Ecoul Moldovei, 1908-1909 (Anul 18, nr. 26-36)

1908-11-02 / nr. 26

ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 6 » 6 luni ••• „ „ 3, 50 Pentru streinatate se adaoge portul ORGAN NATIONALIST-DEMOCRAT APARE ClinmCA, LA F­IE­CARE COTE SAPTAMASI DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU REDACTIA si ADMINISTRATIA Strada ALEXANDRI No. 11. ANUNCIURI­LE Rînitul în pagina a III-a bani 50 , » IV'a » 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Uu uniinftr vechi 50 Bani numai că respectăm ceia ce au consfinţit ei, dar ni-am şi înhamat la carul jidovimei. Intru cât dar e vinovată ea? Din păcatele noastre Dacă ne dăm samă de chipul cum au ajuns jidovii să acapareze cea mai mare parte a vieţii noastre economice, nici nu mai încape vorbă că vina nu este a lor şi că din potrivă e numai a noastră, cari li-am înlesnit calea să ajungă unde sunt azi. Prin urmare, odată cu această constatare cată să re­cunoaştem, că întreaga campanie întreprinsă în contra lor, este un feliu de paravan după care ni as­cundem multe din păcatele ce avem noi românii, ca popor, şi în acelaş timp ne serveşte şi ca mijloc de scuză, pentru ce nu lip­seşte energia şi voinţa trebuitoare de a ne isbăvi singuri de dînsele. Neîncrederea în propriile noastre mijloace, în distoinicia şi inteli­genţa de a putea cuprinde cunos­­cinţele ramurilor cari îndrumează cătră adevărata bogăţie, lipsa spi­ritului de asociaţie şi al aceluia de solidarizare, toate împreună sunt din numărul păcatelor cari au in­fluenţat în mod dezastros asupra formărei unei pletore de comer­cianţi, meseriaşi şi industriaşi, prin ajutorul cărora să fi putut ajunge astăzi, ca să privim cu mândrie spre viitorul economic al popo­rului nostru. Au fost o adevarată nenorocire, în afară de acestea, şi prejudiţiile sociale, cari renaşterei, şi după ea, au înde­părtat de la profesiunile acestea şi pe cei puţini, cari păreau să fi rămas continuatorii direcţii apu­cată de părinţii lor. Golul făcut de ei pe atunci în toate ramurile de activitate eco­nomică nu putea să rămâe ne­umplut; s’au găsit pe dată jidovii aflaţi deja în ţară, în aşteptarea unor zile mai bune, cami rând pe rând şi în cel mai scurt timp au pus mâna pe tot ce să afla dis­ponibil, ba încă prevăzând şi o desvoltare economică mai mare, de care erau siguri că românii nu se vor interesa, au provocat curentul imigrărei fraţilor lor din ţările unde duceau un trai cu mult mai amar. Nu e dlar vinovat nici cum jidovul că a găsit uşa des­chisă în larg pentru toate ramurile de ocupaţie şi că s’a folosit de această înprejurare ca să facă avere; de asemenea nu e vinovat nici că s'a luat măsurile să în­chidă acele uşi, să nu lese să mai intre alţii, streini de neamul lui, cu cari să înpartă, necum să le cedeze foloasele ce produc atâtea ramuri de ocupaţii rodnice. La dreptul vorbind jidovii nu ni-au luat nimic cu sila, ci li-am dat noi şi încă cu bună-voinţă; li-am dat poate că au ştiut cum să ne linguşească ori chiar să ne înşele speranţele, dar aceasta cu atâta mai rău pentru noi cari ni-am lasat ademeniţi la cântecul lor de sirenă. Li-am dat cu mare plăcere tot concursul pentru ca întreprinderile meseriilor lor să li fie cât mai profitabile, li-am dat averile noastre spre exploatare, li-am dat într’un cuvînt tot ce am avut, cu fizicul până de a ne şi sărăci, şi aceasta ca să se acre­diteze cât mai bine spiritul ten­denţios şi caracteristic tot­odată numai nouă românilor: acela de a îngrădi pe străini în paguba fraţilor ‘noştri ! Dar dacă la baza aceştia e o mişelie, n’avem cuvînt să-i facem pe jidovi respunzători, cum de altfel nu cam adesea alunecăm, căci ei prin exemplele ce dau, faţă de ai lor şi solidaritatea ce-i carac­­terizază, ne încredinţază în fie­ce moment că sunt deametral opuse feliului nostru de a ne sprijini şi solidariza, când este vorba de aca­pararea intereselor româneşti. De cînd însă mulţumită luptelor politice,reduse la simple harţe per­sonale, căror pentru a le da într’un moment dat o faţă mai nouă am născocit şi o chestie jidovească, de atunci jidovii n’au făcut alta de cât să se folosească de toate înprejurările şi toate slăbiciunile noastre, pentru a ne prinde sau cu cuvântul sau cu fapta, ca apoi să ne im­pue rolul trist nu numai de pârghie a intereselor lor ma­teriale, dar şi a acelora de înaltă politică de neam şi să ne producă adesea prin mişcările lor de peste hotare multe zile grele de trăit. Vina dar nu e a lor, ci întăi a părinţilor noştri, cari au căutat să inventeze nişte oameni cărora să li acorde toată încrederea şi toată solicitudinea, ca o demonstraţie ostilă contra celora de un neam şi o lege cu ei, şi au găsit pe ji­dovi ; noi apoi, ca demni urmaşi ai părinţilor noştri, din punctul acesta de vedere sintem­ la înălţime, un excttiplu demn de imitat Cele ce se petrec în Serbia de un timp, din cauza anexărei Bosniei şi Her­ţegovinei, nu numai că ţine încordată atenţia Europei, dar provoacă şi o adevărată admirare pentru elanul cu care poporul îşi manifestă hotă­rârea de aşi măsura puterile cu Austro- Ungaria. E un popor conscient, care nu lasă să­ i se ştirbească drepturile ce le are asupra acestor provincii şi de aceia mişcarea pro­vocată de hrăpirea săvîrşită s’a gene­ralizat într’atâta în cât nu-i decât un strigăt în toată Serbie . Ilăzboiu in­potriva hrăpi­­toriior, vrem războiu ! Acest strigăt răsună pretutindeni, în în­trunirile monstre, la care participă până şi femeile, în familii, pe strade, ori unde în­­sfârşit se găsesc adunaţi fii patriei sîrbeşti „furată hoţeşte“—cum spun ei—de o parte din pământul seu. Principele de coroană însuşi n’a putut fi smuls din vârtejul cu­rentului de protestare în contra infamiei săvîrşită, şi prin cuvîntările sale, prin ati­tudinea faţă chiar de Rege şi guvern—cari îşi impun încă cumpăt şi prevedere—prin demersurile ce li-a luat, ca protestarea na­­ţiunei sârbeşti să aibă răsunet şi la alte popoare, aşa că prin dreptatea cauzei să-şi găsască sprijinitori, a dovedit că este stă­pânit de un mare patriotism, ceia ce i-a atras iubirea neţărmurită din partea popo­rului. La protestarea în contra hrăpirei, femeile sârbe asociindu se din tot sufletul a dat în acelaş timp un exemplu şi practic, hotărându-se de a boicota cu cea mai mare străşnicie toate provenienţele austro-ungare, aşa că din momentul hotărârei luată măr­furile acestei ţări, fie de prima necesitate chiar, stau neatinse, negăsindu-se nici un cumpărător pentru ele. Lovitura ce au dat femeile sârbe comerţului austro-ungar e foarte puternică şi ele cred să generalizeze această boicotare, adresându-se femeelor din Montenegro, ba chiar şi celor de la noi, încredinţate fiind că indignarea lor este şi a noastră în contra purtărei Austro-Ungariei, dacă nu din acelaş motiv, dar de­sigur din acela ce trebue să ni-o provoace chestia arzătoare a fraţilor noştri de peste munţi şi ucigătoarea convenţie pe care guvernul acestui stat vrea să ni-o im­pue din nou. Aceste două mari cauze într-adevăr ar trebui să ne hotărască şi pe noi la o acţiune mai energică şi mult mai eficace, alăturea cu aceia pe care o dovedim prin vorbe în meetinguri şi scris prin ziare. Ar trebui ca femeele române să răspundă la apelul fe­meilor sârbe imitându-le de îndată exem­plul frumos şi demn ce ni l’a dat, iar bărbaţii să ceară şi să obţie de la guvern ruperea ori­cărei tratative pentru închierea conven­ţiei şi declararea răsboiului vamal. Aceasta e de aşteptat din partea unui stat conscient de drepturile lui şi tot­odată în­credinţat că prin răsboiul vamal nu pierde el ci adversarul, a cărui mărfuri cu greu îşi mai poate găsi debuşeu şi mare şi sigur.­ceasta este cel puţin până acuma admis şi în cercurile diriguitoare ale parti­dului liberal, cu toate că unii membri marcanţi ar fi dorit ca modificarea să se întindă în mod general asupra co­legiilor pentru Cameră şi Comună până la votul universal. Cum însă eveni­mentele să succed peste graniţă cu o repeziciune mare şi că pot să ne facă surprinderi prin întorsăturile ce ar putea lua din o zi în alta, votul unic şi încă sub rezerva încercarei deocamdată în o anumită direcţie şi cu mai puţini sorţi de a întâmpina displăceri, e socotit ca un pas destul de mare pentru unificarea totală a colegiilor electorale, după care apoi să se poată gândi şi la aplicarea votului universal. Noi, cam­ de mult ni-am manifestat vederile în chestia electorală şi am fost din acei car­ sunt încredinţaţi, că prin votul universal facem un pas hotărît înainte de toate cătră moralizarea ale­gerilor am primit cu oare­care satis­facţie ştirea aplicarei colegiului unic, căci avem siguranţa, că portiţa aceasta întredeschisă deocamdată, nu va întârzia să lase a se strecura destule forţe cari să dea în lături porţile mari ce stau acuma închise pentru votul universal. Nu ştim ce primire va face opoziţia acestei încercări, dar credem că nu se va da la mult obstrucţionism, fiind­că e timpul să se convingă fie­care, dacă nu de dreptatea cauzei, cel puţin de imoralitatea crescândă cu alegerile de azi, şi cari devin prea costisitoare pentru pungele candidaţilor şi ale regimurilor. Experimentarea colegiului unic, dacă va trece votat de camere—şi trebue să treacă—va trebui ca de îndată să se şi pue în aplicare pentru a se vedea roa­dele ce le va da. Ele de sigur că vor fi bune așa că întinderea lui asupra co­munelor și a oamenilor nu va fi de cât o chestie de timp, pe timpul '—•——­ Colegiul unic Guvernul actual s’a hotărât să pro­cedeze însfârșit la o schimbare a siste­mului nostru electoral ; această schimbare va consta în unificarea colegiilor şi că experimentarea acestei unificări să va face deocamdată numai în ce privesc colegiile pentru consiliile judeţiene. A­—C — O înecare legitima Ferberea din statele balcanice n’a putut să ne lese endiferenţi şi toată preocuparea noastră a trebuit să fie, nu numai a urmări desfăşurarea eve­nimentelor de acolo, cu atenţia cu­venită insemnătăţei mari ce au, dar şi de a lua măsuri ca nu cu­m­va isbucnirea lor să ne surprindă ne­pregătiţi. Anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către monarhia Austro-Ungară fu cu drept cuvînt untdelemn peste focul deja rănit, aşa că şansele is­­bucnirei unei conflagaraţiiuni ge­nerale în peninsulă crescută, ceia ce mări perspectiva că am putea să fim­ şi noi tîrîţi de curent. Totuşi fură destule motive foarte puternice pentru a ne ţinea în rezervă şi prin aceasta am dat dovadă nu numai că suntem­ un popor de ordine în orientul Eu­ropei, dar că suntem­ şi o garanţie pentru pacea ei. Din nefericire tocmai când era de

Next