Ecoul Moldovei, 1904-1905 (Anul 14, nr. 1-20)
1904-08-26 / nr. 1
iv tiliUUL MU LU UV ORGAN NATIONALIST APARE IA FIECARE JOI ABONAMENTUL Pe un an • • • Lei noi 10 6 luni ... ^ n b Pentru streinatate se adaogă portul ANUNCIURILE Hindui în pagina a IlI-a bani IV-a , Inserţii şi reclame 1 leu linia lu uuer vechi 50 Bani. DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MAXOLIE REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Strada DRAGHICI No. 1 fratru Cetitori. Cu minierul de azi « Ecoul Moldovei“ întră în al 14-lea an al existenţei sale, lucru cam rar la noi pentru un ziar al cărei scop este : 1-ttî, întărirea neamului prin o egală cooperarea tuturor românilor uniţi prin depiraţiuni, după cum sunt uniţi prin singe, de a-şi înălţa numele şi a se face respectaţi ; iar al II-a, de a se apara în contra năzuinţelor elementului jidovesc, mai ales, care prin numer şi pretenţiile ce deja le are, a devenit un pericol serios pentru ţară şi poporul ei. In timp de 11 ani am luptat mult ca să dovedim că nu tocmai domneşte spiritul de frăţie şi că romînii de peste Milcov au veleităţi de a-şi face partea leului din tovărăşia legată şi cimentată prin măreţul act al Uuireî. Mai mult încă, am luptat pentru deşteptarea întregei romînimi asupra pericolului ce ni l-au creat jidanii, cari au devenit ameninţători atât prin puhoiul de peste graniţă, cât şi prin înmulţirea lor groaznică pe pământul ţărei. Ne-a trebuit mult timp şi mari sforţări ca să scoatem din indiferenţă pe unii şi să facem să înţăleagă pe alţii pretenţiile ce jidovimea a început a le avea la un train egal in drepturile politice cu poporul autochiou. Avem satisfacţie că am creat un curent serios care să se opue năzuinţilor jidovilor din ţară ; acest curent oricât de anihilat lar crede ei şi oricât ar bîrfi pe socoteala lui, există şi-şi face drum tot mai larg in opinia publică romănească, resturnând, pe jidoviţi şi isbitici acolo unde speranţele jidanilor să năpustesc mai tare. Am ajuns la acest resultat după 11 ani de luptă şi pe terenul acesta, in care timp de multe ori am intimpinat desinteresarea mai adesea lipsa de bunăcredinţă, nu arare ori descurajarea, ba chiar şi specula acestei chestii, de la deslegarea căreia atârnă binele, înălţarea şi întărirea neamului nostru. Am resistat tuturor acestora am putea zice cu incăpăţinare, ba am învins chiar multe mizerii ce ni sau făcut şi am răsbit pană azi prin multe neajunsuri. Intrăm 171 al patru-spre-decelea azi cu aceeaşi incredere, cu care a7zi deschis lupta la început şi o vom contrziua 7 iar oţeliţi incă, fiindcă azi câştigat deprinderea de a intimpina atacul alăturea* cu încrederea că, apărind cauza românismului ne face7zi dc^nhj. 1ZIcEnsta incredere ne dă şi convSwgerea ca cel puţini de acuma înainte se?* vor găsi mai mu ifi români care să ne sprijine in in trjprju derea apărărei cauzei nationale. Redact lunea. PROLETARII AGRICOLI Am mai sorbit fcoi despre pericolul ce ne ameninţă proletariatul agricol şi despre urmările lui funeste pentru poporul ţerei noastre. Cum însă mulţi proprietari de moşii, înpreună cu Statul, nici nu vor se ştie de situaţia tristă ce o aştern generaţiilor viitoare, prin lăcomia că realizază momentan un cîştig mai mare cu arendările moşiilor la jidani, ne impune datoria de a reveni şi a arata răul în toată golăciunea lui. Să ştie că de un numer de ani, unii jidani au început a avea o predilecţie mare de a se ocupa cu moşieritul, ocupaţie de zece ori mai rentabilă decît pentru moşierii romîni, fiindcă ei ştiu cum se’şi facă interesele fără cost şi nici milă de ţaranii muncitori, de pămîntul stors, ori de acaretele primite; de cînd a început a se vorbi mereu despre art. 7 din Constituţie, şi de cînd li se repetau jidanilor că nu pot nici prăşi, cost ori secera, s’au pus în minte să ne dovedească că pot face asemenea muncă însă cu manele romînilor, şi au năvălit cu duiumul la ţară, arendând moşii de ale particularilor, ca şi ale statului ori ale instituţiilor de binefaceri şi astfel c, în ciuda paşnicilor art. 7 şi a opiniei romînilor, „că jidanul nu-i agricultor“, au năvălit la ţară, protejaţi de nesaţul unora, venalitatea altora şi de legea comptabilităţei Statului ! Astăzi numai Fischereştii ţin în arendă la 140 de moşii , şi dacă am numera pe acele ce le ţin alţi jidani, dintre care unii câte două şi trei de fiecare, cum bunăoară Justereştii, Kostinereştii, Garfunkelii, Guthmanii etc., fără se mai amintim de moşioare de câte 200 pănă la 300 fălci, ori trupuri de moşii, ajungem la un total de peste 600 moşii ce sunt exploatate de jidani ! Dar 600 de arendaşi jidani nu însamnă numai că au înlocuit pe 600 de arendaşi romîni, căci înpreună cu ei au năvălit la sate spre desfiderea art. 7, în afară de neamurile arendaşilor, o sumedenie de jidani în calitate de : comptabili, vichili, chelari, vătăjei etc., şi aceştia au înlocuit tot pe atîţa romîni, născuţi şi trăiţi la ţară, deprinşi cu viaţa asta şi necunoscând altă ocupaţie decît pe acea cu care s’au îndeletnicit pănă ce le-au luat locul jidanii. Ce devin acei arendaşi romîni ? Ce devin şi acei ce trăiau pe lingă ei, câştigându-şi prin mijlocul ocupaţiei ce o aveau existenţa zilnică a lor şi ai lor lor ? —Vin la oraşe, după ce au disfăcut toată gospodăria pe nimica , se înfundă în mahalale, cheltuesc tot ce au putut prinde din ceia ce au vîndut, în aşteptarea unor timpuri mai bune; însfărşit aceşti proletari agricoli îngroaşă rîndurile nenorociţilor gramponaţi de coada partidelor, dând spectacolul cel mai trist cu ocazia alegerilor. Iată ce se face din oameni a căror ideal era să-şî vadă de treabă la ţară, fără grijă de ziua de mini, streini de luptele politice şi de vîrtejul patimilor orăşeneşti ! Şi de aceştia sunt mulţi , tot atît de mulţi pe cît sunt jidanii cel puţin cari le au luat locul la ţară, ca să trăiască în huzur, furând şi sleind de puteri pe săteni pe de-o parte, iar pe de alta storcând brazda pămîntului romînesc de tot sucul, fără ai aduce nimic în schimb, decît doar hulă şi josnicie. Proletari de aceştia sunt mulţi şi numerul lor creşte repede, după cum creşte şi avîntul jidanilor cătră ocupaţia agricolă, isvor nesecat de inavuţire, pentru ei, dar în acelaş timp şi desminţirea cea mai categorică dată celor care au afirmat că jidanul nu-i agricultor ; această desminţire a străbătut deja cercurile politice din străinătate prin exemplul Fischereştilor şi prin silinţa mare s’au pus’o mulţi proprietarii mini de a’şi da brevet de vişinaţi şi de incapacitate de mai arendându-şi moşiile, în loc s le agriculteze singuri, sau cel ţin în parte cu ţaranii de peroprietăţile lor. Proletarii agricoli, vor fi scurtă vreme un pericol numai pentru guvern dar şi per proprietari ; foamea nu ocole ea merge de adreptul şi cumdeile submersive despre proptate şi stat zac încă sub cern de nu se vor lua măsuri per înlăturarea ticăloşiei în care nie se aruncă cite un numer oameni din clasa agricultorilor poate să ne trezim cu cenuşa si berată şi focul aprins. Chestiunea aceasta este de o mare însemnătate, pentru cei vor să-şi dea samă de ea şi mările funeste ce le poate na şi deci vom reveni cu tot vitesul ce-l avem, ca să deşteptăm rea aminte a acelora cari sun putinţă de a pune stavilă cursulul periculos al substituirei mentului romînesc de la ţară cel jidovesc. "X principii _• _•_ •• s •f^vaFv • • Mai dăunăzi citisem în „Adevărn antretiliu cu privire la Regiunea de linie, de pe timpul resboiului so-româno-turc. Acest antrefeliu a provocat de lămurirea cerută la miterul de resboiu din Celenel în tragere Lipan, despre rolul jucat acel regiment ca să servească mai Stat-major la întocmirea istoriei boiului pentru independenţi. Mărturisim că interesarea are din partea ministerului de resboiu surprins şi aceasta cu atâta mai , cu cât este ştiut că soldaţii cari a tuiau acel regiment erau toţi Moveni, recrutaţi din judeţele Iaşi-lad Bârlad, trimişi între cei dintâi să chidă focurile, cari sau purtat viţei şi cu toate că regimentul acesta aproape decimat, ira fost cruţat de a mai fi trimis să susţie şi al de la Vidin. Drept resplată însă Regimentul , când armata întră triumfătoare în pitală, fu lăsat la o parte pe cai de la Băneasa, privind de departe mult departe la serbătorirea regitelor celor de peste Milcov mai ; măcar că era de notaritate pur că două din acelea, cărora li se făcea raţiuni entuziaste, au dat dosul se văzură în faţa duşmanului