Ecoul Moldovei, 1917 (Anul 21, nr. 22-36)

1917-07-03 / nr. 22

IO BANI ANUL XXI No. 22 ABONAMENTUL Pe un an....................Lei 10 ., 6 luni...........................,5 Pentru străinătate se adauge portul ORGAN NAȚIONALIST SEPTAMANAL DIRECTORPROPRIETAR EM. MANOLIU Red. şi Administraţia : Institutul de Arte Grafice N. V.Ştefănia & Co. IAŞI — STRADA ŞTEFAN CEL MARE No. 38 ANUNCIURILE Rândul în pag. 1 l­a 1 leu „ „ „ IlI­a 50 bani Inserţii şi reclame 1 leu linia Un num&r vechiu 50 bani Războiul nostru Se apropie anul, de când Ro­mânia a intrat in războiu. Când anul se va încheia, peste durerile noastre de acum, nu uitarea, ci mângâierea se va fi aşternut . Oaste nouă, s’a născut din glo­rioasele rămăşiţe ale celei dela început, mărita cu tinerimea înro­lată în urmă şi întărită prin adăo­girea regimentelor fraţilor noştri ardeleni. Puterea acestei oştiri, stă în do­rinţa de a învinge şi în pregătirea ei sufletească ! Cine a văzut noua armată plecând la luptă, a fost desigur pătruns de credinţa în victorie şi în izbândirea v­isului nostru măreţ, de înfăptuire a Idealului Naţional. Am intrat in războiu, atunci când trebuia, prin voinţa noastră şi numai a noastră, ne-am alipit pu­ter­i­l­or aliate, pentru că de partea lor era dreptatea ; pentru că ele luptau pentru sfânta cauză a libertatei popoarelor şi în numele ei; pentru că legaturi de origine ne uneau cu dânsele ; pentru că la baza războiului ce le-a fost impus, era marele principiu al Naţionalităţilor. Aceasta era singura cale, pe care trebuia să mergem. Războiul nostru, este al Ţării întregi ! Nu conducătorii ei întâm­plători de ori, de astăzi sau de mâine, au făcut războiul. Durerile prin cari am trecut şi trecem, sunt ale Naţiunii întregi ; mândria zilei de mâine, a Victoriei, tot a ei va fi. Istoria, nu va întreba pentru ce am făcut acest războiu, căci prin el, ne scrim istoria insăși a Nea­mului nostru. Când l'am făcut ?— Atunci când trebuia, când sunase ceasul cel mare, al împlinirei unui vis măreţ ! Cum l'am făcut?—Așa cum am putut , am dat tot ce am avut, tot ce am putut da, am dat pentru războiul nostru, viaţa insăşi a Ţării ! Astăzi, când ştim prin ce zile grele am trecut şi la ce răspântie ne am găsit, este şi drept şi cinstit, ca să reducem la atâta cât se cu­vine, cestiunea răspunderilor, re­lativ la pregătirea războiului. Ce-am făcut noi, pentru cauza comună în acest războiu? Ne-o recunosc aliaţii noştri; de ce n'am putut face mai mult ? tot dânşii ne justifică , că am fost şi suntem o forţă de temut, au fost nevoiţi duşmanii, să o recunoască, căci au simţit-o ! Aia declarat războiu Austro-Un­­gariei şi numai ei, pentru că acolo, in putreziciunea imperiului-fantomă, zăceau de veacuri milioane de fraţi ai noştri, încătuşaţi în robie şi ge­mând surd, sub călcâiul tiraniei descedenţilor lui A­ti­la. Un mic re£at am pornit contra unei împărăţii ? Da, însă regatul nostru este şi va fi al tuturor ro­mânilor!—împărăţia!—? Era de mult sortită morţii şi va muri, pentrucă popoarele ce o compun, sunt des­părţite prin origine şi sângele lor, prin aspiraţiile lor, prin dorinţa lor de desrobire şi de viaţă! Trufia teutonă, nu ne putea erta măreţia gestului nostru. S’a înspăi­mântat de soarta putregaiului aliat şi a pornit în contra noastră arma­tele ei trufaşe, pregătite pentru alte lovituri, în alte părţi.­­ Soldaţii noştri şi-au pus pieptu­rile zid de apărare ; au scăldat cu sângele lor ogoarele Ţării şi i-au înroşit văile ; le-au sămănat cu mormintele lor şi pas cu pas, cu scrâşniri de durere, au lăsat în mâinele călăilor, o parte din scumpa şi crud încercata lor Ţară ! De peste munţii noştri, armata de fier, a tiranului mânjit şi scăldat în sângele omenirii întregi, de peste Dunărea, bordeie abjecte bulgăreşti, cârpite cu zdrenţele turcomane, au pângărit pământul nostru, l’au murdărit, l’au necinstit, dar nu ne-au umilit ! In contra tutulor bestiilor, a în­colţit în sufletele ostaşilor noştri şi ale noastre a tutulor, ura şi setea de răzbunare, şi vai de ziua jude­căţii, care se apropie ! Mihu scrie această însărcinare cu garanţiile cuvenite de a nu trafica pe seama nevoii publice. La Sf. Spiridon să fie cel puţin trei debite şi la Nicolina măcar unul. Astfel publicului s’ar repartiza, timpul de aşteptat rândul s’ar reduce foarte mult, înghesuiala ar lipsi şi cu ea n’ar mai avea loc nici scandaluri, nici pră­­dăciuni şi nici blestemele ce le preferă femeile şi bătrânii în necazul lor. * O măsură fie Îndreptat Nu e zi în care cei în drept să nu primească rapoarte de la subalternii lor ori să audă plângerile publicului, mai mult decât întemeiate, în contra modului de vânzare a peştelui. Concentrarea numai la Hală şi la Sf. Spiridon a tuturor celor pe care nevoia îi sileşte să-şi cate hrana zilnică sin­guri— şi ace­­ia sunt cei foarte mulţi— este condamnată şi de dreapta judecată şi de higiena publică, pentru că în aştep­tarea până ce să-i vie rândul unuia de a-şi procura peştele, cât timp n’a pierdut el şi câte neajunsuri nu i-a adus pier­derea acestui preţios timp; apoi, înghe­suiala câte scandaluri n’a produs şi câte boli n’au fost contractate dintre care multe cu sfârşit fatal. D-l primar şi d-l ministru al Dome­niilor ar trebui să ţie seamă de protes­tele unanime contra acestui sistem şi să cedeze din îndărătnica stăruinţă de a rămânea strict în măsura primordială. Vânzarea în hală a peştelui, ca şi a altor obiete de hrană, să dispue de a se face prin cel puţin 5—6 debite, dacă găsesc că nu e bine de a da pescarilor de me­ Luni, 3 Iulie 1917. Românii basarabeni Cei cari au spus că basarabienii sunt pierduţi pentru românism, acuma se pot încredinţa că s’au înşelat, orbiţi fiind de înfăţişarea tristă sub care să arătau de groaza regimului ţarist. Schimbarea regimului a fost semnalul reînvierei tuturor naţionalităţilor din vasta Rusie şi deci şi a românilor basarabieni. Ca dovadă e că sub impulsul însuşi al statului nou rusesc, fraţii noştri moldo­veni din Basarabia îşi deschid şcoli ro­mâneşti în tot cuprinsul acestei provincii şi au introdus limba română până acuma aproape în toate bisericile. Zilele trecute basarabienii din armata a IX-a rusă a publicat şi următoarea hotărâre reprodusă de o mare parte a confraţilor noştri din ţară: Adunarea românilor basarabeni din armata IX-a rusă luînd în discuţie situaţia românilor cari locuesc în Ba­sarabia au hotă­rit: 1. A se adresa tuturor unităţilor din armata cu apelul de a se stringe toţi român­ii într’o societate, care să aibă scop cultural şi a face propa­gandă. 2. După ce se vor găsi persoanele cari pot face parte din această socie­tate, se vor convoca delegaţii la o şe­dinţă generală, pentru a se hotărî definitiv tactica şi programul socie­­tăţei. 3. Pentru st­rin­ger­ea tuturor moldo­venilor cari trăesc in Rusia intr'o singură societate se va intra în legă­tură cu comitetul moldovenilor de pe lingă Comandantul Frontului Român şi cu alte comitete asemănătoare, dacă sunt deja organizate. Societatea se va numi ,,Societatea Moldovenilor din armata IX-a“. Co­mitetul : Preşedinte sublocat: Păntea Vicepreşedinte Boţea marea consternare a duşmanilor ce şi-au încordat toate forţele ca să se poată cel puţin menţine şi să scape aparenţile impetuozităţei lor, a avut o repercursiune aşa de pu­ternica asupra celui oriental, încât teutonii azi se găsesc strânşi ca într’un cleşte şi de zdrobirea căruia nu vor mai scăpa. Aliaţii ruşi găsindu-se gata de a reîncepe lupta, n’au întârziat de a se pune în concordanţă cu prie­tenii anglo-francezi şi succesele lor dela 20 Iunie încoace s’au afirmat într’atâta, încât azi au de­venit un dezastru pentru imperiile centrale. Luptele din zilele de 25 — 30 Iunie vor rămânea în a­­nalele războaelor, ca neîntrecute încă prin impetuozitatea şi măcelul groaznic ce s’a desfăşurat. Intre Stanislau şi Halici ca şi în alte localităţi de pe întregul front răsăritean, dela Nord de noi, deabea se poate descrie în parte numai cumplitele înfrângeri ce au avut a suferi în special Germanii. Ruşii zdrobindu-i, iar resturile armatelor fugărindu-le cam­ încotro au reuşit să scape, a capturat 1­­­1 tunuri mari, sute de mitraliere, mii de arme, imense cantităţi de materiale de războiu şi la 36.000 de prizonieri. Oraşul Halici a fost luat şi Lem­­bergul e deja evacuat­ă o consternare din cele mai mari la Berlin şi la Viena,consternare care s’a întins peste ambele imperii ca un văl de doliu a cărui efect a produs în rândurile bulgăreşti şi turceşti o nu se poate mai mare deprimare. Ofensiva rusă dela Nord ca şi acea anglo-franceză dela Apus a pus în mişcare trupele şi de pe frontul nostru, aşa că dintr’o zi în alta ne aşteptăm la luarea ofensivei, care nu ne îndoim va fi încoronată de cel mai deplin succes. Fip. Succesele strălucite ale armatelor ruse Ştirile ce ni se transmit de câteva zile dea rândul, ni-au înălţat inimile şi ne-au întărit speranţele, că am ajuns la începutul sfârşi­tu­l­u­i acestui cumplit războiu, iar sorţii izbândei se pot socoti în mod neîndoios că sunt pentru aliaţii noştri. Ofensiva generală putem afirma că a inceput şi că preludiul ei, pornit de pe frontul apusan, unde glorioasele armate franco-engleze repurtează strălucite succese, spre ♦ Ordonanţele şi efectele lor Autorităţile în genere aproape nu scapă zi în care să nu publice câte o ordonanţă, cari desigur pot să-nu aibă rostul lor, dar cele ce privesc unile atingătoare de traiul populaţiei trec alăturea de punctele ce trebue puse în lumină. Să ordonează sub cutare pedeapsa curăţirea latrinelor şi populaţia să plânge că necurăţenia o în cauşă fiindcă vidan­­jele comunei nu-şi fac datoria, curăţirea stradelor şi mai ales a locurilor virane lasă încă foarte mult de dorit, apa când e mai de nevoe atunci se opreşte. Cu aprovizionarea hranei e o nenorocire; parcă înadins s’a căutat şi aplicat sist­­em­ul cel mai drastic de a expune po­pulaţia la chin şi contractări de boale afiră să renunţe la dânsele în ruptul capului. Ordonanţele Serviciului sanitar să bat

Next