Ecoul Moldovei, 1907-1908 (Anul 17, nr. 1-25)
1907-09-16 / nr. 1
ANUL XVII No. 1. I A & I DUMINICA 10 SEPTEMBRIE 1207. ABO Pe un an „ 6 luni » n . Pentru streinatate se adaoge portul OROIX NATIONALIST APARE IN FIECARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MAXOLIU —r»-—*---» it/VA CU----------REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA Strada ALEXANDRI No. 11. ANUNCIURILE Rîndul în pagina a IlI-a bani 50 „ , IV-a „ 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Un număr vechi 50 Bani ■ii.'i'i Mmpull Alcoolului Toţi acei cari să interesază de soarta populaţiei ţarei, au găsit că una din cauzele relelor ce o băntue este şi acea a alcoolismului. In contra acestui agent de distrugere morală şi materială, noi din timp ne-am rădicat cu toată energia, şi după ce am aratat prin oglinda realităţei urmările funeste ce pot să aibă pentru neamul nostru, am propus şi lacurile cari ar putea, dacă nu să le abată cu totul—ceea ce ar fi un idial—cel puţin să le reducă proporţia îngrozitoare, de care suntem ameninţaţi. Onopolul asupra alcoolului poate fi întru câtva un mijloc de restrângere a acestei cumplite paterne, datorită unor măsuri reglementate, după care să urmeze debitarea băuturilor alcoolice ; el însă garantează cu siguranţă curăţirea băuturilor de tot soiul de ingrediente ce distrug organismul mulţimei căzută în patima beţiei, ingrediente de cari fac uz crâşmarii de prin sate ca şi de la oraşe, pentru a face pe nenorociţii lor clienţi nu numai să uite, că îşi dau tot câştigul muncei pe băutură, dar că îşi ruinează, sănătatea şi îşi scurtează şi viaţa. Au fost câţiva barbaţi politici cari au înţăles, că prin monopolizarea de cătră stat a alcoolului s’ar ajuta temperenţa, ceea ce fără îndoială ar fi un bine pentru populaţie, dar în acelaş timp s’ar creea şi un venit serios statului, folosindu-se de această patimă, fără a o specula, ceia ce fără îndoială iarăşi poate fi un bine, până la un punct, pentru cei răpuşi de patima băuturei alcoolice, căci cel puţin li s’ar putea servi curăţită de otrăvurile cu care e amestecată azi. Dl. Eugeniu Costinescu, actualul ministru de finanţe, pare să se fi pătruns mai mult decât toţi despre nevoia instituirei acestui monopol, deoarece —după cit să ştie — a studiat de aproape chestia şi a întocmit şi un proect de lege, pe care ar vrea sâ-l prezinte Corpurilor legiuitoare chiar în toamna aceasta. Pasul seu însă a fost judecat de unii ca prea îndrăzneţ, iar discuţiile de ici colea dovedesc o pornire hotârâtă în contra unui aseminea proect, care în definitiv ar fi singurul ce ar avea raţiunea de a exista, alăturea cu acel al Tutunurilor, pentru că scopul seu e umanitar înainte de a fi financiar.—Să invoacă de protivnici lovirea producătorilor de ţuică, singura existenţă a acelor mai mulţi proprietari de livezi cu pruni, cum şi lovirea atâtor familii cari trăesc din desfacerea ţuicei, rachiului etc. Dar oare de ce nu se ţine sama de o populaţie întreagă a ţărei ce degenerează şi piere din cauza alcoolismului şi a otrăvurilor amestecate în băuturile ce le vând cârciumariî? — De ce nu să alarmează în contra monopolului pescăriilor, cari, după cum să exercitează, într’adevăr este o calamitate pentru poporul sarac, şi un mijloc de înavuţire pentru detailişti, străini în ceia mai mare parte, şi cari obţinând peştele pe un preţ derizoriu, îl desfac cu 5—6oo la sută pe pieţele din lăuntrul ţărei ?—De ce nu să revoltă de monopolul deghizat al câtorva particulari asociaţi cu străinii pentru exploatarea petroleului ; de ce nu să rădică şi să spulbere cartelurile fabricilor de zahar, a exploatatorilor de păduri, a morarilor, carteluri care la urma urme e un monopol al particularilor, monopolul capitalurilor celor puţini, cari după cât se vede sunt patronaţi chiar în exrciţiul exploatărei criminale întinsă asupra poporului român. Totul e pănă la hrana zilnică, până la nevoia articulelor de prima necesitate traiului, şi cu toate acestea să tolerează de toţi exploatarea acestora şi să rădică unii, ca să protesteze în contra instituirei monopolului alcoolului, care într’adevăr ar putea duce la rezultate bune, pentru viitorul nostru ca popor. Cu instituirea acestui monopol producătorii nu pot perde, ba din contra, pot câştiga mai mult de cum câştigă azi, deoarece vor fi liberi să’şi întindă cultura prunelor şi fabricaţiunea primă a spirtoaselor, iar statul, ca monopolizator, să le cumpere produsele cu preţ bun, spre a le supune destilărei in fabricile sale şi să pue apoi în consumaţie prin debitanţi numiţi de el, ceia ce în aseminea caz dă cu adevărat de hrană unui mare număr de români, prin eliminarea streinilor, cari astăzi deţin comerţul spirtoaselor excluziv în mânele lor. La aceste ar tinde monopolizarea alcoolului şi din punctul acesta de vedere fără îndoială că e o facere de bine, o îngrădire a intereselor româneşti. «vvv\A/VVVWVWv^*—— O CRIMA Jidovului Oscar Guttman, arendaşul moşiei Uuţani, din jud. Botoşani, înbolnăvindu-i-să o vită de antrax, inconivenţă cu vechilul seu, Grigore Caras, a pus pe servitorii din curtea lui: Balamuc Vasile, Oneaţu I. şi Grădinaru Reculai, ca s’o tae în pripă, iar carnea a dat o muncitorilor, aflaţi la lucru pe moşia lui, dintre cari unii s’au şi ibolnăvit imediat, aşa că starea lor prezintă îngrijiri foarte serioase. Cazul fu cunoscut îndată în Botoşani iar parchetul local pornind cercetarea, s’a încredinţat că crima aceasta, ce a mişcat tot oraşul, a avut într’adevăr loc şi a dispus prin urmare arestarea lui Guttman, a vechilului seu, nun şi a servitorilor, a căror mandat insă a fost infirmat de Trib, pentru motivul plauzibil că au fost nevoiţi să se supue ordinilor stăpânului şi vichinului, neştiind ce destinaţie au să deie aceştia cărnei din vita bolnavă, pe care au tăiat’o. Sub vorbă jidovul a încercat toate mijloacele pentru atenuarea ştirei alarmante, telegrafiind în dreapta şi în stânga, pe la ziare mai ales, că faptul ce sa colportează, nu e adevărat, că bolnavii au suferit de pustula maligna şi că acuma sunt ca şi vindecaţi. Parchetul însă s’a făcut datoria, spre marea satisfacţie a opiniei publice infrântată de cutezanţa jidovului, care tot mai persistă a susţinea că oamenii n’au fost atinşi de antrax deşi s’a dovedit complect că vita a avut antrax, că a fost tăiată şi carnea dată la peste patruzeci de muncitori şi că dintre aceştia s’au înbolnăvit deja mai mulţi, fiind cu viaţa un pericol. Se place a crede ca această crimă va fi pedepsită de justiţe cu toată asprimea şi că încercările de muşamalizări, din partea jidovimei, vor fi zădărnicite din capul locului, căci e prea odioasă această faptă, prea isbitoare, prea neominoasă ca umanitariştii să nu deie înapoi în faţa ei şi să nu lese casă nimâc neştearsă inferarea ei. Destulă ruşine fu eu afacerea Rappaport şi atâtea alte afaceri fischereşti ce s’au lasat escamotate, macar cu aceasta să se deie un exemplu viu, ca să se dovedească că există în noi conseiinţa care nu să iasă a fi întunecată şi nici subjugată de argumentele jidovimei, totdeauna gata de a face sacrificii pentru scaparea de respundere a unora și altora dintre ai sei. --------—■**.rSi*J*£r»w Im- ■ - - - Rugăm cu insistenţă pe d-nii abonaţi, a ne achita abonamentele macar pană la curent. Buletin Politic Preocuparea politică a fruntaşelor partidelor noastre e concentrată, mai mult sau mai puţin asupra chestiei agrare. Şi în adevăr, ea trebue să fie azi pivotul în jurul caria să se mişte, să se discute şi să se caute concluziile cele mai potrivite, ori mai bine zis, cele mai apropiate de gravitatea situaţiei ce a creat-o în fără. Cu multă mâhnire vedem însă că toată mişcarea, toate discuţiile, au ca pretext această chestie, pe cănd în realitate ele continuă a viza personalităţi, a se reduce pur şi simplu la luptă de partide. Ne fac efectul medicilor chemaţi în consultare la căpătâiul unui bolnav, şi cari discută câte în lună şi în stele, îşi ipută unii altora greşalele făcute cu stabilirea diferitelor diagnoze, ori experimentările neisbutite cu tot soiul de tratamente aplicate altor bolnavi, numai de bolnavul lângă care se găsesc, nu discută decât prea puţin şi la urmă de totuşi dau avizul ca medicul curant—în cazul nostru guvernul — să urmeze cu tratamentul început, adăugând poate la nevoe şi un elexir oarecare. Aşa fac oamenii noştri politici , îşi discută sistemele de guvernământ îşi înoată greşalele făcute, ori care le fac, năravurile de cari nu se mai dispată şi îşi încriminează mijloacele de care s'au servit ca să ajungă la guvernul ţărei.— Chestia cea mare însă chestia agrară, pe care a deschis-o ţărănimea muncitoare, chestia arzătoare care amenință cu o prefacere totală a vieţei noastre socială , nu e luată în serios, nu e socotită ca cea mai urgentă şi nici cea mai primejdioasă pentru stat; şi dacă în mod tacit au convenit să fie lasată deslegarea ei pe sama partidului de la cârmă, nu mai puţin adevărat e că uzazăi de toate mijloacele de al descredita, atribuindu-i tot felul de intenţii duşmane intereselor ţărănimei. Acest rol e trist şi nu recomandă de loc pe politicianii noştri de azi.— Intr’o chestie ca aceasta, care priveşte existenţa statului nostru şi renumele ce ni l’am făcut, patemile trebue să amuiască şi cu tofii în primă să caute a găsi soluţia cea mai apropiabele, prin care să ajungem la o înpacare a nevoilor ţărănimei. Nu e nici demn şi nici real de a prejudeca asupra modului cum poate să fie alcătuit s’au schiţat proectul cu privire la chestea agrară, nu-i cinstit şi omenesc de a arunca ştiri, din care ţărănimea sâ’şi facă convingerea că toată nădejdea îi este zădărnicită, că a fost înşalată cu vorbele, mari şi mângăitoare din manifestul dat în numele Regelui. E un joc foarte primejdios cel fac politicianii noştri cu ţărănimea, joc pe care ar trebui să l părăsască, dacă fie la liniştea ţărei, şi la buna întocmire ei încă domneşte în ea. E destul de rău că se discută intenţiile în chip aşa de duşmănos şi aşa de pervers, şi e o crimă că se întunece și adevărul, colportându-si