Epoca, februarie 1897 (Seria II - Anul 3, nr. 371)

1897-02-08 / nr. 371

2 mâniei, iar cadavrul ei sângerând s’a arun­cat la picioarele comitelui Andrassy...» Tot Rosetti a inventat și Plevna internă, adică cetatea Reacțiunii. Rosetti avea, ca artist, mai multă pasiu­ne de parada democrată de­cât convingere­ale principiile democratice. Ca ministru, combate adesea actele propriului său gu­vern prin ziarul al cărui «directore» nu în­cetează nici­odată a fi. Ministru de culte, dă circulară către primari, prin care se spune că, fără învățătură, poporul nu poate face progres, și deci trebuește un «sacrificiu real» pentru a avea o școală naționale și libe­rale». Circulara începe așa: «Frate Primare, luminează te și vei fi!...» și, la sfirșit, în loc de banala formulă : «Primiți, d-le primar, asigurarea, etc...» în­­chee cu : «Primește o strîngere de mână de la al tea frate, Ministrul cultelor etc...» Dar unde activitatea lui, în afară de ori­ce ghidușie, a fost în adevăr eminentă, a fost la prezidența Camerei. Mult glumiseră liberalii pe socoteala prin­țului Dimitrie Ghica, prezident în atâtea rânduri, pe care-l zugrăveai­ în foile lor umoristice cu un clopoțel de gît: «Frunzuliță trei lalele: «Avem două beizadele: «Unul e simplu vițel, «Altul e cu clopoțel.» Rosetti n’a pus o dată mâna pe clopo­țel. In cele mai furtunoase împrejurări Îi era de ajuns, ca să conducă ședința, un condeiu de plumb, cu căpătâiul căruia cio­cănea tacticos în tribună. Dar câtă autori­tate în vîrful unui condeiu! Curând după venirea liberalilor, reușește la o alegere par­țiala a colegiului I de Iași d. Maiorescu. Turbați, colectiviștii vor să invalideze ale­gerea. Raportul conchidea la invalidare. Bilele negre curgeau în urnă. Era aproape să se completeze cele doua treimi necesare pentru eliminarea alesului opoziției, când acesta se adresează către prezident și’î zice: «Am înțeles, d-te Rosetti, ma invali­dați!».. și voește să plece. — «N’ai înțeles, onorabile, bine» — zice prezidentul Se scoală după fotoliul său, pe care’l ce­dează unui vice-președinte, se coboară de grabă, își face loc prin înghesuială la vot, ajunge la urnă și, privind cu autoritate în dreapta și în stînga la toți cari se îngră­­mădeau să voteze, arată bila albă și o a­­runcă ostentativ în urnă contra invalidării. Se înțelege că bilele albe au început să curgă , fie­care a imitat mișcarea preziden­tului; invalidarea a căzut — d. Maiorescu a fost proclamat deputat. Alesul Iașilor peste câte­va zile își des­­volta o faimoasă interpelare: toată Camera colectivistă se frământă de turbare... între­ruperi, rrnjituri, zgomot. Oratorul, obosit de atâtea hărțueli, asupra unei întreruperi gro­solane făcută de d. Nae Dimancea, invoacă ocrotirea prezidentului: «D-le Dimancea, zice Rosetti, vâ rog nu întrerupeți: sunt aci ca să apăr minoritatea contra majorității!» Tumultul încetează, îmbărbătat de spri­jinul prezidentului, oratorul, continuând, a­­ruin­ă majorității o săgeată înveninată, ma­joritatea cu ochii la prezident fierbe și nu cutează să miște. Atunci, prezidentul, cio­cănind liniștit cu condeiul pe masă : «D­le Maiorescu, zice, sunt aici ca să apăr nu numai minoritatea contra majori­tății, dar și majoritatea contra minorității!» Oratorul începe să rîză și majoritatea, apă­rata astfel, începe iar să urle; dar căpă­tâiul condeiului restabilește liniștea. Cu ocazia unei interpelări adresată de un colectivist răposatului colonel Slăniceanu, pe atunci ministru de rasboii­, se face în Cameră un scandal de familie infernal. Con­deiul nu mai are nici o putere. De doua ori prezidentul părăsește tribuna și ridică șe­dința. In sfârșit, cu mare greutate, se poto­lește furtuna, și, după explicația ministrului interpelat, se cere închiderea discuției... Ia­răși țipete , contra ! pentru!... In fine, se vo­tează închiderea. Când se stinge de tot tu­multul, și prezidentul obosit zice: «In fine, trecem la ordinea zilei», hop­­nenea Dincă Schileru: «Cer cuvîntul!» Prezidentul în­treabă distras : «Pentru­ ce, onorabile? — Vreai­ să daui d-lui ministru de râs­­boiu­ niște lămuriri. — Despre ce ? — Des pre chestia de-adineori. — Apoi, d-ta n’ai vâzut că s’a isprăvit cu chestia de-adineaori ? — Nu face nimic, stătue nenea Dincă, vreau să­­ dai­ și eu niște lămuriri.» Dar prezidentul, în culmea plictiselii: «Ma rog, dă ’mi voe, ți le-a cerut lămu­ririle astea d. ministru ? — Nu. — El, atunci stăi la loc pîn’ ți le-o cere.» Si nenea Dincă a ascultat. Dar una din cele mai caracteristice întlm­­plări ale lui Rosetti este fără îndoială aceea cu care voia să termin, și din care se vede felul spiritului acestui om și puterea ce-a avut-o el odinioară de a fanatiza oamenii. Era pe vremea lui Cuza. Rosetti publicase în «Românul» un articol fulminant. Se aș­tepta sa fie arestat și «Românul» suprimat. Și­dea cu locuința pe strada Academiei, peste drum de Rașca, birt și cafenea la modă pe atunci. Rașca, cel de origină și fanatic republican, profesa ideile cele mai înaintate, și, firește, se închina la Rosetti. Directorul «Românului» află de dimineață că înainte de amiaza are să fie călcat de procuror... Era prin Iunie. Pînă să vie să’l aresteze, trece peste drum la Rașca să ia o ceașcă de supă și un pahar de vin, și lasă acasă vorbă unde sâ’l găsească ori­cine. Rașca 11 lutîmpină cu cel mai profund respect și o servește în grabă. Pe când con­versează amândoi, se întunecă de­od­ată și se pornește afară o vijelie îngrozitoare de vară, se aud geamuri spărgându-se și țipe­tele celor apucați pe drum. Rosetti soarbe încet din supă, spunând amicului său, care șade la picioare, că Europa în veacul viitor va fi ori cazăcească, ori republicană. Afară furtuna crește mereu. De­ odată ușa se des­chide și procurorul, urmat de dorobanți, in­tra, înaintând grav pin’ la masă, întreabă: «D ta ești cetățeanul C. A. Rosetti ? — Da, d-le. — In numele legii, ești arestat!... Urmea­­ză-mâ! — Vâ rog, d-lor, lăsați mai întâi pe bie­tul prizonier să’și bea cafeaua!» și face semn să seara procurorului, care ascultă. Apoi, cu tonul celei mai înalte politețe: «D­v. nu luați un cognac?... Fratele Rașca are cognac minunat. — Nu, mulțumesc. — Eu o să iau.» Rașca era în culmea admirației, nu pu­tea înțelege tăria omului aceluia care’și lua cafeaua și’și degusta cognacul cu atâta liniște sufletească, cu atâta sânge rece, pare că n’ar fi fost alături sbirul, gata să’l înhațe; nu se putea îndestul minuna de ascendentul ce avusese Rosetti asupra sbirului. Dar acum s’a întunecat cu totul și fur­tuna e în culme: «Sunt gata, d-lor, să va urmez, zice Rosetti. — Haldem!» zice procurorul. Rașca se repede să sărute mâna mar­tirului ; acesta 1-atrage în brațe, îl pupă frățește și pornește fără pripă urmat de sbirt. Când deschide ușa să iasă, o clipire orbitoare despică văzduhul întunecat și nu­­mai­decât urmează răcnetul formidabil al trăsnetului, care a căzut aci foarte a­­proape, sguduind din temelii toată împre­jurimea. Martirul a plecat, iar Rașca pică în genunchi și începe să-și facă repede cruci peste cruci: «Jesus ! Maria ! das ist ein Christus !» Până la moarte, Rașca a râmas cu con­vingerea că Rosetti eră o ființă supranatu­rală. C. A Rosetti, odinioară sufletul liberalis­mului utopic, om de-atâtea succese ușoare, inventator al atâtor năzdrăvănii politice, dar totuși una din cele mai interesante fi­guri ale partidului «naționale-liberale», mai târziu, către sfîrșitul carierii sale, disgra­­țiat de Colectivitate, a murit părăsit de toți partizanii lui cei mai apropiați, de aceia cari îl datorau lui personal tot norocul lor. Biata cloșcă târziu a văzut că ouăle clocite cu atâta căldură fuseseră de năpîrcă. Soarta crudă a voit ca acest om de mare tempe­rament să nu moară până­ ce nu o vedea măcar începând tristele urmări ale activi­tății sale politice, inspirată de o foarte gre­șită, dar de­sigur sinceră convingere. Soarta crudă a precipitat rodirea semințelor perni­cioase pe cari le aruncase el cu multă bună intenție: semânase umanitarism eterat și liberalism trandafiriu, și i-a răsărit cel mai negru egoism și cel mai infect ciocoism; semânase crinul democrației, și a vâzut răsărind mătrăguna Colectivității. Amară decepție !... Voește și vei putea !.. Ce voise și ce putuse! Pentru o viață așa de veselă, sfârșitul a fost destul de trist. Caragiale- INFORMAȚII Asta­zi s’au depus in Cameră proiec­tele de Jegi : 1) Pentru acordarea creditelor necesa­re, In sumă de 14,000,000 lei, pentru con­strucția liniei Comănești-Palanca, spre a servi pentru racordarea liniilor noastre de drum de fier cu linia ungurească Ghimeș. Linia, avînd în total 35 k­ilometri lungime, costul unitar pe k­ilometru revine la lei 400,000. 2) Pentru viagere de 50 acordarea unei pensiuni lei pe lună d-nei Maria Titu Popazu din Fălticeni. Iată lista proceselor pe cari Curtea cu furi le va judeca în sesiunea extra­ordinară ce s’a deschis Joi, 6 Februarie, Sîmbătă, 8 Februarie, Nae Sirbu, til­­hărie. Luni, 10 Februarie, Nicolae Pavelu Duluman, tilhărie cu omor. Marți, 11 Februarie, Gheorghe Drago­­mirescu, omucidere, Miercuri, Joul, Vineri, Sîmbătă, 12, 13, 14, 15 Februarie, frații Fischer, incendiu. Luni, 17 Februarie, Dumitru Ștefan Podaru și alți, tilhărie cu omor. Marți și Miercuri 18 și 19 Februarie, Nastafor Gheorghe, zis și Vasile Petrache Matache și alți un număr de 10, din cari 3 dosiți, furturi și tilhărie. Eri și Joi, Curtea a judecat mai multe procese pentru calomnie prin presă. Majoritățile parlamentare vor fi convocate pe diseară la Senat la o consfătuire intimă. Numai de nu s’ar contramanda iar din cauza neînțelegerilor între sturdziști și aurelianiști, D. general Berendein a convo­­cat comitetul superior al artileriei pe Luni, la ministerul de rasboiü. Al douilea și ultimul Bal Mascat al Societății Presei se va da la Teatrul Național, Vineri, 21 Februarie curent. Prețurile pentru acest bal au fost fi­xate ast­fel: Avant-scena 80 lei, benoar 60 lei, bel­etage 40 lei, loja III-lea 20 lei, in­trarea pentru o persoană 6 lei. Persoanele cari doresc să reție cu­poane de loji sunt înștiințate să se gră­bească, căci în­tot­dea­una biletele pen­tru balurile Presei sunt luate cu asalt. Biletele se găsesc de vinzare la So­cietatea Presei, strada Doamnei, la Agen­ția ziarului L’Independance Roumaine, la Sala de depoșt a Adevărului, la ma­gazinul de muzică C. Gebauer, la ma­gazinul Djabuzov, etc. Erl s’a distribuit la Cameră pro­iectul de lege prin care se de­clară de utilitate publlică construc­ția liniei ferate Comănești-Palanca, EPOCA conform convențiunei încheiate cu guvernul unguresc în 1891. La ministerul de interne se stu­­diează întocmirea unui proiect de lege privitor la reorganizarea Do­­brogei. In proiect se prevede, între al­tele, și înființarea unui post de guvernator al Dobrogei. Eforia Spitalelor Civile va con­tracta un împrumut de patru mi­lioane 600.000 lei, cari să ser­vească la crearea a o mulțime de noul servicii, înbunătățiri și alte construcțiuni la diferitele spitale existente. Din neglijența parchetului și blestă­­măția poliției a apărut și No. 2 al mur­darei forțe ce poartă numele de «Ja­­zetiera». Toată presa a atras la timp atenția celor în drept asupra nerușinatei publi­­cațiuni, dar în zadar. In fața acestei nepasări, dacă nu și încurajări, alți derbedei—avem informa­ții sigure—vor să scoată o revistă cu un titlu și conținut și mai pornografic, speculînd ast­fel în mod nerușinat pe cei deja nenorociți prin pervertirea sim­țurilor lor. Credem că măcar atunci se vor lua cuvenitele măsuri. EDITH Of SEARA ECOUS* *** Reprezentația anunțată, în beneficiul artistului C. Notara, pentru ziua de 8 Fe­bruarie, s’a amînat pe Marți, 18 Februarie. Se vor juca tot piesele : Strigoii, de Ibsen și Fiori de iubire. d­iverse DIN CAPITALĂ Un soldat hoț. — Alaltă­ eri seară sergen­tul de stradă postat la bariera Cotroceni a prins pe soldatul Neac­șu Vasile, din regimentul de g­niu, avînd o bucată de postav furată. Solda­tul a fost arestat și s'au început cercetările. Ori după amiazi comisarul secțiunei 23 și un delegat din partea atelierului de confecție mi­litare au făcut o perchizițiune la domiciliul fe­meii­ Luxița Dumitrescu, din str. Afumați 11, concubină a soldatului hoț. Aci s’a găsit o mare cantitate de postav, de pantaloni, tunici, centu­­roane și alte efecte militare, toate furate și a­­duse acolo de soldatul Neacșu Vasile. DIN ȚARĂ Sinucidere. — Aflăm din iaș­­că în seara de 4 curent, locuitorul A. I. AviteT, din comu­na Bădeni, acel județ, s’a sinucis trăgindu-și un foc de pușcă în piept. Incendiu.­In seara de 1 Februarie un in­cendiu violent a distrus grajdurile și magaziile locuitorului Marin Echim, din cătunul Geabac, pendinte de comuna Tortoman, Dobrogea. Flăcările au distrus toate clădirile și șoapte boi, 7 vaci, mai mulți cai, mînzațî și alte di­ferite vite. De asemenea magaziile, care au ars cu desăvîrșire, erau­ încărcate cu diferite ce­reale și mașine agricole cari toate a fi fost dis­truse Pagubele sunt mari. Jefuit la drum. — Din Craiova ni se a­­nunță că mai mulți țigani intilnind era seară, pe la orele 10, pe Ungă Florești, pe factorul Sandu Dumitru, care venea cu poșta rurală, 1’a fi jefuit de tot ce avea asupra lui, vre-o cinci­zeci de lei, haine, ceasornic, etc. Inștiințindu-se în oraș poliția, imediat agen­ții au început cercetările. 4 din țigani au fost prinși și arestați, ceî­l’alți, însă, pînă acum nu s’au prins. Se crede că poliția e pe urma mai multor hoții, căci acești țigani, formînd bandă, atacau pe trecători foarte des. Strivit de roata unei mașini. — Un nenorocit lucrător din pulberăria de la Du­­dești, anume Cristea Dimitriu, ’și-a găsit moar­tea, erî, alunecind și căzînd între roata unei mașini. O trosnitură puternică s’a auzit și cornul ne­fericitului lucrător fu strivit cu desăvîrșire. Cazul s’a comunicat panchetului, care a ordo­nat îngroparea cadavrului. O furtună, la Doroh­oiu­.—Primim știrea din Dorohoiu că o furtună puternică s’a des­­lănțuit asupra orașului, era de dimineață. Ca­sele ale căror acoperișuri erau slab constru­ite, au fost cu totul ridicate și aruncate la dis­tanța destul de mari. Mai mulți copaci au fost desrădăcinați. Vintul însă a fost atît de cald, în cit zăpada s’a topit foarte repede. Pagubele sunt mari. DIR STRET NATATE Nebuniile ciclismului.—Americanii vor cu ori­ce preț ca lumea să vorbească mereu de dînșii. De cîte­va zile se organizează la Chicago o cursă velocipedică de șease zile. Nu, însă, șease zile deosebite, socotite trei, cinci sau­ opt ore pe zi; cursa se va face în timp de ș­ase zile neîntrerupte, zi și noapte, adică în total o pedalare de o sută și patru­zeci și patru de ore. Experiențe anterioare au demonstrat absur­ditatea unei asemenea curse, când din două concurenți unul a murit și altul a nnebunit. Poate că amatorii din Chicago voesc să vază un om murin­t pe bicicletă; ar fi, nu e vorbă, o emoțiune inedită care pentru Americani ar avea poate mult farmec. Explozie in Barcelona. — Acum două zile o puternică detonațiune a inspăimîntat po­­pulațiunea cartierului pieței Universităței, din Barcelona. Cum poliția avea teamă de vre-un atentat anarh­ist, căci zilele trecute se intîm­­plase unul la Teatrul de «Liceo», imediat, toți agenții Înconjurară cartierul spre a evita neno­rociri, așteptindu-se și alte exploziuni. In rea­litate, însă, nu era de­cît o explozie a unui ca­zan de la o fabrică de parfum a d-lor Font et­c. De­și exploziunea s’a produs înainte ca clo­potul fabricei să anunțe lucrătorilor de a relua lucrul, totuși cinci persoane au fost om­orîte, iar peste 15 grav răniți. Corpul mecanicului a fost găsit aruncat și făcut bucăți la o distanță de două­zeci metri depărtare de atelier. Fabrica toată a fost atît de puternic zgudui­tă, în­cît toate mașinăriile s’au slăbit și parte s’au distrus. Casele vecine deasemenea au simțit efectul acestei explozii, cea mai mare parte din ele a­­legîndu-se cu geamurile sparte. Seara au fost îngropate cadavrele victimelor cu concursul autorităților și al populațiunei. Amintim cititorilor noștri că această explozie se succede unei altei exploziuni, tot la o fabri­că de parfum, de acum cîte­va zile, pe care, după cum se știe, am publicat-o la această ru­brică. SENATUL Urmarea ședinței de la 6 Februarie La ordinea zilei este proiectul de lege pentru organizarea administrațiunei finan­țelor Statului. D. Al. Constantinescu, raportor, dă ce­tire expunerea de motive și proiectului de lege. Ne­luînd nimenea cuvîntul, legea este luată în considerare. Se votează fără nici o discuțiune artico­lele 1 - 23. La art. 24 d. Valerian Urseanu, face obiecțiuni asupra atarei răspunderi ce se dă administratorului financiar. In urma explicațiunilor date de d. rapor­tor și de d. Ministru al financelor, artico­lul se votează cum este redactat. D. Cireșeanu propune un amendament relativ la ștergerea ultimului alineat de la art. 26. D. ministru de finanțe este de aceeași părere cu d. Cireșianu și propune modifi­carea ultimului alineat în sensul ca deci­­siunea cursei de compturi să fie supusă re­cursului, în conformitate cu legea cursei de conturi. Articolul ast­fel modificat, se votează,­­ Cele l’alte articole pînă la 59 se vrează­ără discuțiune. D. Toni combate art. 59, spunînd că a­­cest articol, privitor la pedepsele funcțio­narilor, este cu mult mai inferior vechei legi de organizare, de­oare­ce în articolul co­respondent din legea veche, pedepsele dis­ciplinare și motivele de destituire erau enu­merate, pe aâtă vreme acum penalitățile și motivele de destituire în acest articol sunt lasate la buna grație a ministrului. Prin aceasta, spune d. Țoni, în loc să asigurăm stabilitatea funcționarilor, din con­tra­ct lăsăm la dispozițiunea șefilor supe­riori. D-sa exprimă dezideratul că dispozițiu­­nile pedepselor și a motivelor de destituire să se stabilească printr’o lege specială. D. G. Cantacuzino, ministru de finanțe, declară că motivele prevăzute în lege pen­tru a înlocui pe funcționar micuri, de­oare­ce ministrul sunt ni­cînd ar voi să dea un funcționar afară poate să orînduiască anchete cari, chiar dacă funcționarul n’ar cădea în prevederile legei, sau n’ar fi de loc vinovat, totuși să stabilească vinovăția lui, pentru ca să-l poată destitui. Cînd ministrului nu-i plac ochii unui funcționar, îl poate da afară și cu forme legale. In acest articol cel puțin las în mod larg, latitudinea ministrului să destitue dupe plac pe funcționari. Articolul se votează, după închiderea dis­­cuțiunei. Ședința se ridică la orele 6 și un sfert, și-a zis d. ministru, cel puțin pentru puți­nul timp cît îl voi ține în funcțiune, să se dau lefuri bune. D. R. Porumbaru­, găsește că retribu­­țiunile ajutoarelor de chimiști de la direc­țiunea vămilor sunt prea mici, mi cu sea­mă că acești oameni în general si­nt titrați. D-sa cere ca să se sporească de la 250 la 350 retribuțiunile acestor d-ni funcționari. D. V. A. Ureche, ca delegat al Senatului pe lîngă casa de depunere și consemnațiuni, răspunde d-lui Valerian Urse­anu că leafa casierului de la acest așezăm­înt nu este prea mare, de­oare­ce importanța casierului casei de depuneri este cu mult mai mare de­cît chiar acea a casierului cel trai. D. G. Cantacuzino, minist­ru de finanțe, spune că lefurile casierilor nu sunt prea mari, de­oare­ce ei au răspundere în func­țiunea lor și toți depun garanții mari pen­tru a intra în asemenea funcțiuni. Vorbind de directorul monopolurilor Statului, d. Can­­tacuzino spune că leafa lui este chiar prea mică față cu veniturile pe cari le produc această direcțiune și față d­e muncă care trebue să o aducă directorul ca să facă ca administrațiunea să meargă bine și să pro­ducă rezultatele bănești pe cari le avem. Asupra amendamentului propu­s de d. R. Porumbaru, d. ministru îl primește și de­clară că și d-sa “încuviințează ca ajutorii chimiști să fie plătiți cu jibnO —40­ lei. Legea în total se pune la vot cu bile. Legea este admisă cu 59 vot­uri pentru și 6 contra. 1 Senatul se ocupă apoi cu indigenare. Ședința de la 7 Februarie La ordinea zilei este continuarea votărei pe articole a legei pentru organizarea ad­ministrației finanțelor Statului. D. Valerian Urseanu spune că în șe­dința de erî, la votarea articolului 59, a ce­rut cuvîntul și pentru a combate articolul și în contra închiderei discuțiunei care se ceruse de Senat; ora fiind însă înaintată, biuroul a ridicat ședința, fără ca d-sa să poată lua cuvîntul, de aceea vrea să vor­bească în contra închiderea discuțiunei din ședința de erî. D. V. A. I Urechie, care a prezidat erî, spune că a închis discuțiunea, cererea a­­ceasta fiind făcută în conformitate cu re­gulamentul și aprobată de Senat. D. Al. Constantinescu, raportorul legel, spune acelaș lmru adăugînd­ că nu se poa­te reveni asupra ședinței de erî al cărui sumar a fost votat azi. Apoi d-sa dă citire arti­olelor 60 64 care se aprobă fără discuțiune. D. Țoni propune la art. 65 un alineat nou prin care să se mențină dispozițiunile legei vechi cu privire la stabilitatea func­ționarilor. Relevînd cele spuse în ședința de era de d. ministru al finanțelor, oratorul își ex­primă regretele sale asupra ideilor de cari se călăuzește de Cantacuzino în privința funcționarilor. D-sa, zice oratorul, asimi­lează pe funcționari cu niște simplii ser­vitori, pe cari ie lasă la ordinele și dispo­­sițiunile ministrului și superiorilor, îmi place să cred, spune oratorul, că d. ministru a făcut aseară un «lapsus», căci, ori­cît de deziluzionat aș fi nu pot crede ca d. ministru de finanțe să creadă că un om onorabil să poată da ordine să nu se facă anchete cu rezultate defavorabile contra unui funcționar cinstit și capabil. Nu cred ca să se găsească nici ministru nici inspector financiar care să se preteze la ast­fel de manopere. D. Cantacuzino, ministru de finanțe, spune că articolul 59, fiind votat de el­, nu se mai poate reveni asupra lui și cere respingerea alineatului propus de d. Țomi. Articolul se pune la vot­ și se aprobă așa cum fusese redactat. D. Valerian Urseanu ia cuvîntul pentru a combate neproporționalitatea apartamen­­telor specificate în tabloul anexat legel, prin care se stabilesc lofurile funcționarilor din administrațiunea finanțelor. “ Poate, zice oratorul, că d. ministru a pre­văzut apartamente atît de umflate, pentru motivul că d-sa și-a rezervat dreptul prin articolul 59, de a-I da afară cînd va vroi. Dacă funcționarii sunt numai la discriția mea CAMERA Ședința de la 7 Feb­rarie Ședința se deschide la ora 1.50. Preșidenția d-lui D. Giani. Prezenți 108 deputați. D. Scorțescu cere dosarele la chestia mitropolitului Antim și a se pune la ordi­nea zilei interpelarea d-sale cu privire la construcția căii ferate Hărlfi­ri-Bo­toșani. Tot o­dată d. Scorțescu cere mai multe dosare pentru a anunța o in­terpelare asu­­­pra administrației comunei I­ași. Printre do­sarele enumărate de d. Scorțesc­u este și acel al anchetei d-lui inspector Giani la primăria Iași, cum și acel al ptoilor de raci. D. Aurelian răspunde că nu poate pune la dispoziția d-lui Scorțescu dosarul privi­tor la alegerea mitropolitului Antim.­­ D. Politimos cere dosarul relativ la legile plătite personalului mitropoliei de la 1 Maiu 1896 pînă la alegerea noului mitropolit Iosif. D. Gorgos interpelează pe ministrul lu­crărilor publice asupra între­buințarei sumei de 600.000 lei, destinată pentru construcția de șosele în județul Vasluiu, din fondul de 23.000 000 lei votat de Cant­ară în 1891. D. R. Iepurescu întreabă pe ministrul de interne dacă d. Arapu mai este pre­fect. D. Lascar răspunde că <1. Arapu este prefect și In momentul de - iți face inspec­ție în județ, întrebarea d-lui Iepurescu produce oare­care mișcări în Cameră. Președintele este des nevoit să intervină pentru a lua apă­rarea băncei ministeriale, contra majorită­­ței. Lipsa de respect pentru actualul mi­nister este surprinzătoare. D. R. Iepurescu continuă d întreabă pe d­l Lascar dacă a existat­­­re-o neînțele­gere între d-sa și d-l Arapu. Interpelatorul crede că au fost neînțelegeri de natură po­litică și vroiește a cunoaște raporturile po­litice între prefect și ministr­u. D. Lascar declară că n’a întreținut nici o dată de­cît raporturi administrative cu funcționarii d-sale. Raporturi politice n’a avut nici odată, iar în cît ’ ivește cele ad­ministrative, ele nu privi­c pe d. Iepu­rescu. D. I. Grădișteanu interpr­lează pe minis­trul de externe asupra desființarea de fapt a consulatului roman de la E­tolia și întreabă dacă nu crede că în împr­jururile actuale nu e nevoe de un consulat în această loca­litate. D. R. Iepurescu interpele­ază pe ministrul de interne asupra purtării sale brusce cu directorul general al poștelor. D. Lascar primește ca dezvoltarea inter­pelării să se facă imediat. D. ministru de interne, care face pe gro­zavul și pe cavalerul, declară că respunde imediat. D. R. Iepurescu trage o strajnică săpu­­neală d­lui Lascar. Mai în­ăi recunoaște că ministrul are dreptul să schimbe pe func­ționarii săi. Ori­ce act al sau însă are și o parte politică, căci un ministru reprezintă și majoritatea Camerei în diversele ei inte­rese. Prin purtarea d-sale turbulentă... Zgomotul ce se produce la această apos­trofă a d-lui Iepurescu e asurzitor, între­ruperile curg din toate părțile și oratorul cu mare greutate poate continua. D. Iepurescu.­­ Prin purtarea d-sale, ministrul de interne a dovedit ca nu sa­tisface acestor cerințe. O sa nu ia parte la întruniri, la luptele politice, stă liniștit la credit, îngrijind de scumpele sale interese. Iarăși zgomot și scandal mare. Majoritatea vociferează. D. Iepurescu.— D. Laszar se poartă ca un Napole­on, ca un Cormwell, ca Țarul Nicolaie, ast­fel interpelarea se transformă într’o chestie personală. înțelege cu atît mai puțin lucrul acesta, cu cît d. Lascar a venit la minister ad-hoc pentru a rezolva chestia mitropolitană. Uitîndu­și misiunea ministrul de interne a de­venit un element turbulent și primejdios. Crede că e mo­e­tul ca dinsul să se retragă de pe barn­a ministerială, unde nu aduce de­cît nemulțumiri în partid și in țară. D. Ferec­idi crede că interpelarea d-lui Iepurescu privește nu nun­ai pe ministrul de interne, dar și majoritatea. A luat cu­­vîntul ca să lămurească chestiunea. Fie­care ministru e ținut să se conforme modului sau da a fi, de aceea nu po­ate mulțumi pe toată lumea. Votul ce­i ar lua Camera în această chestiune nu poate­­ avea vre­un în­țeles politic, de­oare­ce nu exist­ă neînțele­geri politice între guvern și majoritate. D. N. Fleva e de părere c­ă d. Ferechici a vorbit contrarii­ regulamentului. D. V. Lascar declară că nimic nu poate justifica zisele d-lui Iepurescu, căci d-sa a

Next