Ecoul Moldovei, 1907-1908 (Anul 17, nr. 1-25)
1907-11-25 / nr. 6
ANUL XVII No. 6. IAȘI DUMINICĂ,25 NOEMBRIE 1907. ABONAMENTUL Pe un an . . . " Lei noi 6 „ 6 luni ... „ „ 3, 50 Pentru streinatate se adaoge portul APARE IN FIECARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLII ANUNCIURILE"- ; Rîndul în pagina a IlI-a bani 50 REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA Strada ALEXANDRI No. 11. Inserţii şi reclame leu linia Un miniăr vechi 50 Bani de publicul cel mare şi că nici într’un chip nu va ajunge să’şi cucerească încrederea celor mulţi, pe care să razămă un partid ca să ajungă la cârmă. Acest public o fi el prost, dar e foarte numeros şi a ajuns la atâta în cât să priceapă că se pune la cale treburi pe socoteala lui şi deci cată să-şi deschidă ochii în patru. Partidul liberal are partea simpatică în tratarea acestei chestii şi deci mulţimea, şi toţi cei cari ţin la întărirea neamului, prin râdicarea ţărănimei, sunt cu dânsul. 11 Vilin 11 Dintre toate proectele de legi pe care guvernul actual le-a pregătit, spre a le supune desbaterilor Corpurilor Legiuitoare, singurile cari interesează direct jidovimea, sunt acelea cu privire la arendarea moşiilor şi la monopolul băuturilor spirtoase. In contra acestora ş'a încordat puterile, de îndată ce li-a auzit de nume, de îndată mai ales ce a aflat că luându-şi fiinţă, cu sprijinul celei mai mari părţi a suflarei româneşti din ţară, dornică de stăvilirea străinismului cu sistemul de exploatare ce-l practică pe sama locuitorilor autohtoni, va perde avantajele colosale ce i le procură până acuma aceste două mine nesecate de înbogâţire, pe care le-a acaparat. Ca să fie însă mai siguri de isbândă, jidovii noştri au alergat la cei de peste graniţă, la bancherii de pe pieţele mari ale Europei, ca să intervie ei cu toată energia şi să facă o presiune cât mai mare asupra guvernului român, pentru a înblânzi spiritul proectelor menţionate mai sus, ale îndulci în aşa feliu ca să se poată găsi apoi destule portiţe prin care interesele lor să fie salvate. Alarma dată de ei în afară din ţară n’a rămas fără efect, căci văzurăm că renta noastră, de unde era cotată peste sută, a scăzut de fapt destul de repede, şi această scădere avu loc cu oscilări, ceia ce pentru guvern însamnă: barjd de samă şi fii prevăzător ! De samă a băgat, este adevărat, şi a văzut la ce mijloace ticăloase aleargă acest neam de paraziţi, numai ca să se poată mănţinea încleştat de grumajii poporului nostru, spre ai stoarce până şi măduva din oase. Prevăzător, în senzul vederelor jidovilor, până în cele din urmă nu ştim încă dacă va putea, dar bănuim după cioplitura ce a dat proectului privitor la monopolul băutu■ilor, că vor armoniza mult cu interesele generale jidoveşti, cari au ştiut să le dea culoarea de opoziţie şi prin aceasta nu să vadă că e manopera lor, să ia să simtă că e ghiara lor, care strânge râul şi opreşte pornirea spre dezrobirea conomică a poporului român. A fost şi este încă un avânt patriotic a mulţi din partidul de la cârmă, cari au sforţări pentru realizarea acestei osrobiri, şi constatăm că avântul lor avut puterea de a încălzi tot mai mult ândurile celor grupaţi în jurul steagului, ar face să creadă în mântuirea neamului de cumplita boală a străinismului, î ni’l perde zi cu zi. Dar s’au găsit ameni în partidul advers, fruntaşi chiar, ei lâsându-se pe de oparte ademeniţi , şoaptele celor interesaţi, de a zădărnci marea operă de regenerare a poltului nostru, şi pe de alta speriaţii’şi vor perde situaţiile şi bunurile lunare ori moştenite, de îndată ce se lărgi drumul ţărănimei spre propăşire, pun de-a curmezişul şi încearcă prin ate mijloacele să provoace o reacţie, să stângă orice nădejde în inima lui, că se va mai putea rădica cândva din robia în care a aruncat-o zisele interese ale clasei suprapusă, strâns unită cu acelea ale jidovilor, cari exploatează viciile unora şi munca alteia. Aceştia să agită, strigă şi ameninţă pe toate căile cu o mişcare opusă celei ţărăneşti din primăvara trecută, ceia ce fără îndoială că bucură mult pe jidovi, care la rândul lor strâng mereu sferile financiare din străinătate, laudă puterea de resistenţa a agrarienilor şi fulgeră cumplit în potriva partidului liberal şi a guvernului seu. Din rândurile acestuia încă s’au găsit unii cari să facă cor cu nemulţumiţii, să întrevadă o primejdie, o adevărată nenorocire pentru clasa diriguitoare, ridicarea mojicimei prin avantaj iile ce i le acordă proectele guvernului, ceia ce fără îndoială că-şi au partea de stimă a finanţei jidoveşti şi constitue succesul cel mai mare al ei, pentru că mulţumită atitudinei acestora proectele au suferit modificări, aşa că nu să mai asamănă cu tipul ce l au avut la început, nu se mai oglindesc în ele acel spirit de conservare a neamului şi a consciinţei ce ar putea-o s’o aibă de un viitor mai bun, dându-i-să mijloacele trebuitoare ca să se poată rădica deasupra nevoilor în care zace. Aceasta este icoana adevărată a situaţiei ce ni-o prezintă marea chestiune de la ordinea zilei, a chestiei ţărăneşti, de a cărei dezlegare jidovii să interesază mult, prea mult chiar, fiindcă, cu drept cuvânt tot viitorul lor atârnă de acuma aici în ţară, de ea şi formele de îngrădire ale legilor ce o vor înprejmui. De aceia ei aşteaptă cu sufletul la gură resultatul discuţiilor din camere şi felini cum vor fi votate proectele, nu fără de a se folosi de orice împrejurare ca să hrănească nemulţumirile, să creeze dificultăţi şi să agite pantahuza dezastrului financiar, cari sa intimideze şi să apese asupra consciinţei majorităţei mandatarilor naţiunei şi să le reducă din căldura cu care au întimpinat chestia ţărănimei, ce-i chestia viitorului nostru ca neam în stat. Buletin Politic Observând mişcarea partidelor noastre, de la deschiderea Corpurilor Legiutoare, vedem ca n’a devenit mai acută, nu s’a aratat partidul conservator mai agresiv, cum promitea cel puţin înainte de a intra în deplină activitate, odată cu reînceperea vieţei parlamentare, iar partidul liberal—la rândul seu—neavând motive de aşi încorda forţile, îşi păstrează atitudinea obicinuită, căutându-şi de îndreptarea proectelor şi acomodarea lor după nevoile urgente ale ţărănimei, cizelate şi acestea după calupul cerinţilor proprietăţei mari, ca nici ea să nu să simtă jignită, cu alte cuvinte să interesază pe cât să poate ca să fie şi ca slănina în pod şi cu curechiul uns. Partizanii d-lui P. P. Carp, căci manifestările din sinul partidului conservator ne silesc să facem aceasta remarcă, au căutat ce-i dreptul să’şi facă debutul la Dacia, după cum promisăsă, cu mare tămbălău chiar în ziua deschiderei oamenilor, dar pentru ce apoi fură siliţi să renunţe deocamdată la asemenea hotărâre, considerată ca semnalul luptei de răsturnare, de sigur că numai dl. Carp şi provocatorii întrunirei o pot şti, dacă nu cumva o fi rezultatul maturei chibzuinţe de a nu tulbura liniştea unei serbări, la care participa şi Regele. Că au făcut înţelepţeşte de au revocat întrunirea din acea zi, nici nu se mai discută, dar văzurăm că cea ţinută apoi n’a dat rezultatele aşteptate, atât din lipsă de entuziasm cât şi de cetăţeni, adevăraţii cetăţeni cari fac întrunirile de la Dacia interesante prin apostroafe şi replici pline de humor. Aceasta însamnă că mărul încă nu-i copt, sau mai bine zis că situaţia e departe de a fi zimbitoare d-lui Carp. Şi apoi mai este de observat următorul fapt foarte caracteristic : partidul conservator n’a ajuns o masă compactă, n’a ajuns să fie dintr’o bucată, cum să zice, ca să aibe autoritatea cuvenită pentru un partid de guvernământ, gata de aşi lua oricând respunderea unei situaţii; îi lipseşte, după cum am mai spus şi altă dată, unitatea de vedere, iar chestia agrară a pus în relief foarte mult această lipsă, ceia ce îi înstrăinează încrederea cetăţanului şi aceasta este şi cauza că n’a răspuns la apelul celor cari au provocat întrunirea. Afară de aceasta, terenul pe care s’a pus în chestia agrară, nu poate atrage simpatiile marelui public, ale publicului aceluia care e mai apropiat şi mai legat de clasa ţărănească şi prin urmare o atitudine ostilă ţărănimei, sau macar indiferentă, astăzi mai ales o consideră de duşmănoasă şi odioasă. Iată dar pentru ce noi credem că partidul conservator e pus actualminte pe unteren ingrat faţă MIMEMI Mult sgomot au făcut jidanii cu plecarea spre America şi mult au exploatat ei această gogoriţă, pe care au născocit-o ca să vadă, ce impresie va produce asupra românilor şi a guvernului ţârei şi dacă nu cumva acestea speriindu-se, că va rămânea ţara văduvă de aşa juvaere, să pornească ca şi Faraonul Egipetului în goană după ei şi să-i întoarne din drum. Da, s'au luat toiagul pribegiei unii din jidovi şi au plecat cu tămbălău mare pe la Iţcani ca să se întoarcă pe la Predeal ori Vârciorova. Unii s'au propus să facă drumul în mod romanţios, pe jos, şi cu buccelele pe spate trecând prin centre populate ca Budapesta, Viena, etc. aşa că să înduioşeze populaţia de prin acele oraşe, să le deplângă soarta tristă ce i-au ajuns, să provoace intervenţii în favoarea lor şi să fie trimişi cu trenul înapoi după cererea d-lui P. P. Carp, pe atunci ministru. Alţii, este adevărat, s’au dus spre America, dar cât au stat acolo? Prea puţin şi s'au luat drumul înapoi, fiind-că, cu guvernele altor state nu e de glumit, şi în Statele-Unite mai ales ca şi în Anglia, nu’şi pot bate joc de autorităţi ori înfrânge legile, cum fac la noi. Şi de oarece au văzut pe de o parte că pot pătimi râu din pricina insubordonanţei, a sărlătoniei, ce li e în singe, iar pe de alta că nu sunt meşteşugari la înălţimea celor de acolo, prin urmare ameninţaţi să piearâ de foame, cei mai mulţi din ei s’au întors înapoi în ţara românească, declarând curat, că nu g găsesc in altă parte mai bine ca acolea şi că acesta este pentru jidovi pământul făgăduinţei ! Mulţi jidani din cei plecaţi s'au întors deja după câteva luni sau un an şi s’au stabilit în alte localităţi şi de observare că au preferit Muntenia şi Oltenia, unde până mai dăunăzi erau rari, şi aceasta pentru că primiseră rapoarte din partea comitetelor lor secrete, că deja locurile lor în Moldova sunt ocupate de alţi jidovi sosiţi din Rusia, Galiţia etc. Acesta e fapt netăgăduit şi controlat chiar de acei caii sunt prietinii jido- i