Epoca, noiembrie 1896 (Seria II - Anul 2, nr. 293-317)

1896-11-01 / nr. 293

■ In toate aceste tari, desechilibrul condi­­țiunilor de viață desvelește o neînfri­­cată z­vnă spre o civilizație superficia­lă și imitativă, fără fond de sinceritate. Nenumăratele școli ce acoperă teritoriul Republicei Argentine au produs mai mulți doctori și avocați de­cît cer nevoile țării. Acest prisos întocmește aluatul de decla­sați cari năvălesc în politică duși de am­bițiunea de a se alege senatori și depu­tați. Diferitele ramure de bogăție au încăput pe mîinile străinilor. In industrie și mine, ca­pitalurile și inițiativa sunt străinii. Pe stra­­de, firme comerciale multicolore acoperite cu nume cosmopolite dovedesc că comer­­cial a trecut la străini. Indigenii trebuesc căutați în funcțiuni, în politica ori la jocul de cărți. Politică se face multă și pretutindeni: la teatru, In drum de fier, la berărie ori la plimbare. Luptele de partid păstrează un caracter exclusiv personal și agitația e numai la su­prafață. In toate țările sud-americane, republica e o firmă înșelătoare sub care se adăpostește cel mai îngrozitor despotism. Tot aparatul republican e o păpușerie, alegerile o paro­die , parlamentarismul o simplă înscenare. Presiunea electorală și scamatoria voturilor au devenit datine naționale. Personalul administrativ e compus exclu­siv din creaturi devotate guvernului pentru alegeri. In schimbul devotamentului politic, funcționarii capătă dreptul de a fura. Să fură de la președintele Republicei pînă la cel din urmă funcționar. Conversația obicinuită e privitoare la aceste hoții și în general la politică. Stri­gătul unanim e reforme ! De la asemenea guvern Chilienii și Ar­­gentinii așteaptă toate progresele, căci el, prin el însuși, sunt incapabili de vre-o ini­țiativă. Păcatul originar al acestei stări de lucruri, zise de Child, trebue căutat în imoralitatea publică și privată, precum și în lipsa de constrîngere morală. Venalitatea funcționarilor să arată la lu­mina mare pe cînd miseria bîntue clasele de jos. Populația rurală din Chili locuește în niște cocioabe de inele unse cu noroi. Ță­ranii se hrănesc cu pepeni. «Pepnes chilieni trăesc absolut ca purceii în niște bordei­­d’asupra cărora se înalță majestoasele lo­caluri de școală.» Aceste populațiuni, de a căror moral ni­meni nu s’a îngrijit, sunt lipsite de ori-ce inițiativă ori energie. «Argentiniei le place a zice că trăsătura caracteristică a țăranu­lui e de a nu se mira de nimic.» Cu moralul abătut. Incapabilă de ori-ce fel de energie, populația de la sate așteaptă toate Îmbunătățirile numai de la stăpî­­nire. Aceste aspirațiuni și în general dorul fer­­binte de a deveni grabnic civilizația să sa­tisfac prin legi copiate după cele din Sta­­tele­ Unite. Acest spirit de imitațiune răsare pretu­tindeni. In orașe niște case pretențioase, împodobite cu ipsos vopsit cu verde ori cu galben, afectează un stil pretențios împru­mutat din capitalele Europei, ce nu-și are rostul act. Jos în prăvălii sunt adese­ori așezate librării unde se găsesc o sumede­nie de romanuri franceze, cuprinzând pro­­ducțiunile cele mai frivole ale artiștilor în pornografie din Paris. In cele 400 și mai bine de ziare ce se tipăresc pentru abia 4 milioane de Chilieni se publică foițe invariabil traduse după Zola, Olinet, ori Xavier de Montepin. O viață, în toate privințele atît de fri­volă, nu putea fi lipsită de lustrul petrece­­rilor parisiane ce-i dau cluburile, teatrul de operetă, cafenele luxoase, etc. Cluburile sunt fregventate de o tinerime elegantă, compusă din o seamă de pierde­­vară și din niște scoși­ din­ cutie ce au trăit un an, doar, la Paris. La Buenos-Aires, petrecerea favorită a tinerilor clubului El progresso este de a se așeza pe scaune pe trotuar alături de Con­­fiteria de pe Caile Florida. Mândri de cra­vatele lor extraordinare și bătătoare la ochi, cu țigara vecinie în gură, ei fac politică, ocăresc guvernul și însoțesc femeile ce trec cu reflecțiu­nî necuviincioase. Pretutindeni se observă același amestec de refinament în aparență și de grosolănia barbară în realitate. Am înșirat pentru azi aceste simple cons­tatări din cari îmi propun a trage cite­va conclusiuni într’un număr viitor. N. Filipescu Dreptul­ ceru un avocat, Să ’și vază ’n el procesul . Iar un văcsuitor luă Ziarul Universul. Eu am cerut Voința, ’ncet, Eu, ăsta, publicistul — Din colț, de unde se afla, Mă salută vardistul. Teleor. REVISTA ZIARELOR La chioșcul de ziare era— Așa sunt autorii— Stăm și priveam cum se ’mbulzeau Pe rînd cumperătorii. Un reservist apelpisit, i se sbîrlise perul. Ceru pripit și foarte scurt Ziarul Adevărul. Un profesor strigă apoi Con­sti­tu­ți­o­na­lul ! Iar un gușat, chipos de-altfel, Ceru Naționalul ! Un veteran cu ochelari, Cu barba ca și finul, Un pașoptist adevărat, Ceru : «Să’mi dai Românul , Un turc ceru V Indépendance. Apoi, cu amorezul, O damă veche, dar cu nuri, Cerură Kibirezul. «Epoca­ cere un creștin, Combate strâmbătatea!» Un acsizar Gazeta sa, Un lăutar Dreptatea. Epilog la „Frați! Assan“, dramă. Mi-am găsit beleaua, din pricina «Frați­lor Assan», cu frații Bacalbașa (Iancu și Costica) de la Adevărul. La o glumă nevinovată, pe care am fă­cut-o alaltă­ ieri asupra nouei drame a pri­mului, îmi răspund amîndouă cu prea mul­tă reutate. Primul mă ocărește pe nume că nu mă hotărăsc sa mai scriu și eu o piesă— mă­car cît de proastă, dar s’o scriu. Matador (d. C. Bacalbașa) e mai aspru: mâ ’njură d’a dreptul de mumă și de moașă. Mai întîi, crez că o glumă n’are de ce să provoace polemice rurale între oameni culți și de spirit; la o glumă se răspunde cu alta mai bună, pentru că cine nu știe de glu­mă... Dar în fine, polemică să fie. Insă ce caută aci mama și moașa ? Ce sunt ele vi­novate de ideile noastre? — doar poate să le facem răspunzătoare: pe mama, că nu ne-a dat mai mult spirit, și pe moașa, că nu i-a spus mamii la vreme : «Pe băiatul ăsta ar fi bine să nu-l faci publicist.» Mai la urmă, toată afacerea asta n’are nici un sens. Inchipuiți-v c: îmi găsesc be­leaua cu frații Bacalbașa pentru că am lău­dat­ pe frații Assan , m’om­ pomeni mline că frații Assan me provoacă pentru că am admirat pe frații Bacalbașa. Dar, domnilor, asta ar fi absurd! Fie ! Eu tot o să am curajul să admir pe frații Bacalbașa, cînd oia avea pentru ce, de frații Assan, deși au reputația de ex­celenți trăgători, nu mi-e teamă—îl știu oa­meni de spirit și politicoși. Caragiale. S’a dat Sâmbătă și Luni și se va da și disează la opera română Dragonul (Les dragons de Villars) operă comică în 3 acte de Maillart. Iacă în câteva cuvinte subiectul: Dragonii Mareșalului de Villars urmăresc pe protestanți în munții Ceveni. Ei ajung într’un sat aproape de ascunzătoarea fuga­rilor, unde un țăran tinor, Silvan, știe des­pre fugari și vrea să’l scape. Insă venirea dragonilor pe neașteptate ar pune pe fu­gari într’un mare pericol, de n’ar fi o săr­mană țărancă numită Rosa Friquet, care și dânsa vrea să scape pe proscriși. Ea se gân­dește să fie în sat pe dragoni până ce Silvan va avea vreme să le dea de veste și să’l scape. Mulțumită șireteniei, Rosa scapă în cele din urmă pe fugari, și drept răsplată, Silvan o ia de nevastă spre ma­rea ciuda a satului Întreg, și în deosebi a moșierului Thibaut, și a sergentului Bé­­lamy, care, de­și n’a prins pe fugari, dar cel puțin a petrecut bine cu nevasta mo­șierului. Pe acest subiect, alternează deosibite scene vesele și sentimentale. Muzica Mail­lart e fină și drăgălașă. Pentru forțele de cari dispune teatrul nostru liric, succesul a fost destul de mul­țumitor. Joc # * D. profesor Urechiă reîncepe la faculta­tea de litere cursul de Istoria Români­lor Joi în 31 Oct. orele 4 p. m. și-l va continua în fie­ce Luni și Joi, la aceeași oră. D. Urechiă tratează anul acesta despre­mportanta perioadă 1812—1832. * * * După cum spune «Evenimentul», d. gravor Steinberg a terminat lucrarea medaliilor pen­tru inaugurarea teatrului din Iași. Ele sunt fă­cute din bronz și au pe o parte inscripțiunea: In amintirea clădirii teatrului 1894 —1896, iar cea­l’altă parte reprezintă fațada edificiului. D. primar N. Gane a dispus să se facă și patru medalii de argint, și anume: una pentru d. Poni, două pentru prefecți, iar a patra ră­­mîne de o cam­dată disponibilă. * *¥ * La reprezintația de inaugurare a Teatrului din Iași se va intra cu plată. Folosul acestei reprezintații se va da sărmanilor, nu actori, ci particulari. * * & D. pictor și profesor D. Marinescu a termi­nat un mare tablou: învierea lui Lazăr. Acest tablou a fost, se zice, admirat la Paris de Bonnat și Marceaux. "ȚII Contrar celor spuse de unii confrați, afirmăm că "1. judecător de instrucție "Vaslui­ și-a dat ordonanța în afacerea plastografiilor, și că d-sa conchide la neo urmărirea vinovaților. Ordonanța se află la par­chet, spre a se face rechi­zitoriul, după care o ordo­nanță definitivă în cîte­va rînduri va clasa afacerea. Desmințirea ce ne-a dat Voința Națională este dar falsă și o desfidem să o men­ți e față cu noi, cari am văzut ordonanța, despre care vom da amănunte la ediția a treia. Esc. Sa d. Cristici, ministru ple­nipotențiar al Serbiei, care a însa­ EPOCA tit pe M. S. Regele Alexandru pi­na la Severin, s’a întors în Capi­tală. Excelența Sa a depus erl în nu­mele Majestații Sale la ministerul afacerilor străine suma de 3500 lei, dintre cari 3000 lei pentru să­racii Capitalei, și 500 lei pentru mî­­năstirea Sinaia. Bugetul ministerului de interne va fi terminat în cursul acestei săptămîni. Lucrările preliminare făcute de șefii de serviciu au fost văzute ori de d. Stolojan. Se crede că prin acest buget, dacă resursele nu se vor împotri­vi, se va prevede sporirea jandar­meriei rurale. Pînă acum însă ministrul de in­terne abia a putut cerceta bugetul veniturilor. Numirea d-lui Iulian, deputat, ca prefect de Ilfov, a rămas baltă. D. Gr. Giani, inspector admi­nistrativ, va fi însărcinat să țină locul de prefect de Ilfov pentru cîtă­va vreme. Comisiunea însărcinată de minis­terul de resbel, cu punerea în con­cordanță a codului de justiție mi­litară cu legiuirile civile, și-a sus­pendat lucrările pentru cît­va timp. D. Gogu Cantacuzino, ministrul de finanțe, s’a întreținut cel mai mult timp cu d. Tache Protopo­­pescu, secretarul general al depar­tamentului sau, asupra proectului de buget pe exercițiul 1897-98. D. Lilovici, prim-procuror pe lîngă tribunalul Ilfov,­­și-a dat demisiu­­nea din acest post, pentru motive de sănătate. Ministrul justiției desemnase încă de mult ca succesor al d-lui Lilo­­vici pe d. Hamangiu, azi însă acest din urmă e disgrațiat și funcțiunea de prim-procuror la Ilfov va fi în­credințată unui magistrat din pro­vincie. D. C. St. Bolintineanu, consilier comunal și unul din cei trei dele­gați al întrunirei liberale de la Dacia, a cerut o audiența la palat. Această audiență i-s-a fixat pen­tru Duminica 3 Noembrie la caste­lul Peleș, Sofia, 30 Octombrie. Pare sigur că d-na Namcovici își va da demi­sia de primar, dar va rămîne membru al con­siliului municipal. El va petrece iarna În străi­nătate. Berlin, 30 Octombrie. Reichstag. Centrul a prezentat o interpelare întrebînd dacă într’adevăr a existat un tratat secret pînă la 1890 între Germania și Rusia , și dacă a existat, cari sunt evenimentele cari au împedicat reînoirea lui și care a fost in­fluența publicațiunilor recente în această pri­vință asupra relațiunilor Germaniei cu tripla alianță și cele­l’alte puteri ? Londra, 30 Octombrie. Digger News din Johannesburg anunță că gu­vernul Transvaalului va cere o indemnitate de 1.000.000 lire sterline pentru invazia lui Ja­meson. Roma, 30 Octombrie. Osservatore Romano publică niște scrisori a­­le Papii și ale lui Menelik.­­ Acesta răspun­­zind Papii, care cere liberarea prizonierilor, zice că ar vrea să satisfacă dorințele Papii, dar că este împedicat de Italia, care declară că vrea pace, dar care continuă să lucreze ca și cum ar fi în resbel. — Menelik a asigurat pe Papa asupra modului de tratare al prizonierilor. Bruxelles,^30 Octombrie. Regele a primit demisiunea ministrului de rasboiu. Ministrul drumurilor de fier ia interi­­mul portofoliului resbelului. Rio-de-Janeiro, 30 Octombrie. Intr’un mesagiu adresat Camerei, d. Pereira, anunță că-și ia răspunderea președinției Repu­blicei. Viena, 30 Octombrie. «Fremdenblatt» află că guvernul a răspuns în mod­ recunoscător mulțumirilor Prințului Fer­dinand al Bulgariei exprimate împăratului Frantz Iosef, cu ocazia trimiterei fotografiei sale mi­nistrului de resbel, colonel Petrov. (Serviciul Agenției Române) Londra, 31 Oct. «Agenția Reuter» anunță că aserțiunea lui «Novoszi» care zice că în timpul resbelului Chino-Japones, China a oferit fără condițiuni insula Formosa Engliterel, este cu desăvîrșire confirmată în cercurile bine informate. AFACERI TURCEȘTI Viena, 30 Octombrie. Se anunță din Petersburg «Corespondenței Poli­tice» că d. de Nelidow nu va rămîne la Petersburg de­cît cite­va zile.—El se va întoarce la pos­tul sau îndată după ce va fi referit asupra ul­timelor rase ale situațiunei din Turcia și după ce va fi primit instrucțiuni pentru continuarea acțiunei diplomatice la Constantinopol. Constantinopol, 30 Octombrie. Un comunicat oficial dă rezumatul reforme­­lor decise anul acesta și adaugă că autorită­țile din provincie au primit ordinul de a le aplica. „EPOCA“ LA BÂRLAD Vandalismul administrațiunei colectiviste a înspăimântat lumea. Vă relatez pentru azi un fapt din care veți putea vedea pînă unde merge ilegali­tatea primarului acestui oraș. D. Gr. Stamatescu, proprietar, domiciliat în localitate, își construește o casă în stra­da Principală, pe locul altor case cari au ars In primă­vara anului acesta. In spre strada Negri, proprietarul Își face o împrej­muire de scânduri pentru a limita propri­etatea. Primăria găsește prilejul de a face nea­junsuri d-lui Stamatescu și invită pe pro­prietar să-și retragă gardul pe alinierea străzei Negri. D. Stamatescu invoacă aplicarea legei de expropriere pentru utilitate publică, după cum a fost aplicată și vecinului san d. Costache Popescu. Primarul nu ține soco­teală de această invocare și pune într-o noapte să dărâme gardul d-lui Stamatescu. Procurorul a constatat dărâmarea gar­dului și fiind-că d. Stamatescu l’a refăcut, primăria și-a intentat acțiune de contravenție. In cursul lunei acesteia, sunt vre-o 20 zile de atunci, poliția, după ce a amenințat pe d. Stamatescu, prin localuri publice, i-a dă­râmat gardul din nou. Ziua mare toată lumea vedea pe agenții comunei, cu topoarele la spinare, întorcân­­du-se de la vandalismul pe care-l făcuse din porunca prefectului județului și a primaru­lui orașului. D. Stamatescu, ne­putând găsi dreptate nicăeri, a reclamat ministrului de interne, cerând o anchetă. Populațiunea e foarte indignată de mo­dul cum autoritatea comunală, de acord cu cea administrativă, nesocotesc drepturile cetățenilor. Până acum ministrul de interne n’e orân­duit nici o cercetare. Hit. „EPOCA“ LA TULCEA Acte de mișel. — Silueta lui Mir­­cea D. Petrescu. Acte de mișel D. N. Economu, cetățean-alegător în Tul­cea, avea o neînțelegere cu primăria orașu­lui, pentru posesiunea unor obiecte.— Pre­supus însă că e corespondent al «Epocei» și că sub pseudonimul Diez critică actele administrațiunei locale și în special ale pri­marului, i s-a înscenat un proces pe cale penală, care venind în apel, onor. Curte de Galați a statuat să se restitue obiectele primăriei, iar Economu să intenteze osebită acțiune pentru pretențiile sale. Disposițiunea curțel nefiindu-i pe placul primarului Mircea G. Petrescu, acesta cău­­tând să-și răzbune cu ori­ce preț, înscenea­ză un act de o extremă mișelie. Indicînd lui Economu pentru predarea obiectelor ziua de 25 Octombrie, cînd acesta se prezintă, în loc să fie satisfăcut în afacerea pentru care venise, primarul și adjutorul säu Ște­fan D. Theodorof încep în pretorii­ :>f in­sulta pentru știrile și corespondențele ce a trimis «Epocel» în privința lor, numindu-l bandit și batjocorindu-l cu cele mai triviale expresii; — în urmă tot el cheamă procu­rorul și cu un cinism revoltător. Mircea in­­tervertește rolurile și reclamă că toate In­juriile și insultele cu cari dînsul torturase pe Economu, ar fi fost pronunțate de aces­­ta și că prin consecință se găsea ultragiat. Care a fost însă atitudinea Procurorului? Magistratul care trebuia să pună la o parte legăturile ce are cu primarul Mircea și să caute a pătrunde adevărul, se preo­cupă mai mult să găsească și el un cusur lui Economu care stetea drept, cu mîna stingă în jos și cea dreaptă la piept, aceas­tă posițiune i’a părut procurorului nostru că nu-i destul de respectuoasă și fixînd un moment cu o privire cruntă pe Economu, îl răcnește cu putere : jos mîna, sunt procu­rorul și trebue să fii respectuos cu mine. — Stau în cea mai respectuoasă posițiune cu mîna la pept, i se răspunde, dar procu­rorul furios -l astupă graiul țipîndu-I .■ nu vorbi. Se poate ca d. procuror Cesar Partenie Antonie în această ocasiune să fi complăcut amicului sau, cu care liber este să conti­nue idilele sculabile etajei lor; nu se per­mite însă magistratului și nici era necesar să ne dea tipul lui meș­teacă trecut la re­formă și ț­vil fiind să muștruluească pe ce­tățeni ce tocmai au necesitate de protec­ția sa. Sil­ueta lui Mircea G. Petrescu Pentru că o să mă ocup cu asidiutate de primarul nostru, trebue să’l fac bine cu­noscut, și de aceea m’am decis să’i dau silueta ; iată-o. Băiat frumușel, scund și durduliu, gu­­vernul l-a numit contrar legel primar al Tulcei,—de ordinar chefuește pînă spre ziuă și în repetite rînduri Economu împreu­nă cu alții, l-au dus de iubțiori acasă, spri­­jinîndu-l ca să nu i se imprime­ pe obraz sem­nele caracteristice ale pasagelor mo­derne ce ne-a construit; trăsura primăriei înhămată cu cal de la pompierie, stă de dimineață la poarta sa pînă pe după ora 10—11 tîrziu, cînd trec toate dansurile, și lordul Major­, al Tulcei se urcă în ea, pi­cior peste picior, cu țigarea în gură, par­curge stradele pînă la «Voința Tulcei» or­ganul sau de publicitate plătit prin abona­mente vînate de agenții administrativi, fi­nanciari, ba chiar și de ai clerului, de aci, la dejun și apoi acasă să doarmă, cînd­ trăsura primăriei care purtase pînă aci pe primar după diferite interese comunale e și ea liberă. La 4 p. m. aceeaș trăsură la poartă,—părintele orașului picior peste pi­cior și cu proverbiala țigară în dinți, dă Greoaie pe cîte­va strade să ciupească m­­țică curte, ori joacă bilard cîte 4 ore la berărie cu Spiru Triandafilidis, trăsura pri­măriei așceptindu’l la scară.— Din cînd în cînd dă și pe la primărie unde semnează grăbit cîte 2—3 hîrtii, apoi pleacă avînd treabă , de n’are însă poftă să meargă a își ocupa fotoliu d’asupra căruia și-au a­­tîrnat mutra în locul portretului M. S. Re­gelui, chiamă la berărie cîte un funcționar al primăriei și sub impresiunea halbelor ’i pretinde să ’și dea demisiunea, pe motiv că prea s’a învechit și prea multă pîine a mîncat la primărie și trebue să lase locul pentru alți flămînzi ce’i recrutează de prin­tre căpestrarii din Ialomița, cu cari te tre­zești aci par­că ar fi aduși cu balonul. Dacă ai afaceri la primărie, apoi trebuie­ să pîndesci săptămîni întregi să dai ochîi cu primarul, ori să’ți resolve afacerea. După icoana fidelă ce ’i-am făcut, să poate judeca un ce hal este administrația comu­nală sub acest băețel, care dacă s’a ridicat numai un mic colțișor a valului ce ascun­dea destrăbălarea, s’a năpustit cu o furie turbată asupra cetățeanului bănuit. Dar Diez a fost prea tolerant cu băiețo­­iul ce crede a se preumbla In Tulcea ca Într’un sat fără clini și prin coresponden­țele sale tindea să înlesnească acestui pri­mar o acțiune de care mintea sa puerilă a fost inprehensibilă. De astă-dată, hotărît să aduc fapte și dovezi că bandiții și gheșeftarii tronează la Primăria de Tulcea, vă spun la reve­dere d­­e Mircea­ Tulceanul ECO * * * „ „ D. Dr. Toma Dicescu a fost numit profesor de limba germană la școala Nor­­mală Carol I din Cîmpu­lung, în locul va­­:ant. *** Părintele Sabini Piso, licențiat în drept și în teologie, este numit, pe ziua de L Ncembrie, profesor de limba latină, clasa , II și III, de la liceul din Galați. D. C. Protopopescu-Argeș, student al făcut țâței de litere, a publicat o intere­santă broșură asupra Excursiunei arh­eo­­logice pe care studenții universitari au­ fă­cut-o în vara aceasta, în Dobrogea, sub conducerea distinsului lor profesor d. Gr. Tocilescu. La Măgurele-Oteteleșanu s’a înființat la școala de acolo, un al doilea post de în­vățător, numindu-se d­ra Viorica Marinescu. *** S’a aprobat ca text didactic Geogra­­fia județului Tutova de d. Simion Miro­­nescu. D. A. Lupu Antonescu va concura pentru catedra de limba romînă ce se va creea la Universitatea din București. Aflăm că Societatea «Steaua Ro­­mînă» pentru industria petroleului a cum­părat de la unul din erezii defunctului Her­nia, partea sa indiviză din moșia Cîmpina, și a luat cu arendă de la cel­ l­alți patru erezi părțile lor din aceeași proprietate, ast­fel că zisa societate va intra pe ziua de 1 Noiembrie a. c. în stăpînirea moșiei Cîmpina în ceea ce privește exploatarea pu­țurilor, etc., iar pe ziua de 1 Apatie anul viitor 1897, importanta fabrică de petrol de la Cîmpina va trece sub administrația și în stăpînirea societății «Steaua Romînă» din București, posesoara fabricelor de pe­trol de la București, Monteoru și Moinești. Următorii soldați bacalaureați au fost înaintați, pe ziu­a de 1 Noiembrie, la gra­­­­­dul de sub-locotenent în reservă: G. Viișo­ r­ rearm, A. Darvari, Ion P. Carp, Vasile Capșa, G. Magheru și A. Dumitrescu. *** Epitropia bisericei Adormirea Maicei Domnului, din Fălticeni, a fost autorizată a primi, sub beneficiu de inventariu, suc­cesiunea decedatei Elena Bogza. *** D. N. Popescu, directorul cancelariei Senatului, și d. Sava Șoimescu, directorul serviciului stenografic al Senatului, demi­sionați pe ziua de 1 Octombrie pentru a-și regula drepturile la pensiune, au fost con­firmați din nou în posturile lor, urmînd a opta între leafă și pensiune. Dumineca trecută s-a făcut inaugura­rea unui nou local de școală în comuna Piscu, după domeniul Coroane, Sadova, (Romanați). In urma unui discurs călduros pronunțat de d.I. Calinderu, administratorul domeniilor Coroanei, învățătorii și preoții după acel domeniu, au adresat o telegramă Majestăței Sale, în numele tuturor sătenilor, prin care exprimau sentimentele de recunoștință pen­tru viul interes ce M. S. poartă instrucțiunea sătenilor. *** Următorii militari au fost trecuți la pensie pe ziua de 1 Octombrie: I­­ntendantul în miliții N. Georgescu, lt.-co­lonel N. Soare, maiorii N. Jippa, N. Christo tescu, I. Lățescu, Constantin Mitescu, căpit­­­anul G. Pătârlăgeanu, Christofil Aurelian, Theodor Petre, G. Postelnicu, Dimitrie Pa­­nu, Petre Selim, Păun Florescu, Ștefan Ma­­­rinescu, Ion Georgescu, Mihail Georgescu,­­ Ștefan Zaharia, George Nedelescu, George I Dimitriu, G. Constantinescu-Rombeanu, M.­ Marin, Ion Alexandrescu, P. Negrescu și­ D. Severineanu. I *** Pentru bursele vacante la școala Nor­­­mală superioară din București au fost ad­­­miși în urma concursului depus, (pentru­­ divizia literelor: Drouhet Carol, Becescul Constantin, Arnăutu Const. 2) pentru divi­­­zia științelor: Constantinescu George și Mi­­­­hăilescu George. I

Next