Epoca, februarie 1923 (Anul 42, nr. 31-47)
1923-02-09 / nr. 31
AXtl XI.II-3Î0. 31- E. G. In toata tara; 1 Leu Exemplarul ABO NAMENTE: os an . “ ‘ t • tei 300.-* 6 Itmi * U* * ? S ? j , * . , Ø50-— 3 «” f ? K Fenrtu străinătate lei șa$© sute Preoți, învățători și țărani, vor plăti pe an 200 lei, pe 0 luni iOO l«'i. „Viitorul“ are aerul să prezinte ca un triumf pentru guvern faptul că partidele de opoziție n’au reușit sa încheie un acord scris cu privire la lupta de răsturnare pornită împotriva regimului actual. Se va vedea însă cât de curând că triumful acesta n‘a fost decât o iluzie și că bucuria pe care o manifestă Brătienii, n’a fost decât ,.o bucurie în casă străină“. Nu de formula scrisă asupra căreia nu s’a căzut de acord depinde succesul campaniei de răsturnare. Succesul acesta depinde numai de hotărârea și energia cu care opoziția va ști să ducă lupta, indiferent dacă acțiunea e coordonată printr-un acord scris sau dacă ea e dusă separat dar în mod convergent, după sistemul, tactica și metodele fiecărei forțe opoziționiste aparte lucrând ca grup independent. Și fără pact scris partidele de opoziție recunosc și sunt în mod unanim de acord asupra principalului punct pentru care a fost pornită lupta, ilegalitatea existenței parlamentului actual și lipsa lui de autoritate morală pentru a înfăptui, iarăși pe căi ilegale, reforma constituțională. Corolarul acestui punct principal nu poate fi desigur altul decât acela al nerecunoașterei noului pact constitutional. Ottei a-ți lua angajaț ț ntul să-l recunoști mai târziu însemnează că recunoști de pe acum și legalitatea modului în care a fost înfăptuit. Și trebue să facă cineva politica struțului pentru a crede că acei care au pornit lupta de răsturnare a unui guvern tocmai pentru că i se tăgăduește căderea și autoritatea de a păși la facerea unei noi Constituții cu călcarea și în disprețul tuturor dispozițiilor și garanțiilor prevăzute de Constituția actuală, după ce vor izbuti să dărâme guvernul vor veni și vor recunoaște tot ei pactul constituțional votat de camerile liberale. De asemeni sunt naivi Brătienii când cred că succesul campaniei opoziționiste depinde numai de faptul dacă opoziția va reuși să împiedece votarea reformei constituționale, pot camerile actuale s’o voteze nu numai odată ci de zece ori și noua Constituție tot nulă și neavenită va rămâne pentru acei care și-au luat în fața țărei angajamentul ca s’o considere ca atare. ceia ce vor vota aceste camere nu va fi o Constituție, ci o lege abuzivă mai mult, ca legea navigației comerciale sau ca oricare altă lege abuzivă liberală, destinată să se prăbușească a doua zi după căderea liberalilor de la cârmă. Ușurința cu care va fi înlăturată noua constituție, va fi exact la fel cu aceiași ușurință cu care partidul liberal a procedat la ticluirea ei, cu singura deosebire că desființarea Constituției liberale va însemna repunerea ordinei legale în viața de stat, pe care guvernul Brătianu a găsit de cuviinăț s-o calce în picioare. Că lupta pentru răsturnarea guvernului va fi dusă în mod legal de unii și extralegal de alții, aceasta interesează prea puțin. Chestiunea e să se ajungă la felul urmărit. Și în această ordine de idei liberalii în loc să se bucure, ar trebui să fie ei cei dintâi care să regrete neputința de a se fi ajuns la un pact scris prin care să se prevadă ca metodă de luptă, numai metoda căilor legale. In situația de azi guvernul va avea de luptat cu ambele metode, și credem că lupta va fi dusă cu aceiași intensitate și de către acei care n’au făgăduința d-lui Brătianu de a le acorda succesiunea cât și de acei care s’au încrezut în această făgăduință, pentru bunul motiv că aceștia sunt zoriți să ajungă cât mai repede la scadență. A făgădui succesiunea nu e întotdeauna o tactică fericită. Iată de ce triumful de care se bucura și jubilează astăzi liberalii nu e decât o iluzie și o skilista consplică platonică. Regularea succesiunei cu condiții și obligații ? Oricâte asigurări ar avea d. Brătianu pentru validitatea unui atare aranjament și oricât i-ar fi succes sistemul acesta în trecut, îi făgăduim că de data aceasta va avea ocazia să se convingă că în țara aceasta, sunt o serie de lucruri și procedee care nu se mai pot repeta. .Acei care în această privință se leagănă în aceleași iluzii ca si d. Brătianu, se vor arde la sigur ca și d-sa. MHHn»iiW>««»%>^,^»%'twtWii»i'»i.»> Í Toată Capitala »"a ehherchelit ar. seară... Motivul se știe: înloadrea d-lui Corbescu la primărie. * Telegramele arată că germanii resistă la Ruhr. ...Ciudat! Lumea crede că Germanii tocmai în această parte sunt încătați să cedeze mai repede. * Un ziar anunță că d. C. Popescu a fost decorat de curând cu ,,Steaua României". ...Și noi ceerd, credeam că e am cumsecade ! 4 PAGINI Fondator: NICOLAE FILIPESCU Se află la Constantinopol, în vârful dealului din Stambul, un târg minunat de toate produsele Orientului, adăpostit în ruinele monumentale ale grajdului împăratului Constantin. Turcii îi zic: Bazar. Străinii cari se rătăcesc pe acolo, sunt ademeniți să pătrundă în mici dugheni, unde încep târgueli nesfârșite. Dacă străinul plictisit își ia pălăria și pleacă. Vânzătorii se aruncă pe urma lui, și îl imploră să se reîntoarcă. Și atunci târguelile încep din nou... Bazarul oriental s-a mutat pe malurile lacului de Geneva. După trei lunile târgueli zadarnice, lordul Curzon a părăsit Lausanne. Dar nu a apucat bine, ministrul englez, să ajungă la Londra, că Ismeh Pașa cedează.TM E greu de a pătrunde, după telegramele laconice cari vin din străinătate, misterul discuțiunilor de la Lausanne. Știm numai că turcii cari au acceptat numai în principiu primele clauze ale proiectului aliat, de pace, printre care și noul regim al strâmtorilor (desolidarizându-se astfel de prietenii lor, rușii, cari au refuzat să semneze această clauză) s-au împotrivit numai noului regim juridic al străinilor, cu toate că acesta modifica, în favoarea statului turcesc, vechiul regim al capitulațiunilor, și soluții engleze a chestiunii Mossul-ului. Ori, diplomații aliați cari au rămas la Lausanne după plecarea lordului Curzon, afirmă că turcii cedează și că au acceptat deja clauza referitoare la străini. Despre Mossul, nu se vorbește nimic. Străduințele d-lui Bompard au avut deci oarecare succes, și d. Poincaré dorește să profite de ele, pentru a redeschide conferința orientală la Paris. Franța, care nu avea nici un interes să sprijine fățiș, față de turci, proectul aliat, pentru a nu provoca împotriva sa, furia musulmanilor, are și mai puțin interes să lase să isbucnească un rSÖ vru în Orient, care nu ar putea decit să întărească situația Angliei la Constantinopol și la Strâmtori. Sforțările sale de conciliațiune sunt deci sincere și extrem de active. Fie se concentrează însă numai asupra ,,regimului juridic al străinilor“ și lasă departe chestiunea Mossy, atât de insemtinată pentru Anglia, atât de puțin simpatică însă, opiniei publice franceze. Vor consimți englezii să reinceapa târguelile în privința protectoratului lor asupra Corzilor și asupra bogățiilor petrolifere din Mossul ? E foarte puțin probabil. Soarta păcii depinde deci de rezultatele foarte însemnatei intervențiuni ale delegatului american Child pe lângă Ismet Pașa rezultate cari par a fi favorabile, dar nu sunt încă cunoscute în detaliu. Americanii urmăresc aceleași scopuri industriale în Orient ca și englezii, de când marile societăți petrolifere „Standard Conl" și „Shee!" rivale încă pe timpul conferinței de la Genova, s’au înțeles să exploateze împreună, petrolul rusesc, turcesc și românesc. Child a vorbit deci desigur despre Mossul cu Ismet Pașa, și este de prevăzut că numai dacă asigurările pe care le-a primit de la delegatul turc sunt mulțumitoare, Marea Britanie va primi să stea din nou de vorbă cu tercii. Dacă nu, este foarte posibil că lordul Curzon să pue capăt târguelilor orientale, Îngăduind armatei grecești să intre iarăși în noțiune și punând astfel lumea întreabă, aliată sau inamică în fața unor fapte împlinite. G. G. Cronica Externi BAZARUL DE LA LAUSANNE Tel zahărul Nici până azi nu s-a luat nici o hotărâre în chestiunea zahărului. Cu toate protestele publicului și ale celor nesubvenționați de finanța internațională reprezentanta trustului lor de zahăr, „Oficiosul înbricevânzarea zahărului“ își pentru continuă operațiile în liniște. Un principiu elementar de organizare fixează repartizarea muncii, tocmai pentru ca să aibă fiecare ramură de activitate reprezentantul ei atunci se ivește vreo complicație când aferentă acestei ramuri. Ce preocupări încurcă ministerul de industrie ca să nesocotească chestiunea zahărului? Prețul de 30 — 35 lei la care a ajuns zahărul nu are repercusiuni numai asupra consumului acestui aliment ci asupra tuturor celorlalte alimente. Ministerul de industrie e mai mult decât dator e obligat să intervie pentru limitarea speculei la care se dedă trustul strein reprezintat prin „Oficiu“. Citîti în pagin a ULTIMI ORA I , . * Ippjet "r^n&KSr \ inițatia particulară Capitala răsuflă ușurată, fiind- însfârși, a reușit să scape de Corbeștii comisiunei interimare. Dacă poartă o mare parte din vina halului de mizerie in care mnotăm cu totii, fostul primar, nu mai putină vină purtăm noi cu totii, cetățenii Capitalei, cari lăsăm să înflorească, această mizerie, o cultivăm, contribuind cu cât ne dă putința la întinderea ei. Suntem complecta merite lipsiți de așa zisa inițiativă particulară. Negustorii cari cheltuesc zeci de mii de foi cu vitrine și garantare, cetățenii simpli cari aruncă milioane pentru covoare, nu cheltuesc o centimă sau un ceas dle mutică pentru curățirea trotoarelor din fața magazinelor sau a caselor lor. Așteptăm cu toți dreaga primăriei, care e totdeauna invizibilă și nu punem nici unul mâna să ne facem singuri ceea ce vedem că autoritățile nu ne fac, nu ne pot face. Mai multă inițiativă particulară n’ar strica. Scumpetea Scumpetea și lipsa amenință tot mai mult liniștea și ordinea actuală. De la 1 ianuarie până azi toate obiectele au înregistrat scumpiri de prețuri între 25 și 50 la sută. Depresiunea valutară suferită de curând a provocat scumpirea obiectelor, dar nu a înregistrat și ostenirea odată cu revenirea la cursul vechiu. E un caz de speculă generală, bazată pe nesiguranța valutară, justificată prin aceasta, dar nologica, ținându-se în seamă circumstanțele generale din țară. Dacă numai acesta ar fi răul, parcă tot n'ar fi nimic, dar se întâmplă că scumpetea e provocată și de lipsă, ceea ce e mai mult decât dezolant pentru noi, atunci când ne lăudăm că avem o țară bogată. Din bogățiile cu cari ne mândrim mai mult nu avem nici pentru consumul intern. Petrolul s-a scumpit cu 50 bani la kgr. Pâinea idem. Eri Capitala nu a avut pâine ! Toate acestea sunt constatări de natură a alarma. In timp ce sunt regiuni întregi unde abundă cerealele, se găsesc puncte, din cele principale ale țarei, unde elipsă. Zăcămintele noastre de petrol nu au secat, cu toate acestea nu-l avem în consumație. Trebue să fie în tot acest complex de împrejurări un vinovat decât cel invizibil, alt de care ne temem cu toții. E totala lipsă de organizare a producției și a repartizării ei, e totola desconsiderare ce dă guvernul treburilor acestora a căror rezolvare cere precădere. Liberalismul guvernului se bazează pe cârdășia cu trusturile, cu speculanții, cu trântorii cari exploatează zăcămintele țării, pe cari amenințându-i cu confiscarea averilor și târăște în vălmășagul pându-și politicei de gașcă, astaastfel reciproc gura, ori de câte ori populația, stoarsă de lăcomia unora și altora, cere o sancțiune. Sih nici un ulan »".Imeii trecute nu s'a lăsat atât frâu liber speculei, și niciodată, ca acum, scumpetea nu ne-a împins atât de orbește, spre marginea prăpăstiei. Guvernul să se gândească bine la ceea ce face. S'ar putea ca orbirea, care-1 tolerează in fruntea țarei, să înceteze cu o clipă mai devreme și atunci... Și atunci nu se știa pe cine va înghiți prăpastia. Grecia și deauajarea Atena 7 (Kador). — GUVERNUL GHES A INFORMAT CABINETELE MARILOR PUTERI CA SE VA VEDEA SILIT SA DENUNȚE ARMISTIȚIUL DE LA MUDANÎA. IN CAZ CÂND TURCIA VA PERSISTA IN REFUZUL SAU BE ASEMNA TRATATUL DE L’ACE, GRECIA NU ÎNȚELEGE SA MAI SUFERE INCA ODATA CONSECINȚELE TERGIVERSĂRILOR, CARI NU AU ALT SCOP DECÂT DESĂVÂRȘIREA PREPARATIVELOR MILITARE KEMALISTE. DACA TURCIA NU SEMNEAZĂ PACEA IMEDIAT, ARMATA GREACA VA LUA MASURILE NECESARE IN TRACIA ORIENTALA PENTRU A ÎMPIEDICA TRECEREA TRUPELOR TURCEȘTI DE PE COASTA ASIATICA PE CEA EUROPEANA. Vineri 9 Februarie 1928 in străinătate: 2 Lei Exemplarul A > LX CI U ii 1. Se primesc ln administrația ziarului și la toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70, Etajul I Telefon 7/03 1B11S8 *5 ® i«D3l( dfera Faison d’Art Revista clujană Culisele, prin directorul ei, eminentul nostru sonfrate ). Leonard Paukerov, a luat lăudabila inițiativă de a provoca schimburi culturale, în direcții cât mai varii și întrecât mai multe țări și România. Continuând a aplica acest ■1'*n al ei, —• începutul Ta făcut prin chiar inblicarea textului revistei în românește și în ungurește, — rezista »»Culisele” a organizat la Maison d' Art, o expoziție internațională de tablouri. Luăm notă și de celălat punct al programului revistei : organizarea, de expoziție de pictură românească în diverse capitale europene. Credem că facem un serviciu, contribuind și noi la opera începută de revista clujană, notând, cu prilejul dărei de seamă asuptra expoziției internaționale de la Maison d' Art, câteva amănunte asupra principalilor maeștrii ale căror pânze, sunt expuse. Csek István, pictor ungur expune ,,Magdalena pocăită”, o lucrare dovedind mari însușiri, de nudist și de colorist. Pictorul acesta e elev al lui Bougureau și Fleury. A participat la marile expoziții internaționale de la Paris, Anvers, Viena și München, obținând pretutindeni marea medalie de onoare. Tablouri de ale lui se găsesc la Kunstmuzeum din Viena și la Galleria Nazionale din Roma. Csek e membru al „Salonului de toamnă” și al „Societăței artiștilor din Paris Pentelei Morna, a fost socoit ca un „copil de geniu“, al Ungariei. Statul i-a sprijinit studiile și artistul acesta a ajuns un minunat specialist în naturi moarte. Judecându-l după cele două lucrări expuse la Maison d’Art, Penteles cultivă persistent și dibaci cenușiul și în această culore poate înfățișa cu o notă de intimitate, de apropiere, de căldură, obiecte dintre cele mai greu de redat, cum sunt porțelanurile. Richard Geiner, aquarelistul german, expune patru-cinci lucrări („Pierrot și Colombine”, „Tavernă”, „Bachantă”, „Nuduri”) în care ,culoarea de apă, capătă vigurozitatea uleiului. Lucrările menționate închid într’însele oarecare convențional, peste care alunecă îngăduitor ochiul mulțumit de aflarea unor prea apreciabile calități de coloristică și chiar de compoziție. Iiirel Joseph Rónay, unul dintre cei mai buni elevi ai școalei müncheneze, a avut de profesor, la Paris , și pe Fleury. No. 63 din expoziția de la Maison d’Art îl prezintă pe Rippl ca pe un portretist stăpân pe toate tainele acestei specialități. Eug. Kafka, pictor cehoslovac, e elev al faimosului profesor baronul Medneanski, expune o serie de priveliști din Tatra, cărora le-a reliefat toată poezia lor rustică, fermecătoare. Mozart Rotmann, polonez, elev al lui Latz și e specialist în e nuduri. Pictura lui e reprezentată în expoziția internațională printr’o pânză mare (No. 1.) cărei analiză credem că duce la a , o desfacere , ca portret, No. 1, e i exagerat de conventional; ca nud, e o lucrare meritoasă, într’însa găsindu-se o atentă respectare a anatomiei și o justă tonalzare a cărnei. Nic. Mihailovici, sârb, a fost elevul lui Fleury și Fericire. Ca și cei de mai sus, s’a distins în expozițiile internationale. Salomea pe care o expune la noi, excelează prin mișcarea redata cu multă vigurozitate. Arpad Romek e specialist în naturi moarte. La Maison d’Art, expune, printre altele, două pânze reprezentând, una, a rămării, a doua, vase de Sevres. Sunt două pânze închizând într’însele calități de virtuos. Desemnul, în special ingrata linie recursivă, e impecabilă ; culoarea e pusă cu atâta pricepere, încât strălucirea arămurilor și obiectelor de Sevres e reliefată în chip admirabil Bela Ivanifi Grünwald e unul dintre cei mai mari pictori ai Ungariei. la Budapesta, a fost elev al lui Lotz și Szekely ; la München, a lui Hackl; la Paris, lui Fleury și a lui Bourguereau. A fost medaliat la Paris și la Roma. În expoziția de la Maison d'Art a reprezentat prin pânzele„Seara pe lacul Balaton” și „Țiganii de la Baia Mare”, ca îl indică pe Grünwald ca pe un maestru al peisagiului. Edin Illi&s Alladov, unul din cei mai apreciați dintre maeștrii reprezentați la Maison d’Art, e un „ominalist” care-și merită reputația cu prisosință. In afară de cei de mai sus, expun încă Francisc Ilacsany, Bely Vörös, Ignațiu Ujvary, Victor Olgyai, Ladislau Kovács, Ioan Czencz, Andreias Kacz, (Cehoslovacia) Eug. Lebeny, (München), Andrei Dudisch, (Cehoslovacia) Eug. Koskol, (Jugoslavia) Liberia Sontagh, (Cehoslovacia) Celestin Pállva, (Italia) Em. Perlmutter (Viena) Louis Bretochneider (Viena) Iosef Rinz (Mönchen) Iuliu Hárg, (Roma) Wilhelm Murin, (Viena) L. Z. Mattyassowski, (Paris) Iosef Prihoda (Cehoslovacia) G. Ottmar (Anvers) și alți 14~15 pictori reputați. Spre sfârșitul săptămână, expoziția va fi prelungită în încă o sală de la Maison d'Art. Cu acel prilej, vom mai da, în marginile posibilului, câteva indicații CRON. IKAV Ti: Ul și dip He HI Urmare la articolul Viați ă Brătianu de ANDREI POPOVICI Istoria omenească este plină de exemple în toate direcțiunile activitate și nu formează decât recapitularea tuturor peripețiiolor, necazurilor, suferințelor, dar și îndreptărilor privirii care a trecut societatea și omenirea. Și cum istoria nu este decât o carte deschisă, ea poate fi citită de om și cine și, fiecare, după puterea sa de concepție și asimilare» poate trage concluziunile și învătura, când» în roata lumei, i se prezintă un caz similar pe care îl adaptează și îl cordonează împrejurărilor șî experienței trecute. Prin câte boli nu a trecut și banul și cîți doftori mari, nu au încercat să-l vindece! Dar pentru a le cunoaște lucru principal este a le citi șî studia incontestabil, cel mai mare doctor al banului, a fost ministrul de finanțe al Franței și al lui Ludovic XIV-lea» Colbert singur ,cel mai mare ministru de finanțe în istorie. Colbert a fost fiul unui negustoraș modest situat, și, in tinerețea lui „emploi <ri>‘v«urs travaux de commerce“, până ce, făcând cunoștința cu Mazarin, acesta îl întrebuința în afacerile sale unde se purtă muncitor, econom, cinstit și priceput. In memoriul său, Colbert expune lui Mazar în pungășiile lui Fouquet, supa mtendanlui finanțelor , cere restabilirea unei ordine exacte, a unei administrațiuni regale și a unei camere de justiție spijite care să judece și să șî pei,-Uiiască pe privaricatori» așa se va aduci* leacul centra sufăr io'ri săracilor. Jic. -erenprav«uîhj*vej. inc.ș«®zorilor impozitelor, desființarea la o mulțime de sinecure șî funcțiuni inutile, favorizându-se desvoltarea bogăției publice, prin restabilirea marinei și comerțului adică plămânilor și sângelui unei națiuni. In toată istoria lumei sunt numai anumiți indivizi, singuratici și aceștia, într’un număr foarte restrâns, prii cari se realizează marile schimbări și progrese omenești. Din acești rari indivizi, pe terenul administrativ-financiar, era neobositul Colbert, care, CU SPORT 15 ore în fiecare lucra, zi, pătrunzător, inteligent, pricepător, plin de cunoștințe și experiențe și stăruitor, până la reușită, în programul CUGETAT, COMBINAT ȘI LUCRAT DE EL. Nu este scopul acestui articol să descriu faptele lui Colbert, sunt volume întregi scrise asupra lor, și rezultatul a fost ca în epoca lui Pericles, epoca lui Ludovic al XIV, epoca de mărire și înflorire a Franței. Colbert scria lui Ludovic al XIV-lea :"Sire restrângeți-vă, cheltuelile. Ați pierdut sume mari la joc de cărți’’. O masă a voastră costă sutini de mii, mi-aș da și ultimul Imn pentru mărirea flotei, aș umbla toată viața, pe jos, pentru gloria Franței, dar nu admit risipe inutile, și rezultatul fu« disgrasierea lui» încât, Regele Soare, nu la vizitat nici când mai era pe patul său ma rele Colbert, moarte. Principiul lui Colbert era următorul : Statul este bogat dacă poporul este bogat, poporul este bogat dacă se găsește bani mulți în țară, deci : Să se oprească exportul metalelor prețioase și să se exploateze minele interne. Să se favorizeze exportul mărfurilor, dându-se în acest scop privilegii societăților de comerț, cari pot produce, cu mijlocul de acțiuni,capitaluri importante, să se cucerească colonii — cu excluderea streinilor — să se împiedice concurența națiunilor vecine în navigațiune, începând, mai întâi» cu navigațiunea de coaste și ajungând până la acea a Oceanelor. . (Actele de navigațiune cari îe au Introdus, în 1651, și Cromwell în Englitera). Pentru a procura comerțului mărfuri» cari dau (Câștiguri mari. să se desvolte Industria articolelor de lux în țară, prin crearea și ajutorul, de către Stat a acestor noi întreprinderi; să se oprească exportul materiei brute necesare industriei interne; să se propage și înleznească colonizarea de lucrători industriali experți și căsătoriilor lor în țară, să se excludă concurența streină prin legi vamale chiar prohibitive, să se ajute introducerea de materii brute, cari lipsesc în țară, prin tot felul de înlesniri și chiar prin crime de import. Diferitele ramuri de producțiuni. Colbert le apreciază după puterea lor de a câștiga mai mulți sau mai puțini bani. Cea mai e*£ în valoare o dă el comerțului de export, pentru că, cu cât se exportează mai multe producte și fabricate, cu atât se importeaza mai mulți bani și aceasta formează BALANȚA COMERCIALA care devine cu atât mai favorabilă țărei. Negreșit Colbert a avut și timpul necesar spre a-l combina, să pună proectele sale în aplicare. El făcuse în anul 1651 cunoștința sa cu Mazarin cu care lucră zece ani neîntrerupt, la 1661 murind Mazarin acesta îl recomandă lui Ludovic XIV, al cărui atotputernic ministru de finanțe deveni și rămase până aproape de moartea sa din 1683. Negreșit într’o conducere superioară, în executarea unui program trebue pe lângă om și timp și stabilitate, trebue un realist, un om de rațiune, dar chiar și un om care pune pasiune în acțiunile sale, căci, fără de pasiune, nu există genialitate, o secătura politică, o umplutură a geamie , cum din nenorocire am avut cazuri la noi cu diverși miniștriinu se pot ridica în sfere și concepții mai înalte și atunci devin robii birocraților mărginiți la lucrările mechanice de birou. In principiul monarhic, al unui Iuliu Cesar sau al lui Napoleon, omul cel mai priceput, cinstit și capabil, ocupă funcțiunile cele mai importante în conducerea statului și aceasta începând de la cap de aceea, în toate timpurile, sub monarhii cei mai mari, au fost și epocele de splendoare și înflorire a națiunilor stăpânite de o inteligență superioară și de o singură voință capabilă spre binele tuturora. Spre a duce la bun sfârșit la operă nutre, siguranța iuțeala denotă că planul a fost îndelung cugetat și stabilit în toate detaliile sale , dar, pentru a avea un plan, trebue să ai și capacitatea de a l face, a ști ce vrei, a avea practică și soluțiunile necesare, nemerîte, altfel, cu toată dorința, planul rămâne un deziderat, o speculațiune, iar toate frământările, svârcolirile, imitațiunile, activitate pe prisos chiar stricăotoare. " Și de aceasta categorie din urmă, a avut țara românească, din nenorocire, mulți miniștrii de finanțe și de aci și halul în care ne-au adus. O mare decepțîune ne-a procurat și actualul ministru de finanțe și e păcat ca o țară frumoasă și bogată ca a noastră, să fie dată de mai de asemenea inteligente omenești, rămânând cu singura speranță ori norocul ei și în ajutorul celui de sus. Foarte trist. ANDREI POPOVICI 1