Epoca, februarie 1929 (nr. 1-21)
1929-02-05 / nr. 1
t _____3 LEI IIEPÄCTIÄ ȘI ADftiNISTM|IA ’ 't SUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Telefon 3621101 i^"Se NICOLAS rUPESCU Biveder: Or. N. riilPESCU Tic, mca erumea de sus? Se primesc la ad-orația ziarului și la to*»*n agențiile de publicitate . Reapariția darului „Epoca“ răspunde unei ne Verități. Publicul simte nevoia unui organ in care adevărul să fie spus lămurit, în afară de orice influente sau intrese de partid. „Epoca“ a moștenit prin tradiție de la întemeetorul ei, darul de a spune adevărul, și atunci când a fost împiedicată de a-l mai rosti și-a suspendat apariția. Dar dacă „Epoca“ a încetat din cauza centaurii și a confiscării repetate, ea va ști că în interesul adevărului și al dreptății, să-și înăbușe orice resentiment. „ Am justificăm ilegalitățile comise contra „Epocei“ și nici nu leertăm. Avem acest drept, căci pe când contra celorlalte ziare, cenzura a fost aplicată pentru o anumită chestie, așa zisă în interesul statului. „Epoca“ a fost lovită, cenzurată și confiscată pentru câa am beat un om. Noi nu vom face acte de răsbunare, calomniind pe d. Oct. Goga, și în ziarul „Epoca1* nu se vor scrie articole perfide și meșteșugite ca în opinia publică să încolțească credința că într’o noapte a plecat cu 13 milioane din fondurile secrete, fără a face cea mai mică «lovadă. Noi nu vom îngădui ca prin dări de seamă și trunchieri ale desbaterilor parlamentare să se creadă că d. Puca îndrăznind să vorbească la Cameră, a dispărut pe sub pupitre, stâlcit sub autoritatea morală și sdrobit de vigoarea oratorică a d-lui Ionel Țăranu. Noi nu vom acuza partidul național țărănesc că a venit la putere lipsit de popularitate și nici că a trebuit să facă alegeri nelegiuite pentru a-și asigura majorități în Parlament. Eăstîm toate acestea în sarcina altora. Noi vom spune adevărul tuturor, și aceasta ni se va erta cu greu; dar vom spune și celui care nu va spune adevărul cuvântul tarei minți, și aceasta nu ni se va erta niciodată. Nici când demagogia și minciuna nu au fost etalate mai fără rușine ca în ultimele vremuri. Minciuna a ajuns să se rostească de la tribună cu aceiași seninătate cu care se scrie sub semnătură. Și dacă întrebi* de ce ? — ți se va răspunde , poate crede cineva. Mai trist e că demagogia și democrația au ajuns să fie surori. Aproape nu mai distingi linia de demarcație între ele, căci democrația a ajuns să trăiască prin demagogie și demagogia prin minciună. Noi mărturisim că de cât prea multă democrație sprijinită pe demagogie și minciună, preferim ■ o democrație ceva mai englezească, la baza căreia să trăiască adevărul, datoria și cinstea. Nu avem pretenția cei strânși în jurul „Epocei“ că n’om fi supraoameni. Putem greși. Siar ori de câte ori sufletele noastre vor avea momente de ștrăiiiZ, le vom încălzi și i<tirt la amintirea virtuților aceluia care a întemeiat „Epoca“, „EPOCĂ“ T-4'ST-S Cum sa retras Anchete politice guvernul Bratianu --------------■ Asigurările Hegenței. — Tratativele de la Paris. Șantajul Știrii. Acțiunea lui Stere. Cauzele care au determinat retragerea partidului liberal de la cârmă sunt foarte prost cunoscute. Există o versiune liberală și una national-tărănistă. Suntem în măsură astăzi să arătăm, în mod absolut press și fără posibilitate de a fi desmintit diferitele faze prin cari a trecut criza ce s-a dezlegat cu chemarea d-lui Maniu la putere. Unul din punctele controversate este acela de a se ști dacă Regenta a luat, da sau nu, angajamente față de partidul național-țărănesc în privința datei retragerei a lui Vintilă Brătianu. S-a vorbit cu insistență de scadența politică de la 1 Decembre, când urmau să se țină sărbările de la Alba Iulia. Liberalii sunt și astăzi nedumeriți în acesta privință. Putem afirma că singurul angajament luat de Regența față de d. Maniu a fost amânarea serbărilor de la Alba Iulia pentru primăvară. Astfel partidul național nu putea să se mai ridice împotriva „abuzivelor“ pretenții ale d-lui Brătianu de a prezida comemorarea oficială a unirei în Ardeal. Cu toate acestea partidul liberal a crezut și crede și astăzi ca înțelegerea între Regența și d. Maniu avea un caracter mult mai precis și mai ostil lui. Unele conversații în special avute de fruntași liberali cu membrii corpului diplomatic i-au făcut să emută ca se conspira împotriva lor de pe timpul verii. Tratativele împrumutului mergeau foarte greu. După ce reprezentanții fmeilor străine iscăliseră un prtocol în București la 19 iulie prin care se angajau în principiu sa facă împrumutul guvernul român primește înainte de sfârșitul aceleași luni pelegramă din Paris, prin care i se face cunoscut că nu se poate garanta un quantum minim. Călătoria d-nii Vintilă Brătianu în străinate nu aduce o sensibila ameliorare a condițiilor. Prisîfisi Șî vSsey irse«*» noștiin|8f dk greK&i%ils intampinate in guvern» intră și dass«. in acmi KS sam j. se angajează *■ [UNK] [UNK]; rästpassrae giswe/Kai ‘>.Kd pe na* postal țâr la cârmă cu combifiist guvern să fele Șast țesim Știrbey a t fost: călduros susținut de d. Stere și apri*$ combătut de Ion fiic» haladhe șî ^adgearu. Atmosfera de pesimism în care trăia guvernul a hotărât pe d. Vintilă Brătianu să bruscheze lucrurile la întoarcerea de la Constanța. In tren, o vie explicație a avut loc între Regență și primul ministru. D. Brătianu afirmând că este gata să semneze împrumutul, a cerut Regenței să-i asigure că și după votarea legilor financiare d-sa va putea să-și continue guvernarea. Regența a răspuns că dă tot timpul guvernului pentru a termina tratativele de împrumut, însă că nu poate lua nici un angajament în privința viitorului. Acest răspuns a determinat retragerea guvernului liberal. Nicile impozite în perspectivă, încrederea relativă a Regenței au determinat pe d. Vintilă Ilătianu să-și prezinte demisia Intr-un număr viitor, vom vedea în ce stadiu erau tratativele cu bancherii străini în momentul retragerii cabinetului Brătianu. Zile grele pentru guvernul Poincaré — Dela corespondentul nostru din Paris —« PARIS, 1 Februarie. — Deși «ituația bizanm -a pare înfloritoare in moșie față, dovadă rolul , aura Franței înnegru pe cale de a cra împrumuti* ’ 1 Poincaré pe roze. Președinele emails ului a în iiat piedicile pere vânătorii de porcii in drum , îndată ce de obstacole in curând se va pratoarea chestie a raidurilor semnate în Inglia și America» referiitoriile de război. D. Pomeniți de doi ai tate amână sistematic lor, încercând să stabilească ogătură între aceste datorii și chestia reparațiilor. Guvernele englez și american par cu atât mai puțin dispuse la noi negocieri, cu cât finanțele Franței devin mai prospere Actuala stare de lucruri, ar putea să dăinuiască și mai departe, dacă o scadentă apropiată nu ar tulbura liniștea guvernului francez. La 1 August cele zece miliarde datorite de Franța pentru stockurile de război americane devin exigibile în caz de neratificare a convenției Mellon-Berenger. In asemenea condiții, pare probabil că di Ppincaré va mai lăsa din intransigenta sa. Oare aceasta nu era de pură fațadă, pentru a nu indispune opinia publică franceză cât timp finanțele țării erau zdruncinate? Este greu de presupus, că un bărbat politic de talia actualului președinte de consiliu, să-și fi putut face mari iluzii asupra șanselor de reușite a resistenței sale, cu toate că Statele Unite au dovedit că nu toate parlamentele ratifică automatic cele încheiate de puterea executiva Dar era un visător, pe când d- Wilson Poincaré este un realist In orice caz, jocul a fost luat în serios de cei mai buni prieteni ai președintelui consiliului, și astăzi guvernul ar fi răsturnat de acei ce i-au susținut în toate împrejurările grele, dacă primul ministru s’ar încumeta să susțină ratificarea acordului de la Washington. Aproape toi membri ai „Uniunei democratice“ ar vota împotriva cabinetului. D. Poincaré contează pe doi actori pentru a-l scoate din greuițile ce-i amenință. Un succes în vestia reparațiilor care ar explicaua sa atitudine față de proima datoriilor de război și imiia scadenței dela August. Convingerea sa este că până și pul Louis Marin va preferain urmă să lase o parte din sarcina datoriei de zece miliarde generației viitoare, decât s'o arunce integral asupra celor cari au făcut războiul. CORESP. iBMMaKwaaiwwiiiiii'iiij iibui Câfre ű. Si I știme® Stimate domnule Știrbey. Mi se aduce la cunoștință din diferite locuri că nu pricepeți ce am împotriva dv. Ceva mai mult, mi se afirmă că mulți se întreabă nedumeriți ce diferend personal s’ant între noi, la obârșia relațiilor noastre. Reapariția „Epocei“ mă obliga la o lămurire și cred ca este bine să nu întârzii cu această explicație. Rolul covârșitor pe care lați jucat în istoria contimporana a acestei țări, mă obligă la atâta condescendență. Când ne-am despărțit în Mai 1926, sau mai bine zis când „Epoca“ a fost constrânsă de oameni și de împrejurări , se ia concediu de la dv., erau deja un personagiu de marca. Membru în nenumărate comisii de administrație, colonel, în rezervă, decorat cu ordinul „Coroana României“ cu spade în gradul de mare ofițer, pentru apte de război aduceau și demiteau guvernele în țara românească după bunul plac al defunctului Ion Brătianu. De rolul dv. „oficial“ în politică, nu se putea vorbi încă. Avuseseți cumințenia să rămâneți în umbră pentru marele public. Persoana dv. era învăluită de atâta mister, încât nici un fotograf din București nu pot seda clișeul dv. și credeți-mă i-am colindat pe toți. Descurajat am fost nevoit să recurg la o fotografie de amator de înainte de război, pentru a populariza silueta dv. pe faimoasele afișe ambulante cu care v’ați întâlnit fără îndoială pe străzile Bucureștilor in primăvara anului 1926. De atunci ceva nou s’a întâmplat in viața dv. Ați fost prim-ministrul „Epoca“ v’a lăsat colonel și astăzi vă regăsește fost președinte de consiliu. Am crezut că acest nou capriciu de două săptămâni — căci România post-belică, n’are altă istorie decât acea a capriciilor dv. — era destinat, pur și simplu să întărească situația dv. economică printr’un „fost“ răsunător. M’am înșelat : dv. voiți să jucați un rol politic, fara a face politică. Asta nu se poate înainte de fiecare schimbare de regim vă oferiți pentru slujba de președinte de consilii« ca si cum acesta consiliu dev in schimbul pringajat» să trântiți IX,mant, doriand Acum trei ani, ați avut ambiția de a putea spune că ați fost prim-ministru, astăzi aveți ambiția de a șterge ridicolii acelei președinții. Ei, domnule Știrbey, aceasta nenorocită țară are dreptuul și a preocupări mai înalte. Pentru dv. nu exista nici egi, nici constituție, nici justiție. Proectul impreviziunei, care avea în interesele dv., nu s’a transformat în lege, căci altfel ministrul buclucaș era ameninat să redevină um simplu particular. S’a vorbit cu insistență în timpul din urmă de o lege împotriva tantiemelor abuzive și indecente. O lege împotriva intereselor dv. nu este o lege românească. Ea nu va fi votata, deci. Constituția a desființat — pe drept ori pe nedrept — titlurile nobiliare. Sunteți singurul cetățean al acestei țări căruia i se recunoaște în acte și documente oficiale calitatea de Prinț. Vorbeam la începutul acestei scrisori, de raporturile dv. cu consiliile de administrație. Astăzi vă angajați președinte cu contract și cu un minimum de beneficii. Aveți curajul să-mi spuneți dacă socotiți ca inteligența, priceperea, autoritatea cuiva — fie el un geniu financiar — se pot evalua la cifra de optsprezece milioane anual pe care le încasați ca tantieme ! Adevărul este că astăzi nimeni nu îndrăznește să întreprindă o afacere în țara românească, fără binecuvântarea dv. și această binecuvântare este întotdeauna larg remunerată. Fabricile, uzinele pe care le ocrotiți lucrează , celelalte lâncezesc. La ministerul de răzbați la ministerul de comunicații, la orice oră a zilei, se întâlnești cu reprezentanți ai firmelor dr. Până și la vagonrestaurant dat de produsele fabricilor de la Buftea. Oare nu v‘am văzut amestecat chiar și în chestia optanților ? Și în asemenea condiții, vă mirați cum de s’a găsit un om în această țară, care n’a primit să beneficieze de favorurile dv. politice și de fărâmițele mesei dv. ? „Epoca“ își va continua drumul, fără frică și fără șovăire, dar fără insinuări și grosolănii. Cred, de altfel, ca n’aveți nimic de obiectat împotriva formei acestei scrisori. Primiți, vă rog, etc. GREGORE FILIPESCU A S * ft* 8 minton ■ ■ B La necazul, în opoziție omul spune multe Mai ales omul politicism tot ce spune în opoziție, deci, se poate realiza la guvern. Este, totuși, o limită. De aceea, fără a întrebuința sistema încoronării, de o parte ce s'a spus oli, și în față ce se aceazi, nu se poate să nu amintim unele dintre declarațiile sau declamațiile ultimilor ani. Sunt întâlniri cari răscolesc trecutul, sunt siluete cari redeșteaptă amintirile, sunt ochi pe cari te jenezi să-i fixezi. Te întâlnești, de pildă, cu Potârcă, subsecretar de stat la d. V. domenii. Se poate să nu-ți aduci aminte că d. Potârcă spunea: — Nu se fac economii. Sunt atâtea posturi inutile, atâtea subsecretariate de stat, cu tot curteprii lor de directori, șefi etc. i. când se întâlnești eu d. M. Popovici, ministrul finanțelor, poți uita că d-sa spunea: — Munca voastră, fraților, se irosește fără folos. Dările se măresc, mereu, fără milă, pentru că gospodăria statului e proastă. Sunt ecouri pe cari le trezește simpla considerare a omului... Cum ai putea, ascultăndu-l azi pe d. Maniu, pe rezervatul și pe cumpănitul șef al partidului național țărănesc, cum ai putea sa nu-fi aduci aminte că crn d-sa spunea : — Țara noastră sufere sarcini și poveri mai grele decât orice altă țară. Nu vedeți că nu mai putem suporta greutatea birului? Din tainițele trecutului se desprind ecouri pe cari nu le poți înăbuși. Și nu e vina noastră dacă adesea vom fi nevoiți să întoarcem zile prăfuite: oamenii politici nu se pot despărți de trecutul lor, iar II ragdolucii realizate... — 1a Vaila-Vvovod. Când vom veni noi, belștifful SĂUX Cronica economică Ce ne poate adune stabilizarea Stabilizarea înseamnă reașezarea unei monede avariate pe temelia solidă pe care se sprijinea o valută regulată înainte de războiu. Stabilizare înseamnă întremare și reîntoarcere la viața economică normală și reintrarea țării in rândurile comerțului mondial. Calea într'acolo e spinoasă, dar oricine a bătătorit toboganul larg și vesel care se chiamă: „Inflație", trebuie să urce și acest calvar. In primul joc se procedează la echilibrarea bugetului statului: cheltuelile statului se comprimă, ministere și ramuri de administrație învecinate se împreună, se pune în mișcare vălătucul restrângerii și ăe desființării, se taie burse, se amână învestițiunile statului, chiar și cele de natură productivă. „Comercializarea“ și „raționalizarea“ întreprinderilor productive ale statului (monopoluri, tipografie, pescării, etc.) incep și aruncă multe existențe din slujbele în cari au îmbătat.» troiei,, t iii j]junicitor; I or intelectuali este in mod simțitor de pe urma or măsuri. ir patul lui Proclust ;*! ciíitii ii trebue nu numai să compunel trebuie să și întindă și lungi, că: veniturile statului trebuie cu orice preț, dacă nu să întreacă cheltuelile, dar, cel puțin și pe cât posibil, să le egaleze. Unele din țările cu valuta zdruncinată au fost nevoite — în primii doi ani după stabilizare — să acopere deficitele bugetare prin împrumuturi, dar creditorii vor imperios să aibă siguranța că în termen determinat se va aduce dovada echilibrării bugetului statului. împlinirea acestei cerințe ca și încasarea veniturilor statului din întreprinderile acestuia se garantează prin instituire de controlori. Șurubul impozitelor se strânge cu învârtitură care se resimte puternic. Se iscodesc noui impozite directe indirecte, se urcă tarifele căilor ferate, buchete de noui sarcini se prezintă cetățenilor. Această asanare bugetului pune pe de o parte la grea încercare morala contribuabililor, reclamă pe de altă parte multă îndemânare și competință legislatorului, care trebue mai mult să simtă decât să știe cât poate ‘ăii fără să lezeze organe vitale ale comerțului și industriei sau să strice poate cheful găinilor de la cari așteaptă ouăle de aur. CREDITUL PARTICULAR Programul descris însemnează un val de scumpete care se revarsă aupra țării necruțând pe nimeni. Căci in viața economică domnește nemilos legea trecerii sarcinilor asupra celuilalt și pe cel din urmă il mănâncă câinii/ Iar cel din urmă suntem iu și eu, noi toții Salariile și lefurile încep a se întinde și lungi mai mult sau mai puțin turbulent după temperamentul și disciplina poporului. Desfacerea lâncezește, iar crizele de desfacere ale comerțului se repercutează ca crize de producție ale marii și micii industrii. Ferice de țara care iese din această încercare cu gospodăria cât de cât teafără fin e mai puțin adevărat că și agitațiunea, istovirea, criza de bani ne sunt prieteni bine cunoscuți din ultimii ani și că ele au pierdut prin contactul zilnic mult din aspectul de groază ce-l aveau. Dar lovitura cea mai grea ne așteaptă încă dacă, începând cu institutul de emisiune, băncile noastre, cari și așa dispun de puțin numerar, vor începe să agite cu toată strășnicia biciul censurării cambiilor. Dies Irael Și aceasta e o problemă nu tocmai ușoară pentru arta ministrului nostru de finanțe și a guvernatorului Institutului nostru de Emisiune, de a ține cumpăna și a nu desgusta străinătatea — prin vătămarea mai mult sau mai puțin resimțită adusă creditului particular — de solicitatorii negtri de credit tn sfărșit „stabilizați o problemă arzătoare a epocei de după stabilizare e cea a „salariilor reale“. Salariații cr lefuri Fixe și mv ’ Trei fac socoteala minun i fer de tefită și caută mai adesea îi joace de-vCO"» ca rezistența Aceasta are acvai de scumpete ș. a. m. «3. »a* de țara care a încăput în acest șurub fără «.“ — S'tăi ! »ia ră făcut-o geiim mărul de mâine vor rău —«sur" cretinelor și « ia vai" iei capitalului străin. CARNETUL UNUI SPECTATOR Sitti HeM In yil"ir rând se •fe<ie':și « d..s cala anunța că trailicitei ta și când lumea ar putea să i ■ «e ca la teatru, cazi să bea, pentru a fi scutită, probabil de riscul otrăvirii cu metilic, benzină, R. M. S.-ul scumpea tutunul Proporția ieftenirii articolelor de mai sus echivalează cu negrul de sub unghie, în timp ce proporția scumpirii tutunului este egală cu dimensiunile unui baston pe care au fi nevoiți său:3 ■ arâm pe gât. Lumea a protestat desigur, și am auzit vicioși cari s’au legat solemn să renunțe la patima fumatului, întâi pentrucă actualele prețuri ale Regiei periclitează bugetul tuturor, și apoi pentrucă în felul acesta se va administra o lecție severă dar meritată R. M. S.-ului hrăpăreț. Există, în definitiv, la noi, câteva instituții la a căror conducere se găsesc, parcă, exemplare perverse, li fac de cap, bătându-și joc de oameni și gustând o voluptate din a exaspera. L. r. r.-ul, S. r. R.-ul și R. M. S.-ul nu fac alta decât să pună la tacerea rca, grea nervii și răbdarea obșteasca, funcționează anapoda, stârnesc legitime proteste, iar când protestările se îngrămădesc, direcțiunile respectivi intervin, desigur, uluitoare și dezarmante. Ești pe punctul de a ajunge la balamuc din cauză că telefonul și telefonistele țin să-ți dăruiască doar Ün fripte. Direcția sporește costul ar namentului, și ai atunci senzația unui duș rece care-ți ia piuitul. Vagoanele S. T. B.-ului merg ca după mort, Merg la voia întâmplării, te silesc să încremenești prin stații eâte un ceas și să îngheți în ele ca întrun frigorifer. Protestezi, și te "ouA urcata a tarifului. In pachetele șoarece mort, iar în țigări .« ră »au un JWț. gheată. Dar t. ,«*<■>* "l * ‘b‘ coperirea, și Ca direcți*» iască a renunțat #npîi«v.’:**o in tutun. — și i prețului articolele.Intrucât ne prive că de date asta ne lăsăm trei ani, ca birul pe ne-am putea cump piere de centru. Am untabacherea noastră, bărbatului ...... tei, și era cât pe-aci să îndemnam 1 grevă. Greva fumătorilor la E-o bătaie de joc, un jaf, o... Dar nefim oprit la timp. In definitiv dezideratul rezistenței cetățenești nu poate găsi ecou nici când si scumpesc atâtea articole de mai strictă necesitate. Și apoi tutunul nu degeaba se bucură de numele de „buruiana draci»’ui“. Rău necesar, el a pătruns preatutindoni, cu răbdare, cu stăruință, provocând legi de ocrotire și legi de suprimare. Dacă nu l-au putut stârpi țarii Și sultanii cari tăiau nasul celor prinși în gură cu o lulea, cum ar putea să ‘ găsească partizan îndemnul renunță ? nii la el, de bunăvoc? Nu degeaba tutunul a fost comparat cu femeea, îți fac rău deopotrivă, șio costă deopotrivă de scump, — dar , nu te poți lipsi nici de el, nici de ca. OMUL CARE SPUNE