Ecoul Moldovei, 1907-1908 (Anul 17, nr. 1-25)

1907-09-16 / nr. 1

ANUL XVII No. 1. I A & I DUMINICA 10 SEPTEMBRIE 1207. ABO Pe un an „ 6 luni » n . Pentru streinatate se adaoge portul OROIX NATIONALIST APARE IN FIE­CARE DUMINICA DIRECTOR-PROP­RIET­AR EM. AL. MAXOLIU —r»-—*---» it/VA CU----------­REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA Strada ALEXANDRI No. 11. ANUNCIURILE Rîndul în pagina a IlI-a bani 50 „ , IV-a „ 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Un număr vechi 50 Bani ■ii.'i'i Mmpull Alcoolului Toţi acei cari să interesază de soarta populaţiei ţarei, au găsit că una din cauzele relelor ce o băn­­tue este şi acea a alcoolismului. In contra acestui agent de dis­trugere morală şi materială, noi din timp ne-am rădicat cu toată energia, şi după ce am aratat prin oglinda realităţei urmările funeste ce pot să aibă pentru nea­mul nostru, am propus şi lacu­rile cari ar putea, dacă nu să le abată cu totul—ceea ce ar fi un idial—cel puţin să le reducă pro­porţia îngrozitoare, de care sun­tem ameninţaţi. Onopolul asupra alcoolului poate fi întru cât­va un mijloc de restrângere a acestei cumplite pa­terne, datorită unor măsuri regle­mentate, după care să urmeze debitarea băuturilor alcoolice ; el însă garantează cu siguranţă cu­răţirea băuturilor de tot soiul de ingrediente ce distrug organismul mulţimei căzută în patima beţiei, ingrediente de cari fac uz crâş­­marii de prin sate ca şi de la oraşe, pentru a face pe nenoro­ciţii lor clienţi nu numai să uite, că îşi dau tot câştigul muncei pe băutură, dar că îşi ruinează, să­nătatea şi îşi scurtează şi viaţa. Au fost câţi­va barbaţi politici cari au înţăles, că prin monopo­lizarea de cătră stat a alcoolului s’ar ajuta temperenţa, ceea ce fără îndoială ar fi un bine pen­tru populaţie, dar în acelaş timp s’ar creea şi un venit serios sta­tului, folosindu-se de această pa­timă, fără a o specula, ceia ce fără îndoială iarăşi poate fi un bine, până la un punct, pentru cei răpuşi de patima băuturei al­coolice, căci cel puţin li s’ar pu­tea servi curăţită de otrăvurile cu care e amestecată azi. Dl. Eugen­iu Costinescu, actu­alul ministru de finanţe, pare să se fi pătruns mai mult de­cât toţi despre nevoia instituirei acestui monopol, de­oare­ce —după cit să ştie — a studiat de aproape chestia şi a întocmit şi un pro­­ect de lege, pe care ar vrea sâ-l prezinte Corpurilor legiuitoare chiar în toamna aceasta. Pasul seu însă a fost judecat de unii ca prea îndrăzneţ, iar discuţiile de ici colea dovedesc o pornire ho­târâtă în contra unui aseminea proect, care în definitiv ar fi sin­gurul ce ar avea raţiunea de a exista, alăturea cu acel al Tutu­nurilor, pentru că scopul seu e umanitar înainte de a fi finan­ciar.—Să invoacă de protivnici lovirea producătorilor de ţuică, singura existenţă a acelor mai mulţi proprietari de livezi cu pruni, cum şi lovirea atâtor familii cari trăesc din desfacerea ţuicei, ra­chiului etc. Dar oare de ce nu se ţine sama de o populaţie întreagă a ţărei ce degenerează şi piere din cauza alcoolismului şi a otrăvurilor a­­mestecate în băuturile ce le vând cârciumariî? — De ce nu să alar­mează în contra monopolului pes­căriilor, cari, după cum să exer­­citează, într’adevăr este o cala­mitate pentru poporul sarac, şi un mijloc de înavuţire pentru de­­tailişti, străini în ceia mai mare parte, şi cari obţinând peştele pe un preţ derizoriu, îl desfac cu 5—6oo la sută pe pieţele din lă­­untrul ţărei ?—De ce nu să re­voltă de monopolul deghizat al câtor­va particulari asociaţi cu străinii pentru exploatarea petro­­leului ; de ce nu să rădică şi să spulbere cartelurile fabricilor de zahar, a exploatatorilor de păduri, a morarilor, carteluri care la urma urme e un monopol al particu­larilor, monopolul capitalurilor ce­lor puţini, cari după cât se vede sunt patronaţi chiar în exrciţiul exploatărei criminale întinsă asu­pra poporului român. Totul e pănă la hrana zilnică, până la nevoia articulelor de pri­ma necesitate traiului, şi cu toate acestea să tolerează de toţi ex­ploatarea acestora şi să rădică unii, ca să protesteze în contra instituirei monopolului alcoolului, care într’adevăr ar putea duce la rezultate bune, pentru viitorul nos­tru ca popor. Cu instituirea acestui monopol producătorii nu pot perde, ba din contra, pot câştiga mai mult de cum câştigă azi, de­oare­ce vor fi liberi să’şi întindă cultura pru­nelor şi fabricaţiunea primă a spir­toaselor, iar statul, ca monopo­lizator, să le cumpere produsele cu preţ bun, spre a le supune destilărei in fabricile sale şi să­ pue apoi în consumaţie prin de­bitanţi numiţi de el, ceia ce în aseminea caz dă cu adevărat de hrană unui mare număr de români, prin eliminarea streinilor, cari astă­zi deţin comerţul spirtoaselor excluziv în mânele lor. La aceste ar tinde monopoli­zarea alcoolului şi din punctul acesta de vedere fără îndoială că e o facere de bine, o îngrădire a intereselor româneşti. «vvv\A/VVVWVWv^*—— O CRIMA Jidovului Oscar Guttman, arendaşul moşiei Uuţani, din jud. Botoşani, în­­bolnăvin­du-i-să o vită de antrax, in­conivenţă cu vechilul seu, Grigore Ca­ras, a pus pe servitorii din curtea lui: Balamuc Vasile, Oneaţu I­. şi Grădinaru Reculai, ca s’o tae în pripă, iar carnea a dat o muncitorilor, aflaţi la lucru pe moşia lui, dintre cari unii s’au şi i­­­bolnăvit imediat, aşa că starea lor pre­zintă îngrijiri foarte serioase. Cazul fu cunoscut îndată în Botoşani iar parchetul local pornind cercetarea, s’a încredinţat că crima aceasta, ce a mişcat tot oraşul, a avut într’adevăr loc şi a dispus prin urmare arestarea lui Guttman, a vechilului seu, nun şi a servitorilor, a căror mandat insă a fost infirmat de Trib, pentru motivul plauzibil că au fost nevoiţi să se supue ordinilor stăpânului şi vichinului, ne­­ştiind ce destinaţie au să deie aceştia cărnei din vita bolnavă, pe care au tăiat’o. Su­b vorbă jidovul a încercat toate mijloacele pentru atenuarea ştirei alar­mante, telegrafiind în dreapta şi în stânga, pe la ziare mai ales, că faptul ce sa colportează, nu e adevărat, că bolnavii au suferit de pustula mali­gna şi că acuma sunt ca şi vindecaţi. Parchetul însă s’a făcut datoria, spre marea satisfacţie a opiniei publice in­frântată de cutezanţa jidovului, care tot mai persistă a susţinea că oamenii n’au fost atinşi de antrax de­şi s’a do­vedit complect că vita a avut antrax, că a fost tăiată şi carnea dată la peste patru­zeci de muncitori şi că dintre aceştia s’au înbolnăvit deja mai mulţi, fiind cu viaţa un pericol. Se place a crede ca această crimă va fi pedepsită de justiţe cu toată as­primea şi că încercările de muşama­lizări, din partea jidovimei, vor fi ză­dărnicite din capul locului, căci e prea odioasă această faptă, prea isbitoare, prea neominoasă ca umanitariştii să nu deie înapoi în faţa ei şi să nu lese casă nimâc neştearsă inferarea ei. Destulă ruşine fu eu afacerea Rap­­paport şi atâtea alte afaceri fisch­e­­reşti ce s’au lasat escamotate, macar cu aceasta să se deie un exemplu viu, ca să se dovedească că există în noi conseiinţa care nu să iasă a fi întune­cată şi nici subjugată de argumentele jidovimei, tot­de­auna gata de a face sacrificii pentru scaparea de respundere a unora și altora dintre ai sei. --------—■**.rSi*J*£r»w Im- ■ - - - Rugăm cu insistenţă pe d-nii abonaţi, a ne achita abonamen­tele macar pană la curent. Buletin Politic Preocuparea politică a fruntaşelor par­tidelor noastre e concentrată, mai mult sau mai puţin asupra chestiei agrare. Şi în adevăr, ea trebue să fie azi pivotul în jurul caria să se mişte, să se discute şi să se caute concluziile cele mai potri­vite, ori mai bine zis, cele mai apro­piate de gravitatea situaţiei ce a creat-o în fără. Cu multă mâhnire vedem însă că toată mişcarea, toate discuţiile, au ca pretext această chestie, pe cănd în realitate ele continuă a viza personalităţi, a se reduce pur şi simplu la luptă de partide. Ne fac efectul medicilor chemaţi în consul­tare la căpătâiul unui bolnav, şi cari discută câte în lună şi în stele, îşi i­­­pută unii altora greşalele făcute cu sta­bilirea diferitelor diagnoze, ori experi­mentările ne­isbutite cu tot soiul de tra­tamente aplicate altor bolnavi, numai de bolnavul lângă care se găsesc, nu discută decât prea puţin şi la urmă de tot­uşi dau avizul ca medicul curant—­în cazul nostru guvernul —­ să urmeze cu trata­mentul început, adăugând poate la nevoe şi un elexir oare­care. Aşa fac oamenii noştri politici , îşi discută sistemele de guvernământ îşi în­­oată greşalele făcute, ori care le fac, nă­ravurile de cari nu se mai dispată şi îşi încriminează mijloacele de care s'au servit ca să ajungă la guvernul ţărei.— Chestia cea mare însă­ chestia agrară, pe care a deschis-o ţărănimea muncitoare, chestia arzătoare care amenință cu o prefacere totală a vie­ţei noastre socială , nu e luată în serios, nu e socotită ca cea mai urgentă şi nici cea mai pri­mejdioasă pentru stat; şi dacă în mod tacit au convenit să fie lasată deslegarea ei pe sama partidului de la cârmă, nu mai puţin adevărat e că uzazăi de toate mijloacele de al descredita, atribuindu-i tot felul de intenţii duşmane intereselor ţărănimei. Acest rol e trist şi nu recomandă de loc pe polit­ician­ii noştri de azi.— Intr’o chestie ca aceasta, care priveşte existenţa statului nostru şi ren­um­ele ce ni l’am făcut, patemile trebue să amuiască şi cu tofii în prim­ă să caute a găsi soluţia cea mai apropiabele, prin care să ajungem la o înpacare a nevoilor ţărănimei. Nu e nici demn şi nici real de a prejudeca asupra modului cum poate să fie alcătuit s’au schiţat proectul cu privire la ches­­tea agrară, nu-i cinstit şi omenesc de a arunca ştiri, din care ţărănimea sâ’şi facă convingerea că toată nădejdea îi este zădărnicită, că a fost în­şa­lată cu vorbele, mari şi m­ângăitoare din mani­festul dat în numele Regelui. E un joc foarte primejdios cel fac politicianii noştri cu ţărănimea, joc pe care ar trebui să­ l părăsască, dacă fie la liniştea ţărei, şi la buna întocmire ei încă domneşte în ea. E destul de rău că se discută intenţiile în chip aşa de duşmănos şi aşa de pervers, şi e o crim­ă că se întunece și adevărul, colportându-si

Next