Epoca, mai 1923 (Anul 42, nr. 99-122)

1923-05-01 / nr. 99

XLII —No. 98 jjș g In toată fara; 1 Leu Exemplarul ABONAMENTE: an an 5 ? 1­3 Î ? * l­­i • Lei 300.— 6 luni . 5 * 3 •­? .1 . M . -i . 150­­3 . 1 I­s B « I­ .« n­o . 75 — Pentru străinătate lei 8316 sate iPreoiie, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 2­00 lei, pe 6 luni 100 lei. Marti 1 3Iai 1923 In străinătate: 2 Lei Exemplarul A­N­U >T € I­li­li I: Se primesc la administrația ziarului și — toate Agențiile de Publicitate — REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No 70, Etajul I Telefon 7/03 IN IUGO­SLAVIA SI LA NOI Comentând evenimentele po­litice din Românul, presa stră­inii, ca o dovadă că nu e toc­mai rău îm­primită de cele ce se­ petrec la noi. fad, o para­lelă între situația din Iugo­slavia și situația din țara noastră. In special cunoscuta si apre­ciata revistă politică italiană „Ecchi e ComenÜi concen­trează, în următoarele rân­duri, această paralelă: „în­ recentele alegeri din Iugoslavia, succesul lui Rădi­ci în Croația și al lui Corosec, în Slovenia, au mis în plină evidență, reacțiiunea luinei oc­cidentale contra politicei bal­canice și orientale a lui Ila­si­ci, in România situația nu pare mai bună ca la Belglrad. Asta nu împiedică Mica înțe­legere să poată ține la locul­ lor — pentru moment cel pu­țin — pe dușmanii ordinei ac­iuste. Insă până când nu vor fi­­ calmate spiritele, politica m­tnei tari practicată de Bră­­tianu, chiar față de patrioții înfocați, va cere oare­cari re­zerve di­n partea acelorași ami­ci ai României“. Deosebirea dintre ceia ce se petrece în Jug­o-Slavia și ceia ce se petrece la noi, e că pe când în Jugo-Slavia vechia Serbie vrea, să­ subordoneze, și să reducă la o vasalitate poli­tică noile provincii, la noi Junta­­ se dă pe un teren cu mult mai barbar și mai jos­nic, căci aci întreaga țara cară a fi cotropită și prefăcu­tă în feuda vasală a unei sec­te politice cu veleități despo­tice. Și pe când în Iugo-slavia, cu toată lupta crâncenă care se duce împotriva heghemo­­niei anad­ronice a veche! Ser­bii, vedem că nimănui nu i-a trecut măcar prin gând nebu­nia ca­ să se atingă sau să a­­bolească libertățile și dreptu­rile cetățenești.* la noi ori­ce urmă de libertate a fost des­ființată și înlocuită prin teroa­rea baionetelor, toate­ garan­țiile constituționale au călcate în picioare și tot fost ce «fie adversar Brătienilor, atât în noile provincii cât­ și în ve­chiul regat, a fost pur și sim­plu scos de sub legi. Lipita electorală în Croatia șn­ Slove­nia a fost o luptă legală, nu o hoție și un concurs de bandi­­tizme, iar majoritățile obținu­te de­­ Unii Rădici si Corosec, sunt expresia cinstită a voin­ței masselor electorale, iar nu e rezultatul fraudei si falsurilor ,­ca la noi. " re Din punctul acesta de vede­situatiunea la noi se pre­zintă sub un ma­i grav ca în aspect cu mult Iugo-Slavia, căci la noi vine să atârnei foarte greu în balanță anarhia și despotismul de sus, care ,nu vine să lovească o concep­­țiune politică, dar lovește cu o furie inconștientă sî sălba­tecă în însuși massele cetăță­­nești, suprim­­ând tot ce e, or­dine și garanție legală în a­­­ceastă țară. Pe când în Iugo­slavia bă­trânul Pasaci neputându-se a­­dapta realităților si condițiilor inexorabile de viața a noului­­­tat sârbo-croato-sloven, luptă pentru a menținea dominația­, cea strivitoare a vechei Serbii asupra­­ noilor provincii, la nor­d.. Brăila nu luptă pentru a a­­servi întreaga țară dominată u­­nei hrăpărețe și exploatatoare a partidului liberal. Și totuși între d­. Pasîci și d. Brătianu este o oare­care diferență. D. Pasîci are­­ cel puțin o netăgăduită populari­tate și un puternic ascendent moral în întreaga Serbie ve­che, pe care a dus-o la victo­rie și la îmfătuirea revendică­rilor ei alt­fel de cât cum a dus d. Brătianu România. La noi împotriva Brătienilor nu e numai ură, dar o adevăra­tă oroare generalizată atât în noile provincii cât și în ve­chiul regat, deopotrivă de mo­lestate sî aduse ■ într’o stare de adevărată exasperare. .. Sî dacă în Iugo­slavia toate sforțările tânărului rege A­­lexander de a impune pe d. Pașil împotriva voinței ho­tărâte a noilor provincii au dat greș și dacă concepțiunea feudală a politicianismului din Serbia veche s’a prăbușit cu atât mai ușor se­ vor pră­buși la noi despotismul fami­liei Brătianu. Căci nici Jugo­slavia și cu atât mai puțin România nu vor pune în fi­­zic existența, însăși a statului, lăsând liber desfrâul tiraniei interne. Iată de ce pentru noi în de­osebi evenimentele din Jugo­slavia prezintă un mai mare de­cât s’ar interes putea bănui, cac desfășurarea lor constitue pentru tara noastră cel mai bun îndreptar. Analo­gia aceasta a vazut-o minteri si­ străinătatea, deai­t­­prin paralela care o face între cele două țari. fumătu­ri D-nii Văitoianu și Mârzescu s'au remaniat unul­­ și altul, De unde decurge nevoia­ impe­rioasă ca guvernul să se rema­nieze și el. " Alegerile din Bulgaria au dat­­ o majoritate zdrobitoare guver­nului Stam­bolisky. ...Se zice că sistemul a fost co­piat fidel după acela al d-lui ge­neral Văitoianu.* Se zice că ministrul de interne și cel de la Muncă au profilat ca să se certe, de absenta din țară a d-lui Al. Constantinescu. Se zice de asemenea ca de a­­ceiași absență va profila și d. Io­nel Brătianu ca să tranșeze cum ii convine acest diferend. Dar mai ales se­­ zice că d. Al. Consta­ntinescu a plecat anume din țară ca să prilejuiască și di­ferentul și tranșarea lui. ț Un fel de a vorbi. ’— Scade leul.9 Altfel de a spune acelaș lucru. — Crește f­rancul. Al treilea fel de-a examina ace­­laș adevăr. —­ Se scumpește viata. Care-i­ convine d-lui Vintilă din toate trei?, , SWING t 4 PB~ Fondator: NICOLAC FILIPESCU TrustulJ­ârtiei 15 o manoperă a guvernului în­potriva presei Presa se zbate de moarte sub mișelescul călcâi al trustului fabri­celor de hârtie, care­­ 0 lovește nu așa cum te-ai putea aștepta delei um trust com­er­cial, prin mărirea prețului, ci așa cum nuirigi un trust cu­ alt soia de intenții o poa­te face, nedoindu-i cantitatea de hârtie necesară. Ce se ascunde in dosul acestui trust? E vădit. Se știe că fabricele­­ de hârtie sunt toate in mâna liberalilor, și se constată pe fiecare­ zi mai­ mult că presa, întreagă, fără altă ex­cepție decât „Viitorul“ este ne­mărginit împotriva liberalilor și a guvernului lor. In aceste două constatări sta explicația incalificabilei lovituri pe care frustul hârtiei o dă pre­sei. Liberalii complectică astfel prin instUnițimile lor asasinarea liberiaii presei pe care nu au în­drăznit s'o izbutească pe deplin prin Constituție. O crimă mai mult peste atâtea attele, nu poate emoționa guver­nul liberal. Sarasul ifșșigiu? Cele zece porți al Cișmighem, atât de larg deschise bonelor și co­piilor s'au închis fiind strej­uite tot de fericitul dorobanț român. Minteni nu cerut, nici o expli­cație și­ de altminteri, la ce bun, soldații spuneam că sa închis și panel. Așa dar greva, funcționarilor, ■greva, celor cari se­ întruneau la. ..buturuga" sau la „Monte Car­lo“­a dat greș și guvernul poate să fie mulțumit că a soluționat! ,șir •această, mare problemă. ■ Multă dreptate a­ avut răposa­tul Carp când a spus: regele și dorobanțul. > ' Cu regele vii la putere cu do­robanțul te menții­, și rezolvi toa­­t­e­te nevoile. Dorobanț la ,,Dacia“, la. Uni­versitate, la gară dorobanț, in Ciș­m­igiu, in târgul moșilor sau la șosea, unde vrei și lucrurile merg bine. A mai rămas să luăm banii de la bănci, recolta de pe câmp, a­­verile și femeile oamenilor tot cu dorobanțul și atunci să poftească cei din Rusia să ne tragă in pu­recată ca le-am întrebuințat sis­tem­ul. * Politia din Timișoara a confis­cat romanul „La Odrconm“, —r­­după ce Va citit întreg mapamon­dul y comprise România Mare. Pudică politie! Dar și ceva cam tar­divă în salutarele ei gest­uri! Unu căruia puțin ii pasă D. Al. Constantinescu in Italia Roma. 28 (Rador). — D-l Al. Constantinescu, ministru de domenii al României a so­sit si a fost primit de diferite personalități politice italiene și de personalul legațiunei României. lin instantaneu ... care arată o stare per­manentă ora 4 după amiază. • În colțul format de strada Să­rindar cu strada Brezoianu stau de gardă pe trotuar patru ja­nda­r­mi pedeștri echipați ca pentru râs­boi­, iar alături de ei un oltenaș de 14—15 ani, cu două coșuri cu me­re și smochine, exercitându-și mo­destul său negoț. Colțul din față e ocupat de i­­mensa bina a unei construcții mo­numentale, bina care debor­dând tro­tmgul ocupă și o parte din stradă. Un automobil venind cu viteză mare de pe strada Brezoianu virea­ză să intre pe strada Sărindar. Fe­rindu-se de bina, face un viraj prea scurt, din cauza vitezei nu se poate repune imediat în linie dreaptă și­­ se urcă pe trotuar, sto­pând după ce distrusese marfa mi­cutului negustor. Șoferul pune motorul din nou în funcțiune și mașina se dă jos* niritil nu numai partidul liberalei după trotuar trecând întreagă pes "chiar țara te coșurile cu mere și smochine. ‘ Oltenașul se agață de scara mași­­nei cerând în lacrimi șoferului să-l despăgubească, dar drept plată îl trântește cu acesta un pumn între ochi, de pe scară, cu capul de trotuar și-și vede de drum ea, și cum nimic nu s’ar fi întâmplat. La toată această scenă cei patru jandarmi asistaseră impasibili, de la un metru. Tocmai ajunsesem acolo. — Nu vă e rușine Vouă forță pu­blică, mă ..adresez jandarmilor, sa lăsați pe șoferi să mai și bată pe bietul copil după ce leau păgubit de toată marfa ! Nu vă e rușine! Voi ce păziți aci! ’te — Păi, noi suntem puși aci pern­­­tru­ studenți! mi-a ripostat unul dintre ei. ...Nu am mai insistat. Ar fi fost­ în stare să mă aresteze pe mine ca instigator. ” Al. Bane: „FORMULA“ „Viitorul“ spune, între alte mi­nuni, și ceva despre bagajul cu care s-a întors din străinătate de Argetoianu, unde se dusese să gă­sească sau să cumpere o „formu­lă” cu care să ne salveze din ne­norocirile de azi. Comisionerul lui Schuler, calita­te care i-a deschis larg ,porțile cafenelelor ,a reușit să se întoar­că ucu un sistem Argetoianu cu o formulă care să distrugă „prin noi înși­ne” tămăduind în acelaș timp toate rănile și acumulând toate bogățiile pentru bietul român cari atâta așteaptă. Un fel de pomadă cu care să curețe pe Tăzlăucanii, pe Văleanu Pe Brut­ nnel și să ni-i prezinte ca pe niște oameni noi, care să cum­rețe nu numai petele dar și efecte­le și chiar intențiile. Opinia publică va­ fi surprinsă de formula, de pomadă, de soluția fostului ministru de interne care desfide orice concurență și ame -Faptul care ne surprinde mai­ mult este că de formula Soimler- Argetoian­u râde tocmai ,,Viito­­­nul”, deci fratele Vintilă. Nu mai încape nici o îndoială că poporul s’a săturat de voiajorii cu formule ca și de doctorii cu rețete — pe cari a învățat să-i a­­precieze prin propria lui durere. Cine nu știe că tot râul din țară st­ datorește acestor două partide care după ce s’au amenințat reci­proc" cu" „trădarea,” și cu „răspun­derile“ s’au înțeles, pe spinarea po­porului, care a trăit să vază și să simții. Contingența rea. Reșița, per­misu­rile și bonurile de tezaur cu care ne-au onorat cei cu „prin noi înși­ne” cât și cei cu sfânta lor treime, muncă cinste și legalitate. Dar la formula lor cetățeanul se va opun­e și formula, lui șa eram an­uală și ca să nu pomenim de alta este destul s’o reamintim pe acea­sta­­­ tusea și cu junghiul. Gramatica și bunul simt când junii , b­in au făcut revolu­­­­ția cunoscută și­ reușită fără prea multă te­coturi, au întronat un re­gim parlamentar și au sporit nu­­mărul ministerelor, ca să fie țara b­in­e condusă! S'au distribuit por­­to­folii capilor mișcării, potrivit ca­­pacităței și experienței fiecăruia ; titlul insă, a refuzat să primească o atât de înaltă demnitate, po tiv că nu se cunoaște capabil m o­să conducă trobile Unui minister. Numai în țara turcească s'a pu­tut, petrece și minunea asta ! Al érinti bre!.. sabalaeru.m)n / La noi. ...păi noi nu suntem proști că turcii, la noi să­ cauți cu lumi­­­narea o spera ca asta și n’au s’o gă SC șt­i! La noi­d. Jean Th­. este ministru și vrând să facă chiriile actuale de trei ori cele din 1916, toarnă un ar­ticol în noua lege care sună astfel: Toate’ contractele de închiriere de prelungesc pe încă un­ an cu înce­pere del­a 6 Maiu 1923 cu un spor pentru locuințe care va fi chiria din Aprilie 1916 întreită etc, etc. adică, actuala chirie egală de 2 ori cea din 1916 plus sporul egal cu 3 ori chiria din 1916 ceia ce face de în total de 5 ori chiria din 1916 ! Bravos d-le ministru­­ halal de gramatica și chiar de aritmetica ce­ai învățat-o în tinerețe ! Mai departe, legea spune că toți proprietarii se pot­ muta în casele lor dacă dau în­­ schimb apartamen­tele ce le ocupă actualmente ca chi­riași, cu condiție ca chiriașii lor să nu fie funcționari, avocați, ngner, pensionari artiști etc. etc... .o mie de categorii, din care lipsesc, vreo 2•.­3! ! Aș întreba pe d. ministru care motivul pentru care eu artist, pro­o­prietar stând cu chirie, nu pot să mă mut în casa­ mea iar inginerul chiriașul meu să se mute în casa ce locuesc eu? Bunul simț cel mai­eftin!... spune că nu se opune nimic, întru­cât nu e vorba de diferență de chirie sau de diferență de confort? Dar dacă ar fi o diferență pentru ce eu pensionar să stau cu chirie și d.ta colonel sau general să ocupi casa mea? Dacă eu câștig mai pu­țin ca d.ta?... dacă câștigăm egal? Mutându-mă eu, ai rezol­vat o parte a problemei căci din doi chiriași ai cazat pe unul și ai rămas numai cu grija celui de al doilea, care nu e lăsat pe drumuri ci instalat tot a­­tât de confortabil in alt aparta­ment. ? Dar sunt cazuri unde trei proprie­tari pot reintra in casele lor prin­­tr-o simplă deplasare a unui chi­riași cil sau fără spor de chirie și in condiții­­ suficient de bune ca con­fort Dar toate astea sunt de domeniul bunului simț și Dumnezeu a fost tare econom când a împărțit aceas­tă însușire. Desigur că actualul ministru de Justiție, certat cu gramatica și­­ cu aritmetica, n­u era prin partea locu­lui când s'a făcut Împărțeala aces­tei însușiri... dar a dat buzna când s'au distribuit portofoliile ministe­­riale, că dar nu era să facă ca ju­nele turc din Țarigrad. SCOTUS I Omul fatal al țării Toate nenorocirile abătute asupra României poartă pecetia competenței d-l ui Vintilă Nu trece zi- nu trece teas, nu­­ re­ce numită fără să nu’țî dai seama că o­­ nouă nenorocire s’a abătut distrugătoare pe Capul țării. Din afara și din năuntru­ mire fuse Se strâns Una, câte una inco­­roînd de moarte Umerii unei po­pulații disperate care nu știi cu ce ultime forțe mai poate rabda. Viața se scumpește fără limite, ghiarele speculanților tolerați, da­ca nu c­h­­iar patronali, se înfig tot mai adânc in trupurile fără de sânge, aproape, ale milioanelor de flămânzi. Viața tuturor și avutul cslor câțiva puțini cari au mai putut salva ceva până acum­ din dezas­trul continuu­ nu mai sunt in sigu­ranță- Atacurile în plin drum șî’n plină zi se înmulțesc, devin regu­lă și a dispărut parcă și intenția de a se încerca măcar să i se pună capăt. • Anarhia aceasta se întinde tot mai mult și de teama ei guvernul ieșit diin minți oprimă mișcările pașnice și legale menite să-i ara­te­ unde e­râtul. Autoritatea a devenit inexisten­tă față­­ de nelegiuiri și de nele­giuiți’ — dar, probabil ca să’șî justifice rostul își exercitează toa­tă sumavolnicia împotriva celor nevinovați. Iar creditul nostru extern, atât de necesare nu reconstruim, la care nimeni, nu piai speră> ei oxi­genării ultimului rest de viată, s’a destrămat cu desă­vârșire. * întreaga suflare românească dâindu-și seama de primejdia ce se tefee difi ce in ce mai mult asu­­pra ei, a dat la timp alarma. Dar nimeni n a auzît'o din câți tre­buiau s’o audă­ Acum strigătele de ala­rmă s’au transformat în țipete de disperare’ in răcnete de moarte. Și situația, care poate fi de la distanță mai bine văzută de­cât de aproape, a alarmat streinătatea care s’a cre­zut și ea datoare să atragă aten­ția guvernului- Pe acestea le-a au­zut guvernul și dându-și seama că situa­ția pe care­ a crezat-o e atât de grea în­cât mă mai poate face față a fost coprins de nebunie și­­ adună crimă peste crimă. In­­ierșunându-se să-și salveze situația lui duce țara la un dezas­tru iremediabil. Dar dacă judeci fie­care în par­te din elementele componente ale mizeriei morale și materiale gene­rale’ — dacă socoteșt­i în ascun­surile fie căr’Una in parte din ele­mentele cari prilejuesc dezastrul, dar inevitabil peste d. Vîntilă Prătianu-In locul fratelui său care pre­feră ori­cărei bătăi de cap, trupetu­­dinea­ patriarhală de la Florica, d. Vîntilă Brătianu a pus stăpânire pe întreaga țară. Acest om care reprezintă o forța de muncă ex­traordinară reprezintă tocmai prin aceasta, dată fiind inteligen­ța Sa obtuză, o primejdie fără margini. Atot­puternic și muncitor­ ,ni­mic nu se mișcă în țara asta fără ca d'Sil să juri imprime marca acelei mentalități imposibile, dis­trugătoare și dezagregante care caracterizează toată activitatea acestui guvern. Astfel la obârșia fie­căreia din oeno­ ocirile care lovește zilnic a­­ceasta nefericită țară, se găsește în mod inevitabil mâna d-lui Vin­­tilă Brătianu. Ca­ o fantomă sinis­tră rezultatul acestei m­iuni neo­bosite dar puse în slujba, celei mai datina­tocice lipse de inteligen­­tă, apare în fie­care, gest al gu­vernului.— șî fie­care gest al gu­vernului e o nouă nenorocire pe capul țării-Una câte una, mici Sa­u mari? izvorâte directe din cauze de or­din economic, sau numai indirect din ele, nenorocirile cari se abat pe capul țării acesteia poartă ca o sinistră m­arcă a fabricai» pece­tia competentei negative a fatalu­lui domn Vintilă. Toată­ lumea pricepe aceasta, toată lumea cunoaște cauza imen­sei nenorociri a țării’ numai d. Ionel Brătianu dela Floric­a n­ o poate ara ca s’o spun­e, ca p’om sfetnic. Regelui. inscripții Reclama Cartei Necesitatea reclamei pare că se impune din ce în ce. De la cosme­ticurile cari prezervă pielea con­tra vestigiilor de ramolisment, de la otrăvurile cu eficacitate depu­­rativă și până la produsele poeti­ce sau plastice ale cohortei, artis­tice, reclama cară­ să-și împrospă­teze zilnic mijloace de a­tracțiune nu, întocmai ca o cumătră roman­țioasă, care, în ciuda proeminen­ței amenințătoare a pântecului, își dedublează cotidian parfumul unui farmec răsuflat. Inovația vrea să fie și­ pentru reclamă legea generală de evolu­ție. Eficacitatea ei e izbitoare. De la zugravul cu linii fenician­e și până la artistul de la „Maison­s Parl”, educat între liniile ele­gante ale siluetelor „vie parisien­­ne”„ e un drum pe care reclama la prețuit în scopul angajamente­­lor sale., Gurg^lama artistică (li­­terară sau plastică) inserția a că­pătat un aspect și mai pozitiv. De la elucubrațiile cari purtau în josul lor numărul de înregistrate, ne trezim azi în fața eluclubațiilor iscălite de nume pseudo-autenti­­ce. A­ intervenit astfel „micul ser­viciu amical“, elogiul cu argu­mente depurative, care transfor­mă, sub aspectul convingător al croni­cei artistice-literare, dobito­cia ia originalitate și farsa în­ concepție. Din acest punct de vedere, sun­tem vădit în regres. — Dar re­clama cărței, a cărței în general, chemată, nu să fixeze atenția a­­supra unui anumit debit subme­diocru, ci să desvolte atenția pen­tru citit în general, această re­clamă lipsește la noi cu desăvâr­șire. Fiecare se mulțumește­­ să-și precupețească produsele, dar ni­meni nu se gândește să îndemne la cultură. Totuși, în alte țări, se întâmplă altfel. In Germania, de pildă, afișe foarte mari inundă străzile orașelor și chiar satelor, afișe foarte mari și foarte sug­gest­ive, pe cari scrie numai a­­tât: Citiți! Cartea se vinde vieți ieftin!“ Mai mult, pentru că a­­cum s’a învechit formula acestui îndemn francamente’ social, o ins­tituție editorială din Berlin a or­ganizat un concurs pentru găsi­rea a trei noui formule suggesti­ve, care să obsedeze atenția tre­cătorului de pe stradă. In aseme­nea condiții, cultura își găsește totdeauna adepți, pentru că susți­nătorii ei sunt neadormiți. Când se va pricepe și la noi necesita­tea unei asemena­­interesate, care să campanii de­îndemne la citit, atunci selecționarea cărței o va urma fără îndoială și fără în­târziere. _ •M. ST Pășesc, tăcut și singur, printre zidurile pustii ale orășelului li­niștit, în pragul dimineței. Nici o trăsură nu împodobește curtea gărei. Alături de ceilalți drumeți cari m­i-au fost tovarăși de tren tot timpul nonței, plec spre orașul acesta de munte in care mi-am petrecut câteva luni ale războiu­lui. Caut să găsesc, cu ochiul amin­tirei, ceva care să-mi redeștepte filele trecute ale pribegiei din Moldova. Și din ce merg, rând pe rond, la câte un colț de uliță, ia­r răspântie, sub umbra unui­ pom sau d’a­supra vre-unui pod„ dan­ie vechii prieteni cari au fost martori cu mine la zilele de res­­tr»te ale refugiului Iată, pe ulița principală,­­loca­lul­­ farmaciei „Roșianu” sub zi­durile căreia mă adăpostisem, când porumbeii argintii ai aero­nauticei germane veneau să se­mene d’asupra orașului bombe in­cendiare. Farmacistul, el însuși căpitan într’un regiment­ de ar­tilerie a murit de mult și cu toa­te acestea, parcă aștept să-l văd și acum, ca în 1­910, chemând ti­ne di­n ușa farmaciei ca să ne scape de furia dușmană. Mai departe, biserica „Rădu­­canului“, având în dreapta mor­mântul, marelui Cost­ache Negri, își coboară zidurile, în ruine până în marginea drumului. Aci, în­­tr’un pom din cimitirul ei, se ur­­ă case un camarad de arme ca să o urmărească cu binoclul desfășu­rarea­­ trupelor noastre pe albia Slănicului. Și tot aci, la m­ormân­tul lui Negri ne-a chemat maio­­rul Săulescu — tata Candu — cum îi ziceau in șoaptă unii din noi, să ne arate nerecunoștința țărei pentru promotorii m­ișcărei naționale care avea să ne ducă 50 ani mai târziu la împlinirea idealului national român. Vor­bind de Negri, ...tata Canciu“ se înflăcărase iar în colțurile ochi­lor îi înflorise două boabe de măr­găritar. A murit și „tata Candu” de mult, într’un sanatoriu din El­veția dar cuvintele lui mi­ le rea­mintesc și acum, când după șeap­­te ani trec pe sub zidurile biseri­­cei Răducanu din Tg. Ocnei. Alți câțiva pași î și iată un alt prieten al timpurilor din 1916. Sus pe o muche de munte verde, pătează cu alb covorul verde al brazilor ridicați ca niște­­ sulițe uriașe, schitul Măgurei. Opt zile de-arândul am privit de acolo, din înălțimile curate și senine valea Trotușului, ce părea un fir de beteală în sclipirea de o clină a soarelui izbucnit dintre nori. Și încetul cu încetul, la fiecare pas, se desprinde câte o amintire dureroasă care-mi iubește sufle­tul ca o romanță de demult. pe După câtăva vreme de rătăcire ulițele deșerte ale orașului abia deșteptat, găsesc o­ căruță cu care să-mi urmez calea la Bâr­­sănești. Vizitiul, un ovreiaș* oacheș — ai zice că e arnăut — îndeamnă caii cu biciul și în limbagiul pro­priu se întreține cu ei, câteva cu­vinte evreiești se repetă la fieca­re pantă și la fiecare hop. Un nor de praf alburiu rămâ­ne în urma noastră. Dealul Bârsăneștilor, după ce treci de cătunul Glodeanu, se transformă într’o pantă uriașe pe unde veh­iculele circulă cu mare anevoință. O mică nebăga­re de seamă te poate costa viața. Pe aci am adus în nenumărate rânduri muniție pentru trupă și fiecare pom, fiecare pârleaz, fie ce potecă îmi răscolește amintiri duioase din timpul războiului! Iată că, încetul cu încetul ne apropiem de­ Bârsănești. Primele case din sat se deslușesc prin verdeața pomilor. Cocogii trâm­bițează urcați pe uluci, frumu­sețea zilei de primăvară. Lătra­tul câinilor și scârțâitul carelor e cel dintâi semnal la intrarea în satele românești. Iată Bârsănești, adăpostitorul primului regiment, român venit să lupte contra inamicului de la Oit­uz. Mă duc direct la fosta mea gazdă, bătrânul Gheorghe Ghițu, din vatra satului, tatăl a două fete, cele mai frumoase din sat. Bătrânul nu mai e de mult, iar fetele s’au măritat amândouă. Casa in care am petrecut cele 36 de zile a fost vândută unui să­tean iar ograda e acum pustie și uscată. Pe prispă doar un câine mă latră ca pe oricare necunos­cut. Dealurile Bârsăneștilor au prins să înverzească­ Pomii sunt în steja­­re iar prin curțile sătenilor tu­­făno­lele au învestite Ștrebele de la un cap la altul. Iată fosta cancelarie a regimen­tului transformată într’o crâșmă moldovenească cu sticle colorate pe rafturi. Un miros de secantei stăruie în fața ei. Mai încolo, casa­­ lui moș Sofronie unde era magazia de efecte, răscolită de mi­ne acum 7 ani timp de două zile în căutarea unei perechi de cis­­me mai bune-Tată ii școala unde instalasem p­e no­ta și unde instalaseme­c­uri popote și­ unde se strângeau sea­ra toți câinii din­­ bat, în căutarea uni bucăți de pâine în resturile de la masa ofițerilor. Și tot­ astfel îmi trec pe­ din­ain­te amintirile’ una câte una la fie­care pas, la fiecare cotitură de drum, la fiecare ulicioară ascun­să printre pomii grădinilor. In vale de sat se întinde șo­seaua spre Gura V­ăi și spre O­­nești’ o fâșie cenușie ca o jrangli­că uriașă ce se subțiază Cu­ imen­sitatea depărtărilor fumurii-Din Bârsănești, după ce trecui prin vreo două­ cătune am aduns la Gara dau-E zi de Duminică, zi de sărbă­toare. Oamenii contrar obiceiului din alte părți ale tarei sunt strânși la biserică. Cei mai tineri stau la use. <ei mai bătrâni mal spre altar. Mă îndrept spre bise­rica. Două fetișcane ca bujorii seamă­nă flori pe un mormânt verde și mai bine îngrijit ca celelalte- Nu știu pentru ce când intru intru o cimitir, văd mai clar zădărnicia vieței. Mă apropiai de­ cele două fete cu cămășile ca Spuma, cu ochii vioi, cu părul acoperit în broboa­de, cu sânii târî ce tremură sub cămășile albe. Vreau să le vorbesc dar­ glasul mi Se oprește ca tăiat de­odată. Pe crucea mormântului pe care ele aruncau flori văd scris numi­le unui prieten: Niculae C­ult­u­­rescu­. Val ce puzderie de amintiri se înghesuie in mintea Mă văd copii de 14 ani­ cu șap­tititi continuare în pag. 1 ha. însemnări de drum In Caraciju, prin Bârsănești

Next