Epoca, iunie 1929 (nr. 96-121)

1929-06-01 / nr. 96

hu. m 3 Lei REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame $i inserții Se primesc la ad­orația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telekei 362­10 Tie, Scumpa­fard, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu Sâmbătă î Iunie 1929 FONDAT IN ANUL 1885 DE NICOIM fIUPESCI - Director: Gr N. FILIPESCU O nouă categorie­ de que­si-func­­­ționari ai Sta­tului, constituiți infec­­țion­ete, consilii, etc., și fără nici răspundere, de care au abuzat în­­ mod permanent guvernele post­be­­lice, a fost cea a specialiștilor. De acești specialiști, cari mai toți erau oamenii regimului, a uzat în m­od larg și cu osebire partidul­ui­­­b­eral. Rostul lor, în mintea celor ce le înființau era de tutore al diferi­telor administrațiuni , în realitate însă, fiind aleși aproape toți din clientela politică, sub egida lor s’au petrecut și tolerat fapte, cari cu drept cuvânt pot fi taxate drept scandaloase. In adevăr, pe de o parte, fiind în mare parte nepricepuți, administra­­țiunile nu puteau profita cu nimic, din pretinsele lor specialități , iar pe­­ de altă parte, la adăpostul diver­selor consilii și comitete, funcțio­nari superiori abuzivi au operat mai rău ca ori­când, fiindcă nu mai aveau nici o răspundere , toți o treceau asupra acestor comitete. Dacă se adaugă și faptul că, de obiceiu aceeași specialiști erau în aproape toate consiliile, fie la îndi­guiri, fie la construcții de căi ferate, fe la chestiuni de transporturi pe uscat și pe apă, fie în Comisia Du­năreană la Sulina, etc., adică erau niște specialiști în orice chestiune, deci în nimic, ușor se înțelege că în câteva, ore, ce acordau odată pe săptămână, sau și mai rar, unei ad­­m­inistrațiuni oarecare, nu puteau nimic cunoaște iar șeful acelei ad­­ministrațiuni își trecea orice vrea și cum voia, specialiștii iscălind tot ce li se punea sub nas. Nu se cunoaște un sigur caz, când asemenea specialiști, au împedicat vre-un act dăunător administra­­țiunei , sau, și mai grav,­ văzând incapacitatea conducătorului acelei administrațiuni, să o pună în așa fel în evidență, în­cât chiar minis­trul respectiv să fie obligat să re­acționeze. Intr’o serie de articole, vom­ ilus­tra cele spuse mai sus, prin cazuri concrete, din care se va vedea, ce a, costat pe nenorocitul de contri­­buabil, diferitele consilii și comitete de specialiști. La 7 iunie 1923, pe lângă Direc­țiunea generală de construcții de căi ferate,, se înființează un comitet de direcție. Acestui comitet în ședința din 13 iunie 1923, șeful administra­­țiunei îi prezintă devisele noilor li­nii ferate, ce urmau să se constitu­­iască și adică: Linia Braț Ov-Nehoiau­ de 93 kmtr. 1.000 milioane. Linia Livezeni-Bumbești de 30 kmtr. 400 milioane. Linia Chiținău-Caînari de 80 kmtr. 65 milioane. Linia liră Mici-Vatra Cornii de 74 kmtr. 300 milioane. Linia Hamangia.Babadag de 23 kmtr. 50 milioane. Diverse si neprevărate 185 mili­­oane. ,Total 270 kmtr. 2000 milioane. Comitetul specialiștilor aprobă în­­tr-o singură ședință tot acest dorit al administrațiunei. După trecere de 4 luni, adică în ședința comitetului din 26 Octombre 1923, acelaș comitet, aprobă rapor­tul No. 5687 al aceluiași Director de Serviciu prin care se cere în loc de cele 2000 milioane de mai sus, pen­­tru linia Brașov-Nehoiaș ,1362 mili­oane. Pentru linia Bumbești-Livezeni 700 milioane. Pentru linia Ara Mică-Vatra Dor. Mei 530 milioane. Pentru linia: Hamangia-Babadag 290 milioane. Pentru linia Kiținău-Cainari 412 milioane. Total 3.294 milioane. .. Peste o lună acela­ comitet, în șe­dința din Noembre 1923, aprobă ra­portul aceluia;; Director de serviciu Ste. 5963/1923 Noembrie, prin care se cere Pentru linia Brașov-Nehoiași 1440 milioane. "Pentru linia Brndești-Livezeni 750 milioane. Pentru linia Ilva Mică-Vatra Dor­ea 580 milioane. Pentru linia Hamangia-Babadag 340 milioane. Pentru linia Kișinău-Cainari 490 milioane. Total 3.600 milioane. In locul celor 2000 milioane din, 13 iunie 1923. După alte 11 luni, în ședința ace­­luia­i comitet din 30 Oct. 1924 ace­lași Director de Serviciu, arată com­i­tetului de specialități, cari aprobă, că numai pentru linia Brașov-Nehoiași sunt necesare 1800 milioane. După alte 13 luni, în ședința ace­luiași comitet din 23 Noembrie 1925, cu raportul său No. 745 Noemb. 1925 același Director de Serviciu arată că pentru executarea programului stabi­lit este necesar să se dea câte 1600 milioane în anii 192S și 1927, și 100 milioane în anul 1928, adică 4200 milioane, adaugă încă un spor de 2$% din causa scu­mpirei manoperei, j* ,jflSfi qjhoaac, sume ase­menea aprobate de comitetul specia­liștilor. Rezultă prin urmare că devizul de 2000 milioane întocmit de serviciul respectiv și aprobat de comitet în 1923, s’a schimbat în altul de 4200 milioane în 1925, fiindcă e drept că sporul de scumpete de 800 milioane de mai sus nu se putea prevedea. Dar, ca să apară într’un mod și mai evident nepriceperea acestei ad­­ministrațiuni, pusă sub tutela specia­liștilor, vom­ arăta că aceasta din urmă cifră de 5000 milioane este de­parte de a corespunde realităței. In adevăr din 1923 și până astăzi 1929, plătindu-se și datoriile de circa 495 milioane, s’a cheltuit de stat, in cifră rotundă 2250 milioane pentru lucrările proectate în 1923. Ce s’a executat cu aceste sume? 11 Linia Hamangia-Baltagad e a­­proape terminata. 2) Linia Cișinău-Caînari *’au exe­cutat mai puțin ca jumătate din tera­samente, tunelul Țipala de 600 mtr. și podurile de 30 kmtr. 3) Pe linia Brașov-Nehoiaș tunelul Teliu (4400 mtr.) tunelul Columbe­­lul, mică parte de terasamente și po­duri incomplete pe 22 kmtr. 4) Pe linia Brndești-Livezeni, cele 2 tunele mici Pleșca și Leurzoaia, te­­rasamente și poduri incomplete pe 5 kmtr. Rezumând: din 270 kmtr. proectați s’au executat deci aproape complect 23 kmtr., nici jumătate din loturile începute pe 80 kmtr., și nu s’au a­ta­­cat de loc lucrările de 170 kmtr., cari sunt cele mai grele și costisitoare. După calculele sumare, com­plecta­­rea acestor linii va costa minimum: 1) Linia Brașov-Nehoiaș circa 350 milioane. 2) Elva Mică-V. Dornei circa 1500 milioane. 3) Linia Kișinău-Cainari circa 700 milioane. 4) Linia Bumbești-Livezeni 400 milioane. Total minim 6100 milioane. Toate aceste sume peste cele 2250 milioane deja cheltuite, dau un de 8350 milioane sau rotund 8 mili­­arde luna, în loc de 2 miliarde cerute în 1923. Pentru a fi absolut în nota jun­­ta, este drept ca cele 2 miliarde din 1923, să fie sporite cu procentul de scumpete. Cere e acest procent . Direcția serviciului s'a evaluat la 20 la sută în 1925, la 39 la sută în­­tr-un raport al său din 1929, iar întreprinderile de tunele. Începute in 1924 și Determinate încă astăzi, cari au uzat de tot felul de mijloa­ce și diier presiuni diplomatice (a se vedea 1­­portul Inginerului ins­­­pector Cerkez și CarcaL rid, ședința din 12 InLa 1926 a comitetului), H s-a aprobat un spor de 60 la sută. Admițând deci cel mai mare spor și 60 la sută, ar fi trebuit ca devi­zul din 1923 să se urce de la 2 mi­liarde la 3200 milioane, iar nu să ajungă la 8 jum. miliarde. In fața unor rezultate atât de im­presionante, întrebarea care se pu­ne In mod natural este : cum se poate ca administrațiunea să facă astfel de enorme greșeli 7 Legea contabilității pedepsește foarte as­pru pe inginerul care a proiectat lu­­crări al căror deviz au fost între­cute în timpul construcțiunei cu mai mult de 20 la sută. Ce măsuri au luat specialiștii in contra unei astfel de administra­­­țiuni . Nici una. Ce măsuri a luat ministerul contra unor astfel de speecialiști . Nici una. S­ ebue să recunosc că nu se poa­te atribui nici o vină răposatului Saligny sau d-lui Cottescu, fiindcă știu că în sânul comitetului au cău­tat în calitate de președinți, să dea directive sănătoase, având să se facă mai înt­i evaluările scrărilor bazate pe măsurători și devize e­xacte, iar au să se inLudusă ino­­vația ie­i de a se lăsa­­ a ntreprenorii să stabilească ei prețuri. Nici astăzi însă, adică după 10 ani de la răz­boi­, nu s’a întocmit de administra­­țiune o exactă măsurătoare a lu­crărilor <■* executat. Dacă se dă la o parte din com­ îet, reprezentantul statului major, al mi­nistarulu­i de finanțe și juristul, mă un­­eri în ce situație rămân cei 2 sau 3 Ingineri inspectori specialiști, amestecați în toate sosurile libe­rale ? In umărul viitor, voiu arăta la ce sume fabuloase a ajuns cons­trucția landelor, grație incapaci­­tăței și itileranței specialiștilor, a­­­dăugate la incapacitatea adminis­­­trației­ si. Inginer NICOLAE MAREȘ circa Specialiștii Sadicul de la Academie Avem, în sfârșit, și o pole­mică de presă în jurul prințu­lui Barbu Știrbey. Până azi ziariștii nu se ostentau să ia altfel apărarea prințului Știr­bey, și nu-și mărturiseau sim­patia pentru acest miraculos personaj decât prin înserarea literarelor sale prospecte de vară și de muștar. Iar o mai zgomotoasă manifestare de simpatie pentru castelanul de la Buftea nu se producea de­cât în fața paharelor cu Otto­­nel. Ș­z­i Azi lucrurile s’au schimbat. Azi ziariștii se râzboesc între ei de dragul prințului de vară. Spectacolul este nou. El co­respunde însă unei schimbări evidente în atitudinea prințu­lui consiliilor de administra­ție. Altădată d. Barbu Știrbey era discret. Opera din umbră. Se sfia să se înfățișeze în pu­blic. Găsirea chipului său era operă de detectiv. Se feria să spargă cortina groasă a culiselor, preferind pentru toate aranjamentele și combinațiile sale, comerciale și politice, o atmosferă de mi­ster. Ni ghid­ai pretutindeni, dar nu-1 vedeai, mărturisit, ni­­căeri. Azi prințul de vară pășește îndrăzneț în arena publică. Provocator, cu jena prefăcută cu care altă dată d-na de Mon­­tespan inventa toalete noui pentru a-­și etala maternitatea regală, sub pretext că vrea s-o ascundă, d. Barbu Știrbey a evadat din cercul consiliilor de administrație și al pros­pectelor de muștar, pentru a se instala la Academie. Ii place să fie atacat. Cât de des și cu oricâtă violență. Ru­șinea care i se aruncă în obraz îl onorează și vrnea să-i fie strigată pe toate tonurile. E titlul său de mândrie. E singurul său titlu. Pentru el prințul înfruntă surâzător și cu o regală mândrie potopul încriminărilor și al insultelor.­­nimeni n’ar putea avea vreo­dată destulă virulență verbală, și nimeni n’ar ști să îngrămă­dească destul epitete tari, pen­­­tru a satisface plăcerea sadică a prințului Ottonelului. El vrea să se știe. El pro­voacă pentru a se ști. Și dacă alegerea de la Academie nu va ajunge, va cere anul viitor să i se dea marele premiu națio­nal de literatură pentru stili­zările sale în materie de muș­tar și de vată. Și i se va da. Și toată lumea va întreba : de ce i s’a dat ? Și toată lumea va ști, și toa­tă lumea o va spune. Și sadi­cul prinț al Ottonelului, va fi satisfăcut. Congresul fie presa fie la constantinopol Constantinopol.­ 31. (Rador). — Congresul directorilor agențiilor de presă aliate și-a terminat ori lu­crările. Congresișt­ii au plecat a­­seară la Angora,­ în­ excursie. Congresul a decis ca viitoarea să aibă loc la budapesU­ Preoții și politica a discutat Sinodul situația preo­ților în politică și a opinat pentru retragerea lor din vâltoarea lupte­lor politice. Credem că a fost bine inspirat înaltul for când a apro­bat referatul acesta. Militând în arena politică, preo­tul nu a câștigat decât o situație personală, compromițându-și însă rolul de slujitor al bisericei care, de pe urma participării în politi­ca militantă a re­prezint­anților săi, nu avut decât de pierdut. Nivelul luptelor politice, în anii de după război, este foarte scăzut. Din nefericire, prezența preotu­lui nu a fost de natură să pună stăvilar patimilor deslănțuite, și din nefericire în vârtejul lor au fost atrași reprezentanții Domnu­lui pe pământ. Am avut prilejul să asistăm la o serie de manifestări regretabile cari au proectat lumini triste asu­pra celor cari alt rol ar fi trebuit să joace în politică și cari în altă postură ar fi fost datori să se pre­zinte. Scăderea sentimentului religios în sufletul poporului se datorează abaterii slujitorilor bisericei de la îndatoririle cari le erau impuse. Preotul care se comportă ca un zelos militant de partid, desfășu­rând în activitatea sa de membru al grupării din care face parte o­­ribitele instrumente ale arsenalu­lui electoral, semănând discordia printre cei pe cari ar trebui sa-i împace, preotul acesta nu mai are autoritate în altar. Participarea sa, până acum, în arena politică, să fie considerată ca o experiență tristă. Preotul fiu a izbutit să purifice, prin prezen­ța sa, viața politică. Dimpotrivă, aceasta i-a întinat, sufletul, barba, pot capiul, anteriur. Să treacă, prin urmare, în altar iarăș dezlegat de îndatoririle de partid și să caute a semăna prin­tre oameni, în biserică și­ în afară de biserică cuvinte de pace si de­­ frăție iar nu cuvinte de dezbinare Sa lase drepturile pe cari i le dă legea pentru mai târziu, când vom fi dominați de alte moravuri poli­tice. TH. CONSTANT tratativele de la Tiena Viena 30 (Rador).­­ D. Davila, noul delegat al României, însărcinat cu continuarea tratativlor, în afacerea antareților­ un­guri, a sosit azi după a­­miază la Viena. La ora trei și jumătate, delega­­ția ungară, în frunte cu baronul Szterenyi, a pre­dat d­»l ui Davila, un me­moriu scris, asupra rezul­tatelor de până acum ale tratativelor, precizându- se pândele asupra căro­ra s-a căzut de acord, pre­cum și cele care mai sunt de rezolvat. Baronul Szterenyi, a rugat pe d. Davila, să examineze me­moriul, urmând ca Luni, să se țină prima ședință a delegațiilor. D. Davila s’a stabilit în hotelul Bris­tol din Viena. * Guvernul ungar a com­u­uscat ori ministerului nos­tru de externe, prin mi­nistrul plenipotențiar din București, că va cere Con­siliului Ligii Națiunilor scoaterea de pe rol a chestiunii optanților un­guri in vederea negocie­rilor directe ce se duc actualmente la Viena» CARNETUL UNUI SPECTATOR înjurătura națională Membrii Sinodului au hotărit să intervină pe lângă cei în drept pen­tru ca aceștia să voteze o lege îm­po­­triva înjurăturilor. Cei în drept, așa cum a constatat un confrate spiri­tual, sunt membrii onoratelor Cor­puri Legiuitoare, — Corpuri Legiui­toare cari s-au distins în anii de după războiu prin pomenirea tutu­ror sfinților din calendar, prin tri­miterea la locul de origină și prin alte ingenioase gratificări. Altădată se spunea cetățeanului cu gură zdrențuroasă : „Nu mai în­jura nene, ca în gura Oborului !“ „Acum, când cineva vorbește în două peri, primește riposta : „Nu te mai exprima așa că doar nu ești la Cameră"­­ Prin urmare, nu reprezentanții națiunii sunt indicați să reprime prin lege înjurătura. N‘au, cum s'ar spune, autoritatea morală. Dealminteri, ea, înjurătura, cons­tituente una dintre cele mai izbitoare caracteristice naționale. Românul înjură oricând, oricum, oriunde. Când e supărat și când e bucuros. Când vrea să-și arate autoritatea și când ține să demonstreze afecțiu­nea. Când admiră și când dispre­­țuește. Când e nedumerit și când este e­­dificat, înjură cu voluptate și înjură cu fantezie. Face apropieri și încălcă­ri, și împreunări cari surprind, cari uluesc, cari stârnesc admira­ția. Știu să înjure și alte popoare. Dar ca noi, nu. Avem, în privința aceasta, o superioritate care ne-a fost, de altminteri, recunoscută și de care se cuvine să ne mândrim. A, nu, chiar cu riscul de a i se reteza nasul, românul nu va renun­ța la expresiile cari traduc lapidar simțămintele sale : supărare, ne­caz,­­ și așa mai departe. OMUL CAUL SPUN li VI O PLIMBARE. — Am plecat in ajunul unei serbări spre St. Moritz. La gara Zurich și la cele­ interme­diare erau armate întregi de schiori și turiști care nu se îmbulziau și nu enervau precum se întâmplă la noi în timpul verii. Această liniște și or­dine se datorește însă și căilor ferate elvețiene. Cu experiența lor îndelun­gată și cu o concepție mai înaintată despre rostul social și național al sporturilor și al turismului în gene­ral, aranjează trenurile și dublările astfel încât nimeni nu are teamă ca va rămâne pe jos sau că nu va găsi loc. In Elveția se căsătorește destul de bine în clasa III-a. Pe lângă mult respectata dispoziție de a nu se fuma în unele compartimente, dar chiar în compartimentele de fumători nu este incomod să mergi alături de un lu­crător, un sătean, un soldat, etc., fi­indcă sunt ordonați, curați și defe­­rențioși. BILETE DUS ȘI ÎNTORS SAU CIRCULARE. — Speriat de dispozi­­țiunile căilor noastre ferate, care cred că merg rău din cauza biletelor cu preț redus, nu gândiam că pe aci ar fi alte concepții. Dar d. Weber mi-a atras atenția că în Elveția sunt bilete de dus și întors pe tot timpul anului, și în orice direcție, cu 25% reducere, sau bilete circulare cu 80 fr. elvețieni, valabile 15 zile, pentru călătorie cu orice fel de tren și pe orice distanță și rețea din Elveția. Spuneam aceasta unui prieten care locuește în Franța, dar el foarte mi­rat mi-a replicat: „la noi, în Franța este o măsură și mai avantajoasă. Sunt bilete de călătorie pentru fami­lii, pe lângă cele circulare sau cele de dus și întors. Familia compusă din tată, mamă, fii, gineri, socru și soacră și pot merge în orice direcție, și în orice timp al anului cu redu­cere de 25% pentru primii doi mem­bri și cu încă 5—10% pentru fiecare dintre membrii următori, așa încât al optulea membru plătește 40%. Cum vara trecută s’a pus la noi restricții de călătorie pentru băi, așa de mari, încât te lipseai de aceas­tă înlesnire, am spus prietenului meu că, de­sigur, formalitățile sunt așa de grele încât familiile se lipsesc de acest avantaj. El însă nu a așteptat să termin vorba și ne-a răspuns : „eram sigur că-mi vei pune această întrebare. Nu­ domnule general, mi-a spus domnul avocat Niki Ionescu, care locuește la Paris — căci de el este vorba — biletele de identitate, pe care te poartă la el orice francez, sunt de ajuns pentru casierul de bi­lete. Mai mult încă, dacă observă că nu cunoști această dispoziie, el în­suși te îndrumează, și îți explică cum să faci ca să nu ei bilete cu plată mai mare. Când se întâmplă că unul dintre membri nu poate merge în acea zi, i se eliberează alături de bilet, o fișe și poate călători în orice zi din cele trei luni cât sunt valabile biletele de călătorie“. Din ce în ce mai mirat am spus : „dacă nu glumești, atunci căile fe­rate franceze vor da faliment cu ast­fel de înlesniri“. Nu—mi-a răspuns el — falimentul i­i aduce reaua administrație, abu­zul și sinecurismul, care nu se în­tâmplă în Franța, fiindcă direcțiile căilor ferate sunt particulare și nu se face risipă de stat”. Naș vrea să fac pe răutăciosul, dar am impresia că actuala tendință de comercializare a Cef­ere­ului nos­tru, pleacă de la principii cu totul opuse și asta mă face să cred că re­zultatele vor fi inapreciabile ca re­zultate materiale și dezastroase ca efecte sufletești și practice în ce pri­vește dreptul tradițional al armatei, cultul pentru eroism, protejarea fa­miliilor numeroase, înlesnirea turis­mului și întărirea sentimentului na­țional prin putința de a călători mai avantajos în tot pitorescul țării. Nu se pierd averile din cauza im­pozitelor, ci din cauza cheltuelilor nesăbuite pe care le fac moștenitori. Eu cred că au mers prost căile fe­rate din cauza cheltuelilor nesăbuite și a abuzurilor. DAR CE E CU PLIMBAREA. — Succesiunile de idei ne duc câte­odată la abateri plictisitoare. Așa ajunsei eu acum pe nesimțite la direcțiunea noastră de căi ferate. Dar nu cred să fie om modest și, cu greutăți de familie în țara noastră, sau om do­ritor de a-și cunoaște țara, care să nu fi suferit din cauza lipsei de în­lesniri de călătorie pe căile ferate românești, în afară de fericirea biletelor gratuite date partizanilor, etc. Cei dintâi vor înțelege, desigur, de ce am atras atenția asupra acestei importante probleme, și am uitat să fiu ceva despre plimbare. ȘI ACUM SA PORNIM LA SI. MORITZ. — Regiunea Choir, Davos, St. Moritz, Filizur, este cea mai vi­zitată pe timpul ernei pentru spor­turi și pe timpul verii pentru frumu­sețile ei naturale. . Calea ferată de la Choir la St. Moritz trece printr’o regiune din ce în ce mai sălbatecă, mai stâncoasă sau mai împădurită, încât nu știi ce să privești și ce să admiri mai întâi. Șoseaua națională se ține in apropie­re de calea ferată și,apare când pe deasupra când pe sub ea în­cât face impresiunea unei aleargă după un făt îndrăgostite care. frumos. Din când în când calea ferată sau șo­seaua se ascund în tuneluri — din care unele au lungimi de k­ilome­­tri — și apoi apar pe margini de pră­păstii și pe colțuri de stâncă în­cât iți vine să strigi : acum se prăbu­șesc. Jos, în câte o vale, sau sus pe câte un platou se văd la distanțe destul de mari, grupele de case ale satelor din această regiune. Unele din aceste sate au nume romane și lui s'a spus că sunt pe aci multe urme ale stă­pânirii romanilor. Altele au isvoare minerale și sunt calificate ca loca­lități balneare. Iarna întinde zăpada ei pe toată această regiune, întocmai precum o regină întinde mantila ei de erm­ină în jurul tronului ele unde ie pri­vește poinind din sala de recepție.1 Rinul care privește din vale — în­tre Ragaz și Thusis — cum aleargă șoseaua națională prin munți ca să prindă calea ferată, le părăsește la Thusis și pare că le-ar spune: „ați scăpat de mine, dar în Engandini vă pândește răul Jan, care, în compli­citate cu lacul de la St. Moritz vă vor prinde și îmbrățișa pe amândouă. Și mai pare ca în gelozia lui, ca un fel de răzbunare, Rinul le mai spune că după ce vor scăpa de aci, prin Ber­nina și Maloja, se va prinde și îm­brățișa lacul Como al Italiei, veșnic gelos pe St. Moritz. Și tot așa am­­ visat deja, ora unu când treceam pe­ la Choir până la ora cinci, când­ am ajuns la St. Moritz. Aci a dispărut din mintea mea ima­gina goanei trenului prin regiunea străbătută atâtea ceasuri, din cauza im­presiunii puternice pe care o face din­spre Apus lumina soarelui, asu­pra clădirilor majestoase din St. Mo­ritz și asupra înălțimilor înconjură­toare de munți acoperiți în întregime de zpadă. Pentru un moment început să caut în zare vârfurile de 4000 m. înălțime, fiindcă cele din apropiere nu păreau să fie mai înalte ca Omul și Caraimanul nostru. Dar căutam în zadar. Uitasem că localitatea St. Mo­ritz este ea însăși la 1800 m. înălțime, așezată pe un platou al munților, ce au în realitate 4000 m. de la nivelul mării. General I. MANOLESCU Note fie drum si­vâfâtari din Elveția Procesul ateriiat unur din scupe în­ Belgrad, 30 (Rador). — Ședința de azi dimineață, în procesul Puthișa Radici și a complicilor săi, s'a des­chis la orele 8.30. Tribunalul a as­cultat mai mulți martori, apoi pre­ședintele a­ dat citire depoziților mar­torilor cari nu s'au prezentat în in­­stață. Intre altele a fost citită de­poziția lui Svetozar Pribicievici, fost reputat, care ședea lângă Ștefan Ră­dici, în ziua crimei. Martorul decla­ră că ședea în­ primul rând de pupi­tre și că spațiul între el și Puni șa Racici, era complect liber. Racici a tras două focuri apoi, după ce a pri­vit foarte calm toată banca întâia a parlamentarilor, a continuat să tra­gă. Martorul spune că, nu este in măsură să afirme dacă crima a fost săvârșită din proprie inițiativă a lui Radici sau dacă acesta a avut com­plici. Tribunalul a dat apoi citire altor depozițiuni ale foștilor deputați, prin­tre care depozițiile lui Macehi preșe­dintele partidului țărănesc croat, care declară că în momentul crimei era ocupat cu examinarea procesu­lui verbal al ședinței precedente și că nu-și aduce aminte de alte depu­­talii" Audiența a fost suspendată la 11 dimineața.

Next