Ecoul Moldovei, 1905-1906 (Anul 15, nr. 21-51)
1905-09-06 / nr. 21
ANUL XV No. 21. IAȘI DUMINICA 6 NOEMBRE 1905. ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei „ 6 luni ... „ Pentru strainatate se adat noi 6 » 3, 50 )gă portu ORGA NATIONALIST APARE IN FIECARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU ---------— r tMv.S0----------REDACTIA şi ADMINISTRAȚIA Strada DRĂGHICI No. 1, • • • •ANUNCIURILE Rîndul în pagina a TH-a • bani 50 ti, IV-a . 25 Inserţii şi reclamelen linia Un număr vechi 50 Bani Cătră cetitori, împrejurările silindu-ne de a suspenda apariţia ziarului nostru, pentru timpul verii, am preferat de a nul redeschide de cit cu o nouă organizare, în ce priveşte îndemînarea cetitorilor ca mijloc de abonare şi în condiţiuni mai avantajoase chiar ca pănă acuma, deoarece abonamentul l'am redus la 6 lei pe an. Am luat această hotărîre numai în vederea de a respîndi ziarul cît mai mult posibil, făcîndu-l accesibil tuturor pungelor prin repartizarea plăţei abonamentului pănă şi lunar. Măsura aceasta ne place a crede că va înlesni în totul pe cetitori şi nu ne va mai expune la eşecuri regretabile, a căror resultate, că ne găsim cu o perdere de peste 6ooo lei, fie din cauza refuzului plăţei la prezentarea cererilor de încasare, fie din cauza amînărilor continue şi aceasta o constatăm cu multă părere de rău mai ales, de vreo şase ani încoace, ba ni sa întîmplat chiar să vedem pe unii făcîndu şi plăcerea de ă cere abonarea cu scop anumit de a nu plăti. Dând astă esplicaţie, facem un apel călduros cătră cetitori, ca cel puţin de aici înainte să ţie samă că „ Ecoul Moldovei“ are ca fonduri de susţinere numai abonamentele şi că neplata lor la timp îi pricinueşte zdruncen, ceia ce nu credem că ar mulţumi pe adevăraţii naţionalişti cari, în timp de cincisprezece ani, de când există acest ziar pe arena publicităţei, n au avut ai bănui vreo abatere de la linia lui de conduită, înainte de a inchia ţinem a reînoi declaraţia că: „Ecoul Moldovei avînd deviza: apărător al neamului şi ale intereselor lui contra străinilor, el trebue să stea în afară de luptele dintre partide şi să nu urmărească decît abaterile acestora de la calea desemnată de interesele romănis- mului. DIRECŢIUNEA. Noi am avut dreptate cînd am spus, ca nu se poate că ţărănimea romînească să stea multă vreme în nedumerire, despre rolul şi drepturile ei, şi că trebue să înceapă a se deştepta şi să înţeleagă că numai necunoaşterea de sine, ca element de forţă preponderatoare în alcătuirea statului, o face să sufere de multe ori exploatarea prea nemiloasă a deţinătorilor de moşii, fie aceştia proprietari, ori arendaşi. — Şi am mai spus în diverse ocazii, că deşteptarea ţărănimei noastre atîrnă de sinceritatea şi zelul acelor oameni luminaţi, cari cu sfatul şi cu fapte îi servesc de îndemnătorie şi adevărate călăuze pentru îndrumarea ei spre desrobirea economică, de care atîrnă în adevăratul înţeles al cuvîntului şi cea politică, de oarece e ştiut câ, buna stare a traiului încurajază pe om aşi vedea şi de drepturile sale cetăţâneşti. De la 1864 încoace, adică de la împroprietărire, ţărănimea n'au avut sfătuitori zeloşi şi credincioşi binelui ei, ceia ce o făcu sa stea într’o toropeală desastroasă nu numai pentru dînsa, ci şi pentru propăşirea reală a statului, prin afirmarea puterei de viaţă a neamului, pe calea economică. •— Din fericire însă în anii din urmă o licărire pe terenul acesta a început a se întrevedea, şi aceasta datorită mai mult străinilor, cari s’au năpustit cu o lăcomie spăimîntătoare asupra ţărănimei, din Moldova de Sus mai întăiu, ca să-i stoarcă pănă şi măduva din ea, odată cu stoarcerea şi a pamîntului ce l’au acaparat spre exploatare. Inprejurarea aceasta a făcut să aprindă dorul de salvare a păturei ţărăneşti în sufletul cîtorva iubitori de neam, cari s’au pus pe lucru, cu tot devotamentul ce reclamă o aşa întreprindere anevoioasă şi demnă de toată stima, iar resultatul pană astăzi e relativ destul de înbucurâtor, de oarece pe ici pe colea să observă o pornire hotărîtoare printre ţăranii noştri de a se asocia între ei şi a lua pe sama lor în exploatare moşii de la stat sau de ale particularilor.Ca dovadă despre aceasta avem ştirea oficială că în cursul anului curent s’au arendat pe un period de 10 ani, un număr de 16 moşii ale statului cu o suprafaţă totală de 8.569 hectare, pentru care s’a obţinut o arendă de 339.307 lei iar numărul sătenilor arendaşi e de 750. Nici vorbă că începutul e bun şi avem încredere că după un număr de ani vom ajunge să vedem asociaţiunile ţărăneşti că au în exploatare pâmîntul de la un capăt la altul al ţarei, că astfel să fie pentru totdeauna înlăturat străinul intermediar, care nu numai că se îmbogăţeşte din munca ţăranilor şi exploatarea nemiloasă a proprietăţilor, dar caută aşi crea din aceasta drepturi de producători, şi a se impune ca un factor indespensabil al vieţei noastre economice şi politice, ceia ce constitue un pericul pentru naţionalitatea noastră. Au muncit mult, ce-i dreptul, acei ciţiva cari vor cu toată sinceritatea ca „România să fie a Românilor“ pănă ce s’a văzut acest început real, această îndrumare sănătoasă pentru deşteptarea consciinţiî in pătura poporului nostru, ce i se zice „talpa ţărei“. Au muncit, este adevarat, ca să se poată întrevedea speranţa de a scapa pe viitor macar satele de năvala străinilor distrugători, iar mijlocul practic sunt băncile populare, cari vor îndeplini în totul speranţele ce punem de a vedea ridicîndu-se starea economică a Romînilor prin Romîni. Pentru a ajunge la un rezultat fericit şi cît mai repede posibil este de nevoe ca statul să întervie în un mod mai accentuat, cu alte cuvinte prin legi protectoare şi sincer aplicate să se ajute formarea de asociaţiuni săteşti şi să le facă accesibilă arendarea proprietăţilor sale ca şi ale particularilor. Să nu se bucure guvernul, ori care ar fi el, de concurenţa nereală a jidovilor arendaşi de ex. cari au ridicat preţul arendelor de cîţiva ani încoace, la o valoare de trei şi patru ori mai mare, căci prin aceasta s’a distrus în chip duşmănesc o clasă întreagă de producători romîni şi a avantajat pe strâinl cari, pentru aşi scoate cheltuiala, despoae pe muncitori şi stoarce cu nemilostivire pâmîntul prin o cultură în cele mai multe ori cu totul neraţionalâ. Mişcarea din Rusia . Mişcarea revoluţionară din Rusia s'a întins peste tot imperiul, aşa că mai nici satele nu s’au putut substrage de la înrâurirea ei puternică, ceia ce a dat şi dă încă loc la porniri contra proprietarilor, cari de multe ori au fost deja înpinse la excese singeroase, jafuiri şi pustiiri.—In oraşe şi orăşele orofurile se ţin lanţ, iar masele puse în mişcare nu numai că nu mai ţin samă de reformele promise, dar încă sfidează decretele care le anunţă, ceia ce dovedeşte neîncrederea ce le stăpînesc, pentru că prea de multe ori a fost înşelată buna lor credinţă şi prea de multe ori s’au ales în locul libertăţilor cu pedepsele cele mai aspre, cu măsurile cele mai sumare. Ceia ce măreşte şi mai mult groaza autocratismului şi spaima unei părţi a clasei dirigente este fraternizarea armatei cu resculaţii. Aceasta însamnă curmarea oricărei nădejde de a mai reveni la atotputernicia ţarismului şi de cumva să mai incumetează la încercări de oprimare a spiritelor revoltate, resboiul civil se aprinde numai de cît de la o margene la alta a monarhiei, şi nu ştim zeu ce soartă ar mai putea să aibă apoi actualul regim cu toţi reprezentanţii sei.Muzele unei aşa stări de lucruri sunt mai întăi datorite evoluluţiei ce o copiase în sfîrşit şi pe popoarele Rusiei, şi al doilea agenţilor provocatori cari au ajutat-o. Resboiul cu Japonia, din care ieşi Rusia sdrobita cu desevîrşire, a fost cel mai puternic agent, care a dat lovitura de graţie autocratismului, punînd în acelaş timp foc clădirei putrede pe care se mai răzama ; dezastrul acestui resboiu a pus în vază şi mai mare nămolul de ticăloşii în care înoată toţi acei susţiitori a formei de guvernâmînt ce acuma e pe cale să dispară, să se cufunde în noianul întunericului la aratarea celor dintâi raze ale soarelui libertăţei. Popoarele din cuprinsul marelui imperiu moscovit vor mai avea de îndurat poate mizerii şi nenorociri, nu atîta de la autocraţia ce-i ca şi căzută şi neputincioasă de a mai pricinui mult rău, dar de la ciocnirea ce o produce desorientarea în care se găsesc, de la starea nebuloasă în care plutesc ideile şi lupta diversităţilor de interese ale neamurilor ce le alcătuiesc. Şi în adevăr, nu e lucru uşor a încăca aspira raţiunile moscoviţilor de ex. cu ale Filandejilor, Polonilor sau chiar ale Carcazienilor ; nu e uşor lucru în o stare de aventurare neinfrînată, deslănţuită din toate colţurile statului să încedeţi de o dată năzuinţele anarhice, socialdemocratice, ori republicane şi să le acomodezi principiului monarhic costuţional, principiu dominant dealmii trelea în păturile conducătoare ale mişcărei din Rusia. Şi iarăşi, nu-i puţin lucru să ştii în aşa înprejurări escepţionale, a timpune şi se obţii cu linişte recunoaterea suveranităţei principiului adoptat şi să faci pe unele popoare a renunţa la privilegii, iar altora a le cumpăni drepturile pe care le ar reclama în numele revoluţiei la care a luat parte pentru libertate şi egalitate. Guvernul actual al d-lui de Witte, cel dintăiu guvern constituţional in Rusia are de întâmpinat greutăţi colosale, dacă resboiul civil ie înlăturat, pentru a ajunge mai întăi la soluţia de a păstră integritatea statului, aşa cum bunii ruşi o vroesc, adică ca toate popoarele imperiului să se guverneze după aceleaşi legi, iar nu unele din ele sa facă stat în stat. ---------------**.&».------------ I‘NDRASTEALA UIMITOARE Vestitul organde publicitate al Jifoviniei, „Berliner-Tagblatt“ unul din canaturile de scurgere al tuturor infamiilor şi calomniilor celor mai josnece ce le debitează neamul lui Israel pe socoteala popoarelor, cari mai au încă curajul de a i se opune scopurilor de totală subjugare, in No. 565 din luna trecută, înşiră minciuni care de care mai isbitoare şi mai revoltătoare la adresa ţarei noastre şi a oamenilor ei politici. Iată bazaconiile ce le îndrugă citatul ziar berlinez, sub titlul „Evreii in Româniau cu o neobrăzare ne mai pomeni’