Epoca, februarie 1929 (nr. 1-21)

1929-02-05 / nr. 1

t _____3 LEI IIEPÄCTIÄ ȘI ADftiNISTM|IA ’ 't SUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Telefon 3621101 i^"Se NICOLAS r­UPESCU­ Biveder: Or. N. riilPESCU­ Tic,­­ mca e­r­u­mea de sus? Se primesc la ad-orația ziarului și la to*»*n agențiile de publicitate . Reapariția darului „Epoca“ răspunde unei ne­ Verități. Publicul simte nevoia unui organ in care ade­vărul să fie spus lămurit, în afară de orice influ­ente sau intrese de partid. „Epoca“ a moștenit prin tradiție de la întemee­­torul ei, darul de a spune adevărul, și atunci când a fost împiedicată de a-l mai rosti și-a suspendat apariția. Dar dacă „Epoca“ a încetat din cauza centaurii și a confiscării repetate, ea va ști că în interesul adevărului și al dreptății, să-și înăbușe orice re­sentiment. „ Am justificăm ilegalitățile comise contra „Epo­­cei“ și nici nu le­ertăm. Avem acest drept, căci pe când contra celor­lalte ziare, cenzura a fost aplicată pentru o anumi­tă chestie, așa zisă în interesul statului. „Epoca“ a fost lovită, cenzurată și confiscată pentru câa am beat un om. Noi nu vom face acte de răsbunare, calom­niind pe d. Oct. Goga, și în ziarul „Epoca1* nu se vor scrie articole perfide și meșteșugite ca în opinia publică să încolțească credința că într’o noapte a plecat cu 13 milioane din fondurile secrete, fără a face cea mai mică «lovad­ă. Noi nu vom îngădui ca prin dări de seamă și trunchieri ale desbaterilor parlamentare să se creadă că d. Puca îndrăznind să vorbească la Ca­meră, a dispărut pe sub pupitre, stâlcit sub auto­ritatea morală și sdrobit de vigoarea oratorică a d-lui Ionel Țăranu. Noi nu vom acuza partidul național țărănesc că a venit la putere lipsit de popularitate și nici că a trebuit să facă alegeri nelegiuite pentru a-și asi­gura majorități în Parlament. Eăstîm toate acestea în sarcina altora. Noi vom spune adevărul tuturor, și aceasta ni se va erta cu greu; dar vom spune și celui care nu va spune adevărul cuvântul tare­i minți, și aceasta nu ni se va erta nici­odată. Nici când demagogia și minciuna nu au fost e­­talate mai fără rușine ca în ultimele vremuri. Minciuna a ajuns să se rostească de la tribună cu aceiași seninătate cu care se scrie sub semnă­tură. Și dacă într­ebi­­* de ce ? — ți se va răspunde , poate crede cine­va. Mai trist e că demagogia și democrația au a­­juns să fie surori. Aproape nu mai distingi linia de demarcație între ele, căci democrația a ajuns să trăiască prin demagogie și demagogia prin min­ciună. Noi mărturisim că de cât prea multă democra­ție sprijinită pe demagogie și minciună, preferim ■ o democrație ceva mai e­nglezească, la baza căreia să trăiască adevărul, datoria și cinstea. Nu avem pretenția cei strânși în jurul „Epocei“ că n’om­ fi supraoameni. Putem greși. Siar ori de câte ori sufletele noastre vor avea momente de ștrăiiiZ, le vom încălzi ș­i i­<ti­rt la amintirea virtu­ților aceluia ca­re a întemeiat „Epoca“, „EPOCĂ“ T-4'ST-S Cum s­a retras Anchete politice guvernul Bratianu --------------■ Asigurările Hegenței. — Tratativele d­e la Paris.­­ Șantajul Știrii.­ Acțiunea l­ui Stere. Cauzele care au determinat re­tragerea partidului liberal de la cârmă sunt foarte prost cunoscu­te. Există o versiune liberală și una national-tărănistă. Suntem în măsură astă­zi să a­­rătăm, în mod absolut press și fără posibilitate de a fi desmintit diferitele faze prin cari a trecut criza ce s-a dezlegat cu chemarea d-lui Maniu la putere. Unul din punctele controversate este acela de a se ști dacă Regen­ta a luat, da sau nu, angajamente față de partidul național-țărănesc în privința datei retragerei a­ lui Vintilă Brătianu. S-a vorbit cu in­sistență de scadența politică de la 1 Decembre, când urm­au să se țină sărbările de la Alba Iulia. Li­beralii sunt și astă­zi nedumeriți în acesta privință. Putem afirma că singurul angajament luat de Regența față de d. Maniu a fost­ amâ­narea serbărilor de la Alba Iulia pentru primăvară. Astfel partidul național nu putea să se mai ridice împo­triva „abuzivelor“ pretenții ale d-lui Brătianu de a prezida­ comemorarea oficială a unirei în Ardeal. Cu toate acestea partidul li­beral a crezut și crede și astă­zi ca înțelegerea între Regen­ța și d. Maniu avea un carac­ter mult mai precis și mai ostil lui. Unele conversații în special avute de fruntași liberali cu membrii corpului diplomatic i-au făcut să emută ca se con­spira împotriva lor de pe tim­pul verii. Tratativele împrumutului mergeau foarte greu. După ce reprezentanții f­­meilor străine iscăliseră un pr­tocol în Bucu­rești la 19 iulie prin care se angajau în principiu sa facă împrumutul guvernul român primește înainte de sfârșitul aceleași luni p­elegramă din Paris, prin care i se face cu­noscut că nu se poate garanta un quantum mi­nim. Călătoria d-ni­i Vintilă Bră­­tianu în străina­­­­te nu aduce o sensibila ameliorare a condi­țiilor. Prisîfisi Șî vSsey irse«*» noștiin|8f dk greK&i%ils intampinate in guvern» intră și dass«. in ac­mi KS sam j. se angajează *■ [UNK] [UNK]; rästpassrae giswe/Kai ‘>.Kd pe na* postal țâr la cârmă cu combifi­­ist gu­vern să f­ele Șast țesim Știrbey a t fost: călduros susținut de d. Stere și a­­pri*$ combătut de Ion fiic» haladhe șî ^adgearu. Atmosfera de pesimism în care trăia guvernul a hotărât pe d. Vintilă Brătianu să brus­cheze lucrurile la întoarcerea de la Constanța. In tren, o vie explicație a avut loc între Regență și pri­mul ministru. D. Brătianu a­­fi­rm­ând că este gata să sem­neze împrumutul, a cerut Re­genței să-i asigure că și după votarea legilor financiare d-sa va putea să-și continue guver­narea. Regența a răspuns că dă tot timpul guvernului pentru a termina tratativele de împru­mut, însă că nu poate lua nici un angajament în privința vii­torului. Acest răspuns a determinat retragerea guvernului liberal. Nicile impozite în perspectivă, încrederea relativă a Regenței au determinat pe d. Vintilă Il­ă­tianu să-și prezinte demisia In­tr-un număr viitor, vom vedea­ în ce stadiu erau trata­tivele cu bancherii străini în momentul retragerii cabinetu­lui Brătianu. Zile grele pentru guvernul Poincaré — Dela corespondentul nostru din Paris —« PARIS, 1 Februarie. — Deși «ituația bizanm -a pare înflori­toare in moș­ie față, dova­dă rolul , aura Franței în­negr­u­ pe cale de a c­r­a împrumu­ti* ’ 1 Poincaré pe roze. Președinele emails ului a în­ i­i­at piedicile pe­­re vânătorii de por­cii in dru­m , îndată ce de obstacole i­n curând se va pr­­atoarea chestie a ra­i­durilor semnate în In­­glia și America» referii­toriile de război. D. Pom­eniți de doi ai tate amână sistematic lor, încercând să stabilească o­gătură între aceste datorii și chestia reparațiilor. Guvernele englez și american par cu atât mai puțin dispuse la noi negocieri, cu cât finanțele Franței devin mai prospere­ Actuala stare de lucruri, ar pu­tea să dăinuiască și mai departe, dacă o scadentă apropiată nu ar tulbura liniștea guvernului fran­cez. La 1 August cele zece miliar­de datorite de Franța pentru stoc­­kurile de război americane devin exigibile în caz de neratificare a convenției Mellon-Berenger. In asemenea condiții, pare pro­babil că di Ppincaré va mai lăsa din intransigenta sa. Oare a­­ceasta nu era de pură fațadă, pen­tru a nu indispune opinia publi­că franceză cât timp finanțele ță­rii erau zdruncinate? Este greu de presupus, că un bărbat politic de talia actualului președinte de consiliu, să-și fi pu­tut face mari iluzii asupra șanse­lor de reușite a resistenței sale, cu toate că Statele Unite au dove­dit că nu toate parlamentele rati­fică automatic cele încheiate de puterea executiva­ Dar era un visător, pe când d- Wilson Poin­caré este un realist In ori­ce caz, jocul a fost luat în serios de cei mai buni prieteni ai președintelui consiliului, și astăzi guvernul ar fi răsturnat de acei ce i-au susținut în toate îm­prejurările grele, dacă primul mi­nistru s’ar încumeta să susțină ratificarea acordului de la Wa­shington. Aproape to­i membri ai „Uniunei democratice“ ar vota împotriva cabinetului. D. Poincaré contează pe doi actori pentru a-l scoate din greu­­ițile ce-i amenință. Un succes în vestia reparațiilor care ar expli­­caua sa atitudine față de pro­­ima datoriilor de război și imi­­i­a scadenței dela August. Convingerea sa este că până și pul Louis Marin va prefera­­­in urmă să lase o parte din sarcina datoriei de zece miliarde generației viitoare, decât s'o arun­ce integral asupra celor cari au făcut războiul. CORESP. iBMMaKwaaiwwiiiiii'iiij iibui Câfre ű. Si I știme® Stimate domnule Știrbey. Mi se aduce la cunoștință din diferite locuri că nu price­peți ce am împotriva dv. Ceva mai mult, mi se afirmă că mulți se întreabă nedumeriți ce diferend personal s’a­n­­t între noi, la obârșia relațiilor noastre. Reapariția „Epocei“ mă o­­bliga la o lămurire și cred ca este bine să nu­ întârzii cu a­­ceastă explicație. Rolul covârșitor pe care lați jucat în istoria contimporana a acestei țări, mă obligă la a­­tâta condescendență. Când ne-am­ despărțit în Mai 1926, sau mai bine zis când „E­­poca“ a fost constrânsă de oa­meni și de împrejurări , se ia concediu de la dv., erau­ deja un personagiu de marca. Mem­bru în nenumărate comisii de administrație, colonel, în re­zervă, decorat cu ordinul „Co­roana României“ cu spade în gradul de mare ofițer, pentru­­ apte de război aduceau­ și demiteau­ guvernele în țara ro­mânească după bunul plac al defunctului Ion Brătianu. De rolul dv. „oficial“ în po­litică, nu se putea vorbi încă. Avuseseți cumințenia să rămâ­neți în umbră pentru marele public. Persoana dv. era învăluită de atâta mister, în­cât nici un fotograf din București nu­­ pot seda clișeul dv. și credeți-mă i-am colindat pe toți. Descurajat am fost nevoit să recurg la o fotografie de a­­mator de înainte de război, pentru a populariza silueta dv. pe faimoasele afișe ambulante cu care v’ați întâlnit fără în­doială pe străzile Bucureștilor in primăvara anului 1926. De atunci ceva nou s’a în­tâmplat in viața dv. Ați fost prim-ministru­l „E­­poca“ v’a lăsat colonel și astăzi vă regăsește fost președinte de consiliu. Am crezut că acest nou ca­priciu de două săptămâni — căci România post-belică, n’are altă istorie decât acea a capriciilor dv. — era destinat, pur și simplu să întărească si­tuația dv. economică printr’un „fost“ răsunător. M’am înșe­lat : dv. voiți să jucați un rol politic, fara a face politică. Asta nu se poate­­ înainte de fiecare schimbare de regim vă oferiți pentru­­ slujba de președinte de consi­lii« ca si cum acesta consiliu de­v in schimbul pr­inga­jat» să trântiți IX,m­­ant, dori­and Acum trei ani, ați avut am­biția de a putea spune că ați fost prim-ministru, astăzi a­­veți ambiția de a șterge ridico­lii acelei președinții. Ei, domnule Știrbey, aceasta nenorocită țară are dreptuu­l și a preocupări mai înalte. Pentru dv. nu exista nici egi, nici constituție, nici jus­tiție. Proectul impreviziunei, care avea în interesele dv., nu s’a transformat în lege, căci altfel ministrul buclucaș era amenin­­at să redevină um simplu par­ticular. S’a vorbit cu insistență în timpul din urmă de o lege îm­potriva tantiemelor abuzive și indecente. O lege împotriva intereselor dv. nu este o lege românească. Ea nu va fi votata, deci. Constituția a desființat — pe drept ori pe nedrept — titlu­rile nobiliare. Sunteți singurul cetățean al acestei țări căruia i se recunoaște în acte și do­cumente oficiale calitatea de Prinț. Vorbeam la începutul acestei scrisori, de raporturile dv. cu consiliile de administrație. As­tăzi vă angajați președinte cu contract și cu un minimum de beneficii. Aveți curajul să-mi spuneți dacă socotiți ca inteligența, priceperea, autoritatea cui­va — fie el un geniu financiar — se pot evalua la cifra de opt­sprezece milioane anual pe care le încasați ca tantieme ! Adevărul este că astăzi ni­meni nu îndrăznește să între­prindă o afacere în țara româ­nească, fără binecuvântarea dv. și această binecuvântare este în­totdeauna larg remu­nerată. Fabricile, uzinele pe care le ocrotiți lucrează , celelalte lân­cezesc. La ministerul de răz­­b­ați la ministerul de comuni­cații, la orice oră a zilei, se în­tâlnești cu­­ reprezentanți ai firmelor dr. Până și la vagon­­restaurant dat de produsele fa­bricilor de la Buftea. Oare nu v‘am văzut ameste­cat chiar și în chestia optan­­ților ? Și în asemenea condiții, vă mirați cum de s’a găsit un om în această țară, care n’a pri­mit să beneficieze de favoru­rile dv. politice și de fărâmi­țele mesei dv. ? „Epoca“ își va continua dru­mul, fără frică și fără șovăire, dar fără insinuări și grosolănii. Cred, de altfel, ca n’a­veți ni­mic de obiectat împotriva for­mei acestei scrisori. Primiți, vă rog, etc. GREGORE FILIPESCU A S * ft* 8 m­inton ■ ■ B La necaz­ul,­ în opoziție omul spu­ne multe Mai ales omul politici­sm tot ce spune în opoziție, deci, se poate realiza la guvern. Este, totuși, o limită. De aceea, fără a întrebuința siste­ma încoronării, de o parte ce s'a spus oli, și în față ce se­­ ace­azi, nu se poate să nu amintim unele dintre declarațiile sau declamațiile ultimi­lor ani. Sunt întâlniri cari răscolesc trecu­tul, sunt siluete cari redeșteaptă a­­m­intirile, sunt ochi pe cari te jenezi să-i fixezi. Te întâlnești, de pildă, cu Potârcă, subsecretar de stat la d. V. do­menii. Se poate să nu-ți aduci a­­minte că d. Potârcă spunea: — Nu se fac economii. Sunt atâtea posturi inutile, atâtea subsecretariate de stat, cu tot curte­­prii­ lor de directori, șefi etc. i. când se întâlnești eu d. M. Po­­povici, ministrul finanțelor, poți uita că d-sa spunea: — Munca voastră, fraților, se iro­sește fără folos. Dările se măresc, mereu, fără milă, pentru că gospo­dăria statului e proastă. Sunt ecouri pe cari le trezește sim­pla considerare a omului... Cum ai putea, ascultăndu-l azi pe d. Maniu, pe rezervatul și pe cumpă­nitul șef al partidului național ță­rănesc, cum ai putea sa nu-fi aduci aminte că crn d-sa spunea : — Țara noastră sufere sarcini și poveri mai grele de­cât orice altă țară. Nu vedeți că nu mai putem suporta greutatea birului? Din tainițele trecutului se des­prind ecouri pe cari nu le poți înă­buși. Și nu e vina noastră dacă ade­sea vom fi nevoiți să întoarcem zile prăfuite: oamenii politici nu se pot despărți de trecutul lor, iar II ragdolucii realizate... — 1­a Vaila-Vvovod. Când vom veni noi, belștifful SĂUX Cronica economică Ce ne poate adune stabilizarea Stabilizarea înseamnă reașezarea unei monede avariate pe temelia solidă pe care se sprijinea o valută regulată înainte de războiu. Stabili­zare înseamnă întremare și reîntoar­cere la viața economică normală și reintrarea țării in rândurile comer­țului mondial. Calea într'acolo e spinoasă, dar ori­cine a bătătorit toboganul larg și vesel care se chiamă: „Inflație", tre­buie să urce și acest calvar. In primul joc se procedează la echilibrarea bugetului statului: chel­­tuelile statului se comprimă, minis­tere și ramuri de administrație în­vecinate se împreună, se pune în mișcare vălătucul restrângerii și ăe desființării, se taie burse, se amână învestițiunile statului, chiar și cele de natură productivă. „Comerciali­zarea“ și „raționalizarea“ întreprin­­derilor productive ale statului (mo­nopoluri, tipografie, pescării, etc.) incep și aruncă multe existențe din slujbele în cari au îmbătat­.»­ troie­i,, t iii j]j­u­ni­c­it­or; I or intelectuali este in mod simțitor de pe urma or măsuri. ir patul lui Procl­ust ;*! ciíitii ii trebue nu numai să compun­­el trebuie să și întindă și lun­gi, că: veniturile statului trebuie cu ori­ce preț, dacă nu să întreacă cheltuelile, dar, cel puțin și pe cât posibil, să le egaleze. Unele din ță­rile cu valuta zdruncinată au fost nevoite — în primii doi ani după stabilizare — să acopere deficitele bugetare prin împrumuturi, dar cre­ditorii vor imperios să aibă siguran­ța că în termen determinat se va aduce dovada echilibrării bugetului statului. împlinirea acestei cerințe ca și încasarea veniturilor statului din întreprinderile acestuia se ga­­rantează prin instituire de contro­lori. Șurubul impozitelor se strânge cu învârtitură care se resimte puter­nic. Se iscodesc noui impozite directe indirecte, se urcă tarifele căilor ferate, buchete de noui sarcini se prezintă cetățenilor. Această asanare bugetului pune pe de o parte la grea încercare morala contribuabi­lilor, reclamă pe de altă parte multă îndemânare și competință legislato­rului, care trebue mai mult să simtă decât să știe cât poate ‘ăi­i fără să le­zeze organe vitale ale comerțului și industriei sau să strice poate cheful găinilor de la cari așteaptă ouăle de aur. CREDITUL PARTICULAR Programul descris însemnează un val de scumpete care se revarsă a­upra țării necruțând pe nimeni. Căci in viața economică domnește nemilos legea trecerii sarcinilor a­supra celuilalt și pe cel din urmă il mănâncă câinii/ Iar cel din urmă suntem iu și eu, noi toții Salariile și lefurile încep a se întinde și lun­­gi mai mult sau mai puțin turbulent după temperamentul și disciplina po­porului. Desfacerea lâncezește, iar crizele de desfacere ale comerțului se repercutează ca crize de pro­ducție ale marii și micii industrii. Ferice de țara care iese din această încercare cu­ gospodăria cât de cât teafără f­in e mai puțin adevărat că și ag­itațiunea, istovirea, criza de bani ne sunt prieteni bine cunoscuți din ultimii ani și că ele au pierdut prin contactul zilnic mult din aspectul de groază ce-l aveau. Dar lovitura cea mai grea ne așteaptă încă dacă, începând cu institutul de emisiune, băncile noastre, cari și așa dispun de puțin numerar, vor începe să a­­gite cu toată strășnicia biciul censu­­rării cambiilor. Dies Irael Și acea­sta e o problemă nu tocmai ușoară pentru arta ministrului nostru de finanțe și a guvernatorului Institu­tului nostru de Emisiune, de a ține cumpăna și a nu desgusta străinăta­tea — prin vătămarea mai mult sau mai puțin resimțită adusă creditului particular — de solicitatorii negtri de credit tn sfărșit „stabilizați o problemă arzătoare a epo­cei de după stabilizare e cea a „salariilor reale“. Salariații cr lefuri Fixe și mv ’ Tr­ei fac socoteala minun i fer de tefită și caută mai adesea îi joace de-vCO"» ca rezistența Aceasta are ac­­­vai de scumpete ș. a. m. «3. »a* de țara care a încăput în acest șurub fără «.“ — S'­tăi ! »ia ră făcut-o gei­­­im mărul de mâine vor rău­ —«sur­" cretinelor și « ia vai" iei capita­­lului străin. CARNETUL UNUI SPECTATOR Sitti HeM In yil"i­r rând se •fe&lt;ie':și « d..­s cala anunța că trail­­­icitei ta și când lumea ar­ putea să i ■ «e ca la teatru, cazi să bea, pentru a fi scutită, probabil de riscul otrăvirii cu metilic, benzină,­­ R. M. S.-ul scumpea tutunul Pro­porția ieftenirii articolelor de mai sus echivalează cu negrul de sub unghie, în timp ce proporția scumpirii tutu­nului este egală cu dimensiunile unui baston pe care au­ fi nevoiți să­u:­3 ■ arâm pe gât. Lumea a­ protestat desigur, și am au­zit vicioși cari s’au legat solemn să renunțe la patima fumatului, întâi pentrucă actualele prețuri ale Regiei periclitează bugetul tuturor, și apoi pentrucă în felul acesta se va admi­nistra o lecție severă dar meritată R. M. S.-ului hrăpăreț. Există, în definitiv, la noi, câteva instituții la a căror conducere se gă­sesc, parcă, exemplare perverse, l­i fac de cap, bătându-și joc de oameni și gustând o voluptate din a exaspera. L. r. r.-ul, S. r. R.-ul și R. M. S.-ul nu­ fac alta decât să pună la tace­rea rca, grea nervii și răbdarea obșteasca, f­uncționează anapoda, stârnesc legiti­me proteste,­­ iar când protestările se îngrămădesc, direcțiunile respectivi intervin, desigur, uluitoare și dezar­mante. Ești pe punctul de­ a ajunge la bala­muc din cauză că telefonul și telefo­nistele țin să-ți dăruiască doar­­ Ün fripte. Direcția sporește costul ar­­ na­­mentului, și ai atunci senzația unui duș rece care-ți ia piuitul. Vagoanele S. T. B.-ul­ui merg ca după mort, Merg la voia întâmplării, te silesc să încre­menești prin stații eâte­ un ceas și să îngheți în ele ca întrun frigorifer. Protestezi, și te­­­ "ouA urcata a tarifului. In pachetele șoarece mort, iar în țigări .« ră »au un JWț. gheată. Dar t. ,«*<■>* "l * ‘b‘ coperirea, și Ca direcți*» iască a renunța­t #npîi«v.’:**o in tutun. — și i prețului articolele.­­Intrucât ne prive că de date asta ne lăsăm trei ani, ca birul pe ne-am putea cum­p piere de centru. Am un­­tabach­erea noastră, bărbatului ...... tei, și era cât pe-aci să îndemnam 1 grevă. Greva fumătorilor l­a E-o bătaie de joc, un jaf, o... Dar ne­fim­ oprit la timp. In defini­tiv dezideratul rezistenței cetățenești nu poate găsi ecou nici când si scum­pesc atâtea articole de mai strictă ne­­cesitate. Și apoi tutunul nu degeaba se bucură de numele de „buruiana dra­ci»’ui“. Rău necesar, el a pătruns pre­a­tutindoni, cu răbdare, cu stăruință,­­ provocând legi de ocrotire și legi de­­­­ suprimare. Dacă nu l-au putut stârpi țarii Și­­ sultanii cari tăiau nasul celor prinși în gură cu o lulea, cum ar putea să ‘ găsească partiza­n­ îndemnul renunță­­­ ? nii la el, de bunăvoc? Nu degeaba tutunul a fost comparat cu femeea, îți­ fac rău deopotrivă, ș­io costă deopotrivă de scump, — dar , nu te poți lipsi nici de el, nici de ca. OMUL CARE SPUNE

Next