Ecoul Moldovei, 1905-1906 (Anul 15, nr. 21-51)

1905-09-06 / nr. 21

ANUL XV No. 21. IAȘI DUMINICA 6 NOEMBRE 1905. ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei „ 6 luni ... „ Pentru strainatate se adat noi 6 » 3, 50 )gă portu ORGA­ NATIONALIST APARE IN FIE­CARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU ---------— r­ tMv.S0----------­REDACTIA şi ADMINISTRAȚIA Strada DRĂGHICI No. 1, • • • •­ANUNCIURILE Rîndul în pagina a TH-a • bani 50 ti­­, IV-a . 25 Inserţii şi reclame­­­len linia Un număr vechi 50 Bani Cătră cetitori, împrejurările silindu-ne de a suspenda apariţia ziarului nos­tru, pentru timpul ver­ii, am pre­ferat de a nul redeschide de cit cu o nouă organizare, în ce pri­veşte îndemînarea cetitorilor ca mijloc de abonare şi în condiţiuni mai avantajoase chiar ca pănă acuma, de­oare­ce abonamentul l'am redus la 6 lei pe an. Am luat această hotărîre nu­mai în vederea de a respîndi zia­rul cît mai mult posibil, făcîn­­du-l accesibil tuturor pungelor prin repartizarea plăţei abona­mentului pănă şi lunar. Măsura aceasta ne place a cre­de că va înlesni în totul pe ce­titori şi nu ne va mai expune la eşecuri regretabile, a căror resultat­e, că ne găsim cu o per­­dere de peste 6ooo lei, fie din cauza ref­uzului plăţei la prezen­tarea cererilor de încasare, fie din cauza amînărilor continue şi aceasta o constatăm cu multă părere de rău mai ales, de vre­o şase ani încoace, ba ni sa întîm­­plat chiar să vedem pe unii făcîn­­du şi plăcerea de ă cere abonarea cu scop anumit de a nu plăti. Dând astă esplicaţie, facem un apel călduros cătră cetitori, ca cel puţin de aici înainte să ţie samă că „ Ecoul Moldovei“ are ca fonduri de susţinere numai abonamentele şi că neplata lor la timp îi pricinueşte zdruncen, ceia ce nu credem că ar mulţumi pe adevăraţii naţionalişti cari, în timp de cinci­spre­zece ani, de când există acest ziar pe arena publicităţei, n au avut ai bănui vre­o abatere de la linia lui de conduită, înainte de a inchia ţinem a reînoi declaraţia că: „Ecoul Mol­dovei avînd deviza: apărător al neamului şi ale intereselor lui contra străinilor, el trebue să stea în afară de luptele dintre par­tide şi să nu urmărească de­cît abaterile acestora de la calea desemnată de interesele romănis- mului. DIRECŢIUNEA. Noi am avut dreptate cînd am spus, ca nu se poate că ţărănimea romînească să stea multă vreme în nedumerire, despre rolul şi drepturile ei, şi că tre­­bue să înceapă a se deştepta şi să înţeleagă că numai necunoaşterea de sine, ca element de forţă prepondera­­toare în alcătuirea statului, o face să sufere de multe ori exploatarea prea nemiloasă a deţinătorilor de moşii, fie aceştia proprietari, ori arendaşi. — Şi am mai spus în diverse ocazii, că deş­teptarea ţărănimei noastre atîrnă de sinceritatea şi zelul acelor oameni lu­minaţi, cari cu sfatul şi cu fapte îi servesc de îndemnătorie şi adevărate că­lăuze pentru îndrumarea ei spre des­­robirea economică, de care atîrnă în adevăratul înţeles al cuvîntului şi cea politică, de oare­ce e ştiut câ, buna stare a traiului încurajază pe om aşi vedea şi de drepturile sale cetăţâneşti. De la 1864 în­coace, adică de la îm­proprietărire, ţărănimea n'au avut sfă­tuitori zeloşi şi credincioşi binelui ei, ceia ce o făcu sa stea într’o toropeală desastroasă nu numai pentru dînsa, ci şi pentru propăşirea reală a statului, prin afirmarea puterei de viaţă a nea­mului, pe calea economică. •— Din feri­cire însă în anii din urmă o licărire pe terenul acesta a început a se între­vedea, şi aceasta datorită mai mult străinilor, cari s’au năpustit cu o lăco­mie spăimîntătoare asupra ţărănimei, din Moldova de Sus mai întăiu, ca să-i stoarcă pănă şi măduva din ea, o­dată cu stoarcerea şi a pamîntului ce l’au acaparat spre exploatare. Inprejurarea aceasta a făcut să aprindă dorul de salvare a păturei ţărăneşti în sufletul cîtor­va iubitori de neam, cari s’au pus pe lucru, cu tot devotamentul ce re­clamă o aşa întreprindere anevoioasă şi demnă de toată stima, iar resultatul pană astă­zi e relativ destul de înbu­­curâtor, de oare­ce pe ici pe colea să observă o pornire hotărîtoare printre ţăranii noştri de a se asocia între ei şi a lua pe sama lor în exploatare moşii de la stat sau de ale particularilor.­Ca do­vadă despre aceasta avem ştirea oficială că în cursul anului curent s’au arendat pe un period de 10 ani, un număr de 16 moşii ale statului cu o suprafaţă totală de 8.569 hectare, pentru care s’a obţinut o arendă de 339.307 lei iar numărul sătenilor arendaşi e de 750. Nici vorbă că începutul e bun şi a­­vem încredere că după un număr de ani vom ajunge să vedem asociaţiunile ţărăneşti că au în exploatare pâmîntul de la un capăt la altul al ţarei, că astfel să fie pentru tot­deauna înlăturat străinul intermediar, care nu numai că se îmbogăţeşte din munca ţăranilor şi exploatarea nemiloasă a proprietăţilor, dar caută aşi crea din aceasta drep­turi de producători, şi a se impune ca un factor indespensabil al vieţei noas­tre economice şi politice, ceia ce con­stitue un pericul pentru naţionalitatea noastră. Au muncit mult, ce-i dreptul, acei ciţi­va cari vor cu toată sinceritatea ca „România să fie a Românilor“ pănă ce s’a văzut acest început real, această îndrumare sănătoasă pentru deşteptarea consciinţiî in pătura poporului nostru, ce i se zice „talpa ţărei“. Au muncit, este adevarat, ca să se poată întrevedea speranţa de a scapa pe viitor macar satele de năvala străinilor distrugători, iar mijlocul practic sunt băncile popu­lare, cari vor îndeplini în totul spe­ranţele ce punem de a vedea ridicîn­­du-se starea economică a Romînilor prin Romîni. Pentru a ajunge la un rezultat fe­ricit şi cît mai repede posibil este de nevoe ca statul să întervie în un mod mai accentuat, cu alte cuvinte prin legi protectoare şi sincer aplicate să se a­­jute formarea de asociaţiuni săteşti şi să le facă accesibilă arendarea proprie­tăţilor sale ca şi ale particularilor. Să nu se bucure guvernul, ori care ar fi el, de concurenţa nereală a jidovilor arendaşi de ex. cari au ridicat preţul arendelor de cîţi­va ani în­coace, la o valoare de trei şi patru ori mai mare, căci prin aceasta s’a distrus în chip duşmănesc o clasă întreagă de produ­cători romîni şi a avantajat pe strâinl cari, pentru aşi scoate cheltuiala, des­­poae pe muncitori şi stoarce cu nemi­­lostivire pâmîntul prin o cultură în cele mai multe ori cu totul neraţionalâ. Mişcarea din Rusia . Mişcarea revoluţionară din Rusia s'a întins peste tot imperiul, aşa că mai nici satele nu s’au putut substrage de la înrâurirea ei puternică, ceia ce a dat şi dă încă loc la porniri contra proprietarilor, cari de multe ori au fost deja înpinse la excese singeroase, ja­­fuiri şi pustiiri.—In oraşe şi orăşele orofurile se ţin lanţ, iar masele puse în mişcare nu numai că nu mai ţin samă de reformele promise, dar încă sfidează decretele care le anunţă, ceia ce dovedeşte neîncrederea ce le stăpî­­nesc, pentru că prea de multe ori a fost înşelată buna lor credinţă şi prea de multe ori s’au ales în locul libertă­ţilor cu pedepsele cele mai aspre, cu măsurile cele mai sumare. Ceia ce mă­reşte şi mai mult groaza autocratismu­lui şi spaima unei părţi a clasei diri­­gente este fraternizarea armatei cu resculaţii. Aceasta însamnă curmarea ori­cărei nădejde de a mai reveni la a­tot­puternicia ţarismului şi de cum­va să mai incumetează la încercări de oprimare a spiritelor revoltate, resboiul civil se aprinde numai de cît de la o margene la alta a monarhiei, şi nu ştim zeu ce soartă ar mai putea să aibă apoi actualul regim cu toţi repre­zentanţii sei.­­Muzele unei aşa stări de lucruri sunt mai întăi datorite evoluluţiei ce o co­piase în sfîrşit şi pe popoarele Rusiei, şi al doilea agenţilor provocatori cari au ajutat-o. Resboiul cu Japonia, din care ieşi Rusia sdrobita cu desevîrşire, a fost cel mai puternic agent, care a dat lovitura de graţie autocratismului, punînd în acelaş timp foc clădirei pu­trede pe care se mai răzama ; dezastrul acestui resboiu a pus în vază şi mai mare nămolul de ticăloşii în care înoată toţi acei susţiitori a formei de guver­­nâmînt ce acuma e pe cale să dispară, să se cufunde în noianul întunericului la aratarea celor dintâi raze a­le soa­relui libertăţei. Popoarele din cuprinsul marelui im­periu moscovit vor mai avea de îndurat poate mizerii şi nenorociri, nu atîta de la autocraţia ce-i ca şi căzută şi neputincioasă de a mai pricinui mult rău, dar de la ciocnirea ce o produce de­sorientarea în care se găsesc, de la starea nebuloasă în care plutesc ideile şi lupta diversităţilor de interese a­le neamurilor ce le alcătuiesc. Şi în ade­văr, nu e lucru uşor a încăca aspira raţiunile moscoviţilor de ex. cu a­le Filandejilor, Polonilor sau chiar ale Car­cazienilor ; nu e uşor lucru în o stare de aventurare neinfrînată, deslănţuită din toate colţurile statului să încedeţ­i de o dată năzuinţele anarhice, social­democratice, ori republicane şi să le acomodezi principiului monarhic cost­­uţional, principiu dominant dealmii trelea în păturile conducătoare a­le mişcărei din Rusia. Şi iarăşi, nu-i puţin lucru să ştii în aşa înprejurări escepţionale, a t­­impune şi se obţii cu linişte recunoa­terea suveranităţei principiului adoptat şi să faci pe unele popoare a renunţa la privilegii, iar altora a le cumpăni drepturile pe care le ar reclama în nu­mele revoluţiei la care a luat parte pentru libertate şi egalitate. Guvernul actual al d-lui de Witte, cel dintăiu guvern constituţional in Rusia are de întâmpinat greutăţi col­o­sale, dacă resboiul civil ie înlăturat, pentru a ajunge mai întăi la soluţia de a păstră integritatea statului, aşa cum bunii ruşi o vroesc, adică ca toa­t­e popoarele imperiului să se guverneze după aceleaşi legi, iar nu unele din ele sa facă stat în stat. ---------------**.&».------------­ I‘NDRASTEALA UIMITOARE Vestitul organ­­de publicitate al Ji­foviniei, „Berliner-Tagblatt“ unul din canaturile de scurgere al tuturor infa­miilor şi calomniilor celor mai josnece ce le debitează neamul lui Israel pe so­coteala popoarelor, cari mai au încă cu­rajul de a i se opune scopurilor de t­o­tală subjugare, in No. 565 din luna tre­cută, înşiră minciuni care de care mai isbitoare şi mai revoltătoare la adresa ţarei noastre şi a oamenilor ei polit­ici. Iată bazaconiile ce le îndrugă citatul ziar berlinez, sub titlul „Evreii in Ro­mâniau cu o neobrăzare ne mai pomeni’

Next