică poate concepe ni s’a aruncat asupra noastrâ, cu o furie nebună, dar nu am dat nici un pas înapoi. Numai cine poate compara starea morală a societăţei ieşane de atunci, cu cea de azi, acela va înţelege ce greutăţi am întimpinat şi cît am sacrificat pentru a le înfrunta pe toate. Şi astazi, cînd mulţămită redeşteptărei simţului de demnitate naţională, am ajuns a vedea ideile noastre nutrite de aproapa cea mai mare parte din suflarea romaneasca, de chiar acel, cari, odinioară nu numai că nu ridiculizau, dar erau duşmanii noştri cei mai înverşunaţi, astăzi zicem, se mai găsesc încă câţiva care să pue în cîntar munca şi sinceritatea noastră ! Noua ani s’au strecurat de atunci, şi păna astazi am ajuns avea atitea şi atîtea organe antisemite, atîtea şi atîtea societăţi naţionaliste ! Suntem fericiţi că din brazda trasă de noi au răsărit atâtea plante folositoare ţârei şi neamului nostru! Dar mai fericiţi am fi şi spre mai marele folos pentru întreaga grădină românească, dacă toate aceste plante ar fi cultivate de un singur şi maistru grădinar, care să ştie care din aceste plante sunt pentru cultivat şi care sunt pentru distrus ! Dar să sperăm că, dacă într’un interval de 9 ani am putut realiza atîtea progrese, peste puţin timp vom ajunge să avem şi pe acel mare conducător mult dorit şi aşteptat de acei cari simt adevarat româneşte. Câteva întrebări jidanilor 1) Să ştie că jidovii se bucură în Galiţia de toate drepturile civile şi politice şi că ei sunt adevăraţii stăpini ai țerii. Se respundă clar , pentru ce fug de acolo, şi aleargă cu duiumul în neospitaliera României 2) Se va acără că se fac persecuţiuni religioase în Romănia. Să arăte care anume sunt acele persecuţiunî, dând şî câteva fapte ca esemple. 3) Din toată Europa emigrează sute de mii de oameni pe fiecare an; pentru ce oare numai jidanii, care emigrează, sail simulează a emigra din Romănia, fac atâta gălăgie, de’ţi vine se crezi că se prăpădeşte pămîntul sub ei ? Să respundă dar el acum deodată la aceste întrebări, rămănînd bine constatat că de nu vor respunde, toate desminţirile ce li se dau sunt prea deplin justificate, toate afirmările râmănînd nişte calomnii a unor oameni laşi. Nu vom înceta de a le aduce aceste întrebări pănă ce nu vom avea un respuns satisfăcător. Buletinul Politic In sfirşit criza ministerială care de atîta timp dăinuea, a luat sfirşit —un cabinet de concentrare conservatoare sub preşidenţia d-lui Carp s'a constituit. De va fi durabil sail nu acest minister nu ne importă pe noi acum, sau de va fi în stare să insufle mai mult prestigiu în afară ca şi un lăuntru decît fostul guvern de sub preşidenţia d-lui Cantacuzino, aceasta însă e o chestiune care face obiectul altui articol. * Ceia ce ne interesează pe noi mai mult și care ni-a făcut să vorbim cîte ceva despre cabinetul Carp chiar de la începutul constituted lui, este sbîrnîitul ce ne vine pe la urechi mai dirt toate părţile, că planul financiar pregătit de d. Carp, pentru guvernându-sede, ar fi într’o oare-care legătură cu art. 7 din Constituţie. Dacă numai acesta e mijlocul d-lui Carp pentru a ameliora starea noastră financiară, apoi atunci d. Carp nu-i mai grozav financiar decît prdecesorul seu, care se pricepea la aşa ceva, dar nu îndrăznea. Ori d. Carp are mai mult curaj decît alţii şi crede că dacă cu Rugele şi dorobanţul poate guverna, apoi poate modifica art. 7 din Constituţie ? Nu voim sa înaintăm mai mult la această chestie pentru a arata la ce se poate aştepta d. Carp făcînd acest pas, dar e de ajuns să cităm următorul pasaj dintr'un articol apărut în numeral de Mercuri al ziarului « Liberalul» din Iaşi, care, fiind ziarul unui partid de guvernămînt, e în poziţie a cunoaşte mai bine lucrurile : «Am vezut cu ocaziunea constituirei guvernului Carp, toate gazelor din străinătate, ce sunt în solda Al Hanţei Israelite universale, rîdicînd lu slava cerului pe d. Carp ca cel mai mare om de stat din Romănia, singur capabil de a vindeca rănile fent. Faţă cu aceste laude exagerate dat partea unanimităţea presei semite, ne întrebăm ce speră israeliţii de la d. Carp, căci fără un interes oarecare, pe faţă sau ascuns, el nu-şi cheltuesc nici banii nici laudele. «Ne cutremurăm cînd ne gîndim la «scopul ce urmărește acest minunat «concert de laude străine, și credem. «mai bine zis ne place a crede, cu « dl. Carp nu va mai cădea în greșalit «comisă în timpul Constituantei, cam! «cu ocazia modificărei art. 7, cerusă în«pămîntenirea în masă a Evreilor. «Pe atunci era mult mai tînăr simţi bine experimentat şi-i era permis să va «cunoască în deajuns pulsul ţării. «Acuma însă când a ajuns la pragul «bătrineţelor, nu va căuta să tămădui «crisa financiară ce ne bîntue, prin «moartea noastră naţională, lor «dacă îmbatat de fumul laudelor in«teresate ale ziarelor semite, se vti « ispiti să deschidă porţile cetăţei noa -« tre străinilor, atuncea, îl asigurăm ca «va fi sdrobit de o altă unanimitate mult puternică, de voinţa neînduplecată a «tuturor romînilor iubitori de ţara. «care nu vor consimţi a se sinucidt * «pentru placul d-lui Carp. «Să sperăm însă că d-sa nu va «cerca şi de astă dată marea cu « degetul. »