Ecoul Moldovei, 1902-1903 (Anul 12, nr. 1-50)

1902-07-11 / nr. 1

ANI ! XII No. I I I­NT.MER Id RAM JOI II IULIE I102 ItOMXlA A ROMÂNII,Oii ABONA MENT IL. Pein an . Lei noi 10. » luni . • • „ „ 5 Pent streinatate ae adaugă portul ! S MOLDOVEI U ORGAN AL PARTIDULUI NATIONALIST APARE IN FIE­CARE JOI l>ireet«»i-h,»|>rietai- KM. Al,. MANÓI,H' SUK CONDUCEREA UNUI COMITET • INDACy.'A Şl AÛMINSTRAJIA STRADA ALBI NEŢ, No. 19 Cine** imb­acit wrtinli, Man­ca-i-ar inima cânii. Miari'l'ir casa |»uriia. Si neamul nemernicia. • M km i nesc. AM NOU­RII Rândul în pagina a IlI-a . . bani 50 • - • l\-a . . Inserții și Reclame 1 leu liaiu Uu nu­mer vechiu 50 bani DIP A 11 ANI l­u n­arul de astă­zi ziarul .Ecoul Moldove, intră în al doi-apre-zece­lea an al extenţei sale şi In acest inter­­­­val de mp acel dintre cetitori cari l’au uim­it regulat au putut constata , ca princi noi am­ susţinut o luptă încorda, pentru «pararea cauzei na­ţionale,nai ales contra ji­lanilor, a­­ceşti dunanî lăuntrici cari ro/.ind pană in teu şi societatea romanească, con­­rupind aracterele şi sugind avuţiile indignnor, se pregătesc de acum să put* * nărui pentru a darama şi cea ce a ui ramas in picioare, ultimul zid d apărare, articolul 7 din Consti­tuţia 4oastr­ă. Iha Îndoială că şi de aici iuuiute vom jutiuua cu aceiaşi încordare lupta, încejită şi dusă cu atita abnegaţie şi sacribciî iu contra unor străini, cari dig a ce ni-am nimit. iulian! .tind să devi­ atăpiui de drept in propria noa­­stră ţară. R «urs de unspre­zece au! am în­­­tinUUiat­ multe decepţiuni, multe ne- i ajun­UTî­ din partea indiferentismului I pub»cului nostru, dar mărturisim că nu i-a costat mai mult de cit descre­­ditil­e» a adus cauzei noastre acei con lai, cari sub masca n«ţiona!isruu lui, beeuind in urma noastră, au servit muH 'Usm­anilor naţionalitâţei noastre prin firul luptei ce au intreprins’o şi a in­jiăcealor pe cari le-au întrebuin­ţat d a ajunge numai b no să dee o armă nai mult in minde duşmanilor­­ noştr Do »Apa trece, pietrele rămin“, au disput de pe arena publicităţei multe die feste organe cari au se­rvit drept mijlc de înzestrare a ci­tor-va in­divi­­dualăţî, prin specula neru-mnoasâ a opin»! publice ; iar noi, cari am fost iu­t­ timpul de bună credinţă şi am intiipinat utitea restriştii, am râma- St credicios! steagului şi vom rumine: deaprurl, căci pentru noi interesul! »»obstsc­ul luminismului e stint­­i ma ’frpre us de ori-ce conside­raţii d«i in­ten« individuale. Lapre-zece ani de luptă nentru una «si «eiaşi chestie nu e puţin lucru de tsuH'Uut, intr un oraş de a doua mână jcalsul, unde, pe cind am apftrnt noi.­­ pseido-umanitarismul buimăcise într’a­­jttît« spiritile, in cit ideile noastre erau a Ortiderufce ca o utopie şi menite d» Ut i spulberate la cea (Tintai sudarea uiitnipulilor şcoaiei, care masca aici «•­ob pretinsele necesităţi sociale, agpi rmţil» dăunătoare existenţei noastre rmţiomile. I ii­­ decursul acestui timp am ciştigatc -Iră Îndoială o bună parte din opinia .•uldbâ In favoarea ideilor noastre, şi oolt din propunerile noastre, noce- Urt* ingrâdirei intereselor naţionale, venit legi, cea ce pentru noi nu poate li de cit o resplată şi avem spe­ranţa că şi in viitor vom mai dobindi asemiue succese, ce de alt­mintrelea nu le putem privi d­e­cit ca o isbîndă a luminismului, ce se întăreşte în cre­dinţa că numai prin el însuşi va pu­tea ajunge la ţint­a aspiraţiunilor sale. Prin strigătul nostru s’au înlăturat multe primejdii, iar cea mai principală, acea a infingerei ghiarelor jidoveşti în rărunchii sătenilor, lucru ce­ a costat foarte mult pe întreaga jidovinie in­ternaţională, de­oare­ce strigă necon­tenit că i -­ a luat pănă şi dreptul li­berului comerţ din ţară. Păşind dar în al doi­spre­zece­lea an, vom continua să avem aclaşi luni­­de conducere, ne­cruţînd nici un mij­loc trai prin care s ar putea ajunge­­ realizarea încă a multor din idede noastre, ce credem că sun­t necesari pentru ca neamul jidovesc să-ş­­iee ori­ce speranţa că au găsit aici p­ămîn­tul făgăduinţei.­­ Dar Romînii sunt hotărîţi să râmîestă­­pini in ţara lor şi nu vor­ să se lese să fie devoraţi de vermina jidovascA. Aceasta e de ajuns pentru ca tot nea­mul jidovesc să strige că e persecutat. K ROMAM Sl FR­ANCE JI CHESTIA JIDOVASCI Sub acest titlu iată ce citim in ziarul francez ,,Libre Parole". Am comentat la uni­cu­l lor doleanţe e d-lor Bernard L­azăr şi Pressense. Cu acea inconştiență inherent* jidanu­lui care, ne fiind in nici un loc in patria lui, lucrează pretutindene u intr o ţară cucerită, ci Bernard Lazar ,sa dus in Ro­mania pentru a face o anchetă asupra »fraților» sei dt* acolo Fiind că autoritățile române nu i s au pus la dispoziție pentru a­­ procura ele­mentele unui rechizitor comra guvernu­lui lor, ci Bernard L­zar, la întoarcerea si in Franța, a întreprins o campanie furtunoasă in contr­i lor. După d. Bern­ard Lazăr, nu num­iT ji­dani sufăr in România cea m­ai odioasă tiranie —trebue de c­iut că acolo unde ji­danul n­u poate guverna se socotește ti­ranizat—d.ir chiar un Francez nu se po­ite expune in Românii firă a se risca și in .lura toa ; • umilirile. A «ajuns pănă acolo in cit a cerut d-luî Delcaÿsé să in ter vie cu energie și să :rătt Reuitnivî ciA in jid.nn, nu treb­ie să fie năcăjit mai des cînd acel jidan îşi re­clamă calitatea de Francez. Acetic pli 'geri ni-au făcut să strîngem di­n umeri, ca şi pe trţT f­rancejii cari ştiu ce sentimen­e nutresc Rominiî dec­irzatoare simpatii ne bucurăm noi in ţar­­­hr. Ne am deprin­s cu «nceştia c­iri procedează mai mult d­ntr’o mentalitate şi dintr’o optică specială de cît dintr'o ră credinţă . Mijal un eminent jurnalist ca d. Pre*s­­sense a putut lua in serios aceste plingeri şi a contribui şi d-sa cu ghindurile sale lacrimale in onoare­a noilor martiri cari i-au fost semnalaţi Dacă im­i vorbit mii înainte despre numeroasele scrisori de protejare din Ro­­m­ănÎ, adresate ziarului La Libre Parole ,G­hind­on ni s a păr­it inutil d­e a apara pe Rom­îni de inepta acuzaţie de golofobie dacă le semnalăm astă­zi, e pentru a ne uni şi noi la protestările Rom­inilor şi mai ales pentru că Romînii, ca amici al nU d noştri, să nu considere ca indeferenţă tă­cerea noastră Nu putem face mai bine, de c,.t să re­produceai un scurt pasaj din una «lin scri­sori, in cari sunt red­use la adevarata pro­porţie pretinsele neajunsuri indurate de­­ Bernard Lazar. «Venit cu scop de a face propagandă socialista printre coreligionarii sei jidani, pe care ii numeşte fralii sei, a ridicat o­p­inia publică cu aerul seu şi pretenţiile sale. In adevăr acest domn cu totul necu­noscut printre noi, tem­nd­u-se că va trece îc­unoscut, a av­ut grija de aşi anunţa sosirea sa prin toate ziarele jidoveşti din­­M­iliţia şi Romania, şi, de-abia sosit, el şi -a adunat împrejurul seu reporterii se­miţi de pe la ziare pentru a fi intervievat. Până atunci ziarele române au tăcut din respectul pentru oaspetele lor care isc­­­a ca Franc , dar când ele au văzut că toata­­lătura de jos a jidovimei se agi­ă, străbătind straziie in urlete şi cîntece prin­­ jiri se glorifica neamul lui Israel, ziarele române au inc­put a găsi straniu de tot pr­ocedeurile d-lui Bernard Lazăr și a ce­lor cari îl înconjurau. Nu e de mirare dar, că ziarele au între­­cate­va cuvinte de dezaprobare la adresa acestui corni voiajor de jidovi­­me şi că după ce numitul Lazăr a si­­manat dezordine la Iaşi, transport indu se la Bucureşti pentru a ţine acolo discursuri revoluţionare in întruniri publice opinia publică s a mişcat şi câte­va manifestaţii, puţin simpatice entru noul profet jidan, au av­ut loc printre studenţi ; dar c­a si in Franţa, totul s'a redus la câte­va cîntece. Pe lingă aceste cîntece, s a f­ăcut cunos­cut acestui apostol al jidovimri să-.- ' mo­dereze atitudenei şi să-şi mai restrîngă proasta sa glumă ; această încunoştiinţare purcedea de la simpli part.cu­ri doritori a pastra României bunul seu renume de ţară os­­talieră.» C responded­ul nostru stabileşte in urmă că administraţia h râmns cu toad străină • le aceste mar. re­taiii. 1 )a« încă d Bernard Lazăr n a simţit nici unul din dez «gramentele ce ar fi sim­ it du sigur un publicist spaniol sau ita- I n care ar străbate oraşele noastre cu nare sgomot pentru i face o anchetă a­­supra situaţiei catolicilor (r nceji sub re­­gimul tutelar al guvernului apărător a­­deo-m­asoner el. Un alt corespondent ne serica între al­­t­­e următoarele : Acea scrisoare a d-lui Bernard Lazăr due unicul scop de a arunca confuzie in spiritul Francerilor și a guvernului lor, fără a iniita să şi dea socoteala de răul c­e poate face intereselor voastre co­merciale. N­căeri, in adevăr, Francejii nu pot că- 1 d­ori mai in libertate ca in Romănia, și nicăeri Francezul nu­­ mai bine primit ca Bucureşti. E iubit, sărbătorit şi se gă­seşte ca şi la dînsul acasă. Aude vorbindu-se pretutindene şi foarte des limba sa. Guvernul vostru departe de a pleca u­­rechia spre a asculta plîngenie personale şi nedrepte­nie d lui Bernard Lazăr, ar trebui din contra să caute a menţine din ce in ce inflienţa franceză la noi cari iubim Franţa şi locuitorii scl. Mai toţî studenţii noştri işî fac studiile in Franţa şi se reîntorc cu multe din obiceiuri­­ francezilor » Rom­inil să fie siguri. Toţi Francejii ştiu că Romănia e poate singura ţară care n a uitat cea ce ne da­­toreşte, şi care ne mărturiseşte recunoş­tinţa sa. in tine am văzut’o şi pe asta! Prin loua ziare i raine 1’Aurore şi 7/7- buaa (din Roma), Jijauul, Honrad La­zar înjură ]·'• poporul­ romin, ba mai mult, pe conducătorii naturali a! po­porului nostru, şi nu se găseşte nici un -ingur jidan aice in ţară, care să ridic.«­­voacea in conţi a calomniatorului no­­st-ţ-c. Aceasta insamna că m recunoş­ti­nţajidovaHoâ ţiu m.i*. mnoaşte margini. Aceşti mouştn morali cu chip de o.n, traesc la toate popoarele, fac averi colosale, se cultiva la luminele celor­lalte popoare, şi apoi le insultă. Deplînge B­in.rd Lnzăr pe ţăranul­­ român şi-l pune al­ turca cu oprimatul ev­ren ? Dar o­re cine exploatează de aproape şi mai mult pa ţăranii noştri de e­­ jidanii ? Cine cumpără cu sila produse e ţăranilor noştri, de cit ji­­ianu? () re nu jidanii inşala si otră­vise cu băuturi pe varan? Cine dă ţăranului, doi bani bronzaţi in loc de im­pi ocri? Cine taie Rom­înului punga de la b­iu prin iarb­aroăce ? Tot­dea­­una jidanul. Cine instilă pe ţăran la d­ isurarea grine or cump­ir­ite, de se vede bietul ţăran furat cu 2-3 băniţi a merţa ? Tot fraţi deal la Bernard L­azăr. Şi să întrebe cine­va pe un ji­­dan de-i t­rebue 2—3 hectare de pă­­mint ca să-l cultive, cum tace Românul, şi va vede­a că nu voeşte. Jidanul nu vrea muncă; el vrea să e­xploateze munca altuia. Avem o sumă de moşieri jidani, insă nu există la noi nici un plugar jidan. Jidanul io­ţel­ee că o destula muncă să poţi pune mina pe munca altuia, să i-o rîpeştî chiar Munca­­I tale nu face două parale la el , aşa că el cind nu o poate rijd este silit să o plătească, insă o plă­teşte cu un preţ mai mult de cit ri­dicol. Aşa că ţăranul si it de împre­jurări îi vinde lucrul, dar duci pune pariua in pungă, zice numai de cit: Săli rămiie de cart ! Şi bine zice, şi cu dreptul spune el o ast­fel de vorbă. Flata ce o face jidanul este, nu preţul munceî, ci semn de batjocură ! Tot poporul jidovăsc este o coală de samsari, caii exploatează totul şi pe toţi. Nici fetele şi f­eede lor nu sunt cruţate. Banul se lasă, cit mai mult din punga altuia, şi cit mai puţin din a sa, chiar prorocii lor i-au descris in culorele cele mai negre, şi prin a­­ceasta pricină el, după ce sa tradus Biblia în alte limbi, au renegat,’o do

Next