Ecoul Moldovei, 1915-1916 (Anul 20, nr. 1-31)

1915-11-08 / nr. 1

JL XX No. 1 DUMINICA 8 NOEMÍ5RIE 1915 n an. luni ABONAMENTUL • • • * • Lei8 5 SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET ii Radacţia s! Aonsiaistraţia: Institatul lie Arts Grafice K- V- ştefanii! k Go­IAŞI—STRADA ŞTEFAN CEL M MARE No. 38 la străinătate se adaoge portul |j A N U N 01 URI LE Rândul în pag. Il-a î leu „ „ 111-a 50 bani Inserţii şi reclame l leu linia Un număr vechi« .'»0 bani isi ni n h li nanii pit y^rur 'Că nici odată neamul românesc^ ecut prin clipe mai grele ea ace'e trăeşte acum, totdeauna încă a dat do­vadă de ră­­n­fletească şi înţelegerea împrejură­, laşa că nu a av­ ut a suferi consecinţe ■,­­afara dÿ cât atunci când în mânai­­ stătea să hotărască de soarta noast­ri atunci încă, tot se mai punea p­ă autocraticei voinţe a acelor ce a­­ă­­dea hotărârile supreme,­ datorită iritaţii ce se manifesta între toţi fiii­­ neam. Astăzi când v­oi înşine trebuie să ărâm soarta pentru viitor, când de apta noastră chibzuinţă şi vocdhi­­ituri,­ ca visul de nur al acelor ce precedat, să se prefacă în reali­se în întregime, fie cu posibilita­­tentru cei ce­ ne vor urma să­­ intre­­a şi să-l desăvârşească, în asemenea jur­uri dezbinările trebuie să înce iar ura şi patima nu au ce căută, azi,­­mai­­mult decât ori când, fj­­feVoie ’• şi de mai multă solidaritate lală şi de unitate sufletească, noi tici avem dr­etul să cerem de la ai­­'noştri m­ari din toate partidele |i ‘fara de ele —(aşa am fost pe d­rejjt •e nedrept deprinşi a i considera) loc să verse veninul' celui mai ne­­noliticianism peste flacăra conştiin rponale; după cum fare dubioasa Fe- I nionUt­u, mai b ne zisă antim­ii­­'să caute a întreţine această fi­­­cară ■’ăduind aivânturi de încredere în po­niul şi destoinicia acelor ce din fe îi avem în fruntea tării, e drept că Dumnezei­­ ştire dacă te tai întâlni vreodată neamul nostru emenea momente, Iar nu mai pipin ra; ieste că dară nu vom­ şti cum s­ă rosim le ele şi vom ereşi, tot Dum­­nu mai ştie dac­ă­­ ar mai p­­ei vre­o repara greşala noastră, v­a fi cu adevărat şi vor rămâne ofe­­friari, numai acei cari se Vor ar­ăta U ţi mea îmiprejură ilor şi vor da do­­ir destoiniciei şi aimputării lor,’ nu id litra prin viclenie şi calomnie îm­­a 'acelora ce condu ■ destinele ma­­, *ci dimpotrivă contribuind în cea nare ma ură , ajutorarea acţiune: idu-le lin razăm in încrederea ce ba o găsească la cei mulţi, cotând în gura mare ,strigăte spu­­­ de desnădi­jde şi aruncând cu rea­­ţa ,acuzări ne­drepte împotriva ai s­e pun mai presus de interesele per- i de combinat,iuin­e lor politice, ade­­de apărare ale ţării şi de in­şi pregătire ale o­tirei noastre, nu caitii ce le vor face operă de man­ei dimpotrivă sămănând nădejde tor şi în forţei ■ neamului ,no­­iu vor fi avântul ce ne va duce l­a isbândă, cât istovirea şi sleirea se vor­ întinde cuprinde uriaş­­e forţe ce s au ciop-I nit cu atâta furie de jur împrejurul nos­tru, cu atât ale noastre sporesc mereu, se oţelesc şi vor deveni de temut pentru toţi­­duşmanii noştri, cari ori de câte ori au putut, au rupt din trupul neamului nostru­­cu deopotrivă poftă. Pentru aceasta însă să nu ne legam singuri ochii, pentru a vedea numai pe unii duşmani, iar pe ceilalţi prieteni, şi vom găsi în noi destulă tărie sufletească pentru a infirâna şi a nu ne lăsa târâţi de slăbiciuni şi simpatii, când poate acestea tocmai nouă nu ne ar folosi şi nu vom as­­­culta decât cum ne vor povăţui interesele noastre curat româneşti. Nu­mai astfel la chiemarea celor mari cei mici dar mulţi vor şti să-şi verse vi­tejeşte sângele lor spre f­olosul neamului dovedind lumei că sânge vitejesc din sân­gele vitejilor străbuni curge în vinele­ fii­lor acestei ţări. Un român cessons IV­-O O campanie nedreaptă Ngrijirea rectorului de la Universitatea din Bucureşti a dat loc la o discuţie vio­lentă. S’ar părea după campania ce se duce în contra d-lui ministru al instruq- | ţjiunei publice, că d-sa a făcut o numire jj arbitrară,­­că a înfrânt voinţa Uni\e sita- ) tci şi mai ales a călcat dispoziţiuni’e for- j male şi, categorice ale legei învăţămarţ- (• tului. « Trebuie dă recunoaştem de la început « că numirea d-lui I. Atanasiu ca rector al ji Universităţei din Bucureşti, însamnă in- * lăturarea politicianismului d­in Universi- *; tate, înlăturarea tuturor ace'or care fo­­­losindu-se de demnitatea de rector, în­drăzneai! să atace chiar şi Coroana, pre­tinzând Ică vorbesc in numele Universi­tăţei. Dr. Toma Ionescu, fostul rector, a a­buzat ide, demnitatea ce ocupa. Fiind ta­chist militant, îşi seri ca interesele mes­­ch­ine ale partidului său, vorbind în nu-, mele Universităţei, pe când, ceea ce îl mişca,­­ceea ce-1 interesa, ceea e-1 sbu­­ciuma, nu erau interesele vitale și supe­rioare ale celui mai inait așăzământ de cultură, ci interesele strâmte si egoiste de gașcă ale unei grupări politice. Din acest punct de privire va trebui să recunoască toata lumea, că, înliturîn­­du-se politicianii din fruntea Universită,­­Voi, s’a făcut un imens bine acestui aşe­zământ de cultură. Chestia ar fi, chipul cum a procedat dl. ministru al instrucţiu­nei, ca să ajungă la înlăturarea politicianismului din Uni­versitate, este legal sau arbitrar? Pentru a răspunde la această chestie nu este nevoie să fii o somitate chirurgi­cală, ci este de ajuns să fie un om de bună credinţă, şi să cunoşti legea. După lege, ministrul are drept să nu­mească pe unul din cei trei candidaţi care au întrunit în alegerea pentru rec­torat cele mai multe voturi. Deci legea nu obligă pe ministru să numească pe cel ce a obţinut cele mai multe voturi, nici macar pe unul cari ar fi trebuit să aibă cel puţin majoritatea absolută a vo­turilor. Dacă­ legea ar impune aceste obliga­ţiuni Iministrului şi dacă ministrul nu ar numi Ipe unul care ar fi­­ întrunit aceste­­condiţii, numai atunci ar putea fi vorba­­de act ar­bitrar. Or, cum a­m mai spus, ministrul are drept­­să numească pe unul din cei trei candidaţi care au­ avut cele mai multe voturi. De acest drept de alegere, pe care legea i-l pune la dispoziţia ministrului a uzat dl. Duca, când a numit pe dl. I. Atanasiu, ca rector. Atunci, ide ce supărare, de ce campa­nie violentă, de ce ameninţări cu voturi de blam în senatul universitar ? • Iriţălegenu,rostul­­acestor­ sbuciumă­­. Le scapă tachiştilor, şi acum şi unioniştilor o demnitate din mână, pe care­ o utilizau în folosul unei politici meschine. Şi tocmai zvârcolirile lor, înverşunarea cu care exoflisitul dr. Toma Ionescu se opune, este dovada cea mai evidentă că era timpul ca starea de anarhie din Uni­versitate să înceteze, iar politicianismul urât ,­­ meschin, isgonit din Universitate. Noi nu putem de­cât aproba măsură d-lui ministru Duca, şi a exprima crd­­■dinţa fcă D-sa nu va îngădui era de anar­hie introdu­s de Dr. Toma I­onescu şi de tachişti in Universitate. Basa­rab i -------------□D0_.-----Contratente de vite Pe tot lungul frontierei noastre dinspre Austro-Un­ga­ria fare o contraband i dtp I cele mai • ntin.se cu vite. pe cir. s unsa gi tnumeroşi instalaţi printre putut l dr ob­raţii te primesc de la cd iii, cari cutrnci . I­­ara­­\n lung şi iti tat, de Le cumpără p • nimica şi Ic predau lor. Aceşti anişori n inte­legere cu o b. n i parte dint­­e moşiei ii de pe langn froni­ere, propriei ari ori arendaș sub prefer f Ut cm prunii asta va ă vite pentru i­naș, tir acuma ’pentru iernat, pândesc or, z’n­­ii '•ore bild dc le trec repede di tic o o. Odaidi trecute, samsarii le vâna altor negustori 'de jelul lor, cari le si transpor­ta, fie in Germania fie in interiorul A­­astro-Ungariei și a­colo le desfac p­e pre­ţuri fabuloase. Traficanţii­­de la noi au r­atizat seme aşa de mari cu aceasta contrabandă, ci trec azi de oameni mai mult de­cât bo­­gaţi. Negustoria aceasta au făcut­­ în­daţă cglire şi cu sprijinul moşierilor ceri le au servit şi Ie servesc de­­tomplici, realizând şi flânşii sume mari de bani. Mulţi­­au luat în arendă porţiuni de mo­î­şii din vecinii tatea fruntariilor anume pen- I ira traficul acesta, şi s'au scos eh Ituen­te arenzii de multe ori numai din un singur transport atât de grase li erau părţile ce Ic veneau spre încasare. Acum,­­de­şi târziu de to­ti guvernul îr­­­cunoştiinţat de op raţiun­­e numeroşilor contrabandişti aşuzaţi pe toata l n a fron­tierei a a is,pus să se ia m­ăsuri întinse pentru împedecarea contrabandei de vite şi în acelaş timp minist­­rul de finanţe a dat ordine severe pe la punctele vamale, ca toate vitele ce se vor găsi de contra­bandă,­­să fie date în pastrarea primării­lor celor mai apropiate de birourile vămi­lor apărui la vânzarea lor in folosul sta­­­­tul­ui. Măsura aceasta deși nu satisface în to­tal interesele unei bune orândueli, pentru­­ motive­­foarte cunoscute, privitoare la co­­­rectitudini­a în procedarea executar­ii dis­poziţiilor m­ n steri­ale, poate servi însă de­­intimidare pentru un­i şi ,în cazul a­cei­­a tot este un punct câştigat. V , , â&StLcd»»! . . lH------­Silii! îl «iii ii Im Viaţa în imperiile ventrale devine tot mai grea şi populaţia ce se resemnasă în apariţia­«ct­mpiîei cle cetelor de prima necesitate, a perd­ut orice răbdare şi în­cepe a se deda­­­i manifestări ce pun în grijă­­pe guvernele din Berlin şi Viena. In Germani­a c­u de­osebire iritaţia po­pulaţiei a ajuns extrem de gravă şi aceas­ta cu atâta mai mult în păturile­ munci­torilor şi a micii burghezime, cari văd deabea acuma că orgar­i­aţia imperiului, favorizează păturile Jes­us şi desconsideră şi ajp'avă pe cele­ de jos. Diferenţ­ia­rea a­­ceasta mu se observ­asă înainte le ră­boiu, pentru ică nu era lîp'a ca­’c să puc în e­­videnţă­­cortegiul întreg al imperialismu­lui. Azi 's’a evi­­en­ta' aşa (D mult î­­ cât covorul îşi dă perfect vamă că el supoartai toate hangaraide şi că pe lângă trocutul de j­ânge, ce l plăteşte în belşug, a mai fost 'redus şi la sap­a de lemn, cu tot e­­roismul ce-l desfăşură, cu toată abnega­ţia şi disciplina ce o dovedesc zi cu zi pentru drago­t­a d­e pat­i, şi împărat. Germania se găseşte acuma cercuită vi ■ putceava.aal.î a Angliei, aşa că aprovi­zionările ei s au împuţinat atât de mult t­­at guvernul a hiat cele mai severe m­ăsuri ca distribuţia a­limentelor de im­port d­e a­­ facă pe o scară foarte redusă, f­i nulte localităţi d­­a s’a ordonat ca punea M se împartă cam la 350 gr. de 4P pe zi, in altele si mai puţin; orezul de ab ca un sfert de kil. pe lună; carnea de­­mult nu o mai mănâncă lucrătorii. Stocul tie cartofi ori cât de mare ar fi, că­­prevede că nu va putea face faţă nici până la mijlocul iernei, deci foametea a străbătut în germania din toate părţile, ceia­­ce face să sporească desperarea şi ai ca strigătul întregului popor pentru

Next