Epoca, februarie 1923 (Anul 42, nr. 31-47)

1923-02-09 / nr. 31

AXtl XI.II-3Î0. 31- E. G. In toata tara; 1 Leu Exemplarul ABO NAMEN­TE: os an . “ ‘ t • tei 300.-* 6 Itmi * U* * ? S ? j , * . , Ø50-— 3 «” f ? K­ Fenrtu străinătate lei șa$© sute Preoți, învățători și țărani, vor plăti pe an 200 lei, pe 0 luni iOO l«'i. „Viitorul“ are aerul să pre­zinte ca un triumf pentru g­u­­vern faptul că partidele de o­­poziție n’au reușit sa încheie un acord scris cu privire la lupta de răsturnare pornită împotriva regimului actual. Se va vedea însă cât de cu­rând că triumful acesta n‘a fost decât o iluzie și că bucu­ria pe care o manifestă Bră­­tienii, n’a fost de­cât ,.o bucu­rie în casă străină“. Nu de formula scrisă asupra căreia nu s’a căzut de acord depinde succesul campaniei de răstur­nare. Succesul acesta depinde nu­mai de hotărârea și energia cu care opoziția va ști să du­că lupta, indiferent dacă ac­țiunea e coordonată printr-un acord scris sau dacă ea e du­să separat dar în mod con­vergent, după sistemul, tacti­ca și metodele fiecărei forțe opoziționiste aparte lucrând ca grup independent. Și fără pact scris partidele de opoziție recunosc și sunt în mod unanim de acord asu­pra principalului punct pen­tru care a fost pornită lupta, ilegalitatea existenței parla­mentului actual și lipsa lui de autoritate morală pentru a înfăptui, iarăși pe căi ilegale, reforma constituțională. Corolarul acestui punct principal nu poate fi desigur altul decât acela al nerecunoa­șterei noului pact constitutio­nal. Ottei a-ți lua angajaț ț­ n­tul să-l recunoști mai târziu însemnează că recunoști de pe acum și legalitatea modu­lui în care a fost înfăptuit. Și trebue să facă cineva politica struțului pentru a crede că acei care au pornit lupta de răsturnare a unui guvern toc­mai pentru că i­ se tăgăduește căderea și autoritatea de a păși la facerea unei noi Cons­tituții cu călcarea și în dis­prețul tuturor dispozițiilor și garanțiilor prevăzute de Cons­tituția actuală, după ce vor izbuti să dărâme guvernul vor veni și vor recunoaște tot ei pactul constituțional votat de camerile liberale. De asemeni sunt naivi Bră­­tienii când cred că succesul campaniei opoziționiste depin­de numai de faptul dacă opo­ziția va reuși să împiedece vo­tarea reformei constituționa­le, pot camerile actuale s’o vo­teze nu numai odată ci de ze­ce ori și noua­­ Constituție tot nulă și neavenită va ră­mâne pentru acei care și-au luat în fața țărei angajamentul ca s’o considere ca atare. ceia ce vor vota aceste camere nu va fi o Constituție, ci o lege abu­zivă mai mult, ca legea navi­gației comerciale sau ca ori­care altă lege abuzivă libera­lă, destinată să se prăbușeas­că a doua zi după căderea li­beralilor de la cârmă. Ușurința cu care va fi înlă­turată noua constituție, va fi exact la fel cu aceiași ușurin­ță cu care partidul liberal a procedat la ticluirea ei, cu sin­gura deosebire că desființa­rea Constituției liberale va în­semna repunerea ordinei le­gale în viața de stat, pe care guvernul Brătianu a găsit de cuviinăț s-o calce în picioare. Că lupta pentru răsturna­rea guvernului va fi dusă în mod legal de unii și extra­legal de alții, aceasta intere­sează prea puțin. Chestiunea e să se ajungă la felul urmă­rit. Și în această ordine de idei liberalii în loc să se bu­cure, ar trebui să fie ei cei dintâi care să regrete nepu­tința de a­ se fi ajuns la un pact scris prin care să se pre­vadă ca metodă de luptă, nu­mai metoda căilor legale. In situația de azi guvernul va a­­vea de luptat cu ambele me­tode, și credem că lupta va fi dusă cu aceiași intensitate și de către acei care n’au făgă­duința d-lui Brătianu de a le acorda succesiunea cât și de acei car­e s’au încrezut în a­­ceastă făgăduință, pentru bu­nul motiv că aceștia sunt zo­­riți să ajungă cât mai repede la scadență. A făgădui succe­siunea nu e întotdeauna o tactică fericită. Iată de ce triumful de care se bucura și jubilează astăzi liberalii nu e decât o iluzie și o­­ skilista consplică platonică. Regularea succesiunei cu condiții și obligații ? Oricâte asigurări ar avea d. Brătianu pentru validitatea unui atare aranjament și oricât i-ar fi succes sistemul acesta în tre­cut, îi făgăduim că de data a­­ceasta va avea ocazia să se convingă că în țara aceasta, sunt o serie de lucruri și pro­cedee care nu se mai pot repe­ta. .Acei care în această pri­vință se leagănă în aceleași iluzii ca si d. Brătianu, se vor arde la sigur ca și d-sa. MHHn»iiW>««»%>^,^»%'twtWii»i'»i.»> Í Toată Capitala »"a ehher­chelit ar. seară... Motivul se știe: înloadrea d-lui Corbescu la primărie. * Telegramele arată că germanii re­­sistă la Ruhr. ...Ciudat! Lumea crede că Germa­nii tocmai în această parte sunt în­­cătați să cedeze mai repede. * Un ziar anunță că d. C. Popescu a fost decorat de curând cu ,,Steaua României". ...Și noi ceerd­, credeam că e am cumsecade ! 4 PAGINI Fondator: NICOLAE FILIPESCU Se află la Constantinopol, în vâr­ful dealului din Stambul, un târg minunat de toate produsele Orientu­lui, adăpostit în ruinele monumen­tale ale grajdului împăratului Con­stantin. Turcii îi zic: Bazar. Străinii cari se rătăcesc pe acolo, sunt ademeniți să pătrundă în mici dugheni, unde încep târgueli nesfârșite. Dacă străi­nul plictisit își ia pălăria și pleacă. Vânzătorii se aruncă pe urma lui, și îl imploră să se reîntoarcă. Și atunci târguelile încep din nou... Bazarul oriental s-a mutat pe ma­lurile lacului de Geneva. După trei luni­­le târgueli zadarnice, lordul Curzon a părăsit Lausanne. Dar nu a apucat bine, ministrul englez, să ajungă la Londra, că Ismeh Pașa cedează.TM E greu de a pătrunde, după telegra­mele laconice cari vin din străinăta­te, misterul discuțiunilor de la Lau­sanne. Știm numai că turcii cari au acceptat numai în principiu pr­imele clauze ale proiectului aliat, de pace, printre care și noul regim al strâm­­torilor (desolidarizându-se astfel de prietenii lor, rușii, cari au refuzat să semneze această clauză) s-au îm­potrivit numai noului regim juridic al străinilor,­­ cu toate că acesta modifica, în favoarea statului tur­cesc, vechiul regim al capitulațiuni­­lor, și soluții engleze a chestiunii Mossul-ului. Ori, diplomații aliați cari au ră­mas la Lausanne după plecarea lor­dului Curzon, afirmă că turcii cedea­ză și că au acceptat deja clauza re­feritoare la străini. Despre Mossul, nu se vorbește nimic. Străduințele d-lui Bompard au a­­vut deci oarecare succes, și d. Poin­caré dorește să profite de ele, pen­tru a redeschide conferința orientală la Paris. Franța, care nu avea nici un inte­res să sprijine fățiș, față de turci, proectul aliat, pentru a nu provoca împotriva sa, furia­ musulmanilor, are și mai puțin interes să lase să isbucnească un rSÖ vru în Orient, care nu ar putea decit să întărească situația Angliei la Constantinopol și la Strâmtori. Sforțările sale de con­ciliațiune sunt deci­­ sincere și extrem de active. Fie se concentrează însă numai asupra ,,regimului juridic al străinilor“ și lasă departe chestiunea Mossy, atât de insemtinată pentru An­glia, atât de puțin simpatică însă, opiniei publice franceze. Vor consimți­ englezii să reincea­­pa târguelile în privința protectora­tului lor asupra Corzilor și asupra bogățiilor petrolifere din Mossul ? E foarte puțin probabil. Soarta păcii depinde deci de rezultatele foarte în­semnatei intervențiuni ale delegatu­lui american Child pe lângă Ismet Pașa rezultate cari par a fi favora­bile, dar nu sunt încă cunoscute în detaliu. Americanii urmăresc acele­ași scopuri industriale în Orient ca și englezii, de când marile societăți petrolifere „Standard C­onl" și „Shee!"­­ rivale încă pe timpul conferinței de­­ la Genova, s’au înțeles să exploateze împreună, petrolul rusesc, turcesc și românesc­­. Child a vorbit deci de­sigur despre Mossul cu Ismet Pașa, și este de prevăzut că numai dacă a­­sigurările pe care le-a primit de la delegatul turc sunt mulțumitoare, Marea Britanie va primi să stea din nou de vorbă cu te­rcii. Dacă nu, este foarte posibil că lor­dul Curzon să pue capăt târguelilor orientale, Îngăduind armatei grecești să intre iarăși în noțiune și punând astfel lumea întreabă, aliată sau ina­mică în fața­ unor fapte împlinite. G. G. Cronica Externi BAZARUL DE LA LAUSANNE Tel zahărul Nici până azi nu s-a luat nici o hotărâre în chestiunea zahă­rului. Cu toate protestele publi­cului și ale celor nesubvențio­­nați de finanța internațională reprezentanta trustului lor de zahăr, „Oficiosul înbrice­­vânzarea zahărului“ își pentru conti­nuă operațiile în liniște. Un principiu elementar de or­ganizare fixează repartizarea muncii, tocmai pentru ca să ai­bă fiecare ramură de activitate reprezentantul ei atunci se ivește vreo complicație când afe­rentă acestei ramuri. Ce preocu­pări încurcă ministerul de in­dustrie ca să nesocotească ches­tiu­nea zahărului? Prețul de 30 — 35 lei la care a ajuns zahărul nu are repercu­siuni numai asupra consumului acestui aliment ci asupra tutu­ror celorlalte alimente. Minis­terul de industrie e mai mult de­cât dator­ e obligat să intervie pentru limitarea speculei la ca­re se dedă trustul strein repre­­zintat prin „Oficiu“. Citîti în pag­­in­ a ULTIMI ORA I , . * Ippjet "r^n&KSr \ iniț­at­ia particulară Capitala răsuflă ușurată, fiind-­­ însfârși, a reușit să scape de Corbeștii com­i­siunei interimare. Dacă poartă o mare parte din vi­na halului de mizerie in care m­­notăm cu totii, fostul primar, nu mai putină vină purtăm noi cu totii, cetățenii Capitalei, cari lă­săm să înflorească, această mize­rie, o cultivăm, contribuind cu cât ne dă­­ putința la întinderea ei. Sun­tem complecta merite lipsiți de așa zisa inițiativă particulară. Negustorii cari cheltuesc zeci de mii de foi cu vitrine și garantare, cetățenii simpli cari aruncă mili­oane pentru covoare, nu cheltuesc o centimă sau un ceas dle mutică pentru curățirea trotoarelor din fața magazinelor sau a caselor lor. Așteptăm cu toți dreaga pri­măriei, care e totdeauna invizibi­lă și nu punem nici unul mâna să ne facem singuri ceea ce vedem că autoritățile nu ne fac, nu ne pot face. Mai multă inițiativă particulară n’ar strica. Scumpetea Scumpetea și lipsa amenință tot mai mult liniștea și ordinea actuală. De la 1 ianuarie până azi toate obiectele au înregis­trat scumpiri de prețuri între 25 și 50 la sută. Depresiunea va­lutară suferită de curând a pro­vocat scumpirea obiectelor, dar nu a înregistrat și ostenirea o­­dată cu revenirea la cursul vechiu. E un caz de speculă generală, bazată pe nesiguranța valutară, just­ificată prin aceasta, dar nologica, ținându-se în seamă circumstanțele generale din ța­ră. Dacă numai acesta ar fi răul, par­că tot n'ar fi nimic, dar se întâmpl­ă că scumpetea e pro­vocată și de lipsă, ceea ce e mai mult decât dezolant pentru noi, atunci când ne lăudăm că avem o țară bogată. Din bogățiile cu cari ne mândrim mai mult nu avem nici pentru consumul in­tern. Petrolul s-a scumpit cu 50 bani la kgr. Pâinea idem. Eri Capitala nu a avut pâine ! Toate acestea sunt constatări de na­tură a alarma. In timp ce sunt regiuni întregi unde a­­bundă cerealele, se găsesc punc­te, din cele principale ale țarei, unde e­lipsă. Zăcămintele noas­tre de petrol nu au secat, cu toa­te acestea nu-l avem în consu­mație. Trebue să fie în tot acest complex de împrejurări un vinovat decât cel invizibil, alt de care ne temem cu toții. E totala lipsă de organizare a producției și a repartizării ei, e totola des­considerare ce dă guvernul tre­burilor acestora a căror rezolva­re cere precădere. Liberalismul guvernului se ba­zează pe cârdășia cu trusturile, cu speculanții, cu trântorii cari exploatează zăcămintele țării, pe cari amenințându-i cu confisca­rea averilor și târăște în vălmă­șagul pându-și politicei de gașcă, asta­­astfel reciproc gura, ori de câte ori populația, stoar­să de lăcomia unora și altora, cere o sancțiune. Sih nici un ul­an »".Im­ei­i trecute nu s'a lăsat atât frâu li­ber speculei, și niciodată, ca acum, scumpetea nu ne-a îm­pins atât de orbește, spre mar­ginea prăpăstiei. Guvernul să se gândească bine la ceea ce fa­ce. S'ar putea ca orbirea, care-1 tolerează in fruntea țarei, să în­ceteze cu o clipă mai de­vreme și atunci... Și atunci nu se știa pe cine va înghiți prăpastia. Grecia și deauajarea Atena 7 (Kador). — GUVER­NUL GHES A INFORMAT CABINETELE MARILOR PU­TERI CA SE VA VEDEA SI­LIT SA DENUNȚE ARMIS­TIȚIUL DE LA MUDANÎA. IN CAZ CÂND TURCIA VA PER­SISTA IN REFUZUL SAU BE ASEMNA TRATATUL DE L’ACE, GRECIA NU ÎNȚELEGE SA MAI SUFERE INCA ODA­­TA CONSECINȚELE TERGI­VERSĂRILOR, CARI NU AU ALT SCOP DECÂT DESĂ­VÂRȘIREA PREPARATIVE­­LOR MILITARE KEMALIS­­TE. DACA TURCIA NU SEM­NEAZĂ PACEA IMEDIAT, ARMATA GREACA VA LUA MASURILE NECESARE IN TRACIA ORIENTALA PEN­TRU A ÎMPIEDICA TRECE­REA TRUPELOR TURCEȘTI DE PE COASTA ASIATICA PE CEA EUROPEANA. Vineri 9 Februarie 1928 in străinătate: 2 Lei Exemplarul A > LX CI U ii 1. Se primesc ln administrația ziarului și l­­a toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70, Etajul I Telefon 7/03 1B11S8 *5 ® i«D3l( dfera Faison d’Art Revista clujană Culisele, prin directorul ei, eminentul nostru sonfrate ). Leonard Paukerov, a luat lăudabila inițiativă de a pro­­voca schimburi culturale, în di­­recții cât mai varii și între­­cât mai multe țări și România. Con­tinuând a aplica acest ■1'*n al ei, —• începutul Ta făcut prin chiar inblicarea textului revistei în ro­­mânește și în ungurește, — re­zista »»Culisele” a organizat la Maison d' Art, o expoziție inter­națională de tablouri. Luăm notă și de celălat punct al programu­lui revistei : organizarea, de expo­ziție de pictură românească în di­verse capitale europene. Credem că facem un serviciu, contribuind și noi la opera înce­pută de revista clujană, notând, cu prilejul dărei de seamă asu­­ptra expoziției internaționale de la Maison d' Art, câteva amănunte asupra principalilor maeștrii ale căror pânze, sunt expuse. Csek István, pictor ungur ex­pune ,,Magdalena pocăită”, o lu­crare dovedind mari însușiri, de nudist și de colorist. Pictorul a­­cesta e elev al lui Bougureau și Fleury. A participat la marile expoziții internaționale de la Pa­ris, Anvers, Viena și München, obținând pretutindeni marea me­dalie de onoare. Tablouri de ale lui se găsesc la Kunstmuzeum din Viena și la Galleria Nazionale din Roma. Csek e membru al „Salonului de toamnă” și al „So­­cietăței artiștilor din Paris Pentelei Morna, a fost socoit ca un „copil de geniu“, al Unga­riei. Statul i-a sprijinit studiile și artistul acesta a ajuns un mi­nunat specialist în naturi moarte. Judecându-l după cele două lu­crări expuse la Maison d’Art, Penteles cultivă persistent și di­baci cenușiul și în această cu­­lore poate înfățișa cu o notă de intimitate, de apropiere, de căl­dură, obiecte dintre cele mai greu de redat, cum sunt porțelanu­rile. Richard Geiner, aquarelistul german, expune patru-cinci lu­crări („Pierrot și Colombine”, „Tavernă”, „Bachantă”, „Nu­­duri”) în care ,culoarea de apă, capătă vigurozitatea uleiului. Lu­crările menționate închid într’în­­sele oarecare convențional, peste care alunecă îngăduitor ochiul mulțumit de aflarea unor prea­ a­­preciabile calități de coloristică și chiar de compoziție. I­iirel Joseph Rónay, unul din­tre cei mai buni elevi ai școalei müncheneze, a avut de profesor, la Paris , și pe Fleury. No. 63 din expoziția de la Maison d’Art îl prezintă pe Rippl ca pe un por­tretist stăpân pe toate tainele a­­cestei specialități. Eug. Kafka, pictor ceho­slovac, e elev al faimosului profesor ba­ronul Medneanski, expune o serie de priveliști din Tatra, cărora le-a reliefat toată poezia lor rustică, fermecătoare. Mozart Rotmann, polonez, elev al lui Latz și e specialist în e nuduri. Pictura lui e reprezen­tată în expoziția internațională printr’o pânză mare (No. 1.) cărei analiză credem că duce la a , o desfacere , ca portret, No. 1, e i exagerat de conventional; ca nud, e o lucrare meritoasă, în­­tr’însa găsindu-se o atentă res­pectare a anatomiei și o justă to­­n­a­lzare a cărnei. Nic. Mihailovici, sârb, a fost elevul lui Fleury și Fericire. Ca și cei de mai sus, s’a distins în expozițiile internationale. Salo­­mea pe care o expune la noi, ex­celează prin mișcarea redata cu multă vigurozitate. Arpad Romek e specialist în naturi moarte. La Maison d’Art, expune, printre altele, două pân­ze reprezentând, una, a rămării, a doua, vase de Sevres. Sunt două pânze închizând într’însele cali­tăți de virtuos. Desemnul, în spe­cial ingrata linie recursi­vă, e im­pecabilă ; culoarea e pusă cu a­­tâta pricepere, în­cât strălucirea arămurilor și obiectelor de Se­vres e reliefată în chip admirabil Bela Ivanifi Grünwald e unul dintre cei mai mari pictori ai Un­gariei. l­a Budapesta, a fost elev al lui Lotz și Szekely ; la Mün­chen, a lui Hackl; la Paris, lui Fleury și a lui Bourguereau.­­ A fost medaliat la Paris și la Roma. În expoziția de la Maison d'Art a reprezentat prin pânzele­­„Seara pe lacul Balaton” și „Ți­ganii de la Baia Mare”, ca îl in­dică pe Grünwald ca pe un maestru al peisagiului. Edin Illi&s Alladov, unul din cei mai apreciați dintre maeștrii reprezentați la Maison d’Art, e un „ominalist” care-­și merită re­putația cu prisosință. In afară de cei de mai sus, expun încă Francisc Ilacsany, Bely Vörös, Ignațiu Ujvary, Victor Olgyai, Ladislau Kovács, Ioan Czencz, Andreias Kacz, (Cehoslovacia) Eug. Lebeny, (München)­, Andrei Dudisch, (Cehoslovacia) Eug. Koskol, (Ju­goslavia) Liberia Sontagh, (Ceho­slovacia) Celestin Pállva, (Italia) Em. Perlmutter (Viena­) Louis Bretochneider (Viena) Iosef Rinz (Mönchen) Iuliu Hárg, (Roma) Wilhelm Murin, (Viena) L. Z. Mattyassowski, (Paris) Iosef Prihoda (Cehoslovacia) G. Ottmar (Anve­rs) și alți 14~15 pictori reputați. Spre sfârșitul săptămână, ex­poziția va fi prelungită în încă o sală de la Maison d'Art. Cu a­­cel prilej, vom mai da, în margi­nile posibilului, câteva indi­cații CRON. IKAV Ti: Ul și dip He HI Urmare la articolul Viați­ ă Brătianu de ANDREI POPOVICI Istoria omenească este plină d­e exemple în toate direcțiunile ac­tivitate­ și nu formează decât recapitulare­a tuturor peripeții­o­lor, necazurilor, suferințelor, dar și îndreptărilor privirii care a tre­cut societatea și omenirea. Și cum istoria nu este de­cât o carte deschisă, ea poate fi citită de om­ și cine și, fiecare, după pu­terea sa de concepție și asimilare» poate trage concluziunile și învă­­tura, când» în roata lumei, i se prezintă un caz similar pe care îl adaptează și îl cordonează îm­prejurărilor șî experienței tre­cute. Prin câte boli nu a trecut și banul și cîți doftori mari, nu au încercat să-l vindece! Dar pentru a le cunoaște lucru principal este a le citi șî studia incontestabil, cel mai mare doc­tor al banului, a fost ministrul de finanțe al Franței și al lui Ludovic XIV-lea» Colbert singur ,cel mai mare ministru de finanțe în istorie. Colbert a fost fiul unui negus­­toraș modest situat, și, in tinere­țea lui „emplo­i <ri>‘v«­urs tra­­vaux de commerce“, până ce, fă­când cunoștința cu Mazarin, a­­cesta îl întrebuința în­­ afacerile sale unde se purtă muncitor, e­­conom, cinstit și priceput. In memoriul său, Colbert ex­pune lui Mazar în pungășiile lui Fouquet, sup­a mtendanl­ui fi­nanțelor , cere restabilirea unei ordi­ne exacte, a unei admini­st­ra­țiuni regale și a unei camere de justiție spijite care să judece și să șî pei,-Uiiască pe privarica­­tori» așa se va aduci* leacul cen­tra sufăr­ io'­ri săracilor. Jic. -ere­nprav«uîhj*ve­j. inc.ș«®­­zorilor impozitelor, desființarea la o mulțime de sinecure șî func­țiuni inutile, favorizându-se des­­voltarea bogăției publice, prin res­tabilirea marinei și comerțului adică plămânilor și sângelui unei națiuni. In toată istoria lu­mei sunt nu­mai anumiți indivizi, singura­tici și aceștia, într’un număr foarte restrâns, prii cari se reali­zează marile schimbări și pro­grese omenești. Din acești rari indivizi, pe te­renul administrativ-financiar, era neobositul Colbert, care, CU SPORT 15 ore în fiecare lucra, zi, pătrunzător, inteligent, pricepă­­tor, plin de cunoștințe și expe­riențe și stăruitor, până la reuși­tă, în programul CUGETAT, COMBINAT ȘI LUCRAT DE EL. Nu este­­ scopul acestui articol să descriu faptele lui Colbert, sunt volume întregi scrise asupra lor, și­ rezultatul a fost ca în e­­poca lui Pericles, epoca lui Lu­dovic al XIV, epoca de mărire și înflorire a Franței. Colbert scria lui Ludovic al XIV-lea :"Sire restrângeți-vă, chel­tuelile. Ați pierdut sume mari la joc de cărți’’. O masă a voastră costă sutini de mii, mi-aș da și ultimul Imn pentru mărirea flo­tei, aș umbla toată viața, pe jos, pentru gloria Franței, dar nu ad­mit risipe inutile, și rezultatul fu« di­sg­rasierea lui» încât, Regele Soare, nu la vizitat nici când mai era pe patul său ma rele Colbert, moarte. Principiul lui Colbert era ur­mătorul : Statul este bogat dacă poporul este bogat, poporul este bogat­ dacă se găsește bani mulți în țară, deci : Să se oprească exportul meta­lelor prețioase și să se exploateze minele interne. Să se favorizeze exportul măr­furilor, dându-se în acest scop­ privilegii societăților de comerț, cari pot produce, cu mijlocul de acțiuni,­­capitaluri importante, să se cucerească colonii — cu exclu­derea streinilor — să se împiedice concurența națiunilor vecine în navigațiune, începând, mai întâi»­ cu navigațiunea de coaste și ajun­gând până la acea a Oceanelor. . (Actele de navigațiune cari îe au Introdus, în 1651, și Crom­well în Englitera). Pentru a procura comerțului mărfuri» cari dau (Câștiguri mari. să se desvolte Industria articole­lor de lux în țară, prin crearea și ajutorul, de către Stat a aces­tor noi întreprinderi; să se o­­prească exportul materiei brute necesare industriei interne; să se propage și înleznească coloniza­rea de lucrători industriali ex­perți și căsătoriilor lor în țară, să se excludă concurența streină prin legi vamale chiar prohibi­tive, să se ajute introducerea de materii brute, cari lipsesc în țară, prin tot felul de înlesniri și chiar prin crime de import. Diferitele ramuri de produc­­țiuni. Colbert le apreciază după puterea lor de a câștiga mai mulți sau mai puțini bani. Cea mai e*£ î­n valoare o dă el comerțului de export, pentru că, cu cât se exportează mai multe producte și fabricate, cu atât se importeaza mai mulți bani și aceasta for­mează BALANȚA COMERCIALA care devine cu atât mai favora­bilă țărei. Negreșit Colbert a avut și tim­pul necesar spre a-l combina, să­ pună proectele sale în aplicare. El făcuse în anul 1651­ cunoș­tința sa cu Mazarin cu care lu­cră zece ani neîntrerupt, la 1661 murind Mazarin acesta îl reco­mandă lui Ludovic XIV, al cărui atotputernic ministru de finanțe deveni și rămase până aproape de moartea sa din 1683. Negreșit într’o conducere su­perioară, în executarea unui pro­gram trebue pe lângă om și timp și stabilitate, trebue un realist, un om de rațiune, dar chiar și un om care pune pasiune în acțiu­nile sale, căci, fără de pasiune, nu există genialitate, o secătura politică, o umplutură a geamie , cum din nenorocire am avut ca­zuri la noi cu diverși miniștrii­­nu se pot ridica în sfere și con­cepții mai înalte și atunci devin robii birocraților mărginiți la lu­crările mechanice de birou. In principiul monarhic, al u­­nui Iuliu Cesar sau al lui Napo­leon, omul cel mai priceput, cins­tit și capabil, ocupă funcțiunile cele mai importante în conduce­rea statului și aceasta începând de la cap de aceea, în toate tim­purile, sub monarhii­­ cei mai mari, au fost și epocele de splen­doare și înflorire a națiunilor stăpânite de o inteligență supe­rioară și de o singură voință ca­pabilă spre binele tuturora. Spre a duce la bun sfârșit la operă nutre, siguranța iuțeala denotă că planul a fost îndelung cugetat și stabilit în toate deta­liile sale , dar, pentru a avea un plan, trebue să ai și capacitatea de a l face, a ști ce vrei, a avea practică și soluțiunile­ ne­cesare, nemerîte, altfel, cu toată dorința, planul rămâne un deziderat, o speculațiune, iar toate frământă­rile, svârcolirile, imitațiunile, activitate pe prisos chiar strică­o­toare. " Și de aceasta categorie din ur­­­mă, a avut țara românească, din­­ nenorocire, mulți miniștrii de fi­nanțe și de aci și halul în care ne-au adus. O mare decepțîune ne-a procu­rat și actualul ministru de finan­­­­țe și e păcat ca o țară frumoasă și bogată ca a noastră, să fie dată de mai de asemenea inteligente o­­menești, rămânând cu singura spe­ranță ori norocul ei și în ajutorul celui de sus. Foarte trist. ANDREI POPOVICI 1

Next