Epoca, mai 1923 (Anul 42, nr. 99-122)
1923-05-01 / nr. 99
XLII —No. 98 jjș g In toată fara; 1 Leu Exemplarul ABONAMENTE: an an 5 ? 13 Î ? * li • Lei 300.— 6 luni . 5 * 3 •? .1 . M . -i . 1503 . 1 Is B « I .« no . 75 — Pentru străinătate lei 8316 sate iPreoiie, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 lei, pe 6 luni 100 lei. Marti 1 3Iai 1923 In străinătate: 2 Lei Exemplarul ANU >T € Ilili I: Se primesc la administrația ziarului și — toate Agențiile de Publicitate — REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No 70, Etajul I Telefon 7/03 IN IUGOSLAVIA SI LA NOI Comentând evenimentele politice din Românul, presa străinii, ca o dovadă că nu e tocmai rău împrimită de cele ce se petrec la noi. fad, o paralelă între situația din Iugoslavia și situația din țara noastră. In special cunoscuta si apreciata revistă politică italiană „Ecchi e ComenÜi concentrează, în următoarele rânduri, această paralelă: „în recentele alegeri din Iugoslavia, succesul lui Rădici în Croația și al lui Corosec, în Slovenia, au mis în plină evidență, reacțiiunea luinei occidentale contra politicei balcanice și orientale a lui Ilasici, in România situația nu pare mai bună ca la Belglrad. Asta nu împiedică Mica înțelegere să poată ține la locul lor — pentru moment cel puțin — pe dușmanii ordinei aciuste. Insă până când nu vor fi calmate spiritele, politica mtnei tari practicată de Brătianu, chiar față de patrioții înfocați, va cere oarecari rezerve din partea acelorași amici ai României“. Deosebirea dintre ceia ce se petrece în Jugo-Slavia și ceia ce se petrece la noi, e că pe când în Jugo-Slavia vechia Serbie vrea, să subordoneze, și să reducă la o vasalitate politică noile provincii, la noi Junta se dă pe un teren cu mult mai barbar și mai josnic, căci aci întreaga țara cară a fi cotropită și prefăcută în feuda vasală a unei secte politice cu veleități despotice. Și pe când în Iugo-slavia, cu toată lupta crâncenă care se duce împotriva heghemoniei anadronice a veche! Serbii, vedem că nimănui nu i-a trecut măcar prin gând nebunia ca să se atingă sau să abolească libertățile și drepturile cetățenești.* la noi orice urmă de libertate a fost desființată și înlocuită prin teroarea baionetelor, toate garanțiile constituționale au călcate în picioare și tot fost ce «fie adversar Brătienilor, atât în noile provincii cât și în vechiul regat, a fost pur și simplu scos de sub legi. Lipita electorală în Croatia șn Slovenia a fost o luptă legală, nu o hoție și un concurs de banditizme, iar majoritățile obținute de Unii Rădici si Corosec, sunt expresia cinstită a voinței masselor electorale, iar nu e rezultatul fraudei si falsurilor ,ca la noi. " re Din punctul acesta de vedesituatiunea la noi se prezintă sub un mai grav ca în aspect cu mult Iugo-Slavia, căci la noi vine să atârnei foarte greu în balanță anarhia și despotismul de sus, care ,nu vine să lovească o concepțiune politică, dar lovește cu o furie inconștientă sî sălbatecă în însuși massele cetățănești, suprimând tot ce e, ordine și garanție legală în această țară. Pe când în Iugoslavia bătrânul Pasaci neputându-se adapta realităților si condițiilor inexorabile de viața a nouluitat sârbo-croato-sloven, luptă pentru a menținea dominația, cea strivitoare a vechei Serbii asupra noilor provincii, la nord.. Brăila nu luptă pentru a aservi întreaga țară dominată unei hrăpărețe și exploatatoare a partidului liberal. Și totuși între d. Pasîci și d. Brătianu este o oarecare diferență. D. Pasîci are cel puțin o netăgăduită popularitate și un puternic ascendent moral în întreaga Serbie veche, pe care a dus-o la victorie și la îmfătuirea revendicărilor ei altfel de cât cum a dus d. Brătianu România. La noi împotriva Brătienilor nu e numai ură, dar o adevărată oroare generalizată atât în noile provincii cât și în vechiul regat, deopotrivă de molestate sî aduse ■ într’o stare de adevărată exasperare. .. Sî dacă în Iugoslavia toate sforțările tânărului rege Alexander de a impune pe d. Pașil împotriva voinței hotărâte a noilor provincii au dat greș și dacă concepțiunea feudală a politicianismului din Serbia veche s’a prăbușit cu atât mai ușor se vor prăbuși la noi despotismul familiei Brătianu. Căci nici Jugoslavia și cu atât mai puțin România nu vor pune în fizic existența, însăși a statului, lăsând liber desfrâul tiraniei interne. Iată de ce pentru noi în deosebi evenimentele din Jugoslavia prezintă un mai mare decât s’ar interes putea bănui, cac desfășurarea lor constitue pentru tara noastră cel mai bun îndreptar. Analogia aceasta a vazut-o minteri si străinătatea, deaitprin paralela care o face între cele două țari. fumături D-nii Văitoianu și Mârzescu s'au remaniat unul și altul, De unde decurge nevoia imperioasă ca guvernul să se remanieze și el. " Alegerile din Bulgaria au dat o majoritate zdrobitoare guvernului Stambolisky. ...Se zice că sistemul a fost copiat fidel după acela al d-lui general Văitoianu.* Se zice că ministrul de interne și cel de la Muncă au profilat ca să se certe, de absenta din țară a d-lui Al. Constantinescu. Se zice de asemenea ca de aceiași absență va profila și d. Ionel Brătianu ca să tranșeze cum ii convine acest diferend. Dar mai ales se zice că d. Al. Constantinescu a plecat anume din țară ca să prilejuiască și diferentul și tranșarea lui. ț Un fel de a vorbi. ’— Scade leul.9 Altfel de a spune acelaș lucru. — Crește francul. Al treilea fel de-a examina acelaș adevăr. — Se scumpește viata. Care-i convine d-lui Vintilă din toate trei?, , SWING t 4 PB~ Fondator: NICOLAC FILIPESCU TrustulJârtiei 15 o manoperă a guvernului înpotriva presei Presa se zbate de moarte sub mișelescul călcâi al trustului fabricelor de hârtie, care 0 lovește nu așa cum te-ai putea aștepta delei um trust comercial, prin mărirea prețului, ci așa cum nuirigi un trust cu alt soia de intenții o poate face, nedoindu-i cantitatea de hârtie necesară. Ce se ascunde in dosul acestui trust? E vădit. Se știe că fabricele de hârtie sunt toate in mâna liberalilor, și se constată pe fiecare zi mai mult că presa, întreagă, fără altă excepție decât „Viitorul“ este nemărginit împotriva liberalilor și a guvernului lor. In aceste două constatări sta explicația incalificabilei lovituri pe care frustul hârtiei o dă presei. Liberalii complectică astfel prin instUnițimile lor asasinarea liberiaii presei pe care nu au îndrăznit s'o izbutească pe deplin prin Constituție. O crimă mai mult peste atâtea attele, nu poate emoționa guvernul liberal. Sarasul ifșșigiu? Cele zece porți al Cișmighem, atât de larg deschise bonelor și copiilor s'au închis fiind strejuite tot de fericitul dorobanț român. Minteni nu cerut, nici o explicație și de altminteri, la ce bun, soldații spuneam că sa închis și panel. Așa dar greva, funcționarilor, ■greva, celor cari se întruneau la. ..buturuga" sau la „Monte Carlo“a dat greș și guvernul poate să fie mulțumit că a soluționat! ,șir •această, mare problemă. ■ Multă dreptate a avut răposatul Carp când a spus: regele și dorobanțul. > ' Cu regele vii la putere cu dorobanțul te menții, și rezolvi toatete nevoile. Dorobanț la ,,Dacia“, la. Universitate, la gară dorobanț, in Cișmigiu, in târgul moșilor sau la șosea, unde vrei și lucrurile merg bine. A mai rămas să luăm banii de la bănci, recolta de pe câmp, averile și femeile oamenilor tot cu dorobanțul și atunci să poftească cei din Rusia să ne tragă in purecată ca le-am întrebuințat sistemul. * Politia din Timișoara a confiscat romanul „La Odrconm“, —rdupă ce Va citit întreg mapamondul y comprise România Mare. Pudică politie! Dar și ceva cam tardivă în salutarele ei gesturi! Unu căruia puțin ii pasă D. Al. Constantinescu in Italia Roma. 28 (Rador). — D-l Al. Constantinescu, ministru de domenii al României a sosit si a fost primit de diferite personalități politice italiene și de personalul legațiunei României. lin instantaneu ... care arată o stare permanentă ora 4 după amiază. • În colțul format de strada Sărindar cu strada Brezoianu stau de gardă pe trotuar patru jandarmi pedeștri echipați ca pentru râsboi, iar alături de ei un oltenaș de 14—15 ani, cu două coșuri cu mere și smochine, exercitându-și modestul său negoț. Colțul din față e ocupat de imensa bina a unei construcții monumentale, bina care debordând trotmgul ocupă și o parte din stradă. Un automobil venind cu viteză mare de pe strada Brezoianu virează să intre pe strada Sărindar. Ferindu-se de bina, face un viraj prea scurt, din cauza vitezei nu se poate repune imediat în linie dreaptă și se urcă pe trotuar, stopând după ce distrusese marfa micutului negustor. Șoferul pune motorul din nou în funcțiune și mașina se dă jos* niritil nu numai partidul liberalei după trotuar trecând întreagă pes "chiar țara te coșurile cu mere și smochine. ‘ Oltenașul se agață de scara mașinei cerând în lacrimi șoferului să-l despăgubească, dar drept plată îl trântește cu acesta un pumn între ochi, de pe scară, cu capul de trotuar și-și vede de drum ea, și cum nimic nu s’ar fi întâmplat. La toată această scenă cei patru jandarmi asistaseră impasibili, de la un metru. Tocmai ajunsesem acolo. — Nu vă e rușine Vouă forță publică, mă ..adresez jandarmilor, sa lăsați pe șoferi să mai și bată pe bietul copil după ce leau păgubit de toată marfa ! Nu vă e rușine! Voi ce păziți aci! ’te — Păi, noi suntem puși aci perntru studenți! mi-a ripostat unul dintre ei. ...Nu am mai insistat. Ar fi fost în stare să mă aresteze pe mine ca instigator. ” Al. Bane: „FORMULA“ „Viitorul“ spune, între alte minuni, și ceva despre bagajul cu care s-a întors din străinătate de Argetoianu, unde se dusese să găsească sau să cumpere o „formulă” cu care să ne salveze din nenorocirile de azi. Comisionerul lui Schuler, calitate care i-a deschis larg ,porțile cafenelelor ,a reușit să se întoarcă ucu un sistem Argetoianu cu o formulă care să distrugă „prin noi înșine” tămăduind în acelaș timp toate rănile și acumulând toate bogățiile pentru bietul român cari atâta așteaptă. Un fel de pomadă cu care să curețe pe Tăzlăucanii, pe Văleanu Pe Brut nnel și să ni-i prezinte ca pe niște oameni noi, care să cumrețe nu numai petele dar și efectele și chiar intențiile. Opinia publică va fi surprinsă de formula, de pomadă, de soluția fostului ministru de interne care desfide orice concurență și ame -Faptul care ne surprinde mai mult este că de formula Soimler- Argetoianu râde tocmai ,,Viitonul”, deci fratele Vintilă. Nu mai încape nici o îndoială că poporul s’a săturat de voiajorii cu formule ca și de doctorii cu rețete — pe cari a învățat să-i aprecieze prin propria lui durere. Cine nu știe că tot râul din țară st datorește acestor două partide care după ce s’au amenințat reciproc" cu" „trădarea,” și cu „răspunderile“ s’au înțeles, pe spinarea poporului, care a trăit să vază și să simții. Contingența rea. Reșița, permisurile și bonurile de tezaur cu care ne-au onorat cei cu „prin noi înșine” cât și cei cu sfânta lor treime, muncă cinste și legalitate. Dar la formula lor cetățeanul se va opune și formula, lui șa eram anuală și ca să nu pomenim de alta este destul s’o reamintim pe aceasta tusea și cu junghiul. Gramatica și bunul simt când junii , bin au făcut revoluția cunoscută și reușită fără prea multă tecoturi, au întronat un regim parlamentar și au sporit numărul ministerelor, ca să fie țara bine condusă! S'au distribuit portofolii capilor mișcării, potrivit capacităței și experienței fiecăruia ; titlul insă, a refuzat să primească o atât de înaltă demnitate, po tiv că nu se cunoaște capabil m osă conducă trobile Unui minister. Numai în țara turcească s'a putut, petrece și minunea asta ! Al érinti bre!.. sabalaeru.m)n / La noi. ...păi noi nu suntem proști că turcii, la noi să cauți cu luminarea o spera ca asta și n’au s’o gă SC ști! La noid. Jean Th. este ministru și vrând să facă chiriile actuale de trei ori cele din 1916, toarnă un articol în noua lege care sună astfel: Toate’ contractele de închiriere de prelungesc pe încă un an cu începere dela 6 Maiu 1923 cu un spor pentru locuințe care va fi chiria din Aprilie 1916 întreită etc, etc. adică, actuala chirie egală de 2 ori cea din 1916 plus sporul egal cu 3 ori chiria din 1916 ceia ce face de în total de 5 ori chiria din 1916 ! Bravos d-le ministru halal de gramatica și chiar de aritmetica ceai învățat-o în tinerețe ! Mai departe, legea spune că toți proprietarii se pot muta în casele lor dacă dau în schimb apartamentele ce le ocupă actualmente ca chiriași, cu condiție ca chiriașii lor să nu fie funcționari, avocați, ngner, pensionari artiști etc. etc... .o mie de categorii, din care lipsesc, vreo 2•.3! ! Aș întreba pe d. ministru care motivul pentru care eu artist, prooprietar stând cu chirie, nu pot să mă mut în casa mea iar inginerul chiriașul meu să se mute în casa ce locuesc eu? Bunul simț cel maieftin!... spune că nu se opune nimic, întrucât nu e vorba de diferență de chirie sau de diferență de confort? Dar dacă ar fi o diferență pentru ce eu pensionar să stau cu chirie și d.ta colonel sau general să ocupi casa mea? Dacă eu câștig mai puțin ca d.ta?... dacă câștigăm egal? Mutându-mă eu, ai rezolvat o parte a problemei căci din doi chiriași ai cazat pe unul și ai rămas numai cu grija celui de al doilea, care nu e lăsat pe drumuri ci instalat tot atât de confortabil in alt apartament. ? Dar sunt cazuri unde trei proprietari pot reintra in casele lor printr-o simplă deplasare a unui chiriași cil sau fără spor de chirie și in condiții suficient de bune ca confort Dar toate astea sunt de domeniul bunului simț și Dumnezeu a fost tare econom când a împărțit această însușire. Desigur că actualul ministru de Justiție, certat cu gramatica și cu aritmetica, nu era prin partea locului când s'a făcut Împărțeala acestei însușiri... dar a dat buzna când s'au distribuit portofoliile ministeriale, că dar nu era să facă ca junele turc din Țarigrad. SCOTUS I Omul fatal al țării Toate nenorocirile abătute asupra României poartă pecetia competenței d-l ui Vintilă Nu trece zi- nu trece teas, nu rece numită fără să nu’țî dai seama că o nouă nenorocire s’a abătut distrugătoare pe Capul țării. Din afara și din năuntru mire fuse Se strâns Una, câte una incoroînd de moarte Umerii unei populații disperate care nu știi cu ce ultime forțe mai poate rabda. Viața se scumpește fără limite, ghiarele speculanților tolerați, daca nu chiar patronali, se înfig tot mai adânc in trupurile fără de sânge, aproape, ale milioanelor de flămânzi. Viața tuturor și avutul cslor câțiva puțini cari au mai putut salva ceva până acum din dezastrul continuu nu mai sunt in siguranță- Atacurile în plin drum șî’n plină zi se înmulțesc, devin regulă și a dispărut parcă și intenția de a se încerca măcar să i se pună capăt. • Anarhia aceasta se întinde tot mai mult și de teama ei guvernul ieșit diin minți oprimă mișcările pașnice și legale menite să-i arate unde erâtul. Autoritatea a devenit inexistentă față de nelegiuiri și de nelegiuiți’ — dar, probabil ca să’șî justifice rostul își exercitează toată sumavolnicia împotriva celor nevinovați. Iar creditul nostru extern, atât de necesare nu reconstruim, la care nimeni, nu piai speră> ei oxigenării ultimului rest de viată, s’a destrămat cu desăvârșire. * întreaga suflare românească dâindu-și seama de primejdia ce se tefee difi ce in ce mai mult asupra ei, a dat la timp alarma. Dar nimeni n a auzît'o din câți trebuiau s’o audă Acum strigătele de alarmă s’au transformat în țipete de disperare’ in răcnete de moarte. Și situația, care poate fi de la distanță mai bine văzută decât de aproape, a alarmat streinătatea care s’a crezut și ea datoare să atragă atenția guvernului- Pe acestea le-a auzut guvernul și dându-și seama că situația pe care a crezat-o e atât de grea încât mă mai poate face față a fost coprins de nebunie și adună crimă peste crimă. Inierșunându-se să-și salveze situația lui duce țara la un dezastru iremediabil. Dar dacă judeci fiecare în parte din elementele componente ale mizeriei morale și materiale generale’ — dacă socotești în ascunsurile fie căr’Una in parte din elementele cari prilejuesc dezastrul, dar inevitabil peste d. Vîntilă Prătianu-In locul fratelui său care preferă oricărei bătăi de cap, trupetudinea patriarhală de la Florica, d. Vîntilă Brătianu a pus stăpânire pe întreaga țară. Acest om care reprezintă o forța de muncă extraordinară reprezintă tocmai prin aceasta, dată fiind inteligența Sa obtuză, o primejdie fără margini. Atotputernic și muncitor ,nimic nu se mișcă în țara asta fără ca d'Sil să juri imprime marca acelei mentalități imposibile, distrugătoare și dezagregante care caracterizează toată activitatea acestui guvern. Astfel la obârșia fiecăreia din oeno ocirile care lovește zilnic aceasta nefericită țară, se găsește în mod inevitabil mâna d-lui Vintilă Brătianu. Ca o fantomă sinistră rezultatul acestei miuni neobosite dar puse în slujba, celei mai datinatocice lipse de inteligentă, apare în fiecare, gest al guvernului.— șî fiecare gest al guvernului e o nouă nenorocire pe capul țării-Una câte una, mici Sau mari? izvorâte directe din cauze de ordin economic, sau numai indirect din ele, nenorocirile cari se abat pe capul țării acesteia poartă ca o sinistră marcă a fabricai» pecetia competentei negative a fatalului domn Vintilă. Toată lumea pricepe aceasta, toată lumea cunoaște cauza imensei nenorociri a țării’ numai d. Ionel Brătianu dela Florica n o poate ara ca s’o spune, ca p’om sfetnic. Regelui. inscripții Reclama Cartei Necesitatea reclamei pare că se impune din ce în ce. De la cosmeticurile cari prezervă pielea contra vestigiilor de ramolisment, de la otrăvurile cu eficacitate depurativă și până la produsele poetice sau plastice ale cohortei, artistice, reclama cară să-și împrospăteze zilnic mijloace de atracțiune nu, întocmai ca o cumătră romanțioasă, care, în ciuda proeminenței amenințătoare a pântecului, își dedublează cotidian parfumul unui farmec răsuflat. Inovația vrea să fie și pentru reclamă legea generală de evoluție. Eficacitatea ei e izbitoare. De la zugravul cu linii feniciane și până la artistul de la „Maisons Parl”, educat între liniile elegante ale siluetelor „vie parisienne”„ e un drum pe care reclama la prețuit în scopul angajamentelor sale., Gurg^lama artistică (literară sau plastică) inserția a căpătat un aspect și mai pozitiv. De la elucubrațiile cari purtau în josul lor numărul de înregistrate, ne trezim azi în fața eluclubațiilor iscălite de nume pseudo-autentice. A intervenit astfel „micul serviciu amical“, elogiul cu argumente depurative, care transformă, sub aspectul convingător al cronicei artistice-literare, dobitocia ia originalitate și farsa în concepție. Din acest punct de vedere, suntem vădit în regres. — Dar reclama cărței, a cărței în general, chemată, nu să fixeze atenția asupra unui anumit debit submediocru, ci să desvolte atenția pentru citit în general, această reclamă lipsește la noi cu desăvârșire. Fiecare se mulțumește să-și precupețească produsele, dar nimeni nu se gândește să îndemne la cultură. Totuși, în alte țări, se întâmplă altfel. In Germania, de pildă, afișe foarte mari inundă străzile orașelor și chiar satelor, afișe foarte mari și foarte suggestive, pe cari scrie numai atât: Citiți! Cartea se vinde vieți ieftin!“ Mai mult, pentru că acum s’a învechit formula acestui îndemn francamente’ social, o instituție editorială din Berlin a organizat un concurs pentru găsirea a trei noui formule suggestive, care să obsedeze atenția trecătorului de pe stradă. In asemenea condiții, cultura își găsește totdeauna adepți, pentru că susținătorii ei sunt neadormiți. Când se va pricepe și la noi necesitatea unei asemenainteresate, care să campanii deîndemne la citit, atunci selecționarea cărței o va urma fără îndoială și fără întârziere. _ •M. ST Pășesc, tăcut și singur, printre zidurile pustii ale orășelului liniștit, în pragul dimineței. Nici o trăsură nu împodobește curtea gărei. Alături de ceilalți drumeți cari mi-au fost tovarăși de tren tot timpul nonței, plec spre orașul acesta de munte in care mi-am petrecut câteva luni ale războiului. Caut să găsesc, cu ochiul amintirei, ceva care să-mi redeștepte filele trecute ale pribegiei din Moldova. Și din ce merg, rând pe rond, la câte un colț de uliță, iar răspântie, sub umbra unui pom sau d’asupra vre-unui pod„ danie vechii prieteni cari au fost martori cu mine la zilele de restr»te ale refugiului Iată, pe ulița principală,localul farmaciei „Roșianu” sub zidurile căreia mă adăpostisem, când porumbeii argintii ai aeronauticei germane veneau să semene d’asupra orașului bombe incendiare. Farmacistul, el însuși căpitan într’un regiment de artilerie a murit de mult și cu toate acestea, parcă aștept să-l văd și acum, ca în 1910, chemând tine din ușa farmaciei ca să ne scape de furia dușmană. Mai departe, biserica „Răducanului“, având în dreapta mormântul, marelui Costache Negri, își coboară zidurile, în ruine până în marginea drumului. Aci, într’un pom din cimitirul ei, se ură case un camarad de arme ca să o urmărească cu binoclul desfășurarea trupelor noastre pe albia Slănicului. Și tot aci, la mormântul lui Negri ne-a chemat maiorul Săulescu — tata Candu — cum îi ziceau in șoaptă unii din noi, să ne arate nerecunoștința țărei pentru promotorii mișcărei naționale care avea să ne ducă 50 ani mai târziu la împlinirea idealului national român. Vorbind de Negri, ...tata Canciu“ se înflăcărase iar în colțurile ochilor îi înflorise două boabe de mărgăritar. A murit și „tata Candu” de mult, într’un sanatoriu din Elveția dar cuvintele lui mi le reamintesc și acum, când după șeapte ani trec pe sub zidurile bisericei Răducanu din Tg. Ocnei. Alți câțiva pași î și iată un alt prieten al timpurilor din 1916. Sus pe o muche de munte verde, pătează cu alb covorul verde al brazilor ridicați ca niște sulițe uriașe, schitul Măgurei. Opt zile de-arândul am privit de acolo, din înălțimile curate și senine valea Trotușului, ce părea un fir de beteală în sclipirea de o clină a soarelui izbucnit dintre nori. Și încetul cu încetul, la fiecare pas, se desprinde câte o amintire dureroasă care-mi iubește sufletul ca o romanță de demult. pe După câtăva vreme de rătăcire ulițele deșerte ale orașului abia deșteptat, găsesc o căruță cu care să-mi urmez calea la Bârsănești. Vizitiul, un ovreiaș* oacheș — ai zice că e arnăut — îndeamnă caii cu biciul și în limbagiul propriu se întreține cu ei, câteva cuvinte evreiești se repetă la fiecare pantă și la fiecare hop. Un nor de praf alburiu rămâne în urma noastră. Dealul Bârsăneștilor, după ce treci de cătunul Glodeanu, se transformă într’o pantă uriașe pe unde vehiculele circulă cu mare anevoință. O mică nebăgare de seamă te poate costa viața. Pe aci am adus în nenumărate rânduri muniție pentru trupă și fiecare pom, fiecare pârleaz, fie ce potecă îmi răscolește amintiri duioase din timpul războiului! Iată că, încetul cu încetul ne apropiem de Bârsănești. Primele case din sat se deslușesc prin verdeața pomilor. Cocogii trâmbițează urcați pe uluci, frumusețea zilei de primăvară. Lătratul câinilor și scârțâitul carelor e cel dintâi semnal la intrarea în satele românești. Iată Bârsănești, adăpostitorul primului regiment, român venit să lupte contra inamicului de la Oituz. Mă duc direct la fosta mea gazdă, bătrânul Gheorghe Ghițu, din vatra satului, tatăl a două fete, cele mai frumoase din sat. Bătrânul nu mai e de mult, iar fetele s’au măritat amândouă. Casa in care am petrecut cele 36 de zile a fost vândută unui sătean iar ograda e acum pustie și uscată. Pe prispă doar un câine mă latră ca pe oricare necunoscut. Dealurile Bârsăneștilor au prins să înverzească Pomii sunt în stejare iar prin curțile sătenilor tufănolele au învestite Ștrebele de la un cap la altul. Iată fosta cancelarie a regimentului transformată într’o crâșmă moldovenească cu sticle colorate pe rafturi. Un miros de secantei stăruie în fața ei. Mai încolo, casa lui moș Sofronie unde era magazia de efecte, răscolită de mine acum 7 ani timp de două zile în căutarea unei perechi de cisme mai bune-Tată ii școala unde instalasem pe nota și unde instalasemecuri popote și unde se strângeau seara toți câinii din bat, în căutarea uni bucăți de pâine în resturile de la masa ofițerilor. Și tot astfel îmi trec pe dinainte amintirile’ una câte una la fiecare pas, la fiecare cotitură de drum, la fiecare ulicioară ascunsă printre pomii grădinilor. In vale de sat se întinde șoseaua spre Gura Văi și spre Onești’ o fâșie cenușie ca o jranglică uriașă ce se subțiază Cu imensitatea depărtărilor fumurii-Din Bârsănești, după ce trecui prin vreo două cătune am aduns la Gara dau-E zi de Duminică, zi de sărbătoare. Oamenii contrar obiceiului din alte părți ale tarei sunt strânși la biserică. Cei mai tineri stau la use. <ei mai bătrâni mal spre altar. Mă îndrept spre biserica. Două fetișcane ca bujorii seamănă flori pe un mormânt verde și mai bine îngrijit ca celelalte- Nu știu pentru ce când intru intru o cimitir, văd mai clar zădărnicia vieței. Mă apropiai de cele două fete cu cămășile ca Spuma, cu ochii vioi, cu părul acoperit în broboade, cu sânii târî ce tremură sub cămășile albe. Vreau să le vorbesc dar glasul mi Se oprește ca tăiat deodată. Pe crucea mormântului pe care ele aruncau flori văd scris numile unui prieten: Niculae Culturescu. Val ce puzderie de amintiri se înghesuie in mintea Mă văd copii de 14 ani cu șaptititi continuare în pag. 1 ha. însemnări de drum In Caraciju, prin Bârsănești