Epoca, iunie 1923 (Anul 42, nr. 123-148)

1923-06-01 / nr. 123

N Gif o ASfrL XLII - So, 12^ toată tara: 1 LEU EXEMPLARUL ABONAMENTE: Pa un, an , Lei 300 „ 6 luni .......... H 150 3 .. •■■■■■■■«. I* 75 •> »* o Pentru străinătate iei șase sute Preoții, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 lei, pe­­> luni 100 lei E.C. 4 PAGINI Fondator: NICOLAE FIUPESCU III­ *­# Vineri 1 Iunie 1923 21 In străinătate : 2 LEI EXEMPLARUL A­N­U­N­C­I­U­R­I: Se primesc la administrația ziarului și — — toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CALE­A VICTORIEI No. 70, Etajul I Telefon 7 30 Față cu ultimele tară­de legi și sotul dat în avutul țărei de către guvernul REȘIȚEI și al hoților de urne. Față de excluderea în masă a deputaților opoziționiști și bandele de bătăuși organizate de Brătieni în plină Cameră pentru a nimici orice control și orice încercare de împiedicare a potlogăriilor ce z­iine se legiferează pentru a îmbogăți partidul liberal prin spolierea statului și cu riscul provocarei dezastrului economic Partidul Național Român și Partidul Țărănesc cheamă pe cetățenii Capitalei la întrunirea publică ce se va ține Duminică 3 Iunie, orele 9 dimineața in SALA DACIA Unde vor lua cuvântul toți fruntașii opoziției aliate. „Chestiunea" Atitudinea pe care comandantul partidului Poporului, o ia prin ofi­ciosul său față de „chestie“ este cel puțin delicioasă, — pentru a între­buința pe cel mai blajin dintre ca­lificative. După ce timp de zece zile s'a făcut n’aude nu vede, iar a unspre­zecea zi și-a adus aminte de reper­toriul cazon de grad­ inferior, titu­larul la comandamentul partidului Poporului a crezut de cuvin­ d­­in a douăsprezecea zi să dea un co­municat în privința „chestiei“. «— „Ziarul... publică o relațiune IsUpra ședinței comitetului consul­tativ al partidului nostru care a f­vut loc Luni seara la locuința i-lui general Coandă. Dacă aceasta relațiune conține •unele adevăruri ca acela că co­mitetul este un organ pur consul­tativ și că șeful partidului și-a re­­pservat să se ocupe personal de dersiunea în discuțiune, restul sau invențiune sau deformare adevărului. „Credeam de­ aceia că cele scrise ziarul... se întemeiază pe vre­o două trei cuvinte prinse cu ure­­chea din convorbirea vre­unuia din m­embrii comitetului cu alți mem­brii ai partidului. Este inadmisi­bil ca informațiunea astfel defor­mată să pornească sau să fie luată prin sursă autentică, mai ales că însfătuirea a decurs într’o atmos­eră de armonie și cordialitate, iar otărârile au fost luate într’un entiment de perfectă solidaritate“ ca să zică, este la mijloc o chestiune“. Comitetul consultativ al partidu­ál comandat de d. general Averes­­s’a strâns ca să discute „ches­tiarele, sau măcar unul din ele, au relevat eronat o parte din dis­­cutiunea urmată in acel comitet a­­supra ..chestiei“. Aceasta a făcut pe generalul să dea comunicatul de mai sus prin care recunoaște că și-a rezervat dreptul suprem de a rezolva sin­gur „chestia“, — dar că dacă s’a spus ceva asupra „chestiei“ acea­sta a făcut-o vreunul din membrii comitetului intr’o convorbire par­ticulară cu alt membru al comite­tului, — dar că în definitiv ori­cami ar fi fost părerile „particulare“ ale membrilor comitetului, oficial sub comanda generalului sau la coman­da sa, ei s’au „solidarizat“ cu „chestia“. Bravo! Asta comunicat, nu glu­mă ! Puțin cam târzielnic e drept, dar bun. Astfel însfârșit a aflat și oficio­sul partidului poporului că există în sânul acestuia o „chestie“,­­ dar mai ales, a aflat întreaga ro­mâniare că generalul Averescu a luat în sfârșit o atitudine într’o „chestie“ pe care își rezervă drep­tul s’o rezolve fără concursul, sau poate în ciuda, comitetului consul­tativ. Dar care anume e „chestia“ ? De ce anume e vorba, despre ce s’a discutat în comitet, ce va re­zolva generalul singur după ce co­mitetul s’a declarat solidar pe ea, — aceasta nu ne-o spune comuni­catul, nici generalul, nici ziarul lui Care e „chestia“ ? Care e „chestia“ domnule gene­ral ? ­ușinea de I­­e-am ocupat de banditismele Pre­otului de Prahova, un oarecare Spi­ra Sorescu, pe care guvernul actual a g Isit de cuviință săj cocoațe in Imn­ta unuia din cele mai bogate și mai importante județe ale țării. Am­ lipsit de educația fundamentală a celor șep­­e ani de acasă acest Spirea Sorescu a dus, prin natura funcțiunii sale, în patact oficial cu diferiți străini, inte­­rsați în exploatările petrolifere din ju­­ț. Felul de a se conduce al acestui an ne face pur și simplu de râs. A­­tuci când un prefect de județ e un a­­nlfabet și un desăvârșit agramat, cu­rept cuvânt se vor fi întrebând străi­ni: ce sunt la noi slujbașii cari n'au rngul de prefect ? ! Dar dacă ar fi numai atât. D. Spi­ra Sorescu ține să-i fie portul cum s-e vorba, și in repetate rânduri d-sa a dat loc la incidente din cele mai pens­­ifie, din cari a eșit un chip constant, in mod lamentabil. Se pare, însă, că vremul nu vrea să priceapă că oa­­meni ca d. Spirea Sorescu nu trebuesc­­­ ficați la demnități din acele cari să f­ină in contact cu publicul. Există un M de pudoare, pe care actualii gu­­ernanți nu-l posedă. De aceea se pre­zntă In public cu rușinea de la Ploești descoperită ți nici nu.și dau măcar inima că se fac de râs și ne fac de I Cel dela ministerul de Interne știu rea bine la ce facem aluzie și cu toa­­­t acestea nu s'a decis încă să senteas­ă județul Prahova de acea rușine, ca- i se cheamă Spirea Sorescu, deși la­­ moment dat se păruse că însuși d.­­norul Văitoainu e convins că pre­­otul d-saie dela Prahova și-a făcut stația imposibilă. "Jț anii in urmă­, d. Spirea Sorescu a p guvernul intr'o nouă­ încurcătură, suntem siguri, nu se va mai pa­ la Prahova te a aplana fără sacrificarea omului său dela Ploești. De dorit ar fi insă ca cel puțin de data aceasta să se procedeze față de d. Spirea Sorescu cu toată energia. Dacă insă cei de la centru nu-și vor pricepe nici acum da­toria, vom fi nevoiți să vorbim mai pe șleau, deși, ca români, ne doare să a­­ducem in discuție publică lucruri de natură, să ne înjosească bunul nostru renume de popor civilizat. Guvernul știe despre ce e vorba. Până unde merge lenea• •9 Iată o întrebare care va rămâ­ne totdeauna în suspensie. Cine ar fi crezut până acum că poate să existe un om mai leneș decât d. gheneral Moșoiu ? Și iată că există: Marele actor american, John Drew, are un nepot, de care se plânge că ar fi decanul leneșilor. Acum câțiva ani, John Drew a primit de la acest nepot o scri­soare, datată din San-Francisco: Dragă unchiule: „A fost aici un cutremur de pământ Am fost deșteptat brusc și aruncat în aer, și apoi într’o bac. M’am coborât in stradă, unde soldații au și pus mâna pe mine și nu au întrebuințat la răscolirea dărâmăturilor...“ și mar­ele actor conchise cu blândețe : -- Uite-i cum e! A trebuit un cutremur de pământ ca sa-1 facă să se iubăaze, și armata oratei»­­• Boite, ca sa-I forțeze să mun­cească* - Cine sunt deputații liberali Deputatul liberal de Can­­­acra reacționează Ca răspuns la articolul din „E­­cho de Bulgarie“ reprodus de ziarul nostru, d. deputat de Ca­­n­acra Pineta ne trimete o întâm­pinare telegrafică. Dacă d. Pineta păstra măsura poate că ne-am fi indurat să-l credem o victimă a relei credințe manifestată de oficiosul bulgar. In loc sa ne mulțumească pen­tru serviciul ce-i facem, d. Pine­ta ne acuză că am vedea prin prizma bulgărească, și ne invita în cazul când cele publicate sunt o urmare a relei credințe și a u­­șurinței cu care se scrie la noi să retractăm cele spuse despre d-sa. Păi, să ne ierte d. Pineta și să ne ierte cititorii că suntem nevoiți să le mai răpim din timp cu per­sonalități de acestea. Deputatul de Galia era să învețe întâi buna cuviință și pe urmă să ne adre­seze întâmpinări. Cât privește re­­tractoarea să-și îndrepte săgețile spirituale către prietenii­le­ sale, de la Sofia, autorii elogiosului arti­col încriminat. Să fim înțeleși. . OXY tA**9**«M«n*< »«•* Husii și ifosuri Deci e sigur că, atunci când vecinii noștri cheltuesc avere, hărnicie și — s’o spunem — chiar lipsa de pudoare pentru a se face iertați de cei pe cari i-c­ jignii, fără­ a fi părăsit relațiile de veche complicitate cu camara­zii din marele război, noi le opu­nem doar solemnitatea găunoasă a vechilor noastre ifose­n și ci­tat. Ar fi să-și inchipue cineva o lume românească cu totul deose­bită de cea­ de astăzi dacă ar cre­de pe acei cari debitează astfel de sentențe în ziarele noastre. Nu, oamenii noștri consideră, cu toate grijile lor, mari și grele, ca o datorie pentru cei cari au astfel de idei să nu dea­ în vileag ca simpli denunțători publici a­­tunci când­ se știu citiți în străi­nătate toate păcătoșeniile noastre mărunte, și ușoare. Ni-i destul că propaganda al­tora, pentru tot ce avem și n’a­­vem, pentru realitățile ca și pen­tru iluziile noastre nu încetineș­te. N. Iorgu 9rinde.fi! D. ministru Banu a fost pro­­clamat cetățean de onoare al ora­șului Basarabean, Ismail. ...Ferește-te domnule Barnu! Cetățenilor din Basarabia, după cum s'a dovedit in Parlament, nu le prea merge bine. I) Mihalache a fost exclus din Cameră fiindcă a­ strigat :,Săriți hoții!“ când s’a voiat vnutiliza­­rea Reșiței. ...Și noi care, ne credeam că, în ciuda anormalității vremuri­lor, în România făptuitorii sunt cei pedepsiți, iar denunțătorii lor răsplătiți! Poliția Capitalei, a prins pe un dezertor spărgător poreclit Găs­eau. Îi merită porecla, — fiindcă mare gâscan trebue să fie un hoț ca să fie prins până și de poliția românească. D. Sassu a declarat la ieșirea din ultimul consiliu in care sus­ținuse repaosul duminical, că d-sa vrea ca Duminica și vitele să se odihnească“. De-a cui activitate, s’o fi te­mând d-sa, de vrea să-i impună măcar o zi de repaos pe săptă­mână ? SWING Mareșalul Pilsudski s’a re­tras tn viata prtvată Varșovia, 38, Rador).­­ In legă­tură cu noile schimbări politice, mareșalul Pilsudski și-a dat de­misia din armată și s’a retras in viața private . ,"■*» .s'­ *i A ¥ Ce s’a întâmplat cu leul! "" —*■—1 Artificial umflat, leul a scăzut din nou pe piețel e­xtrei­ne. O operațiune inversă face ministerul de finanțe și cu devizele pe piața internă l­eul tor a început să scadă cu tendința să revie acolo un­de de multă vreme amorțise , la 7 cen­time. Umflat accidental, leul crescu­se in câteva zile, dar numai pen­tru câteva foarte puține zile. Dar nu păstrase această valoare până la 8 centime și jumătate, de­cât atât cât trebuia oficiosu­lui liberal ca sa tragă o serie de ditirambe ministrului de finanțe, dar și atât cât trebuia ca s­ă tragă o spaimă negustorimei im­purtătoare și exportatoare și mai ales agricultorilor cari cheltuise­ră in vederea recoltei mulți lei și care ar fi trebuit să încaseze pe ea lei puțini. Cum s’a putut urca leul astfel?­­Durata scurtă a Urcărei demons­trează m­ai bine ca orice artificia­litatea. Mișcarea de urcare n’a fost firească, n’a fost o urmare a unei sănătoase politici economi­ce a țării, ci a fost o mișcare for­țată, print’o actiune artificială a cererii de lei pe piața Parisului în special. Cât poate să fi costat această operațiune financiară, n’avem de unde ști. De asemenea asupra u­­tilității ei nimeni în afară de d. Vintilă Brătianu nu se poate­ pro­nunța nici precis, nici mai ales favorabil. Căci, in definitiv, ce interes ar fi avut țara de­ o asemenea urca­re efemeră a leului ? Avea nevoie de ea pentru ca legea împrumu­tului, în muniții, de 100 de milioa­ne de franci să poată trece prin Camera franceză ? Crede d. Vin­tilă că guvernul Marei Republici avea nevoie de concursul ridicut de anemie al leului vintilizat ca să treacă, pentru un stat aliat, o lege măruntă ? Ori avea d. Vintilă nevoie de o urcare a leului pentru ca demon­strând în felul său că ea se da­­torește legii­ de amânare a plăți­lor în străinătate, să poată face ca această lege să fie votată de Parlament. ?. Asta ca și cum ma­joritățile n’ar fi fost fabricate de d. Văitoianu anume pentru a vo­ta ori­și ce Constituție sau ori­și­ce Reșiță vintilistă. Atunci de ce-o fi cheltuit mini­­­­trul de finanțe suspedente de ba­ni din săraca vistierie a țării pen­tru ca să umfle pentru o zi leul? a Consecvent și de data aceasta ca și în toate „operațiunile” sa­le, d­. Vintilă continuă în ța­ră cu opera sa de tumefiare a leului. Valutele și devizele trebue să sca­dă pe piața Bucureștiului. — și-a zis d-sa. In consecință a dat or­din Băncii Naționale să vândă cât mai ieftin, și să vândă astfel incontinuu monedă străină la Bursa oficială din București. Astfel un confrate dovedea a­­seară că ori deși pe piață fran­cul francez se cumpără cu 13,30 lei, agenții­­ Băncii Naționale, ca să ochite o cotă oficială, în vede­rile d-lui Vintilă, vindea franci mulți cu 12 lei. De acest fapt au profitat o mulțime de bănci, — fără îndoială vintiliste și ele — cari cumpărau franci din Bursa oficială pentru a-i revinde ime­­dat la Bursa neoficială cu un nes­per­at profit. Astfel vistieria statului a fost păgubită și prin operația internă. Și iarăși se pune întrebarea: ce interes a avut d. Vintilă, — căci de vreun interes al țării nici vor­bă nu poate să fie, — ca să sca­dă tot atât de artificial valutele și devizele strine? Ce vrea­ să fa­că d-sa cu cota oficială obținută? S’o comunice în străinătate ca să amăgească pe financiarii de a­­colo, — sau publicând-o în „Mo­nitorul Oficial“ să înșele cu spe­ranțe populația țării? Asta ar în­semna că d-sa își închipue că absolut toată populațiunea globu­lui stă ca d. Ionel Brătianu la Florica fără ca să aibe habar mă­car de cele ce se petrec în rea­litate. ...Hotărât lucru! Manevrele fi­nanciare ale d-lui Vintilă Brătia­nu când nu sunt dezastroase sunt cel puțin ineficace, dar păgubesc țara! așa fel în­cât trebue să se termine cât mai repede cu minis­teriatul de pomină al d-sale. Al. Banes Gititi in pagina IV-a ULTIMA ORA Cum s’au făcut înaintările in armata Cât de adevărat este și ce bine își găsește aplicarea sub regimul actual, proverbul că „merele pu­trede strică și pe cele bune”, se vede din­ cazul d-lui general Măr­­dărescu, ministrul de război în gu­vernul d-lui I . C. Brătianu. La ultimele înaintări de gene­rali, a prezidat o lipsă de legali­tate nemaipomenită încă în ana­lele armatei române, și aceasta se petrece tocmai în timpuri, când departamentul Războiului este pus sub conducerea unui general activ, care reușise să-și cucereas­că laurii strălucitori de pe câm­piile de la Tisa. Dar ca să ilustrăm ilegalitățile săvârșite cu ocaziunea înaintări­lor din Aprilie, să precizăm mai întâi ce spune „legea înaintărilor în armată”. Art. 71 zice: „înaintarea ofițe­rilor inferiori și superiori se face pe arme și servicii; înaintarea la gradele de generali, se face pe Ar­mată. Generalii de brigadă nu vor schimba arma“. Art. 72 zice: „ofițerii din tru­pele speciale (cum sunt geniu și pionierii) concură la înaintare cu ofițerii de infanterie, înscriindu­­se pe tabera de înaintare a aces­tei arme”. Art. 73: „ofițerii de stat-major concură la înaintare cu ofițerii din arma lor, (întocmai ca la ar­ticol 72). Ei vor înainta și la locurile va­cante din serviciile de Stat-Major, oricare le-ar fi rândul la înainta­re pe tabela armei lor, însă numai dacă sunt admiși la înaintare ex­cepțională in arma lor și dacă sunt propuși de șeful de Stat-Major al armatei, pentru înaintare în Sta­­tul-Major”. Este clar și lămurit deci, că a­­cest art. 73, care putea forma un aliniat al art. 71, nu modifică, ni­mic din principiul consacrat prin art. 71, care impune precis și cate­goric că înaintările la gradul de general să se facă numai pe Ar­mată, spre deosebire de celelalte grade de ofițeri inferiori și supe­riori, cari se înaintează numai pe arme și servicii, indiferent dacă sunt ofițeri de Stat-Major sau nu. Art. 73 creează pur și simplu, pentru ofițerii de Stat-Major, *2 privilegii și anume : a) Acela de a le deschide nouă locuri de înaintare în serviciile va­cante de Stat-Major, cari sunt în­chise celorlalți ofițeri. b) Ofițerilor de Stat-Major nu li se cere în mod expres vechimea necesară cerută celorlalți ofițeri pentru a fi înaintați, ci li se a­­cordă și calea excepțională a în­­naintării pe baza propunerii șefu­lui de Stat-Major general. Atât și nimic mai mult! Dar aceste două privilegii acor­date ofițerilor de Stat-Major, con­form art. 73, nu se pot întinde de­cât până la gradul de colonel in­clusiv, adică până la limitele pre­văzute de art. 71, care, repetăm încă odată, stabilește în mod im­perativ că: „înaintarea ofițerilor inferiori și superiori. SE FACE NUMAI PE ARME SI SERVICII, iar pentru gradele de general, IN­­NAINTARILE SE FAC NUMAI PE ARMATE “. Or, cu ocaziunea înaintărilor fă­cute în Aprilie pentru gradul da general, d. ministru de război a procedat tocmai contrariu de cum spune legea, și călcând în mod fla­grant dispozițiunile art 71, a dat o nouă interpretare art. 73, rasa tălmăcindu-i intenționat greșit, și în sensul dictat de oportunitățile regimului, spre a putea aranja de astă-dată înaintările la gradul de generali, NU PE ARMATE, cum spune legea, ci PE ARME ȘI SER­VICII, adică contrar legei. Astfel, din tablourile publicate în „Monitorul Oficial“ dela 12 A­­prilie a. c„ vedem că nu s’a, admis în acest an la înaintare pe Statul Ma­jor, nici un ofițer până la gra­dul de colonel, conform art. 731 In schimb însă se publică două tablouri de coloneii admiși la în î naintare pentru gradul de gene­rali pe anul 1923, și anume: Unul întocmit conform lege­ in vigoare, care nu s’a respectat, iarJ altul, așa zis pentru Înaintare de Statul-Major, adică contrar art. 71, dar menit să deschidă drumul­ de apreciere după bunul plac, pent­tru înaintările de favoare ce se plănuiau a se face la gradul de general. Cu acest sistem, ministerul de război reușește să înainteze la gra­dul de general, un număr destul de mare de coloneii, favoriți ai guvernului, provocând în schimb, adânci nemulțumiri în rândurile armatei, prin sărirea de la înainta­re a unor buni ofițeri, cari au fă­cut întreaga campanie a războiu­lui numai pe front, și au probat cu prisosință calitățile lor. Cum acest sistem de înaintare, întronat de d. general Mărdăres­­cu, este fără precedent în armata noastră, și cum asemenea Inter­pretări nu s’au dat legei, nici mă­­car în împrejurări excepționale, în cari s’ar fi putut invoca cu drept cuvânt în favoarea lor, fie încurajarea unor merite extraor­dinare, fie a unor capacități mili­tare prea distinse și superioare, ca de exemplu, a unui general Cristescu, dar pentru care totuși nu s’au făcut asemenea excepți­­uni, ne întrebăm, pentru ce motive s’a lăsat, influențat de general Măr­dărescu până într’atât de contac­tul ce are cu ceilalți colegi ai d-sale din guvern, încât să comită, asemenea flagrante ilegalități ? Cum a putut d-sa să uite, măcar că azi suntem în timp de paca că meritul și adevăratele calități ce trebuiau cerute pentru înain­tare, reveneau în primul rând a­­celor ofițeri, cari au probat în tim­pul războiului munca, patriotis­mul și priceperea lor pe front, iar nu acelora, cari în majoritatea ca­zurilor și-au petrecut aproape în­treaga lor carieră, numai prin bin­rou­rile din ministere, sau alte ser­vicii identice, fie chiar și de Sta­­te-Majore, și cari, au fost prin a­­tribuțiunile lor, mult mai adăpos­tiți în momentele primejdioase ? Și tot astfel ne întrebăm, cum un bun militar de carieră ca in general Mărdărescu, poate lăsa s­ă pătrundă și în armată asemeni­a favoruri politice, menite să încu­rajeze pe viitor, platitudinile con­tra meritului. < ~T~~ Dar, deși de atunci a trecut și 10 Mai, nădăjduim încă, că d. mi­nistru de război va ști să repare jignirile ce s’au adus ofițerilor ne­dreptățiți cu ocaziunea înaintări­lor din Aprilie, și aceasta o poate face, cât timp d-sa mai are și o­­cazi­unea, și dreptul și puterea. Altfel, ne-ar fi penibil să con­statăm, că aureola de glorie câș­tigată la Tisa, precum și reputa­­țiunea de brav militar a d-lui ge­neral Mărdărescu, ar putea să fie șterse de leșia unei vanitoase am­bițiuni de guvernământ în apro­prierea d-lui I. I. C. Brătianu, ca­re n’are nimic de perdut în ches­tiuni­ de glorie sau reputațiune. Dar vom mai reveni.

Next