Ecoul Moldovei, 1902-1903 (Anul 12, nr. 1-50)
1902-07-11 / nr. 1
ANI ! XII No. I I INT.MER Id RAM JOI II IULIE I102 ItOMXlA A ROMÂNII,Oii ABONA MENT IL. Pein an . Lei noi 10. » luni . • • „ „ 5 Pent streinatate ae adaugă portul ! S MOLDOVEI U ORGAN AL PARTIDULUI NATIONALIST APARE IN FIECARE JOI l>ireet«»i-h,»|>rietai- KM. Al,. MANÓI,H' SUK CONDUCEREA UNUI COMITET • INDACy.'A Şl AÛMINSTRAJIA STRADA ALBI NEŢ, No. 19 Cine** imbacit wrtinli, Manca-i-ar inima cânii. Miari'l'ir casa |»uriia. Si neamul nemernicia. • M km i nesc. AM NOURII Rândul în pagina a IlI-a . . bani 50 • - • l\-a . . Inserții și Reclame 1 leu liaiu Uu numer vechiu 50 bani DIP A 11 ANI lu narul de astăzi ziarul .Ecoul Moldove, intră în al doi-apre-zecelea an al extenţei sale şi In acest interval de mp acel dintre cetitori cari l’au uimit regulat au putut constata , ca princi noi am susţinut o luptă încorda, pentru «pararea cauzei naţionale,nai ales contra jilanilor, aceşti dunanî lăuntrici cari ro/.ind pană in teu şi societatea romanească, conrupind aracterele şi sugind avuţiile indignnor, se pregătesc de acum să put* * nărui pentru a darama şi cea ce a ui ramas in picioare, ultimul zid d apărare, articolul 7 din Constituţia 4oastră. Iha Îndoială că şi de aici iuuiute vom jutiuua cu aceiaşi încordare lupta, încejită şi dusă cu atita abnegaţie şi sacribciî iu contra unor străini, cari dig a ce ni-am nimit. iulian! .tind să devi atăpiui de drept in propria noastră ţară. R «urs de unsprezece au! am întinUUiat multe decepţiuni, multe ne- i ajunUTî din partea indiferentismului I pub»cului nostru, dar mărturisim că nu i-a costat mai mult de cit descreditile» a adus cauzei noastre acei con lai, cari sub masca n«ţiona!isruu lui, beeuind in urma noastră, au servit muH 'Usmanilor naţionalitâţei noastre prin firul luptei ce au intreprins’o şi a injiăcealor pe cari le-au întrebuinţat d a ajunge numai b no să dee o armă nai mult in minde duşmanilor noştr Do »Apa trece, pietrele rămin“, au disput de pe arena publicităţei multe die feste organe cari au servit drept mijlc de înzestrare a citor-va individualăţî, prin specula neru-mnoasâ a opin»! publice ; iar noi, cari am fost iut timpul de bună credinţă şi am intiipinat utitea restriştii, am râma- St credicios! steagului şi vom rumine: deaprurl, căci pentru noi interesul! »»obstscul luminismului e stinti ma ’frpre us de ori-ce consideraţii d«i inten« individuale. Lapre-zece ani de luptă nentru una «si «eiaşi chestie nu e puţin lucru de tsuH'Uut, intr un oraş de a doua mână jcalsul, unde, pe cind am apftrnt noi. pseido-umanitarismul buimăcise într’ajttît« spiritile, in cit ideile noastre erau a Ortiderufce ca o utopie şi menite d» Ut i spulberate la cea (Tintai sudarea uiitnipulilor şcoaiei, care masca aici «•ob pretinsele necesităţi sociale, agpi rmţil» dăunătoare existenţei noastre rmţiomile. I ii decursul acestui timp am ciştigatc -Iră Îndoială o bună parte din opinia .•uldbâ In favoarea ideilor noastre, şi oolt din propunerile noastre, noce- Urt* ingrâdirei intereselor naţionale, venit legi, cea ce pentru noi nu poate li de cit o resplată şi avem speranţa că şi in viitor vom mai dobindi asemiue succese, ce de altmintrelea nu le putem privi decit ca o isbîndă a luminismului, ce se întăreşte în credinţa că numai prin el însuşi va putea ajunge la ţinta aspiraţiunilor sale. Prin strigătul nostru s’au înlăturat multe primejdii, iar cea mai principală, acea a infingerei ghiarelor jidoveşti în rărunchii sătenilor, lucru ce a costat foarte mult pe întreaga jidovinie internaţională, deoarece strigă necontenit că i - a luat pănă şi dreptul liberului comerţ din ţară. Păşind dar în al doisprezecelea an, vom continua să avem aclaşi lunide conducere, necruţînd nici un mijloc trai prin care s ar putea ajunge realizarea încă a multor din idede noastre, ce credem că sunt necesari pentru ca neamul jidovesc să-şiee orice speranţa că au găsit aici pămîntul făgăduinţei. Dar Romînii sunt hotărîţi să râmîestăpini in ţara lor şi nu vor să se lese să fie devoraţi de vermina jidovascA. Aceasta e de ajuns pentru ca tot neamul jidovesc să strige că e persecutat. K ROMAM Sl FRANCE JI CHESTIA JIDOVASCI Sub acest titlu iată ce citim in ziarul francez ,,Libre Parole". Am comentat la unicul lor doleanţe e d-lor Bernard Lazăr şi Pressense. Cu acea inconştiență inherent* jidanului care, ne fiind in nici un loc in patria lui, lucrează pretutindene u intr o ţară cucerită, ci Bernard Lazar ,sa dus in Romania pentru a face o anchetă asupra »fraților» sei dt* acolo Fiind că autoritățile române nu i s au pus la dispoziție pentru a procura elementele unui rechizitor comra guvernului lor, ci Bernard Lzar, la întoarcerea si in Franța, a întreprins o campanie furtunoasă in contri lor. După d. Bernard Lazăr, nu numiT jidani sufăr in România cea mai odioasă tiranie —trebue de ciut că acolo unde jidanul nu poate guverna se socotește tiranizat—d.ir chiar un Francez nu se poite expune in Românii firă a se risca și in .lura toa ; • umilirile. A «ajuns pănă acolo in cit a cerut d-luî Delcaÿsé să in ter vie cu energie și să :rătt Reuitnivî ciA in jid.nn, nu trebie să fie năcăjit mai des cînd acel jidan îşi reclamă calitatea de Francez. Acetic pli 'geri ni-au făcut să strîngem din umeri, ca şi pe trţT francejii cari ştiu ce sentimene nutresc Rominiî decirzatoare simpatii ne bucurăm noi in ţarhr. Ne am deprins cu «nceştia ciri procedează mai mult dntr’o mentalitate şi dintr’o optică specială de cît dintr'o ră credinţă . Mijal un eminent jurnalist ca d. Pre*ssense a putut lua in serios aceste plingeri şi a contribui şi d-sa cu ghindurile sale lacrimale in onoarea noilor martiri cari i-au fost semnalaţi Dacă imi vorbit mii înainte despre numeroasele scrisori de protejare din RomănÎ, adresate ziarului La Libre Parole ,Ghindon ni s a părit inutil de a apara pe Romîni de inepta acuzaţie de golofobie dacă le semnalăm astăzi, e pentru a ne uni şi noi la protestările Rominilor şi mai ales pentru că Romînii, ca amici al nU d noştri, să nu considere ca indeferenţă tăcerea noastră Nu putem face mai bine, de c,.t să reproduceai un scurt pasaj din una «lin scrisori, in cari sunt reduse la adevarata proporţie pretinsele neajunsuri indurate de Bernard Lazar. «Venit cu scop de a face propagandă socialista printre coreligionarii sei jidani, pe care ii numeşte fralii sei, a ridicat opinia publică cu aerul seu şi pretenţiile sale. In adevăr acest domn cu totul necunoscut printre noi, temndu-se că va trece îcunoscut, a avut grija de aşi anunţa sosirea sa prin toate ziarele jidoveşti dinMiliţia şi Romania, şi, de-abia sosit, el şi -a adunat împrejurul seu reporterii semiţi de pe la ziare pentru a fi intervievat. Până atunci ziarele române au tăcut din respectul pentru oaspetele lor care isca ca Franc , dar când ele au văzut că toatalătura de jos a jidovimei se agiă, străbătind straziie in urlete şi cîntece prin jiri se glorifica neamul lui Israel, ziarele române au incput a găsi straniu de tot procedeurile d-lui Bernard Lazăr și a celor cari îl înconjurau. Nu e de mirare dar, că ziarele au întrecateva cuvinte de dezaprobare la adresa acestui corni voiajor de jidovime şi că după ce numitul Lazăr a simanat dezordine la Iaşi, transport indu se la Bucureşti pentru a ţine acolo discursuri revoluţionare in întruniri publice opinia publică s a mişcat şi câteva manifestaţii, puţin simpatice entru noul profet jidan, au avut loc printre studenţi ; dar ca si in Franţa, totul s'a redus la câteva cîntece. Pe lingă aceste cîntece, s a făcut cunoscut acestui apostol al jidovimri să-.- ' modereze atitudenei şi să-şi mai restrîngă proasta sa glumă ; această încunoştiinţare purcedea de la simpli part.curi doritori a pastra României bunul seu renume de ţară ostalieră.» C respondedul nostru stabileşte in urmă că administraţia h râmns cu toad străină • le aceste mar. retaiii. 1 )a« încă d Bernard Lazăr n a simţit nici unul din dez «gramentele ce ar fi sim it du sigur un publicist spaniol sau ita- I n care ar străbate oraşele noastre cu nare sgomot pentru i face o anchetă asupra situaţiei catolicilor (r nceji sub regimul tutelar al guvernului apărător adeo-masoner el. Un alt corespondent ne serica între alte următoarele : Acea scrisoare a d-lui Bernard Lazăr due unicul scop de a arunca confuzie in spiritul Francerilor și a guvernului lor, fără a iniita să şi dea socoteala de răul ce poate face intereselor voastre comerciale. Ncăeri, in adevăr, Francejii nu pot că- 1 dori mai in libertate ca in Romănia, și nicăeri Francezul nu mai bine primit ca Bucureşti. E iubit, sărbătorit şi se găseşte ca şi la dînsul acasă. Aude vorbindu-se pretutindene şi foarte des limba sa. Guvernul vostru departe de a pleca urechia spre a asculta plîngenie personale şi nedreptenie d lui Bernard Lazăr, ar trebui din contra să caute a menţine din ce in ce inflienţa franceză la noi cari iubim Franţa şi locuitorii scl. Mai toţî studenţii noştri işî fac studiile in Franţa şi se reîntorc cu multe din obiceiuri francezilor » Rominil să fie siguri. Toţi Francejii ştiu că Romănia e poate singura ţară care n a uitat cea ce ne datoreşte, şi care ne mărturiseşte recunoştinţa sa. in tine am văzut’o şi pe asta! Prin loua ziare i raine 1’Aurore şi 7/7- buaa (din Roma), Jijauul, Honrad Lazar înjură ]·'• poporul romin, ba mai mult, pe conducătorii naturali a! poporului nostru, şi nu se găseşte nici un -ingur jidan aice in ţară, care să ridic.«voacea in conţi a calomniatorului nost-ţ-c. Aceasta insamna că m recunoştinţajidovaHoâ ţiu m.i*. mnoaşte margini. Aceşti mouştn morali cu chip de o.n, traesc la toate popoarele, fac averi colosale, se cultiva la luminele celorlalte popoare, şi apoi le insultă. Deplînge Bin.rd Lnzăr pe ţăranul român şi-l pune al turca cu oprimatul evren ? Dar ore cine exploatează de aproape şi mai mult pa ţăranii noştri de e jidanii ? Cine cumpără cu sila produse e ţăranilor noştri, de cit jiianu? () re nu jidanii inşala si otrăvise cu băuturi pe varan? Cine dă ţăranului, doi bani bronzaţi in loc de impi ocri? Cine taie Romînului punga de la biu prin iarbaroăce ? Totdeauna jidanul. Cine instilă pe ţăran la d isurarea grine or cumpirite, de se vede bietul ţăran furat cu 2-3 băniţi a merţa ? Tot fraţi deal la Bernard Lazăr. Şi să întrebe cineva pe un jidan de-i trebue 2—3 hectare de pămint ca să-l cultive, cum tace Românul, şi va vedea că nu voeşte. Jidanul nu vrea muncă; el vrea să exploateze munca altuia. Avem o sumă de moşieri jidani, insă nu există la noi nici un plugar jidan. Jidanul ioţelee că o destula muncă să poţi pune mina pe munca altuia, să i-o rîpeştî chiar MuncaI tale nu face două parale la el , aşa că el cind nu o poate rijd este silit să o plătească, insă o plăteşte cu un preţ mai mult de cit ridicol. Aşa că ţăranul si it de împrejurări îi vinde lucrul, dar duci pune pariua in pungă, zice numai de cit: Săli rămiie de cart ! Şi bine zice, şi cu dreptul spune el o astfel de vorbă. Flata ce o face jidanul este, nu preţul munceî, ci semn de batjocură ! Tot poporul jidovăsc este o coală de samsari, caii exploatează totul şi pe toţi. Nici fetele şi feede lor nu sunt cruţate. Banul se lasă, cit mai mult din punga altuia, şi cit mai puţin din a sa, chiar prorocii lor i-au descris in culorele cele mai negre, şi prin aceasta pricină el, după ce sa tradus Biblia în alte limbi, au renegat,’o do