Ecoul Moldovei, 1914-1915 (Anul 19, nr. 8-57)

1914-11-20 / nr. 8

ABONAMENTUL : Pe un an. . . . . • Lei 8­­­6 luni..................„ 5 Pentru străinătate se adauge portul ORGAN NAȚIONALIST SĂPTĂMÂNAL *** DI­RECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU I Redacţia şi Administraţia: Institutul de Arte Grafice N. V. Ştefăniu li IAŞI—STRADA ŞTEFAN CEL MARE No. 38. & Co. I o. G.­­ anunciurile :„ Rândul în pag. a Il-a 1 leu „ „ IlI-a 50 bani Inserţii şi reclame 1 leu linia Un număr vechiu 50 Bani. Să avem Entuziasmul cu care poporul român aş­teaptă ca armata noastră să intre cit mai curînd în acţiune pentru îndeplinirea i­­dealului naţional, nu poate fi pus la în­doială de nimeni. Iarăşi, ar fi o crimă să se bănuiască cîtuşi de puţin patriotismul d-lor Take Ionescu sau AL Marghiloman, cei doi şefi. Toţi aceştia au în­deajuns de dezvoltat simţul datoriei şi nu se poate bănui macar, că n’ar dori ca neamul ro­­mînesc şi teritoriile locuite de Romîni să nu formeze un popor compact şi un teritoriu întregit. E chestia numai de modul cum fiecare din aceste mari personalităţi politice în­ţelege cînd, cum şi cu cine să mergem pentru a ne realiza idealul. E foarte frumoasă mişcarea întreprinsă de „Acţiunea Naţională“, e o mişcare pornită din sinceritate şi din patriotismul cel mai înalt posibil. Dar nu e de ajuns numai aceaste mi­crtr­e-,-tvt-mort ingindit-ui­­înăreţe, cu discursurile cele mai înflăcă­rate şi chiar cu spargerea geamurilor pe la aceia cari nu vor să aprobe sau să se pună în fruntea unor asemenea mişcări; nu e de ajuns, zic, numai entuziasmul şi nerăbdarea de a porni cît mai curînd întru a trece hotarele şi arne întregi ţnea­­d şi teritoriul. Sînt multe consideraţiuni ordin foarte Înalt cari cer multă cum­­tare, mult tact şi mai ales multă pre­vedere, pentru ca la un moment dat cînd vom intra în acţiune, să fim pe deplin si­guri că vom reuşi, învingînd toate greu­tăţile ce le vom avea de întîmpinat. Atunci, în acel­­moment subltim, cînd M. S. Regele în fruntea vitezei noastre oştiri, va trece hotarele de astăzi ale ţării, a­­tunci entuziasmul să se desfăşure în toată splendoarea lui şi vom fi siguri de bi­ruinţă. Pînă atunci, nu zicem ca să stăm ne­­­­pâsători, să nu ne mişcăm­ din potrivă, dar toate să le facem cu judecată, lăsînd ca­­judecata cea sănătoasă să primeze. Să nu se creadă, însă, că spargerea n­eamurilor şi p­rovocarea scandalurilor ar avea o influenţă bine făcătoare, nu putem pricepe cum oameni ca d-nii Filipescu, Dr. I. Cantacuzino, Dr. Delavrancea, etc. cari s’au pus a „Acţiunei Naţionale“, tolerează mişcare cu un scop aşa de fru­­nesc, să fie pîngărită de spal­­ător pe la personalităţi ca­­­tuaţiei lor politice, nu pot se pună în fruntea unor inima cauza pentru nală, luptă, cauză în totul, dar nu puţin civilizate prin spargerea ''Ei volnici încredere Cînd în fruntea ţării avem oameni ca d-nii Ioan I. C. Brăteanu şi Emil Cos­­tinescu, e cea mai puternică garanţie că ţara noastră va avea să cîştige din acest războiu european, iar nu să piardă. Să avem dar deplină încredere în guvernul­ nostru, căci atunci cînd dl. Brătianu va pune înaintea M. S. Regelui decretul de mobilizare pentru al semna, să fim si­guri dar, că toate precauţiunile sînt luate şi izbînd­a noastră pentru îndeplinirea i­­dealului hrănit de secole, e definitivă și imposibil de a mai fi amînat­ă. Ion Dafin. ----------exo---------­Demonstrație... spontană Guvernul austro-ungar caută prin toate mijloacele să intimideze poporul român din imperiul habsburgic. Pe lingă perse­cuţiile nemai auzite şi barbariile şi chiar -£X-LmcJLî­—a m .-y • g- "l r q / ~ r/? c^i ~ jxapulaţiunei româneşti, guvernatorul Bu­r­covinei, a găsit cu cale să inspire acestei populaţii, cu ajutorul, bine înţeles al jan­darmilor şi teroarei, o... demonstraţie... s­pont arta. Astfel, Duminica trecută peste treizeci de mii de ţarani romîni,­notaţi bine, nu­mai ţarani, au pornit în valuri la Suceava, acest oraş istoric, pentru a da, cum zice presa au­st­r­o-ungară, expresiiine sentimen­telor ei pentru împărat şi monarchie şi să protesteze contra agitaţiei anti-austro­­ungare dusă de cîte­va elemente irespon­­zabile în regatul Romîniei. Prea naivi ne cred austro-ungar­ii dacă ’şi închipuesc că putem lua de bine toate năzdrăvăniile debitate de presa de peste munţi. In fond e o adevărată copilărie cele puse la cale de guvernatorul Bucovinei cu aşa zisa demonstraţie spontană a ţăra­nilor romîni ca să protesteze la M. S. Regele Ferdinand al Romîniei, că ei nu vor cu nici un preţ altă stăpînire de­cît acea austriacă, şi prin urmare armata ro­­mî­ne­as­că să meargă alături cu cea aus­triacă şi ungurească contra duşmanului comun, adecă contra Ruşilor. Să ne erte excelenţa sa guvernatorul Bucovinei ca să-l credem pe cuvînt. Nouă duşman, şi încă de moarte, ne este şi Austriacul şi Ungurul, după cum prieten sincer în ade­văratul înţăles al cuvîntului nu poate să ne fie nici Rusul. Apoi, să ne mai este Excelenţa sa gu­vernatorul Bucovinei ca să nu credem că scrisoarea adresată de ţărănimea romina adunată la Suceava, M. S. Regelui Ro­mîniei, precum şi moţiunea votată în acea adunare, să cuprindă adevăratele senti­mente ale populaţiunei româneşti din Bu­covina. Adevărat că demonstraţia e spontană, dar nu mai puţin adevarat e că această spontaneitate se datoreşte urgiei desfă­şurate de jandarmii austriaci din ordinul Excelenţei sale guvernatorul. Să nu ne creadă dar aşa de proşti vecinii noştri Austriaci şi Unguri şi să-i credem pe cuvîntul lor de... cinste cînd ne vorbesc şi caută să ne convingă de această aşa zisă demonstraţie... spontană. Un singur lucru e bine de ştiut, că de­vem, nu ■ vor putea scapa. exo Vlad Spionii şi samsarii De cînd cu deslănţuirea răsboiului eu­ropean, ca nici­odată spionii şi samsarii miaună prin toate părţile, în marea ma­joritate a cazurilor nesupăraţi de nimeni, ci chiar toleraţi cu o vădită bună voinţă. Moldova în general şi Iaşul în special sunt plini de asemenea specimeni de duş­mani ai ţării, şi totuşi până î n prezent nici­ o măsură mai aspră luată contra lor. Are să ni se spună, de­sigur, că tre­­bue să dăm fapte concrete, să arătăm că cutare sau cutare e spion sau samsar periculos şi atunci autorităţile în drept vor lua cele mai straşnice măsuri contra lor. Apoi, aceasta n’ar fi un argument, cu atît mai mult cu cît nu suntem în tim­puri normale cînd spionajiuî şi samsarlî­­curile n'au atîta importanţă ca în vremu­rile cînd tunul bubue la hotarele noastre. Autorităţile în drept n’au decît să fie puţin mai vigilente, cu puţin mai mult sidge rece şi vor descoperi cum în bi­rourile atîtor autorităţi mişună cu nemi-­­ ii la spionii şi samsarii înteresîndu se de t­ot ce se întîmplă şi se vorbeşte. Mai n­ot încă, aceşti spioni şi samsari se gă­mn ,număr destul de mare prin că­­­­mi­­lini din ei pe mallvacii sau con­­­centraţi pentru aşi „face datoria cătră patrie“ întrebuinţează toate mijloacele ca să pătrundă prin cancelariile regimentelor şi companiilor, pe motiv că au scriere frumoasă, că sînt ageri şi îndeplinesc or­dinele cu cea mai mare exactitate, ca şi cum un adevărat băştinaş de­ al nostru nar putea face. Unii dintre aceşti con­centraţi cari mişună mereu şi stau în strînse, chiar foarte strînse legături de prietenie cu gradele inferioare, sunt in­divizi cari locuesc prin alte ţări, şi nu­mai la intervale mari, când sunt chemaţi vin de şi „înc­eplinesc datoria cătră ţară“. Şi aceştia sunt cei mai mult în graţia şi bine voitoarea atenţiune a gradelor în armată. Să nu se uite ceea ce s’a întâmplat în Franţa cu vestitul Mumm, marele indus­­triaş, cami deşi cetăţean francez, totuşi exercita meseria de spion în folosul li­nei ţări duşmane. Şi cîţi Mummî nu sínt oare şi la noi! S’au luat măsuri pe la graniţe; samsa­ri şi spionii de pe acolo sínt expulzaţi. Dar fi reu dacă cei în drept ar da o mai mare atenţie Moldovei şi în special hşului, prin localurile cărora mişună cu­­Foaia asemenea specimene de indivizi. Credem că spusele noastre vor avea n sunet şi se va lua măsuri mai eficace. Vom reveni. Dar, ca o altă ţară, un alt popor, nu-i vor,­ de aceiaşi obîrşie ca şi tine, să po­at trăi. Foarte mulţumim de asemenea palm­­ism. Dacă acest savant se află asta în fruntea „Acţiunei Naţionale“, strig nu din toate puterile de pe tribuna da Dacia din Bucureşti, că trebuie sa î­­ntregim neamul şi teritorii­, nu îi­­ d­­em de loc strigătul disperat dat in un moment oare­care de grea europa’ pentru Franţa, ţara romînească , pieri, dacă prin această perie, Franţa pot,­te scapa de pericol. Unde, în ce constă patriotisme! s­­vântului nostru? Cum putem oare dm încredere în buna lui credinţă cînd n treşte aşa gînduri duşmănoase patru­­ proprii? Şi cum, iarăşi să nu te i ...! cînd vezi pe un alt savant vestit, te d Bucureşti, cari ceruse şi obţinuse i­tenia franceză într’o vreme, iar ap­oi întoarse în ţară, recăpătîndu-şi dreptii vechi de cetăţean român şi ocupîm mai înalte situaţii în domeniul învăi ma­tului. Nu punem la îndoială patriotisi cestui savant de al doilea; îl credem i­n cer în pornirea lui cînd s’a pus în idol­i tea „Acţiunei Naţionale“; dar să h-vnm xLară i-a m snunp că, înc pînă la sfîrşit nu-i putem acorda, că firea d-saie e deprinsă sa se sc ! după anumite împrejurări. Dacă faptele relatate de noi sun­tacte, nu putem de­cît regreta sin în fruntea unei mişcări aşa de înălţ­i , ca aceia a „Acţiunei Naţionale“, şesc oameni cari să strige că poat­­­i ţara romînească, numai ca Franţa s­ă­iască, şi oameni cari îşi schimbă nu­­­litatea şi patria după cum bate­­­im Să ne vărsăm şi sîngele pentru Ide draga noastră Franţă, dar să nu că tot mai dragă şi mai scumpă , ţara noastră, acest pămînt în care -i­dihnesc oasele străbunilor noştri. Am fi fericiţi şi foarte mulţumiţi, ci cele aratate’ de noi ar suferi o cL­­­i­tire şi noi ne-am face datoria exprimi du-ne regretul că am fost induşi vi­goare. Să nu se uite un lucru; dacă fapt ni­­ exact, atunci d-nii despre cari mmm n’au ce căuta în fruntea „Acţiuni i­a­ţionale“. Să deie Dumnezeu să le cerem ---------0X0----­„Piară Romania, dar trăiască Franţa !“ Acesta e strigătul unui mare savant al nostru, înaintea ştiinţei căruia se în­chină savanţii din toate ţările civilizate. Inţelegem ca entuziasmul să ajungă la gradul cel mai mare posibil, dar ca să treacă, acesta nu mai este entuziasm. E prea mult, e prea neomenos chiar, ca să preferi ca duşmanul să-ţi pîngă­­rească mormintele părinţilor şi strămo­şilor tăi, ca ţara ta să o copleşească duşmanii, ca poporul din şi în mijlocul căruia te-ai născut şi crescut să devină rob duşmanului tău, ca ţara ta să fie chiar ştearsă de pe harta lumei mim'd -------------0X0------------­| 1 ! I . I , 1 mu, WE ion. Cartelul fabricelor de zah­ar Pentru aşi legitima urcarea p Fabricile de zahar cartelate au a im motiv şi producţia slabă a sfeclei din nul acesta. Motivul acesta însă a fost numai pretext pentru a arunca praf în pcm. 1 bl­ocului consumator, cas să’l facă, si mu' să se resemneze şi să plătească ş­i adaos de preţ pentru zaharul ce’l m­mă. Guvernul controlînd faptul­­ de Fabrici, dovedeşte prin statistic. έntocmi în acest scop Ministerul î­ mi­niilor, că suprafaţa ocupată de­­ sfeclei anul acesta fu de 14,785 h cu un spor asupra anului trecut di­n hectare. Statistica constată că în recolta sfeclei a fost anul acesta, anul trecut, ceva mai slabă de a dat 212 milioane chintale în sind’o în minus numai cu 300,0 tale, ceea ce nu indritue nici ■■'!

Next