Ecoul Moldovei, 1906-1907 (Anul 16, nr. 1-25)

1906-07-16 / nr. 1

ANUL XT Nr. 1. IAȘI DEMINIUA 16 IULIE 1906 ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 6 6 luni 3, 50 Pentru străinatate se adaogă porta ORG A­ NATIONALIST APARE IN FIE­CARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU­­—— —— . — . REDACŢIA şi ADMINISTRATIA Strada DRAGHICI No. 1. ANUNCIURILE Rîndul în pagina a IH-a bani 50 » » IV-a „ 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Uu mitun­i vechi 50 Bani * €atru Cetitori. Cu numărul de azi începem al 15-le an al activitaţei acestui ziar şi nu fără mulţumire anunţăm aceasta, mai ales cetitorilor constanţi, cari ne-a urmărit şi ne-a încurajat fără preget in lupta în­­verşuntă, dar loială, ce o ducem în ches­tia naţională. In anii din urmă mai ales, multe de­cepţii am intim­pinat, multe neajunsuri ni s’au făcut şi multe piedici ni s'au pus, totuşi nu numai că nu ne-am lăsat să fim răpuşi, dar încă am urmat înainte cu încordare mare de puteri, fiind­că e şi mare nevoie să fie o santinelă care să deie alarma şi să arate cum operea­ză jidanii pe pământul sfânt al ţarei noastre, cum îşi bat joc şi de neamul nostru, ce râs şi ce batjocură fac de le­gea şi obiceiurile poporului nostru, începem anul al unci­spre­zecelea cu credinţă că nu se p­oate ca dreptatea să rămâie ingenunchio­ă şi că deşteptând t­­se românul din propiala in care zace, să ca pune pe treabă, să scape din pân­za sclaviei economice ce i a urzit-o jido­­vimea şi să înlăture şi primejdia domi­­naţiunei politice, pe care vor deaseminea sa şi-o întindă jidanii cu ori­ce preţ. Mulţumind cetitorilor, pentru sprijinul cinstit şi cu bună voinţă ce ni -a dat până acum, îi rugăm ca să urmeze şi de aici înainte a fi aceiaşi. Red. Regele şi Moldova Ziarul Protestarea în articolul de fond a­ numărului său de la 11 a. c. spune că Regele nu iubeşte Moldova, şi o afirmă aceasta după declaraţia ce ar fi făcut-o dl. Bădărău cu chibzuinţă şi multă sfriţenie în un * * 9 interview publicat şi nedesminţit încă de vre­un organ oficios. .. Cu toate protestările ce le ridică „Protestarea” contra acestei dife­renţieri între Moldova şi Muntenia, din partea M. S. Regelui, ea există şi încă destul de accentuată ca s-o înţeleagă ori­care din supuşii Sei. Nu putem preciza care să fie cauza, dar în tot cazul dacă Moldova nu este iubită, de siggur că e de căutat această cauza în înprejurările în care s-a nemerit aşi face Domnitorul Carol­­ iu descălecarea pe pămîntul Principate­­lor-Unite, cum şi în caracterul Mol- 5 dovenilor. In realitate s’ar putea zice­­ că Regele nu iubeşte pe Moldoveni, pentru spiritul lor de independenţă şi de demnitate, pe care Protestarea I spune că n'a reuşit să le­­fi înmuiat­­ ca în Muntenia. Apoi, să nu se uite . Cu Cuza-Vodă a fost moldovait, ca Cogtălniceanu, C. Negri, Lascar Catargiu, Manolache-Costache Epu­­reanu, V. Alexandri, toţi Moldoveni din cei intravigenţi şi pentru cari­­ in­teresele ţărei erau mai presus de orice interese personale ori de gaşcă. Oraşul iaşi în sfîrşit prin manifes­tarea lui de la 3 Aprilie 1866 să înţălege că n’a putut să’şi creeze un titlu la iubirea Domnitorului Carol, cu toate sforţările ulterioare de a se arata tot atît de dinastic ca şi capitala Bu­­curesci. Omul e om şi Regele Carol ori cît de cu judecată e, nu s’a putut sustrage cu totul uneltirilor şi elive­­ticilor urzite şi şoptite de cei inte­resaţi, dacă nu a urî Moldova şi pe Moldoveni, cel puţin a le păstră o indiferenţă vădită. Că a fost cumpărată casa Rozno­­vanu de stat, pe care* a prefăcut’o după nevoia unui palat în care să steie Familia Regală aceasta cine nu ştie că a fost un truc. Palatul Fer­dinand de azi e menit să rămîe pustiu, după cum pustiu a devenit laşul care s*a desbracat şi a fost desbracat de tot ce avea ca viaţă, ca interes şi însămnătate politică. S’a fost zis că i se va da o însemnătate culturală mai mare ca a Bucuresciului şi a­­ceasta ca com­penzaţie pentru perderea însemnâtăţei politice, la care el a re­nunţat în interesul consolidărei Unirei. Şi aceasta însă a fost o înşălăciune ordinară, ca multe altele crezute doar numai de naivitatea ieşenilor, de­oare­ce sistemul de centralizare în inte­resul capitale e întins până și asupra concursurilor de auxiliari la telegraf şi poste, necum pentru definitivatele profesorilor secundari sau pentru alte ramuri. Ca să nu rămâe în Iași nici o amintire despre foasta lui însămnătate fură date jos până şi armele Moldovei de pe zidurile Palatului Domnesc,după incendiul ce­ i distrusă acoperişul în 1881, cu care ocazie apoi nu sa mai refăcut nici chiar Sala Tronului, unde a fost ales Cuza-Vodă ca Domn al Moldo­vei, sală ce trebuia restaurată şi păstrată ca cel mai preţios tezaur naţional, fiind­că de la acea ale­gere a pornit întreaga îndrumare a neamului nostru din Principa­tele-Unite, ca să ajungă să facă răsboiul, să'şi declare „Indepen­denţa" şi să se înalţe la Regat­. In sfîrşit în acea sală resunară cu­vintele calde şi pline de patriotism ale lui Mihail Cogălniceanu, drept urare colonelului Alexandru Ioan Cuza, ca cel întăi domn român ales de naţiune. Şi de sigur că pentru cîţi­va buni români de peste Milcov pastrarea unei aseminea sale în Iaşi ar fi fost o primejdie permanentă, deci au trebuit să se folosască de ocazia focului ca s’o lese pentru tot­deauna nimicită, înpreună cu armele ţârei Moldovei de pe frontespiciul palatului­­. Da, Regele Carol nu iubeşte pe Moldoveni şi din această cauză păs­trează cea mai mare indiferenţă faţă de reclamaţiile pentru înbunătăţirea spiritei acestei părţi a ţarei. Pe când în Muntenia nu e colţ pe care să nu’l fi vizitat şi pentru care să nu’şi fi dat păreri ce-i de făcut ca să prospereze, în Moldova sunt regiuni întregi ce nu le ştie de cît doar din auzite, şi­­ absolut tot una dacă pot prezenta sau nu vre un interes oare­care. In Muntenia s-au creat linii de căi ferate fără nici un interes pentru stat, ci pur şi simplu pentru satis­facerea pretenţiilor câtor­va politiciani ai localităţilor; în Moldova însă nu să dă cheltuiala trebuitoare pentru continuarea liniei Iaşi-Dorohoi până la Noua-Suliţa, legătură absolut de o mare însemnătate pentru viitorul exportului nostru, în vederea căria s’a şi făcut linia Iaşi-Dorohoiu. Da, aşa e, Regele Carol nu iu­beşte pe Moldoveni, de aceia să şi face o atât de mare deosebire între elementul muntean şi cel moldovan, de aceia în minister să ia cîte un moldovan numai şi prea arare ori să întîmplă să intre doi, de aceia în armată înaintează Moldovenii aşa de greu la rangul de colonel şi mai greu încă la cel de general, pentru că să exploatează această simţire delicată a Regelui, această deosebire tacită, dar destul de simţită din părte-i pentru Moldova şi Moldoveni. In sfirşit ce să zicem alta de­cit, că omul e om şi deci supus paternilor, dar patima deosebirei ce a apucat a o face Regele, pe noi Moldovenii ne costă mult şi nu e departe timpul când ne va costa şi mai mult, fiind­că din nenorocire nici nu mai avem oameni cari la timp să ridice glasul în numele Moldovei şi al Moldovenilor, ci în genere aproape numai nişte lichele, nişte speculanţi ai opiniei publice, trebue să ne atragă luarea aminte şi să ne silească a deduce oare­care prog­nosticuri pentru viitorul cel mai apro­piat. Ceia ce-i mai interesant in mişcarea politicei de vacanţă sunt focurile de ti­­raliori, ce se dau in tabăra guverna­mentală, sunt începuturile luptei ce are a se încinge între Cantacuzinişti şi Ta­­chişti. Ziarele cantacuziniste, in aştep­tarea fuzionărei cu junimiştii, au înce­put provocările contra democraţilor, de cari vor cantacuziniştii să se descoto­­rosească şi ’şi pregătesc terenul prin tot feliul de harţe,unele mai une altele mai stîngace, dar insfâşit, harţe ce mi’s fără de însemnătate pentru viitorul blocului. Motivele s'au găsit uşor, iar capul de turc e dl. Bădărău, care fu luat in pri­mire de cum a declarat că se va ocupa de cadrele electorale din capitală. De mult era bănuit dl. Bădărău că lu­crează in detrimentul blocului, dar de la eşirea din minister, şi mai ales de la hotărârea de a’şi muta sediul­ activi­­tâţei sale la Bucureşti, bănuelile au crescut. Plecarea spre Anglia, ca să se întâlnească cu dl. Tache Ionescu e un cap de acuzaţie chiar in toată regula, pe care ziarele pur cantacuziniste îl re­­levează cu o formă sarcastică ce denotă pornirea unei campanii înverşunate con­tra acestor doi corifei. Ceia ce roade mai mult şi frâmîntă pe conservatorii cantacuzinişti e că nu pot şti ce au de pus la cale şi deduc, că dacă n ar fi o completare nu s’ar fi ales locul de întâlnire tocmai aşa de­parte şi încă poate şi pe apă, singura­tici, feriţi de ori­ce privire indiscretă­. Ceia ce se petrece în sinul partidului de la cârmă e începutul sfîrşitului care nu-i departe. Elementele conservatoare se vor ralia desfăcându-se de cele de­mocratice, dar operaţia aceasta cu si­guranţă că nu o vor întreprinde canta­cuziniştii stând la cârmă, ci îndepărtaţi de ea în tihna opoziţiei. Buletinul Politic Cu tot toiul căldurilor, politica la noi nu răcenzeşte, cura e de obiceiu in tim­pul verilor, din potrivă ca să mani­festă şi încă cu oare­care încordare, ce Dl. MILLE şi Jim* Zilele aceste a apărut in Capitală o broşură cu titlul : Cum operează dl. Mille la Adevărul. Această broşură dă la iveală o mulţime de fapte murdare ale acestui domn director de gazetă şi dintre care multe vrednice de a fi se­­zisate de justiţie, după cum se exprimă un confrate, foarte indignat de cele cu­­prinse în acea broşură. Noi care am văzut manevrele „Ade­­vorului“ jidovesc de ani de zile, avem convingerea nestrămutată că nu se poa­te ca Smille să nu fie prins cu mâţa in sac. Şi iată’l prins, căci toate merg până într’o zi, dar prins in aşa feliu cu ghişefturile ordinare făptuite, că cu­fundă cu totul pe făptuitor in mocirla descreditului şi a ruşinei. In afară că coloanele ziarului Adivor se umpleau şi se umplu cu tot soiul de ştiri fan­tastice, pentru a alarma opinia pu-

Next