Ecoul Moldovei, 1914-1915 (Anul 19, nr. 8-57)

1915-06-25 / nr. 39

trariile lor, ei mai ca aici nu va vor rea­prinde.­­Şi dacă-i Veţi întreba apoi dacă­ac­­tivitatea costumerilor şi a coa­fori­lor, cari iau o parte atât de mare în producţiunea baletelor şi a operilor-bufe, dacă activita­tea croitorilor şi hainarilor, dacă aceea a parfumerilor, aceea a bucătarilor, dacă toate acestea sunt artă, ei vă vor respun­­­de, după toată probabilitatea, prin a le nega. Nu se înşeală, însă în această pri­vinţă, de­sigur, că sunt oameni ordinari şi nu specialişti, şi pentru că ei nu sunt ocupaţi de chestiuni estetice. Dac­­ s ar fi amestecat in aceste chestiuni, ei ar fi cetit de exemplu, în opera marelui Renan, Muren Aurelia, o disertaţie dovedind că opera croitorului este o operă de artă, şi că aceia cari nu cred de loc că orna­i­mentele femeii ar fi o înaltă manifes­taţie artistică, sunt fiinţi neînteligente şi cu spirit slab. „Aceasta este marea ai­c­i“ zice Renau. Co­nvorbitorii jio.fi vor trebui să știe, de asemenea, că în cele mai mula­te din sistemele esett­ic­e modern, costu­­mul, parfumurile, bucătăria chiar sunt considerate ca arte speciale. Astfel este în particular părerea savantului profesor Kralik, în lucrarea sa ,­Frumuseţii Uni­­versală, inceraerea unei estetici genera­­­te, ca şi părerea lui Guyan, în Probleme­­­le die est­etică contemporană.“ Există un pentaclu al artelor, fondat pe cele cinci simţuri ale omu­lui, zice Krai­­lik, şi el distinge prin urmare, artele gust­­ului, a mirosului, a pipăitului, a auzu­lui şi a vederei. Primelor din aceste arte, artelor gus­tului, el le zice: ,,S’a obicinuit foarte mult să nu se admită de cât două sau trei simţuri ca demne pentru a furniza mater­­ia unui tratament artistic. Totuşi nu se va nega ca aceasta să nu fie o producţiie­­ne estetică, când arta bucătăriei ajunge să facă din cadavrul unui dobitoc, un obiect de plăcere pentru om într’un chip oarecare“. \ j \ Aceiaşi părere s-o găseşte în opera, ci­tată mai sus, a francezului Guyan, ono­­­rat cu o stimă particulară de un mare nu­f măr­­ie scriitori din prezent. El e omul cel mai serios din lume are vorbeşte de pipăit de gust şi de miros, ca fiind în stare să ne producă împresiuni estetice. „Dacă culoarea lipseşte pipăitului, el ne va furniza in schimb o noţiune pe care o­­­chiul singur n o poate da, şi care are o valoare estetică considerabilă, aceea a u­porului, a mătăsosului, a luciu­lui. Ceea ce caracterizează frumuseţa catifelelor, e p’lăfr­­cerea ce o simţi când o pipăi precum şi lustrul seu. In ideea pe care ne-o facem de frumuseţea unei femei, cat­if darea poi- Ici sale­ intră ca un element esenţial. Fie­care din noi, probabil, cu puţină luare îi minte, işi va aminti de bucuriile gustului, cari au fost adevărate bucurii estetice“. Şi Guyan povesteşte, în chip de exemplu, cum un pahar de lapte băut de dânsul în munţi, i-a dat o bucurie estetică. Din toate acestea rezultă că concepţia artei, ca consistând în a manifesta frul­museţea, nu este atât de simplă după cum s’ar părea că este. Omul ordinar, insă, sau nu cunoaşte aceasta; sau nu vrea să o cunoască, rămâne hotărât convins că toate chestiunile cu privire la artă pot fi h­otă­­rât şi clar rezol­vite prin singurul fapt de a recunoaşte frumuseţa ca materie a artei. El găseşte perfect de înţeles şi evident că arta consistă în a manifesta frumuseţea. Frumuseţa îi pare de ajuns pentru a rezolvi toate chestiunile care pri­vesc arta. Dar ce este această frumuseţa care formează materia artei? Cum se difineşte ea? In ce consistă ea? Cum e întotdeauna cazul, sunt mai în­tunecate şi mai confuze ideile sugerate de un cuvânt, mai multă îndrăzneala şi si­guranţă pentru a întrebuinţa ace­l cuvânt, şi a susţine că înţelesul seu este mai sim­­­plu şi foarte clar pentru a nu fi greu de definit. E ceea ce de ordinar se produce în chestiunile religioase, şi mai e încă aceea ce are loc pentru această concep­ţie a frumuseţii. Se admite ca hotărât că toată lumea ştie şi înţelege ceea ce înseamnă cuvântul m­im­useţă. Şi totuşi, adevărul este că nu numai că nu o­ ştie toată lumea, dar că, după ce normate de cărţi au fost scrise cu privire la acest su­­­biect de cătra cugetătorii cei mai savanţi şi cei mai profunzi de vre-o sută cinci­zeci de ani, (de la Baumgarten care a fondat estetica in 1750), chestiunea de a şti ceea ce este ’ti uimiseră lî rămână şi jastizi încă, fără răspuns, fiecare nou notaj de estetică propunând­­acestei chestiuni un răspuns nou. Una din ultimile cărţi pe care le-am cetit asupra acestui subiect e o mică carte germană de Julius­­Mithal­­ter, intitulată Enigma frumosului. Acest titlu exprimă clar adevarata poziţiune a problemei. După ce mii de savanţi au­­dis­­cutat-o în timp de o sută cincizeci de ani, înţelesul cuvântului frumuseţii, rămâne în­că o enigmă. Germanii o definesc în chiţ­pul lor, în o suta feluri diferite. Şcoala physiologică, aceea a englejilor Spencer, Grant Allen şi alţii, respind în chipul ei , asemenea eclecticii francezi, şi Taine, şi Guyan şi succesorii lor; şi toţi aceşti scriitori cunoşteau, şi găseau insuficiente toae definiţiiunile date precedent de Ba­­­umgarten şi Kant, şi Schiller şi Fichte, şi Winckelmann, şi Lessing, şi Hegel, şi Schopenhauer şi Hartman şi Cousin şi unii alţii. Care e clar această ciudată noţiune a frumuseţii care pare atât de simplă tutu­ror acelora care vorbesc fără a se gân­­­di, dar că nimeni n ajungi­ a o defini de o sută cincizeci de ani încoace şi care nu împiedică pe toţi esteticianii de a fonda asupra ei toate doct­inele lor de artă? In limba noastră rusească, cuvântul hrasota, (frumuseţa) înseamnă simplu, ce­­e­a ce place la vedere. Şi, oricum ar fi pus acest cuvânt, de câtva timp încoace, da­r ni se vorbeşte d­e-o „grea acţiune“ sau de-o „frumoasă muzică“ acestea expresii nu se găseşte în adevărata limbă nnsă. (Va urma « In! j) . i ... .. I». BRADEANU E PREA TÂRZIU E prea târziu acuma. Crâmpeie din gândiri Ce răscolesc cenuşa atâtor amintiri Ducându-mă cu anii tot înapoi, acum, Zadarnic cât iluzii, s’au prefăcut în fum; Şi risipirea, iată ce-a mai rem­as din ele, Oglindă ce reflectă o umbră apusei stele. Şi când deşertăciunea apuselor dorinţi Ce-au întrupat odată gândiri şi năzuinţi, Mai cată se-mi rescoale iluzii din trecut. Ce azi melancolie şi vis s’au prefăcut. Cum pot pe coarda lirei să cânt vre-o melo­die Ori se mă'nchin in Ţaţa bisericei pustie?... Urmează-ţi înainte, tu, calea în pustiu, Căci remea ne clădeşte odihna din secriu. Şi, in ascunsa vreme se’nalţă pedestalul Intregei amintire pe care trece calul Uitărilor... Apururi, e drumul prea greoi, Cum poţi să’ntorci viaţa cu anii înapoi Să redevii copilul robit de năzuinţi Redeşteptând iluzii de viaţă şi dorinţi?... Urmează-ţi înainte, tu, calea în pustiu, Căci vremea ne îndrumă spre­ odihna din secriu... ECOUL MOLDOVEI Rugăm pe d­nii abonaţi să bine­­voiască a ne trimite abonamentele pe trecut şi curent. LIMANURI In sbucium gândurile-mi bat la poarta amintirii : In câmpul lor pe veci închis cu farmecul­­ iubirii Mi au risipit în alte daţi atâta viaţi, plina De idealuri ce­ visam în vremea mea senină. E un adânc misterios izvor de îndrumare Spre un liman spre veci secret, c’o singlu­ră carare. Am căutat ca peste ea să dau, şi’n top de-a una Am rătăcit... Târziu­­-acum, şi azi mi ar fi tot una De voiu găsi-o... Prea puţin mi s’a părut odată Icoana tinereţei mele ca fost­a luminată. Acum, când visuri nu mai am­, au doară cine, cine Mă va putea întoarce iar spre vremile senine ? ’le-un întuneric adâncit in vraja tiereţii In care-am inchiegat atunci tot mai înecul vieţii Intr’un izvor de idealuri ce Pam perdut; din ele Mi am fost clădit ca pe nisip, măreţe, largi castele... S au prăbuşit şi prin mini de caut, cine ştie Misiţii şi recolta nouă Agricultorii se plâng că pe noua re­coltă a grâului li se oferă preţuri foarte fnter­e comparativ cu cele pe cari le anunn­­ţă ştirile positive ce le au că ar fi contrac­tat casele de export cu străinătatea. Noi ştim că de la începutul primăverei emisiţii au cutreerat moşiile, pentru a se încredinţa cam de ce cantităţi de grâne ar putea dispune proprietarii şi chiar şi obştiile şi ce calităţi siar putea obţine. Primă­vara fiind cam neprielnică, nimeni nu ar fi putut crede că rezultatele ar fi aşa de frumoase, după cum se văd azi. In aşteptarea acestui rezultat se înţelege că misiţii s-au dedat la toate combinaţiile, ca profitând de situaţia tulbure în care se găseşte cu deosebire Europa şi în a­celaş timp şi de cererile mari ce se fac pentru grâne în primul loc, au ajuns la cartelizare ca de obiceiul. Ca­d­eul format oferă agricultorilor 1800 lei de vagon, cu latitudinea ca la calităţile excepţional de bune să­ mai urce preţul cu ceva, chit că la cele mai slabe să-l mai scoboare, pentru ca rezultatul să fie conform cu aranjamentul lor. Credem ca agricultorii noştri cu toate nevoile ce au, nu se vor lasa furaţi de droaia paraziţilor-misiţi, iar guvernul va lua cele mai riguroase măsuri ca agricul­torii să-şi poată desface produsele fără intermediul acestor zişi misiţi cari reali­zează câştiguri de 200 la sută pe socoteala muncii şi a capitalului producătorilor. Mân. --0­ 0 mire iscare natisti Mai eiii a avut loc o întrunire a pro­fesorilor universitari din Iaşi, convocaţi de dl. Paul Bujor din impulsul, se zice, al d-lui C. Stere, pentru a dezbate şi ho­tărî asupra unei chestiuni naţionale şi anume, intrarea în acţiune a României în favoarea Dublei Alianţe.„ S’au întrunit, într’adevăr ,­­cincii profesori universi­tari şi anume, d-nii : Stere, Bujor, Băr­­bulescu, Riegler şi Leon. Deschiderea şedinţei s’a făcut de că­­tră dl. Bujor printr'un discurs bine simţit şi plin de loc patriotic, propiu socialistului convins. A urm­at apoi o dezbatere în­flăcărată­­îndelungată la care au luat parte mai toţi azisem­ţii. S'a pus la vot apoi o moţiune prin care se apelează la naţiu­nea română şi în special la guvernul ro­­mân precum şi la dl. Alecu Marghiloman, care să stările pe lângă guvern, de a intra imediat în acţiune pentru întregirea neamul­ui românesc şi pentru heghemonia T­roton Hor şi a l. Kismului. Votul a fost­­secret şi 1 despoindu­-se umâ, s’au găsit 2 pentru, 2 contra şi 1 abţinere. Declarându­-se astfel paritate de voturi s'a hotărât a se convoca pentru o nouă şedinţă şi membrii Ligei Societăţii Allge­meine Electrik. (’R es:Tschad Şedinţa aceasta va fi prezidată de dl. Director al acestei societăţi teotonice. Se speră că'n această şedinţă nu se va De-oiu mai găsi vre­un dor aprins din noaptea de beţie In care singur mi-am clădit iluzii fericite? E pace, linişte de moarte şi gândurile mi-s ostenite... IN CLIPELE ACESTE. Atâta de străin ce sunt In clipele aceste, Că singur par’că m­ă’nspăimânt De vechea mea poveste. A fost, a fost un vis blajin Copilăria ntreagă; De ea, un gând şi-un d­or senin De-apururea mă leagă. Mă văd atât de îndrăgit In ochii ei; privirea Mi-o aţinteam netem­mrit a să-i ghicesc gândirea. Dar anii trec, şi trec mereu, Şi câte nu se’nchiagă In cursul vremilorl Ce greu Să spui povestea ntreagă! Azi, ochii mei sânt in dureri, Şi ochii ei, sânt iarăşi: Cu-aceleaşi gânduri, de păreri De reu, sântem tovarăşi... mai întâmpla o paritate de voturi oarece vor fi prezenţi de asta data apt^­pe 7 (şapte) membri. Până atuncia se va interveni la­­­fesorul cu votul alb de a vota moţia de mai sus. p. conf. -----------ra—— Mihăiţ Marea Întrunire din Capita **—r­e» ' . ,,Acţiunea Naţională“ cu toate celei­­ Societăţi şi Ligi, au lansat un apel Ci­e toţi românii ca să se întrunească în­­di­­ne­aţa zilei de Duminică 28 iunie, se cons­făt­uiască şi să d­ea o hotărâre a­­­tivă cu privire la atitudinea ţarel­o­r de neam şi revendicările lui. Apelul energic exprimă doleanţele porului şi nu credem ca el să nu râs pu, în cât mai mare număr la chemarea se face de societăţile întrunite cu ai anumit scop, ca să trezească con­şti. naţională, să cerceteze imediat toate cele ce se revârşesc la întuneric, peri a scoate adevărul de sub oboroc, că­ vremea—după cum spune apelul—să dăm cu putere ca să audă şi sur­zi­­i Trăiască România cea Mare a ferici­­ fi noştri urmaşi. D­­ r .­ 1 .0 « Apa la Iaşi Zeci de ani s’au chinuit diversele ministraţiuni comunale pentru a rez&­ chestiunea aducerei apei potabile la I In sfârşit, după enorme cheltuieli după zeci de ani, această chestiune zică că a fost rezolvită, aşa că, pop­ria Iaşului a putut spune, la un m­o­nt dat că are apă din belşug. S’au făcut lucrările cari au costat Comun­­ milioane, dar când populaţia înceapă a se bucura că are apă bună din abondenţă, iată că se abate o la nenorocire, şi anume că­ nu trece să­­mâna fară ca conducta să nu se st şi laşul să rămână fără apă. Cauzele sunt multe, dar cea mai p­e­cipală din toate e, actualminte, după e­utatările făcute, o neglijenţă de neînti­­puit din partea acelora cari sunt­­ să observe în­deaproape atât întreţine cât şi buna funcţionare a conductei, îi turând din timp orice eventuale str cuini sar produce. Dar iată că acel sau acei cari sunt­­ în fruntea serviciului apei, sunt dept ca să-şi îndeplinească îndatoririle aşa c reclamă însercinările ce li sa dat. C. şi un copil sie, că dacă s ar­ fi luat­­ şurile din timp, astăzi Iaşul n’ar fi pus să rămână fără apă poate o lună zile cel puţin. Dacă conducătorul acestui serviciu fi fost cu adevărat la înălţimea misii sale, de bună seamă că în loc de act imputări atât de legitime, nu i-am fi a de­cât laudele cele mai călduroase. Nu vom intra în amănunte călit­ să vorbim despre marii vinovaţi căror t­­ rc Când o privesc înduioşat, Ea mă priveşte tristă: Atât de mult ce s’a schimbat, Ca par’că nici există... 0X0------f* -9 CÂND FLOAREA... C­ând floarea albă n păru-ţi prins Era un semn nevinovat, A tale gânduri, patimi sfinte Se resvrăteau de-un dor curat. Şi că’ilai să afli cine ! Acel, ce dorul l’a împins Spre idealul, ce din tine In mreaja dragostei l’a prin. Şi ţi-a respuns apoi tot dânsul, In uilmul versului amar,­­ăi un poiet, ce cată’n tine l n ideal, d­ar... e’n zadar. Când tu, iubirea ta întreagă Ai îngropat-o poate..., eu, Ar fi chimera să mai caut Stăpână sufletului mer. ti­tt

Next