Ecoul Moldovei, 1915-1916 (Anul 20, nr. 1-31)
1915-11-08 / nr. 1
JL XX No. 1 DUMINICA 8 NOEMÍ5RIE 1915 n an. luni ABONAMENTUL • • • * • Lei8 5 SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET ii Radacţia s! Aonsiaistraţia: Institatul lie Arts Grafice K- V- ştefanii! k GoIAŞI—STRADA ŞTEFAN CEL M MARE No. 38 la străinătate se adaoge portul |j A N U N 01 URI LE Rândul în pag. Il-a î leu „ „ 111-a 50 bani Inserţii şi reclame l leu linia Un număr vechi« .'»0 bani isi ni n h li nanii pit y^rur 'Că nici odată neamul românesc^ ecut prin clipe mai grele ea ace'e trăeşte acum, totdeauna încă a dat dovadă de rănfletească şi înţelegerea împrejură, laşa că nu a av ut a suferi consecinţe ■,afara dÿ cât atunci când în mânai stătea să hotărască de soarta noastri atunci încă, tot se mai punea pă autocraticei voinţe a acelor ce aădea hotărârile supreme, datorită iritaţii ce se manifesta între toţi fiii neam. Astăzi când voi înşine trebuie să ărâm soarta pentru viitor, când de apta noastră chibzuinţă şi vocdhiituri, ca visul de nur al acelor ce precedat, să se prefacă în realise în întregime, fie cu posibilitatentru cei ce ne vor urma să intrea şi să-l desăvârşească, în asemenea jururi dezbinările trebuie să înce iar ura şi patima nu au ce căută, azi,maimult decât ori când, fjfeVoie ’• şi de mai multă solidaritate lală şi de unitate sufletească, noi tici avem dretul să cerem de la ai'noştri mari din toate partidele |i ‘fara de ele —(aşa am fost pe drejjt •e nedrept deprinşi a i considera) loc să verse veninul' celui mai nenoliticianism peste flacăra conştiin rponale; după cum fare dubioasa Fe- I nionUtu, mai b ne zisă antimii'să caute a întreţine această ficară ■’ăduind aivânturi de încredere în poniul şi destoinicia acelor ce din fe îi avem în fruntea tării, e drept că Dumnezei ştire dacă te tai întâlni vreodată neamul nostru emenea momente, Iar nu mai pipin ra; ieste că dară nu vom şti cum să rosim le ele şi vom ereşi, tot Dumnu mai ştie dacă ar mai pei vreo repara greşala noastră, va fi cu adevărat şi vor rămâne ofefriari, numai acei cari se Vor arăta U ţi mea îmiprejură ilor şi vor da doir destoiniciei şi aimputării lor,’ nu id litra prin viclenie şi calomnie îma 'acelora ce condu ■ destinele ma, *ci dimpotrivă contribuind în cea nare ma ură , ajutorarea acţiune: idu-le lin razăm in încrederea ce ba o găsească la cei mulţi, cotând în gura mare ,strigăte spu de desnădijde şi aruncând cu reaţa ,acuzări nedrepte împotriva ai se pun mai presus de interesele per- i de combinat,iuine lor politice, adede apărare ale ţării şi de inşi pregătire ale otirei noastre, nu caitii ce le vor face operă de manei dimpotrivă sămănând nădejde tor şi în forţei ■ neamului ,noiu vor fi avântul ce ne va duce la isbândă, cât istovirea şi sleirea se vor întinde cuprinde uriaşe forţe ce s au ciop-I nit cu atâta furie de jur împrejurul nostru, cu atât ale noastre sporesc mereu, se oţelesc şi vor deveni de temut pentru toţiduşmanii noştri, cari ori de câte ori au putut, au rupt din trupul neamului nostrucu deopotrivă poftă. Pentru aceasta însă să nu ne legam singuri ochii, pentru a vedea numai pe unii duşmani, iar pe ceilalţi prieteni, şi vom găsi în noi destulă tărie sufletească pentru a infirâna şi a nu ne lăsa târâţi de slăbiciuni şi simpatii, când poate acestea tocmai nouă nu ne ar folosi şi nu vom asculta decât cum ne vor povăţui interesele noastre curat româneşti. Numai astfel la chiemarea celor mari cei mici dar mulţi vor şti să-şi verse vitejeşte sângele lor spre folosul neamului dovedind lumei că sânge vitejesc din sângele vitejilor străbuni curge în vinele fiilor acestei ţări. Un român cessons IV-O O campanie nedreaptă Ngrijirea rectorului de la Universitatea din Bucureşti a dat loc la o discuţie violentă. S’ar părea după campania ce se duce în contra d-lui ministru al instruq- | ţjiunei publice, că d-sa a făcut o numire jj arbitrară,că a înfrânt voinţa Uni\e sita- ) tci şi mai ales a călcat dispoziţiuni’e for- j male şi, categorice ale legei învăţămarţ- (• tului. « Trebuie dă recunoaştem de la început « că numirea d-lui I. Atanasiu ca rector al ji Universităţei din Bucureşti, însamnă in- * lăturarea politicianismului din Universi- *; tate, înlăturarea tuturor ace'or care folosindu-se de demnitatea de rector, îndrăzneai! să atace chiar şi Coroana, pretinzând Ică vorbesc in numele Universităţei. Dr. Toma Ionescu, fostul rector, a abuzat ide, demnitatea ce ocupa. Fiind tachist militant, îşi seri ca interesele meschine ale partidului său, vorbind în nu-, mele Universităţei, pe când, ceea ce îl mişca,ceea ce-1 interesa, ceea e-1 sbuciuma, nu erau interesele vitale și superioare ale celui mai inait așăzământ de cultură, ci interesele strâmte si egoiste de gașcă ale unei grupări politice. Din acest punct de privire va trebui să recunoască toata lumea, că, înliturîndu-se politicianii din fruntea Universită,Voi, s’a făcut un imens bine acestui aşezământ de cultură. Chestia ar fi, chipul cum a procedat dl. ministru al instrucţiunei, ca să ajungă la înlăturarea politicianismului din Universitate, este legal sau arbitrar? Pentru a răspunde la această chestie nu este nevoie să fii o somitate chirurgicală, ci este de ajuns să fie un om de bună credinţă, şi să cunoşti legea. După lege, ministrul are drept să numească pe unul din cei trei candidaţi care au întrunit în alegerea pentru rectorat cele mai multe voturi. Deci legea nu obligă pe ministru să numească pe cel ce a obţinut cele mai multe voturi, nici macar pe unul cari ar fi trebuit să aibă cel puţin majoritatea absolută a voturilor. Dacă legea ar impune aceste obligaţiuni Iministrului şi dacă ministrul nu ar numi Ipe unul care ar fi întrunit acestecondiţii, numai atunci ar putea fi vorbade act arbitrar. Or, cum am mai spus, ministrul are dreptsă numească pe unul din cei trei candidaţi care au avut cele mai multe voturi. De acest drept de alegere, pe care legea i-l pune la dispoziţia ministrului a uzat dl. Duca, când a numit pe dl. I. Atanasiu, ca rector. Atunci, ide ce supărare, de ce campanie violentă, de ce ameninţări cu voturi de blam în senatul universitar ? • Iriţălegenu,rostulacestor sbuciumă. Le scapă tachiştilor, şi acum şi unioniştilor o demnitate din mână, pe care o utilizau în folosul unei politici meschine. Şi tocmai zvârcolirile lor, înverşunarea cu care exoflisitul dr. Toma Ionescu se opune, este dovada cea mai evidentă că era timpul ca starea de anarhie din Universitate să înceteze, iar politicianismul urât , meschin, isgonit din Universitate. Noi nu putem decât aproba măsură d-lui ministru Duca, şi a exprima crd■dinţa fcă D-sa nu va îngădui era de anarhie introdus de Dr. Toma Ionescu şi de tachişti in Universitate. Basarab i -------------□D0_.-----Contratente de vite Pe tot lungul frontierei noastre dinspre Austro-Ungaria fare o contraband i dtp I cele mai • ntin.se cu vite. pe cir. s unsa gi tnumeroşi instalaţi printre putut l dr obraţii te primesc de la cd iii, cari cutrnci . Iara\n lung şi iti tat, de Le cumpără p • nimica şi Ic predau lor. Aceşti anişori n intelegere cu o b. n i parte dinte moşiei ii de pe langn froniere, propriei ari ori arendaș sub prefer f Ut cm prunii asta va ă vite pentru inaș, tir acuma ’pentru iernat, pândesc or, z’nii '•ore bild dc le trec repede di tic o o. Odaidi trecute, samsarii le vâna altor negustori 'de jelul lor, cari le si transporta, fie in Germania fie in interiorul Aastro-Ungariei și acolo le desfac pe preţuri fabuloase. Traficanţiide la noi au ratizat seme aşa de mari cu aceasta contrabandă, ci trec azi de oameni mai mult decât bogaţi. Negustoria aceasta au făcut îndaţă cglire şi cu sprijinul moşierilor ceri le au servit şi Ie servesc detomplici, realizând şi flânşii sume mari de bani. Mulţiau luat în arendă porţiuni de moîşii din vecinii tatea fruntariilor anume pen- I ira traficul acesta, şi s'au scos eh Ituente arenzii de multe ori numai din un singur transport atât de grase li erau părţile ce Ic veneau spre încasare. Acum,deşi târziu de toti guvernul îrcunoştiinţat de op raţiune numeroşilor contrabandişti aşuzaţi pe toata l n a frontierei a a is,pus să se ia măsuri întinse pentru împedecarea contrabandei de vite şi în acelaş timp ministrul de finanţe a dat ordine severe pe la punctele vamale, ca toate vitele ce se vor găsi de contrabandă,să fie date în pastrarea primăriilor celor mai apropiate de birourile vămilor apărui la vânzarea lor in folosul statului. Măsura aceasta deși nu satisface în total interesele unei bune orândueli, pentru motivefoarte cunoscute, privitoare la corectitudinia în procedarea executarii dispoziţiilor m n steriale, poate servi însă deintimidare pentru uni şi ,în cazul aceia tot este un punct câştigat. V , , â&StLcd»»! . . lH------Silii! îl «iii ii Im Viaţa în imperiile ventrale devine tot mai grea şi populaţia ce se resemnasă în apariţia«ctmpiîei cle cetelor de prima necesitate, a perdut orice răbdare şi începe a se dedai manifestări ce pun în grijăpe guvernele din Berlin şi Viena. In Germania cu deosebire iritaţia populaţiei a ajuns extrem de gravă şi aceasta cu atâta mai mult în păturile muncitorilor şi a micii burghezime, cari văd deabea acuma că orgariaţia imperiului, favorizează păturile Jesus şi desconsideră şi ajp'avă pe cele de jos. Diferenţiarea aceasta mu se observasă înainte le răboiu, pentru ică nu era lîp'a ca’c să puc în evidenţăcortegiul întreg al imperialismului. Azi 's’a evienta' aşa (D mult î cât covorul îşi dă perfect vamă că el supoartai toate hangaraide şi că pe lângă trocutul de jânge, ce l plăteşte în belşug, a mai fost 'redus şi la sapa de lemn, cu tot eroismul ce-l desfăşură, cu toată abnegaţia şi disciplina ce o dovedesc zi cu zi pentru dragota de pati, şi împărat. Germania se găseşte acuma cercuită vi ■ putceava.aal.î a Angliei, aşa că aprovizionările ei s au împuţinat atât de mult tat guvernul a hiat cele mai severe măsuri ca distribuţia alimentelor de import de a facă pe o scară foarte redusă, fi nulte localităţi da s’a ordonat ca punea M se împartă cam la 350 gr. de 4P pe zi, in altele si mai puţin; orezul de ab ca un sfert de kil. pe lună; carnea demult nu o mai mănâncă lucrătorii. Stocul tie cartofi ori cât de mare ar fi, căprevede că nu va putea face faţă nici până la mijlocul iernei, deci foametea a străbătut în germania din toate părţile, ceiace face să sporească desperarea şi ai ca strigătul întregului popor pentru