Epoca, februarie 1897 (Seria II - Anul 3, nr. 371)
1897-02-08 / nr. 371
2 mâniei, iar cadavrul ei sângerând s’a aruncat la picioarele comitelui Andrassy...» Tot Rosetti a inventat și Plevna internă, adică cetatea Reacțiunii. Rosetti avea, ca artist, mai multă pasiune de parada democrată decât convingereale principiile democratice. Ca ministru, combate adesea actele propriului său guvern prin ziarul al cărui «directore» nu încetează niciodată a fi. Ministru de culte, dă circulară către primari, prin care se spune că, fără învățătură, poporul nu poate face progres, și deci trebuește un «sacrificiu real» pentru a avea o școală naționale și liberale». Circulara începe așa: «Frate Primare, luminează te și vei fi!...» și, la sfirșit, în loc de banala formulă : «Primiți, d-le primar, asigurarea, etc...» închee cu : «Primește o strîngere de mână de la al tea frate, Ministrul cultelor etc...» Dar unde activitatea lui, în afară de orice ghidușie, a fost în adevăr eminentă, a fost la prezidența Camerei. Mult glumiseră liberalii pe socoteala prințului Dimitrie Ghica, prezident în atâtea rânduri, pe care-l zugrăveai în foile lor umoristice cu un clopoțel de gît: «Frunzuliță trei lalele: «Avem două beizadele: «Unul e simplu vițel, «Altul e cu clopoțel.» Rosetti n’a pus o dată mâna pe clopoțel. In cele mai furtunoase împrejurări Îi era de ajuns, ca să conducă ședința, un condeiu de plumb, cu căpătâiul căruia ciocănea tacticos în tribună. Dar câtă autoritate în vîrful unui condeiu! Curând după venirea liberalilor, reușește la o alegere parțiala a colegiului I de Iași d. Maiorescu. Turbați, colectiviștii vor să invalideze alegerea. Raportul conchidea la invalidare. Bilele negre curgeau în urnă. Era aproape să se completeze cele doua treimi necesare pentru eliminarea alesului opoziției, când acesta se adresează către prezident și’î zice: «Am înțeles, d-te Rosetti, ma invalidați!».. și voește să plece. — «N’ai înțeles, onorabile, bine» — zice prezidentul Se scoală după fotoliul său, pe care’l cedează unui vice-președinte, se coboară de grabă, își face loc prin înghesuială la vot, ajunge la urnă și, privind cu autoritate în dreapta și în stînga la toți cari se îngrămădeau să voteze, arată bila albă și o aruncă ostentativ în urnă contra invalidării. Se înțelege că bilele albe au început să curgă , fiecare a imitat mișcarea prezidentului; invalidarea a căzut — d. Maiorescu a fost proclamat deputat. Alesul Iașilor peste câteva zile își desvolta o faimoasă interpelare: toată Camera colectivistă se frământă de turbare... întreruperi, rrnjituri, zgomot. Oratorul, obosit de atâtea hărțueli, asupra unei întreruperi grosolane făcută de d. Nae Dimancea, invoacă ocrotirea prezidentului: «D-le Dimancea, zice Rosetti, vâ rog nu întrerupeți: sunt aci ca să apăr minoritatea contra majorității!» Tumultul încetează, îmbărbătat de sprijinul prezidentului, oratorul, continuând, aruină majorității o săgeată înveninată, majoritatea cu ochii la prezident fierbe și nu cutează să miște. Atunci, prezidentul, ciocănind liniștit cu condeiul pe masă : «Dle Maiorescu, zice, sunt aici ca să apăr nu numai minoritatea contra majorității, dar și majoritatea contra minorității!» Oratorul începe să rîză și majoritatea, apărata astfel, începe iar să urle; dar căpătâiul condeiului restabilește liniștea. Cu ocazia unei interpelări adresată de un colectivist răposatului colonel Slăniceanu, pe atunci ministru de rasboii, se face în Cameră un scandal de familie infernal. Condeiul nu mai are nici o putere. De doua ori prezidentul părăsește tribuna și ridică ședința. In sfârșit, cu mare greutate, se potolește furtuna, și, după explicația ministrului interpelat, se cere închiderea discuției... Iarăși țipete , contra ! pentru!... In fine, se votează închiderea. Când se stinge de tot tumultul, și prezidentul obosit zice: «In fine, trecem la ordinea zilei», hopnenea Dincă Schileru: «Cer cuvîntul!» Prezidentul întreabă distras : «Pentru ce, onorabile? — Vreai să daui d-lui ministru de râsboiu niște lămuriri. — Despre ce ? — Des pre chestia de-adineori. — Apoi, d-ta n’ai vâzut că s’a isprăvit cu chestia de-adineaori ? — Nu face nimic, stătue nenea Dincă, vreau să dai și eu niște lămuriri.» Dar prezidentul, în culmea plictiselii: «Ma rog, dă ’mi voe, ți le-a cerut lămuririle astea d. ministru ? — Nu. — El, atunci stăi la loc pîn’ ți le-o cere.» Si nenea Dincă a ascultat. Dar una din cele mai caracteristice întlmplări ale lui Rosetti este fără îndoială aceea cu care voia să termin, și din care se vede felul spiritului acestui om și puterea ce-a avut-o el odinioară de a fanatiza oamenii. Era pe vremea lui Cuza. Rosetti publicase în «Românul» un articol fulminant. Se aștepta sa fie arestat și «Românul» suprimat. Șidea cu locuința pe strada Academiei, peste drum de Rașca, birt și cafenea la modă pe atunci. Rașca, cel de origină și fanatic republican, profesa ideile cele mai înaintate, și, firește, se închina la Rosetti. Directorul «Românului» află de dimineață că înainte de amiaza are să fie călcat de procuror... Era prin Iunie. Pînă să vie să’l aresteze, trece peste drum la Rașca să ia o ceașcă de supă și un pahar de vin, și lasă acasă vorbă unde sâ’l găsească oricine. Rașca 11 lutîmpină cu cel mai profund respect și o servește în grabă. Pe când conversează amândoi, se întunecă deodată și se pornește afară o vijelie îngrozitoare de vară, se aud geamuri spărgându-se și țipetele celor apucați pe drum. Rosetti soarbe încet din supă, spunând amicului său, care șade la picioare, că Europa în veacul viitor va fi ori cazăcească, ori republicană. Afară furtuna crește mereu. De odată ușa se deschide și procurorul, urmat de dorobanți, intra, înaintând grav pin’ la masă, întreabă: «D ta ești cetățeanul C. A. Rosetti ? — Da, d-le. — In numele legii, ești arestat!... Urmează-mâ! — Vâ rog, d-lor, lăsați mai întâi pe bietul prizonier să’și bea cafeaua!» și face semn să seara procurorului, care ascultă. Apoi, cu tonul celei mai înalte politețe: «Dv. nu luați un cognac?... Fratele Rașca are cognac minunat. — Nu, mulțumesc. — Eu o să iau.» Rașca era în culmea admirației, nu putea înțelege tăria omului aceluia care’și lua cafeaua și’și degusta cognacul cu atâta liniște sufletească, cu atâta sânge rece, pare că n’ar fi fost alături sbirul, gata să’l înhațe; nu se putea îndestul minuna de ascendentul ce avusese Rosetti asupra sbirului. Dar acum s’a întunecat cu totul și furtuna e în culme: «Sunt gata, d-lor, să va urmez, zice Rosetti. — Haldem!» zice procurorul. Rașca se repede să sărute mâna martirului ; acesta 1-atrage în brațe, îl pupă frățește și pornește fără pripă urmat de sbirt. Când deschide ușa să iasă, o clipire orbitoare despică văzduhul întunecat și numaidecât urmează răcnetul formidabil al trăsnetului, care a căzut aci foarte aproape, sguduind din temelii toată împrejurimea. Martirul a plecat, iar Rașca pică în genunchi și începe să-și facă repede cruci peste cruci: «Jesus ! Maria ! das ist ein Christus !» Până la moarte, Rașca a râmas cu convingerea că Rosetti eră o ființă supranaturală. C. A Rosetti, odinioară sufletul liberalismului utopic, om de-atâtea succese ușoare, inventator al atâtor năzdrăvănii politice, dar totuși una din cele mai interesante figuri ale partidului «naționale-liberale», mai târziu, către sfîrșitul carierii sale, disgrațiat de Colectivitate, a murit părăsit de toți partizanii lui cei mai apropiați, de aceia cari îl datorau lui personal tot norocul lor. Biata cloșcă târziu a văzut că ouăle clocite cu atâta căldură fuseseră de năpîrcă. Soarta crudă a voit ca acest om de mare temperament să nu moară până ce nu o vedea măcar începând tristele urmări ale activității sale politice, inspirată de o foarte greșită, dar desigur sinceră convingere. Soarta crudă a precipitat rodirea semințelor pernicioase pe cari le aruncase el cu multă bună intenție: semânase umanitarism eterat și liberalism trandafiriu, și i-a răsărit cel mai negru egoism și cel mai infect ciocoism; semânase crinul democrației, și a vâzut răsărind mătrăguna Colectivității. Amară decepție !... Voește și vei putea !.. Ce voise și ce putuse! Pentru o viață așa de veselă, sfârșitul a fost destul de trist. Caragiale- INFORMAȚII Astazi s’au depus in Cameră proiectele de Jegi : 1) Pentru acordarea creditelor necesare, In sumă de 14,000,000 lei, pentru construcția liniei Comănești-Palanca, spre a servi pentru racordarea liniilor noastre de drum de fier cu linia ungurească Ghimeș. Linia, avînd în total 35 kilometri lungime, costul unitar pe kilometru revine la lei 400,000. 2) Pentru viagere de 50 acordarea unei pensiuni lei pe lună d-nei Maria Titu Popazu din Fălticeni. Iată lista proceselor pe cari Curtea cu furi le va judeca în sesiunea extraordinară ce s’a deschis Joi, 6 Februarie, Sîmbătă, 8 Februarie, Nae Sirbu, tilhărie. Luni, 10 Februarie, Nicolae Pavelu Duluman, tilhărie cu omor. Marți, 11 Februarie, Gheorghe Dragomirescu, omucidere, Miercuri, Joul, Vineri, Sîmbătă, 12, 13, 14, 15 Februarie, frații Fischer, incendiu. Luni, 17 Februarie, Dumitru Ștefan Podaru și alți, tilhărie cu omor. Marți și Miercuri 18 și 19 Februarie, Nastafor Gheorghe, zis și Vasile Petrache Matache și alți un număr de 10, din cari 3 dosiți, furturi și tilhărie. Eri și Joi, Curtea a judecat mai multe procese pentru calomnie prin presă. Majoritățile parlamentare vor fi convocate pe diseară la Senat la o consfătuire intimă. Numai de nu s’ar contramanda iar din cauza neînțelegerilor între sturdziști și aurelianiști, D. general Berendein a convocat comitetul superior al artileriei pe Luni, la ministerul de rasboiü. Al douilea și ultimul Bal Mascat al Societății Presei se va da la Teatrul Național, Vineri, 21 Februarie curent. Prețurile pentru acest bal au fost fixate astfel: Avant-scena 80 lei, benoar 60 lei, beletage 40 lei, loja III-lea 20 lei, intrarea pentru o persoană 6 lei. Persoanele cari doresc să reție cupoane de loji sunt înștiințate să se grăbească, căci întotdeauna biletele pentru balurile Presei sunt luate cu asalt. Biletele se găsesc de vinzare la Societatea Presei, strada Doamnei, la Agenția ziarului L’Independance Roumaine, la Sala de depoșt a Adevărului, la magazinul de muzică C. Gebauer, la magazinul Djabuzov, etc. Erl s’a distribuit la Cameră proiectul de lege prin care se declară de utilitate publlică construcția liniei ferate Comănești-Palanca, EPOCA conform convențiunei încheiate cu guvernul unguresc în 1891. La ministerul de interne se studiează întocmirea unui proiect de lege privitor la reorganizarea Dobrogei. In proiect se prevede, între altele, și înființarea unui post de guvernator al Dobrogei. Eforia Spitalelor Civile va contracta un împrumut de patru milioane 600.000 lei, cari să servească la crearea a o mulțime de noul servicii, înbunătățiri și alte construcțiuni la diferitele spitale existente. Din neglijența parchetului și blestămăția poliției a apărut și No. 2 al murdarei forțe ce poartă numele de «Jazetiera». Toată presa a atras la timp atenția celor în drept asupra nerușinatei publicațiuni, dar în zadar. In fața acestei nepasări, dacă nu și încurajări, alți derbedei—avem informații sigure—vor să scoată o revistă cu un titlu și conținut și mai pornografic, speculînd astfel în mod nerușinat pe cei deja nenorociți prin pervertirea simțurilor lor. Credem că măcar atunci se vor lua cuvenitele măsuri. EDITH Of SEARA ECOUS* *** Reprezentația anunțată, în beneficiul artistului C. Notara, pentru ziua de 8 Februarie, s’a amînat pe Marți, 18 Februarie. Se vor juca tot piesele : Strigoii, de Ibsen și Fiori de iubire. diverse DIN CAPITALĂ Un soldat hoț. — Alaltă eri seară sergentul de stradă postat la bariera Cotroceni a prins pe soldatul Neacșu Vasile, din regimentul de gniu, avînd o bucată de postav furată. Soldatul a fost arestat și s'au început cercetările. Ori după amiazi comisarul secțiunei 23 și un delegat din partea atelierului de confecție militare au făcut o perchizițiune la domiciliul femeii Luxița Dumitrescu, din str. Afumați 11, concubină a soldatului hoț. Aci s’a găsit o mare cantitate de postav, de pantaloni, tunici, centuroane și alte efecte militare, toate furate și aduse acolo de soldatul Neacșu Vasile. DIN ȚARĂ Sinucidere. — Aflăm din iașcă în seara de 4 curent, locuitorul A. I. AviteT, din comuna Bădeni, acel județ, s’a sinucis trăgindu-și un foc de pușcă în piept. Incendiu.In seara de 1 Februarie un incendiu violent a distrus grajdurile și magaziile locuitorului Marin Echim, din cătunul Geabac, pendinte de comuna Tortoman, Dobrogea. Flăcările au distrus toate clădirile și șoapte boi, 7 vaci, mai mulți cai, mînzațî și alte diferite vite. De asemenea magaziile, care au ars cu desăvîrșire, erau încărcate cu diferite cereale și mașine agricole cari toate a fi fost distruse Pagubele sunt mari. Jefuit la drum. — Din Craiova ni se anunță că mai mulți țigani intilnind era seară, pe la orele 10, pe Ungă Florești, pe factorul Sandu Dumitru, care venea cu poșta rurală, 1’a fi jefuit de tot ce avea asupra lui, vre-o cincizeci de lei, haine, ceasornic, etc. Inștiințindu-se în oraș poliția, imediat agenții au început cercetările. 4 din țigani au fost prinși și arestați, ceîl’alți, însă, pînă acum nu s’au prins. Se crede că poliția e pe urma mai multor hoții, căci acești țigani, formînd bandă, atacau pe trecători foarte des. Strivit de roata unei mașini. — Un nenorocit lucrător din pulberăria de la Dudești, anume Cristea Dimitriu, ’și-a găsit moartea, erî, alunecind și căzînd între roata unei mașini. O trosnitură puternică s’a auzit și cornul nefericitului lucrător fu strivit cu desăvîrșire. Cazul s’a comunicat panchetului, care a ordonat îngroparea cadavrului. O furtună, la Dorohoiu.—Primim știrea din Dorohoiu că o furtună puternică s’a deslănțuit asupra orașului, era de dimineață. Casele ale căror acoperișuri erau slab construite, au fost cu totul ridicate și aruncate la distanța destul de mari. Mai mulți copaci au fost desrădăcinați. Vintul însă a fost atît de cald, în cit zăpada s’a topit foarte repede. Pagubele sunt mari. DIR STRET NATATE Nebuniile ciclismului.—Americanii vor cu orice preț ca lumea să vorbească mereu de dînșii. De cîteva zile se organizează la Chicago o cursă velocipedică de șease zile. Nu, însă, șease zile deosebite, socotite trei, cinci sau opt ore pe zi; cursa se va face în timp de șase zile neîntrerupte, zi și noapte, adică în total o pedalare de o sută și patruzeci și patru de ore. Experiențe anterioare au demonstrat absurditatea unei asemenea curse, când din două concurenți unul a murit și altul a nnebunit. Poate că amatorii din Chicago voesc să vază un om murint pe bicicletă; ar fi, nu e vorbă, o emoțiune inedită care pentru Americani ar avea poate mult farmec. Explozie in Barcelona. — Acum două zile o puternică detonațiune a inspăimîntat populațiunea cartierului pieței Universităței, din Barcelona. Cum poliția avea teamă de vre-un atentat anarhist, căci zilele trecute se intîmplase unul la Teatrul de «Liceo», imediat, toți agenții Înconjurară cartierul spre a evita nenorociri, așteptindu-se și alte exploziuni. In realitate, însă, nu era decît o explozie a unui cazan de la o fabrică de parfum a d-lor Font etc. Deși exploziunea s’a produs înainte ca clopotul fabricei să anunțe lucrătorilor de a relua lucrul, totuși cinci persoane au fost omorîte, iar peste 15 grav răniți. Corpul mecanicului a fost găsit aruncat și făcut bucăți la o distanță de douăzeci metri depărtare de atelier. Fabrica toată a fost atît de puternic zguduită, încît toate mașinăriile s’au slăbit și parte s’au distrus. Casele vecine deasemenea au simțit efectul acestei explozii, cea mai mare parte din ele alegîndu-se cu geamurile sparte. Seara au fost îngropate cadavrele victimelor cu concursul autorităților și al populațiunei. Amintim cititorilor noștri că această explozie se succede unei altei exploziuni, tot la o fabrică de parfum, de acum cîteva zile, pe care, după cum se știe, am publicat-o la această rubrică. SENATUL Urmarea ședinței de la 6 Februarie La ordinea zilei este proiectul de lege pentru organizarea administrațiunei finanțelor Statului. D. Al. Constantinescu, raportor, dă cetire expunerea de motive și proiectului de lege. Neluînd nimenea cuvîntul, legea este luată în considerare. Se votează fără nici o discuțiune articolele 1 - 23. La art. 24 d. Valerian Urseanu, face obiecțiuni asupra atarei răspunderi ce se dă administratorului financiar. In urma explicațiunilor date de d. raportor și de d. Ministru al financelor, articolul se votează cum este redactat. D. Cireșeanu propune un amendament relativ la ștergerea ultimului alineat de la art. 26. D. ministru de finanțe este de aceeași părere cu d. Cireșianu și propune modificarea ultimului alineat în sensul ca decisiunea cursei de compturi să fie supusă recursului, în conformitate cu legea cursei de conturi. Articolul astfel modificat, se votează, Cele l’alte articole pînă la 59 se vreazăără discuțiune. D. Toni combate art. 59, spunînd că acest articol, privitor la pedepsele funcționarilor, este cu mult mai inferior vechei legi de organizare, deoarece în articolul corespondent din legea veche, pedepsele disciplinare și motivele de destituire erau enumerate, pe aâtă vreme acum penalitățile și motivele de destituire în acest articol sunt lasate la buna grație a ministrului. Prin aceasta, spune d. Țoni, în loc să asigurăm stabilitatea funcționarilor, din contract lăsăm la dispozițiunea șefilor superiori. D-sa exprimă dezideratul că dispozițiunile pedepselor și a motivelor de destituire să se stabilească printr’o lege specială. D. G. Cantacuzino, ministru de finanțe, declară că motivele prevăzute în lege pentru a înlocui pe funcționar micuri, deoarece ministrul sunt nicînd ar voi să dea un funcționar afară poate să orînduiască anchete cari, chiar dacă funcționarul n’ar cădea în prevederile legei, sau n’ar fi de loc vinovat, totuși să stabilească vinovăția lui, pentru ca să-l poată destitui. Cînd ministrului nu-i plac ochii unui funcționar, îl poate da afară și cu forme legale. In acest articol cel puțin las în mod larg, latitudinea ministrului să destitue dupe plac pe funcționari. Articolul se votează, după închiderea discuțiunei. Ședința se ridică la orele 6 și un sfert, și-a zis d. ministru, cel puțin pentru puținul timp cît îl voi ține în funcțiune, să se dau lefuri bune. D. R. Porumbaru, găsește că retribuțiunile ajutoarelor de chimiști de la direcțiunea vămilor sunt prea mici, mi cu seamă că acești oameni în general sint titrați. D-sa cere ca să se sporească de la 250 la 350 retribuțiunile acestor d-ni funcționari. D. V. A. Ureche, ca delegat al Senatului pe lîngă casa de depunere și consemnațiuni, răspunde d-lui Valerian Urseanu că leafa casierului de la acest așezămînt nu este prea mare, deoarece importanța casierului casei de depuneri este cu mult mai mare decît chiar acea a casierului cel trai. D. G. Cantacuzino, ministru de finanțe, spune că lefurile casierilor nu sunt prea mari, deoarece ei au răspundere în funcțiunea lor și toți depun garanții mari pentru a intra în asemenea funcțiuni. Vorbind de directorul monopolurilor Statului, d. Cantacuzino spune că leafa lui este chiar prea mică față cu veniturile pe cari le produc această direcțiune și față de muncă care trebue să o aducă directorul ca să facă ca administrațiunea să meargă bine și să producă rezultatele bănești pe cari le avem. Asupra amendamentului propus de d. R. Porumbaru, d. ministru îl primește și declară că și d-sa “încuviințează ca ajutorii chimiști să fie plătiți cu jibnO —40 lei. Legea în total se pune la vot cu bile. Legea este admisă cu 59 voturi pentru și 6 contra. 1 Senatul se ocupă apoi cu indigenare. Ședința de la 7 Februarie La ordinea zilei este continuarea votărei pe articole a legei pentru organizarea administrației finanțelor Statului. D. Valerian Urseanu spune că în ședința de erî, la votarea articolului 59, a cerut cuvîntul și pentru a combate articolul și în contra închiderei discuțiunei care se ceruse de Senat; ora fiind însă înaintată, biuroul a ridicat ședința, fără ca d-sa să poată lua cuvîntul, de aceea vrea să vorbească în contra închiderea discuțiunei din ședința de erî. D. V. A. I Urechie, care a prezidat erî, spune că a închis discuțiunea, cererea aceasta fiind făcută în conformitate cu regulamentul și aprobată de Senat. D. Al. Constantinescu, raportorul legel, spune acelaș lmru adăugînd că nu se poate reveni asupra ședinței de erî al cărui sumar a fost votat azi. Apoi d-sa dă citire artiolelor 60 64 care se aprobă fără discuțiune. D. Țoni propune la art. 65 un alineat nou prin care să se mențină dispozițiunile legei vechi cu privire la stabilitatea funcționarilor. Relevînd cele spuse în ședința de era de d. ministru al finanțelor, oratorul își exprimă regretele sale asupra ideilor de cari se călăuzește de Cantacuzino în privința funcționarilor. D-sa, zice oratorul, asimilează pe funcționari cu niște simplii servitori, pe cari ie lasă la ordinele și disposițiunile ministrului și superiorilor, îmi place să cred, spune oratorul, că d. ministru a făcut aseară un «lapsus», căci, oricît de deziluzionat aș fi nu pot crede ca d. ministru de finanțe să creadă că un om onorabil să poată da ordine să nu se facă anchete cu rezultate defavorabile contra unui funcționar cinstit și capabil. Nu cred ca să se găsească nici ministru nici inspector financiar care să se preteze la astfel de manopere. D. Cantacuzino, ministru de finanțe, spune că articolul 59, fiind votat de el, nu se mai poate reveni asupra lui și cere respingerea alineatului propus de d. Țomi. Articolul se pune la vot și se aprobă așa cum fusese redactat. D. Valerian Urseanu ia cuvîntul pentru a combate neproporționalitatea apartamentelor specificate în tabloul anexat legel, prin care se stabilesc lofurile funcționarilor din administrațiunea finanțelor. “ Poate, zice oratorul, că d. ministru a prevăzut apartamente atît de umflate, pentru motivul că d-sa și-a rezervat dreptul prin articolul 59, de a-I da afară cînd va vroi. Dacă funcționarii sunt numai la discriția mea CAMERA Ședința de la 7 Febrarie Ședința se deschide la ora 1.50. Preșidenția d-lui D. Giani. Prezenți 108 deputați. D. Scorțescu cere dosarele la chestia mitropolitului Antim și a se pune la ordinea zilei interpelarea d-sale cu privire la construcția căii ferate Hărlfiri-Botoșani. Tot odată d. Scorțescu cere mai multe dosare pentru a anunța o interpelare asupra administrației comunei Iași. Printre dosarele enumărate de d. Scorțescu este și acel al anchetei d-lui inspector Giani la primăria Iași, cum și acel al ptoilor de raci. D. Aurelian răspunde că nu poate pune la dispoziția d-lui Scorțescu dosarul privitor la alegerea mitropolitului Antim. D. Politimos cere dosarul relativ la legile plătite personalului mitropoliei de la 1 Maiu 1896 pînă la alegerea noului mitropolit Iosif. D. Gorgos interpelează pe ministrul lucrărilor publice asupra întrebuințarei sumei de 600.000 lei, destinată pentru construcția de șosele în județul Vasluiu, din fondul de 23.000 000 lei votat de Cantară în 1891. D. R. Iepurescu întreabă pe ministrul de interne dacă d. Arapu mai este prefect. D. Lascar răspunde că <1. Arapu este prefect și In momentul de - iți face inspecție în județ, întrebarea d-lui Iepurescu produce oarecare mișcări în Cameră. Președintele este des nevoit să intervină pentru a lua apărarea băncei ministeriale, contra majorităței. Lipsa de respect pentru actualul minister este surprinzătoare. D. R. Iepurescu continuă d întreabă pe dl Lascar dacă a existatre-o neînțelegere între d-sa și d-l Arapu. Interpelatorul crede că au fost neînțelegeri de natură politică și vroiește a cunoaște raporturile politice între prefect și ministru. D. Lascar declară că n’a întreținut nici o dată decît raporturi administrative cu funcționarii d-sale. Raporturi politice n’a avut nici odată, iar în cît ’ ivește cele administrative, ele nu privic pe d. Iepurescu. D. I. Grădișteanu interprlează pe ministrul de externe asupra desființarea de fapt a consulatului roman de la Etolia și întreabă dacă nu crede că în împrjururile actuale nu e nevoe de un consulat în această localitate. D. R. Iepurescu interpelează pe ministrul de interne asupra purtării sale brusce cu directorul general al poștelor. D. Lascar primește ca dezvoltarea interpelării să se facă imediat. D. ministru de interne, care face pe grozavul și pe cavalerul, declară că respunde imediat. D. R. Iepurescu trage o strajnică săpuneală dlui Lascar. Mai înăi recunoaște că ministrul are dreptul să schimbe pe funcționarii săi. Orice act al sau însă are și o parte politică, căci un ministru reprezintă și majoritatea Camerei în diversele ei interese. Prin purtarea d-sale turbulentă... Zgomotul ce se produce la această apostrofă a d-lui Iepurescu e asurzitor, întreruperile curg din toate părțile și oratorul cu mare greutate poate continua. D. Iepurescu. Prin purtarea d-sale, ministrul de interne a dovedit ca nu satisface acestor cerințe. O sa nu ia parte la întruniri, la luptele politice, stă liniștit la credit, îngrijind de scumpele sale interese. Iarăși zgomot și scandal mare. Majoritatea vociferează. D. Iepurescu.— D. Laszar se poartă ca un Napoleon, ca un Cormwell, ca Țarul Nicolaie, astfel interpelarea se transformă într’o chestie personală. înțelege cu atît mai puțin lucrul acesta, cu cît d. Lascar a venit la minister ad-hoc pentru a rezolva chestia mitropolitană. Uitînduși misiunea ministrul de interne a devenit un element turbulent și primejdios. Crede că e moetul ca dinsul să se retragă de pe barna ministerială, unde nu aduce decît nemulțumiri în partid și in țară. D. Ferecidi crede că interpelarea d-lui Iepurescu privește nu nunai pe ministrul de interne, dar și majoritatea. A luat cuvîntul ca să lămurească chestiunea. Fiecare ministru e ținut să se conforme modului sau da a fi, de aceea nu poate mulțumi pe toată lumea. Votul cei ar lua Camera în această chestiune nu poate avea vreun înțeles politic, deoarece nu există neînțelegeri politice între guvern și majoritate. D. N. Fleva e de părere că d. Ferechici a vorbit contrarii regulamentului. D. V. Lascar declară că nimic nu poate justifica zisele d-lui Iepurescu, căci d-sa a