Ecoul Moldovei, 1914-1915 (Anul 19, nr. 8-57)
1915-06-25 / nr. 39
trariile lor, ei mai ca aici nu va vor reaprinde.Şi dacă-i Veţi întreba apoi dacăactivitatea costumerilor şi a coaforilor, cari iau o parte atât de mare în producţiunea baletelor şi a operilor-bufe, dacă activitatea croitorilor şi hainarilor, dacă aceea a parfumerilor, aceea a bucătarilor, dacă toate acestea sunt artă, ei vă vor respunde, după toată probabilitatea, prin a le nega. Nu se înşeală, însă în această privinţă, desigur, că sunt oameni ordinari şi nu specialişti, şi pentru că ei nu sunt ocupaţi de chestiuni estetice. Dac s ar fi amestecat in aceste chestiuni, ei ar fi cetit de exemplu, în opera marelui Renan, Muren Aurelia, o disertaţie dovedind că opera croitorului este o operă de artă, şi că aceia cari nu cred de loc că ornaimentele femeii ar fi o înaltă manifestaţie artistică, sunt fiinţi neînteligente şi cu spirit slab. „Aceasta este marea aici“ zice Renau. Convorbitorii jio.fi vor trebui să știe, de asemenea, că în cele mai mulate din sistemele esettice modern, costumul, parfumurile, bucătăria chiar sunt considerate ca arte speciale. Astfel este în particular părerea savantului profesor Kralik, în lucrarea sa ,Frumuseţii Universală, inceraerea unei estetici generate, ca şi părerea lui Guyan, în Problemele die estetică contemporană.“ Există un pentaclu al artelor, fondat pe cele cinci simţuri ale omului, zice Krailik, şi el distinge prin urmare, artele gustului, a mirosului, a pipăitului, a auzului şi a vederei. Primelor din aceste arte, artelor gustului, el le zice: ,,S’a obicinuit foarte mult să nu se admită de cât două sau trei simţuri ca demne pentru a furniza materia unui tratament artistic. Totuşi nu se va nega ca aceasta să nu fie o producţiiene estetică, când arta bucătăriei ajunge să facă din cadavrul unui dobitoc, un obiect de plăcere pentru om într’un chip oarecare“. \ j \ Aceiaşi părere s-o găseşte în opera, citată mai sus, a francezului Guyan, onorat cu o stimă particulară de un mare nuf mărie scriitori din prezent. El e omul cel mai serios din lume are vorbeşte de pipăit de gust şi de miros, ca fiind în stare să ne producă împresiuni estetice. „Dacă culoarea lipseşte pipăitului, el ne va furniza in schimb o noţiune pe care ochiul singur n o poate da, şi care are o valoare estetică considerabilă, aceea a uporului, a mătăsosului, a luciului. Ceea ce caracterizează frumuseţa catifelelor, e p’lăfrcerea ce o simţi când o pipăi precum şi lustrul seu. In ideea pe care ne-o facem de frumuseţea unei femei, catif darea poi- Ici sale intră ca un element esenţial. Fiecare din noi, probabil, cu puţină luare îi minte, işi va aminti de bucuriile gustului, cari au fost adevărate bucurii estetice“. Şi Guyan povesteşte, în chip de exemplu, cum un pahar de lapte băut de dânsul în munţi, i-a dat o bucurie estetică. Din toate acestea rezultă că concepţia artei, ca consistând în a manifesta frulmuseţea, nu este atât de simplă după cum s’ar părea că este. Omul ordinar, insă, sau nu cunoaşte aceasta; sau nu vrea să o cunoască, rămâne hotărât convins că toate chestiunile cu privire la artă pot fi hotărât şi clar rezolvite prin singurul fapt de a recunoaşte frumuseţa ca materie a artei. El găseşte perfect de înţeles şi evident că arta consistă în a manifesta frumuseţea. Frumuseţa îi pare de ajuns pentru a rezolvi toate chestiunile care privesc arta. Dar ce este această frumuseţa care formează materia artei? Cum se difineşte ea? In ce consistă ea? Cum e întotdeauna cazul, sunt mai întunecate şi mai confuze ideile sugerate de un cuvânt, mai multă îndrăzneala şi siguranţă pentru a întrebuinţa acel cuvânt, şi a susţine că înţelesul seu este mai simplu şi foarte clar pentru a nu fi greu de definit. E ceea ce de ordinar se produce în chestiunile religioase, şi mai e încă aceea ce are loc pentru această concepţie a frumuseţii. Se admite ca hotărât că toată lumea ştie şi înţelege ceea ce înseamnă cuvântul mimuseţă. Şi totuşi, adevărul este că nu numai că nu o ştie toată lumea, dar că, după ce normate de cărţi au fost scrise cu privire la acest subiect de cătra cugetătorii cei mai savanţi şi cei mai profunzi de vre-o sută cincizeci de ani, (de la Baumgarten care a fondat estetica in 1750), chestiunea de a şti ceea ce este ’ti uimiseră lî rămână şi jastizi încă, fără răspuns, fiecare nou notaj de estetică propunândacestei chestiuni un răspuns nou. Una din ultimile cărţi pe care le-am cetit asupra acestui subiect e o mică carte germană de JuliusMithalter, intitulată Enigma frumosului. Acest titlu exprimă clar adevarata poziţiune a problemei. După ce mii de savanţi audiscutat-o în timp de o sută cincizeci de ani, înţelesul cuvântului frumuseţii, rămâne încă o enigmă. Germanii o definesc în chiţpul lor, în o suta feluri diferite. Şcoala physiologică, aceea a englejilor Spencer, Grant Allen şi alţii, respind în chipul ei , asemenea eclecticii francezi, şi Taine, şi Guyan şi succesorii lor; şi toţi aceşti scriitori cunoşteau, şi găseau insuficiente toae definiţiiunile date precedent de Baumgarten şi Kant, şi Schiller şi Fichte, şi Winckelmann, şi Lessing, şi Hegel, şi Schopenhauer şi Hartman şi Cousin şi unii alţii. Care e clar această ciudată noţiune a frumuseţii care pare atât de simplă tuturor acelora care vorbesc fără a se gândi, dar că nimeni n ajungi a o defini de o sută cincizeci de ani încoace şi care nu împiedică pe toţi esteticianii de a fonda asupra ei toate doctinele lor de artă? In limba noastră rusească, cuvântul hrasota, (frumuseţa) înseamnă simplu, ceea ce place la vedere. Şi, oricum ar fi pus acest cuvânt, de câtva timp încoace, dar ni se vorbeşte de-o „grea acţiune“ sau de-o „frumoasă muzică“ acestea expresii nu se găseşte în adevărata limbă nnsă. (Va urma « In! j) . i ... .. I». BRADEANU E PREA TÂRZIU E prea târziu acuma. Crâmpeie din gândiri Ce răscolesc cenuşa atâtor amintiri Ducându-mă cu anii tot înapoi, acum, Zadarnic cât iluzii, s’au prefăcut în fum; Şi risipirea, iată ce-a mai remas din ele, Oglindă ce reflectă o umbră apusei stele. Şi când deşertăciunea apuselor dorinţi Ce-au întrupat odată gândiri şi năzuinţi, Mai cată se-mi rescoale iluzii din trecut. Ce azi melancolie şi vis s’au prefăcut. Cum pot pe coarda lirei să cânt vre-o melodie Ori se mă'nchin in Ţaţa bisericei pustie?... Urmează-ţi înainte, tu, calea în pustiu, Căci remea ne clădeşte odihna din secriu. Şi, in ascunsa vreme se’nalţă pedestalul Intregei amintire pe care trece calul Uitărilor... Apururi, e drumul prea greoi, Cum poţi să’ntorci viaţa cu anii înapoi Să redevii copilul robit de năzuinţi Redeşteptând iluzii de viaţă şi dorinţi?... Urmează-ţi înainte, tu, calea în pustiu, Căci vremea ne îndrumă spre odihna din secriu... ECOUL MOLDOVEI Rugăm pe dnii abonaţi să binevoiască a ne trimite abonamentele pe trecut şi curent. LIMANURI In sbucium gândurile-mi bat la poarta amintirii : In câmpul lor pe veci închis cu farmecul iubirii Mi au risipit în alte daţi atâta viaţi, plina De idealuri ce visam în vremea mea senină. E un adânc misterios izvor de îndrumare Spre un liman spre veci secret, c’o singlură carare. Am căutat ca peste ea să dau, şi’n top de-a una Am rătăcit... Târziu-acum, şi azi mi ar fi tot una De voiu găsi-o... Prea puţin mi s’a părut odată Icoana tinereţei mele ca fosta luminată. Acum, când visuri nu mai am, au doară cine, cine Mă va putea întoarce iar spre vremile senine ? ’le-un întuneric adâncit in vraja tiereţii In care-am inchiegat atunci tot mai înecul vieţii Intr’un izvor de idealuri ce Pam perdut; din ele Mi am fost clădit ca pe nisip, măreţe, largi castele... S au prăbuşit şi prin mini de caut, cine ştie Misiţii şi recolta nouă Agricultorii se plâng că pe noua recoltă a grâului li se oferă preţuri foarte fntere comparativ cu cele pe cari le anunnţă ştirile positive ce le au că ar fi contractat casele de export cu străinătatea. Noi ştim că de la începutul primăverei emisiţii au cutreerat moşiile, pentru a se încredinţa cam de ce cantităţi de grâne ar putea dispune proprietarii şi chiar şi obştiile şi ce calităţi siar putea obţine. Primăvara fiind cam neprielnică, nimeni nu ar fi putut crede că rezultatele ar fi aşa de frumoase, după cum se văd azi. In aşteptarea acestui rezultat se înţelege că misiţii s-au dedat la toate combinaţiile, ca profitând de situaţia tulbure în care se găseşte cu deosebire Europa şi în acelaş timp şi de cererile mari ce se fac pentru grâne în primul loc, au ajuns la cartelizare ca de obiceiul. Cadeul format oferă agricultorilor 1800 lei de vagon, cu latitudinea ca la calităţile excepţional de bune să mai urce preţul cu ceva, chit că la cele mai slabe să-l mai scoboare, pentru ca rezultatul să fie conform cu aranjamentul lor. Credem ca agricultorii noştri cu toate nevoile ce au, nu se vor lasa furaţi de droaia paraziţilor-misiţi, iar guvernul va lua cele mai riguroase măsuri ca agricultorii să-şi poată desface produsele fără intermediul acestor zişi misiţi cari realizează câştiguri de 200 la sută pe socoteala muncii şi a capitalului producătorilor. Mân. --0 0 mire iscare natisti Mai eiii a avut loc o întrunire a profesorilor universitari din Iaşi, convocaţi de dl. Paul Bujor din impulsul, se zice, al d-lui C. Stere, pentru a dezbate şi hotărî asupra unei chestiuni naţionale şi anume, intrarea în acţiune a României în favoarea Dublei Alianţe.„ S’au întrunit, într’adevăr ,cincii profesori universitari şi anume, d-nii : Stere, Bujor, Bărbulescu, Riegler şi Leon. Deschiderea şedinţei s’a făcut de cătră dl. Bujor printr'un discurs bine simţit şi plin de loc patriotic, propiu socialistului convins. A urmat apoi o dezbatere înflăcăratăîndelungată la care au luat parte mai toţi azisemţii. S'a pus la vot apoi o moţiune prin care se apelează la naţiunea română şi în special la guvernul român precum şi la dl. Alecu Marghiloman, care să stările pe lângă guvern, de a intra imediat în acţiune pentru întregirea neamului românesc şi pentru heghemonia Troton Hor şi a l. Kismului. Votul a fostsecret şi 1 despoindu-se umâ, s’au găsit 2 pentru, 2 contra şi 1 abţinere. Declarându-se astfel paritate de voturi s'a hotărât a se convoca pentru o nouă şedinţă şi membrii Ligei Societăţii Allgemeine Electrik. (’R es:Tschad Şedinţa aceasta va fi prezidată de dl. Director al acestei societăţi teotonice. Se speră că'n această şedinţă nu se va De-oiu mai găsi vreun dor aprins din noaptea de beţie In care singur mi-am clădit iluzii fericite? E pace, linişte de moarte şi gândurile mi-s ostenite... IN CLIPELE ACESTE. Atâta de străin ce sunt In clipele aceste, Că singur par’că mă’nspăimânt De vechea mea poveste. A fost, a fost un vis blajin Copilăria ntreagă; De ea, un gând şi-un dor senin De-apururea mă leagă. Mă văd atât de îndrăgit In ochii ei; privirea Mi-o aţinteam netemmrit a să-i ghicesc gândirea. Dar anii trec, şi trec mereu, Şi câte nu se’nchiagă In cursul vremilorl Ce greu Să spui povestea ntreagă! Azi, ochii mei sânt in dureri, Şi ochii ei, sânt iarăşi: Cu-aceleaşi gânduri, de păreri De reu, sântem tovarăşi... mai întâmpla o paritate de voturi oarece vor fi prezenţi de asta data apt^pe 7 (şapte) membri. Până atuncia se va interveni lafesorul cu votul alb de a vota moţia de mai sus. p. conf. -----------ra—— Mihăiţ Marea Întrunire din Capita **—re» ' . ,,Acţiunea Naţională“ cu toate celei Societăţi şi Ligi, au lansat un apel Cie toţi românii ca să se întrunească îndineaţa zilei de Duminică 28 iunie, se consfătuiască şi să dea o hotărâre ativă cu privire la atitudinea ţarelor de neam şi revendicările lui. Apelul energic exprimă doleanţele porului şi nu credem ca el să nu râs pu, în cât mai mare număr la chemarea se face de societăţile întrunite cu ai anumit scop, ca să trezească conşti. naţională, să cerceteze imediat toate cele ce se revârşesc la întuneric, peri a scoate adevărul de sub oboroc, că vremea—după cum spune apelul—să dăm cu putere ca să audă şi surzii Trăiască România cea Mare a ferici fi noştri urmaşi. D r . 1 .0 « Apa la Iaşi Zeci de ani s’au chinuit diversele ministraţiuni comunale pentru a rez& chestiunea aducerei apei potabile la I In sfârşit, după enorme cheltuieli după zeci de ani, această chestiune zică că a fost rezolvită, aşa că, popria Iaşului a putut spune, la un mont dat că are apă din belşug. S’au făcut lucrările cari au costat Comun milioane, dar când populaţia înceapă a se bucura că are apă bună din abondenţă, iată că se abate o la nenorocire, şi anume că nu trece sămâna fară ca conducta să nu se st şi laşul să rămână fără apă. Cauzele sunt multe, dar cea mai pecipală din toate e, actualminte, după eutatările făcute, o neglijenţă de neîntipuit din partea acelora cari sunt să observe îndeaproape atât întreţine cât şi buna funcţionare a conductei, îi turând din timp orice eventuale str cuini sar produce. Dar iată că acel sau acei cari sunt în fruntea serviciului apei, sunt dept ca să-şi îndeplinească îndatoririle aşa c reclamă însercinările ce li sa dat. C. şi un copil sie, că dacă s ar fi luat şurile din timp, astăzi Iaşul n’ar fi pus să rămână fără apă poate o lună zile cel puţin. Dacă conducătorul acestui serviciu fi fost cu adevărat la înălţimea misii sale, de bună seamă că în loc de act imputări atât de legitime, nu i-am fi a decât laudele cele mai călduroase. Nu vom intra în amănunte călit să vorbim despre marii vinovaţi căror t rc Când o privesc înduioşat, Ea mă priveşte tristă: Atât de mult ce s’a schimbat, Ca par’că nici există... 0X0------f* -9 CÂND FLOAREA... Când floarea albă n păru-ţi prins Era un semn nevinovat, A tale gânduri, patimi sfinte Se resvrăteau de-un dor curat. Şi că’ilai să afli cine ! Acel, ce dorul l’a împins Spre idealul, ce din tine In mreaja dragostei l’a prin. Şi ţi-a respuns apoi tot dânsul, In uilmul versului amar,ăi un poiet, ce cată’n tine l n ideal, dar... e’n zadar. Când tu, iubirea ta întreagă Ai îngropat-o poate..., eu, Ar fi chimera să mai caut Stăpână sufletului mer. titt