Epoca, iunie 1923 (Anul 42, nr. 123-148)
1923-06-01 / nr. 123
N Gif o ASfrL XLII - So, 12^ toată tara: 1 LEU EXEMPLARUL ABONAMENTE: Pa un, an , Lei 300 „ 6 luni .......... H 150 3 .. •■■■■■■■«. I* 75 •> »* o Pentru străinătate iei șase sute Preoții, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 lei, pe> luni 100 lei E.C. 4 PAGINI Fondator: NICOLAE FIUPESCU III *# Vineri 1 Iunie 1923 21 In străinătate : 2 LEI EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la administrația ziarului și — — toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70, Etajul I Telefon 7 30 Față cu ultimele tarăde legi și sotul dat în avutul țărei de către guvernul REȘIȚEI și al hoților de urne. Față de excluderea în masă a deputaților opoziționiști și bandele de bătăuși organizate de Brătieni în plină Cameră pentru a nimici orice control și orice încercare de împiedicare a potlogăriilor ce ziine se legiferează pentru a îmbogăți partidul liberal prin spolierea statului și cu riscul provocarei dezastrului economic Partidul Național Român și Partidul Țărănesc cheamă pe cetățenii Capitalei la întrunirea publică ce se va ține Duminică 3 Iunie, orele 9 dimineața in SALA DACIA Unde vor lua cuvântul toți fruntașii opoziției aliate. „Chestiunea" Atitudinea pe care comandantul partidului Poporului, o ia prin oficiosul său față de „chestie“ este cel puțin delicioasă, — pentru a întrebuința pe cel mai blajin dintre calificative. După ce timp de zece zile s'a făcut n’aude nu vede, iar a unsprezecea zi și-a adus aminte de repertoriul cazon de grad inferior, titularul la comandamentul partidului Poporului a crezut de cuvin din a douăsprezecea zi să dea un comunicat în privința „chestiei“. «— „Ziarul... publică o relațiune IsUpra ședinței comitetului consultativ al partidului nostru care a fvut loc Luni seara la locuința i-lui general Coandă. Dacă aceasta relațiune conține •unele adevăruri ca acela că comitetul este un organ pur consultativ și că șeful partidului și-a repservat să se ocupe personal de dersiunea în discuțiune, restul sau invențiune sau deformare adevărului. „Credeam de aceia că cele scrise ziarul... se întemeiază pe vreo două trei cuvinte prinse cu urechea din convorbirea vreunuia din membrii comitetului cu alți membrii ai partidului. Este inadmisibil ca informațiunea astfel deformată să pornească sau să fie luată prin sursă autentică, mai ales că însfătuirea a decurs într’o atmoseră de armonie și cordialitate, iar otărârile au fost luate într’un entiment de perfectă solidaritate“ ca să zică, este la mijloc o chestiune“. Comitetul consultativ al partiduál comandat de d. general Averess’a strâns ca să discute „chestiarele, sau măcar unul din ele, au relevat eronat o parte din discutiunea urmată in acel comitet asupra ..chestiei“. Aceasta a făcut pe generalul să dea comunicatul de mai sus prin care recunoaște că și-a rezervat dreptul suprem de a rezolva singur „chestia“, — dar că dacă s’a spus ceva asupra „chestiei“ aceasta a făcut-o vreunul din membrii comitetului intr’o convorbire particulară cu alt membru al comitetului, — dar că în definitiv oricami ar fi fost părerile „particulare“ ale membrilor comitetului, oficial sub comanda generalului sau la comanda sa, ei s’au „solidarizat“ cu „chestia“. Bravo! Asta comunicat, nu glumă ! Puțin cam târzielnic e drept, dar bun. Astfel însfârșit a aflat și oficiosul partidului poporului că există în sânul acestuia o „chestie“, dar mai ales, a aflat întreaga româniare că generalul Averescu a luat în sfârșit o atitudine într’o „chestie“ pe care își rezervă dreptul s’o rezolve fără concursul, sau poate în ciuda, comitetului consultativ. Dar care anume e „chestia“ ? De ce anume e vorba, despre ce s’a discutat în comitet, ce va rezolva generalul singur după ce comitetul s’a declarat solidar pe ea, — aceasta nu ne-o spune comunicatul, nici generalul, nici ziarul lui Care e „chestia“ ? Care e „chestia“ domnule general ? ușinea de Ie-am ocupat de banditismele Preotului de Prahova, un oarecare Spira Sorescu, pe care guvernul actual a g Isit de cuviință săj cocoațe in Imnta unuia din cele mai bogate și mai importante județe ale țării. Am lipsit de educația fundamentală a celor șepe ani de acasă acest Spirea Sorescu a dus, prin natura funcțiunii sale, în patact oficial cu diferiți străini, intersați în exploatările petrolifere din juț. Felul de a se conduce al acestui an ne face pur și simplu de râs. Atuci când un prefect de județ e un anlfabet și un desăvârșit agramat, curept cuvânt se vor fi întrebând străini: ce sunt la noi slujbașii cari n'au rngul de prefect ? ! Dar dacă ar fi numai atât. D. Spira Sorescu ține să-i fie portul cum s-e vorba, și in repetate rânduri d-sa a dat loc la incidente din cele mai pensifie, din cari a eșit un chip constant, in mod lamentabil. Se pare, însă, că vremul nu vrea să priceapă că oameni ca d. Spirea Sorescu nu trebuesc ficați la demnități din acele cari să fină in contact cu publicul. Există un M de pudoare, pe care actualii guernanți nu-l posedă. De aceea se prezntă In public cu rușinea de la Ploești descoperită ți nici nu.și dau măcar inima că se fac de râs și ne fac de I Cel dela ministerul de Interne știu rea bine la ce facem aluzie și cu toat acestea nu s'a decis încă să senteasă județul Prahova de acea rușine, ca- i se cheamă Spirea Sorescu, deși la moment dat se păruse că însuși d.norul Văitoainu e convins că preotul d-saie dela Prahova și-a făcut stația imposibilă. "Jț anii in urmă, d. Spirea Sorescu a p guvernul intr'o nouă încurcătură, suntem siguri, nu se va mai pa la Prahova te a aplana fără sacrificarea omului său dela Ploești. De dorit ar fi insă ca cel puțin de data aceasta să se procedeze față de d. Spirea Sorescu cu toată energia. Dacă insă cei de la centru nu-și vor pricepe nici acum datoria, vom fi nevoiți să vorbim mai pe șleau, deși, ca români, ne doare să aducem in discuție publică lucruri de natură, să ne înjosească bunul nostru renume de popor civilizat. Guvernul știe despre ce e vorba. Până unde merge lenea• •9 Iată o întrebare care va rămâne totdeauna în suspensie. Cine ar fi crezut până acum că poate să existe un om mai leneș decât d. gheneral Moșoiu ? Și iată că există: Marele actor american, John Drew, are un nepot, de care se plânge că ar fi decanul leneșilor. Acum câțiva ani, John Drew a primit de la acest nepot o scrisoare, datată din San-Francisco: Dragă unchiule: „A fost aici un cutremur de pământ Am fost deșteptat brusc și aruncat în aer, și apoi într’o bac. M’am coborât in stradă, unde soldații au și pus mâna pe mine și nu au întrebuințat la răscolirea dărâmăturilor...“ și marele actor conchise cu blândețe : -- Uite-i cum e! A trebuit un cutremur de pământ ca sa-1 facă să se iubăaze, și armata oratei»• Boite, ca sa-I forțeze să muncească* - Cine sunt deputații liberali Deputatul liberal de Canacra reacționează Ca răspuns la articolul din „Echo de Bulgarie“ reprodus de ziarul nostru, d. deputat de Canacra Pineta ne trimete o întâmpinare telegrafică. Dacă d. Pineta păstra măsura poate că ne-am fi indurat să-l credem o victimă a relei credințe manifestată de oficiosul bulgar. In loc sa ne mulțumească pentru serviciul ce-i facem, d. Pineta ne acuză că am vedea prin prizma bulgărească, și ne invita în cazul când cele publicate sunt o urmare a relei credințe și a ușurinței cu care se scrie la noi să retractăm cele spuse despre d-sa. Păi, să ne ierte d. Pineta și să ne ierte cititorii că suntem nevoiți să le mai răpim din timp cu personalități de acestea. Deputatul de Galia era să învețe întâi buna cuviință și pe urmă să ne adreseze întâmpinări. Cât privește retractoarea să-și îndrepte săgețile spirituale către prieteniile sale, de la Sofia, autorii elogiosului articol încriminat. Să fim înțeleși. . OXY tA**9**«M«n*< »«•* Husii și ifosuri Deci e sigur că, atunci când vecinii noștri cheltuesc avere, hărnicie și — s’o spunem — chiar lipsa de pudoare pentru a se face iertați de cei pe cari i-c jignii, fără a fi părăsit relațiile de veche complicitate cu camarazii din marele război, noi le opunem doar solemnitatea găunoasă a vechilor noastre ifosen și citat. Ar fi să-și inchipue cineva o lume românească cu totul deosebită de cea de astăzi dacă ar crede pe acei cari debitează astfel de sentențe în ziarele noastre. Nu, oamenii noștri consideră, cu toate grijile lor, mari și grele, ca o datorie pentru cei cari au astfel de idei să nu dea în vileag ca simpli denunțători publici atunci când se știu citiți în străinătate toate păcătoșeniile noastre mărunte, și ușoare. Ni-i destul că propaganda altora, pentru tot ce avem și n’avem, pentru realitățile ca și pentru iluziile noastre nu încetinește. N. Iorgu 9rinde.fi! D. ministru Banu a fost proclamat cetățean de onoare al orașului Basarabean, Ismail. ...Ferește-te domnule Barnu! Cetățenilor din Basarabia, după cum s'a dovedit in Parlament, nu le prea merge bine. I) Mihalache a fost exclus din Cameră fiindcă a strigat :,Săriți hoții!“ când s’a voiat vnutilizarea Reșiței. ...Și noi care, ne credeam că, în ciuda anormalității vremurilor, în România făptuitorii sunt cei pedepsiți, iar denunțătorii lor răsplătiți! Poliția Capitalei, a prins pe un dezertor spărgător poreclit Găseau. Îi merită porecla, — fiindcă mare gâscan trebue să fie un hoț ca să fie prins până și de poliția românească. D. Sassu a declarat la ieșirea din ultimul consiliu in care susținuse repaosul duminical, că d-sa vrea ca Duminica și vitele să se odihnească“. De-a cui activitate, s’o fi temând d-sa, de vrea să-i impună măcar o zi de repaos pe săptămână ? SWING Mareșalul Pilsudski s’a retras tn viata prtvată Varșovia, 38, Rador). In legătură cu noile schimbări politice, mareșalul Pilsudski și-a dat demisia din armată și s’a retras in viața private . ,"■*» .s' *i A ¥ Ce s’a întâmplat cu leul! "" —*■—1 Artificial umflat, leul a scăzut din nou pe piețel extreine. O operațiune inversă face ministerul de finanțe și cu devizele pe piața internă leul tor a început să scadă cu tendința să revie acolo unde de multă vreme amorțise , la 7 centime. Umflat accidental, leul crescuse in câteva zile, dar numai pentru câteva foarte puține zile. Dar nu păstrase această valoare până la 8 centime și jumătate, decât atât cât trebuia oficiosului liberal ca sa tragă o serie de ditirambe ministrului de finanțe, dar și atât cât trebuia ca să tragă o spaimă negustorimei impurtătoare și exportatoare și mai ales agricultorilor cari cheltuiseră in vederea recoltei mulți lei și care ar fi trebuit să încaseze pe ea lei puțini. Cum s’a putut urca leul astfel?Durata scurtă a Urcărei demonstrează mai bine ca orice artificialitatea. Mișcarea de urcare n’a fost firească, n’a fost o urmare a unei sănătoase politici economice a țării, ci a fost o mișcare forțată, print’o actiune artificială a cererii de lei pe piața Parisului în special. Cât poate să fi costat această operațiune financiară, n’avem de unde ști. De asemenea asupra utilității ei nimeni în afară de d. Vintilă Brătianu nu se poate pronunța nici precis, nici mai ales favorabil. Căci, in definitiv, ce interes ar fi avut țara de o asemenea urcare efemeră a leului ? Avea nevoie de ea pentru ca legea împrumutului, în muniții, de 100 de milioane de franci să poată trece prin Camera franceză ? Crede d. Vintilă că guvernul Marei Republici avea nevoie de concursul ridicut de anemie al leului vintilizat ca să treacă, pentru un stat aliat, o lege măruntă ? Ori avea d. Vintilă nevoie de o urcare a leului pentru ca demonstrând în felul său că ea se datorește legii de amânare a plăților în străinătate, să poată face ca această lege să fie votată de Parlament. ?. Asta ca și cum majoritățile n’ar fi fost fabricate de d. Văitoianu anume pentru a vota oriși ce Constituție sau orișice Reșiță vintilistă. Atunci de ce-o fi cheltuit minitrul de finanțe suspedente de bani din săraca vistierie a țării pentru ca să umfle pentru o zi leul? a Consecvent și de data aceasta ca și în toate „operațiunile” sale, d. Vintilă continuă în țară cu opera sa de tumefiare a leului. Valutele și devizele trebue să scadă pe piața Bucureștiului. — și-a zis d-sa. In consecință a dat ordin Băncii Naționale să vândă cât mai ieftin, și să vândă astfel incontinuu monedă străină la Bursa oficială din București. Astfel un confrate dovedea aseară că ori deși pe piață francul francez se cumpără cu 13,30 lei, agenții Băncii Naționale, ca să ochite o cotă oficială, în vederile d-lui Vintilă, vindea franci mulți cu 12 lei. De acest fapt au profitat o mulțime de bănci, — fără îndoială vintiliste și ele — cari cumpărau franci din Bursa oficială pentru a-i revinde imedat la Bursa neoficială cu un nesperat profit. Astfel vistieria statului a fost păgubită și prin operația internă. Și iarăși se pune întrebarea: ce interes a avut d. Vintilă, — căci de vreun interes al țării nici vorbă nu poate să fie, — ca să scadă tot atât de artificial valutele și devizele strine? Ce vrea să facă d-sa cu cota oficială obținută? S’o comunice în străinătate ca să amăgească pe financiarii de acolo, — sau publicând-o în „Monitorul Oficial“ să înșele cu speranțe populația țării? Asta ar însemna că d-sa își închipue că absolut toată populațiunea globului stă ca d. Ionel Brătianu la Florica fără ca să aibe habar măcar de cele ce se petrec în realitate. ...Hotărât lucru! Manevrele financiare ale d-lui Vintilă Brătianu când nu sunt dezastroase sunt cel puțin ineficace, dar păgubesc țara! așa fel încât trebue să se termine cât mai repede cu ministeriatul de pomină al d-sale. Al. Banes Gititi in pagina IV-a ULTIMA ORA Cum s’au făcut înaintările in armata Cât de adevărat este și ce bine își găsește aplicarea sub regimul actual, proverbul că „merele putrede strică și pe cele bune”, se vede din cazul d-lui general Mărdărescu, ministrul de război în guvernul d-lui I . C. Brătianu. La ultimele înaintări de generali, a prezidat o lipsă de legalitate nemaipomenită încă în analele armatei române, și aceasta se petrece tocmai în timpuri, când departamentul Războiului este pus sub conducerea unui general activ, care reușise să-și cucerească laurii strălucitori de pe câmpiile de la Tisa. Dar ca să ilustrăm ilegalitățile săvârșite cu ocaziunea înaintărilor din Aprilie, să precizăm mai întâi ce spune „legea înaintărilor în armată”. Art. 71 zice: „înaintarea ofițerilor inferiori și superiori se face pe arme și servicii; înaintarea la gradele de generali, se face pe Armată. Generalii de brigadă nu vor schimba arma“. Art. 72 zice: „ofițerii din trupele speciale (cum sunt geniu și pionierii) concură la înaintare cu ofițerii de infanterie, înscriinduse pe tabera de înaintare a acestei arme”. Art. 73: „ofițerii de stat-major concură la înaintare cu ofițerii din arma lor, (întocmai ca la articol 72). Ei vor înainta și la locurile vacante din serviciile de Stat-Major, oricare le-ar fi rândul la înaintare pe tabela armei lor, însă numai dacă sunt admiși la înaintare excepțională in arma lor și dacă sunt propuși de șeful de Stat-Major al armatei, pentru înaintare în Statul-Major”. Este clar și lămurit deci, că acest art. 73, care putea forma un aliniat al art. 71, nu modifică, nimic din principiul consacrat prin art. 71, care impune precis și categoric că înaintările la gradul de general să se facă numai pe Armată, spre deosebire de celelalte grade de ofițeri inferiori și superiori, cari se înaintează numai pe arme și servicii, indiferent dacă sunt ofițeri de Stat-Major sau nu. Art. 73 creează pur și simplu, pentru ofițerii de Stat-Major, *2 privilegii și anume : a) Acela de a le deschide nouă locuri de înaintare în serviciile vacante de Stat-Major, cari sunt închise celorlalți ofițeri. b) Ofițerilor de Stat-Major nu li se cere în mod expres vechimea necesară cerută celorlalți ofițeri pentru a fi înaintați, ci li se acordă și calea excepțională a înnaintării pe baza propunerii șefului de Stat-Major general. Atât și nimic mai mult! Dar aceste două privilegii acordate ofițerilor de Stat-Major, conform art. 73, nu se pot întinde decât până la gradul de colonel inclusiv, adică până la limitele prevăzute de art. 71, care, repetăm încă odată, stabilește în mod imperativ că: „înaintarea ofițerilor inferiori și superiori. SE FACE NUMAI PE ARME SI SERVICII, iar pentru gradele de general, INNAINTARILE SE FAC NUMAI PE ARMATE “. Or, cu ocaziunea înaintărilor făcute în Aprilie pentru gradul da general, d. ministru de război a procedat tocmai contrariu de cum spune legea, și călcând în mod flagrant dispozițiunile art 71, a dat o nouă interpretare art. 73, rasa tălmăcindu-i intenționat greșit, și în sensul dictat de oportunitățile regimului, spre a putea aranja de astă-dată înaintările la gradul de generali, NU PE ARMATE, cum spune legea, ci PE ARME ȘI SERVICII, adică contrar legei. Astfel, din tablourile publicate în „Monitorul Oficial“ dela 12 Aprilie a. c„ vedem că nu s’a, admis în acest an la înaintare pe Statul Major, nici un ofițer până la gradul de colonel, conform art. 731 In schimb însă se publică două tablouri de coloneii admiși la în î naintare pentru gradul de generali pe anul 1923, și anume: Unul întocmit conform lege in vigoare, care nu s’a respectat, iarJ altul, așa zis pentru Înaintare de Statul-Major, adică contrar art. 71, dar menit să deschidă drumul de apreciere după bunul plac, penttru înaintările de favoare ce se plănuiau a se face la gradul de general. Cu acest sistem, ministerul de război reușește să înainteze la gradul de general, un număr destul de mare de coloneii, favoriți ai guvernului, provocând în schimb, adânci nemulțumiri în rândurile armatei, prin sărirea de la înaintare a unor buni ofițeri, cari au făcut întreaga campanie a războiului numai pe front, și au probat cu prisosință calitățile lor. Cum acest sistem de înaintare, întronat de d. general Mărdărescu, este fără precedent în armata noastră, și cum asemenea Interpretări nu s’au dat legei, nici măcar în împrejurări excepționale, în cari s’ar fi putut invoca cu drept cuvânt în favoarea lor, fie încurajarea unor merite extraordinare, fie a unor capacități militare prea distinse și superioare, ca de exemplu, a unui general Cristescu, dar pentru care totuși nu s’au făcut asemenea excepțiuni, ne întrebăm, pentru ce motive s’a lăsat, influențat de general Mărdărescu până într’atât de contactul ce are cu ceilalți colegi ai d-sale din guvern, încât să comită, asemenea flagrante ilegalități ? Cum a putut d-sa să uite, măcar că azi suntem în timp de paca că meritul și adevăratele calități ce trebuiau cerute pentru înaintare, reveneau în primul rând acelor ofițeri, cari au probat în timpul războiului munca, patriotismul și priceperea lor pe front, iar nu acelora, cari în majoritatea cazurilor și-au petrecut aproape întreaga lor carieră, numai prin binrourile din ministere, sau alte servicii identice, fie chiar și de State-Majore, și cari, au fost prin atribuțiunile lor, mult mai adăpostiți în momentele primejdioase ? Și tot astfel ne întrebăm, cum un bun militar de carieră ca in general Mărdărescu, poate lăsa să pătrundă și în armată asemenia favoruri politice, menite să încurajeze pe viitor, platitudinile contra meritului. < ~T~~ Dar, deși de atunci a trecut și 10 Mai, nădăjduim încă, că d. ministru de război va ști să repare jignirile ce s’au adus ofițerilor nedreptățiți cu ocaziunea înaintărilor din Aprilie, și aceasta o poate face, cât timp d-sa mai are și ocaziunea, și dreptul și puterea. Altfel, ne-ar fi penibil să constatăm, că aureola de glorie câștigată la Tisa, precum și reputațiunea de brav militar a d-lui general Mărdărescu, ar putea să fie șterse de leșia unei vanitoase ambițiuni de guvernământ în aproprierea d-lui I. I. C. Brătianu, care n’are nimic de perdut în chestiuni de glorie sau reputațiune. Dar vom mai reveni.