Educaţie Fizică şi Sport, 1971 (Anul 24, nr. 1-12)

1971-01-01 / nr. 1

STRUCTURA ŞI METODICA LECŢIEI m­­tdlor segmente îşi că­li la­­început să i se exerciiite­­părţifice corpului în­­mod analitic14. Deşi aflat sub influenţa lui Guts Muls, el se deosebeşte totuşi de acesta, prin faptul că recomandă ca aceste exerciţii să nu depindă de aparate sau de alţi factori şi să fie realizate cu precizie. Nicăieri nu se constată dacă Ling, care va consacra exerciţiul fizic analitic şi-i va da o circulaţie încă şi astăzi prezentă, va fi fost influenţat de concepţia pestalozziană despre această formă de exerciţiu. Ceea ce se ştie însă este faptul că Ling a fost autorizat în 1813 să înfiinţeze Institutul central de gimnastică din Stockholm, cu un an mai târziu după ce în Suedia pătrundeau traducerile din manualele lui Pestalozzi şi apoi rezumatul gimnasticii lui Gustauts. Evident, nu poate să nu rămînă neinfluenţat de aceste experienţe, pe care viaţa deja le verificase. Pentru că el reia exerciţiul liber sau analitic folosit de Pestalozzi, pe care îl subordonează unuia din principiile sale fundamentale — obţinerea dezvoltării normale îşi armonioase, potrivit căreia să nu se excludă de la exerciţii nici o­­parte a corpului. De aici, ajunge la ideea alcătuirii­­familiilor de mişcări­­d­upă­­acţiunea lor, care va determina o altă condiţie a dezvoltării proporţionale a corpului — simetria mişcărilor. Influenţa concepţiei agonistice antice şi a lui GutsMuts este evidentă în acest­­moment al creaţiei lui Ling. Şi istoria exerciţiului liber,­­fără aparate portative, pentru că cele cu aparate rămân doar analitice, întîlnit îndeosebi in schema lui Spiess, autor de tradiţie germană, care va fi În­cercat pentru întâia oară să adapteze sistemul lui Mahn la nevoile învăţământului, con­tinuă, trecînd prin spectaciloasa experienţă a reprezentantului şcolii daneze — Niels Bukh. Acesta, în scopul măririi mobilităţii şi înde­­mînării elevilor, foloseşte, într-o cantitate impresionantă de repetare (20—30 pentru exerciţiile mai uşoare, iar pentru genuflexiuni cite 80, intr-un program), aşa-numitele exerciţii libere cu tensiune şi legănări, care au dispărut, aproape total, în practica noastră în ultimii 20 de ani. Sub diferite denumiri — mişcări elementare clasice (metoda naturală a lui Hébert), exerciţii de dezvoltare­­fizică generală sau ale gimnasticii de bază (în sistemul sovietic, preluat şi de noi), exerciţii de activizare (în şcoala austriacă, reprezentată de Gaulkofer) sau exerciţii de gimnastică formativă (noţiune a sistemului german şi folosită de autorii din R.F. a Germaniei) — ele vor traversa un secol şi jumătate de căutări şi vor rămîne „materia­­ de construcţie“ al anumitor momente şi chiar forme de practicare a exerciţiilor fizice încă actuale (lecţia, gimnastica de angrenare, minurii de educaţie fizică, gimnastica în producţie). A scăzut doar importanţa şi eficienţa lor în economia lecţiei de educaţie fizică, ca formă fundamentală a educaţiei fizice. Şi aici începe interesantul şi celebrul proces al limitelor siste­mului suedez de gimnastică. Multă vreme, suedezii nu-şi explicaseră îndeajuns sistemul nici pentru ei. Ling scrisese puțin, încât dr. Borgey nu era dispus să-i recunoască lui Ling decit meritul de a fi fost poet, cunoscînd studiile­­și preocupările lui literare din epoca primei tinereți.­ ­ 3

Next