Epoca, ianuarie 1930 (nr. 276-299)

1930-01-14 / nr. 285

Concertele soc. „Carmen „filarmonica” die ION V. BORGOVAN După o muncă cinstită și harnică de 30 de ani, societatea „Carmen", fondată de neuitatul maestru Kiriac,— acest apostol al muzdeei noastre po­pulare, asupra căruia viitorul mai mult decât prezentul își va răsfira aureola de recunoștință — vechea și veșnic tânăra reuniune corală, va păși în sfârșit dincolo de hotarele țării românești. Societatea „Carmen“ va cânta la Paris în primăvara acestui an. [Vestea aceasta bună a umplut de bucurie pe toți cei cari simt româ­nește , căci fără îndoială societatea „Carmen“ a fost un factor sufletesc și energic de primul ordin în Unirea cea mare. Corurile românești de din­colo, frânturi­« rupte din suferință și nădejde răsunați nostalgic tei voind, óestre din pieptul cântăreților «oștiri, tineri atunci, bărbați în floarea vâr­stei acum ce nu și-au părăsit postul d­e luptători în arena artei româ­nești. l­’Ace­ști cântăreți, acești luptători târzi, acești mu­cenic, căci toată »ruda lor e purtată de u­n ideal ce par« din basm acum, în această vre­me de restriște n­arternă, —­ acești slabi vajnici, vor duce întâia, oară I peste granițele țării doimii și pu­nerea de creație muzicală a poporului nostru, cântat în colinde, în doine și cântecele de dragoste și vitejie, H Dd­r societatea „Carmen“ i­­­ fost n­umai o armă bărbătească în­ cuce­rirea cea mare ; această reuni­une co­rală a fost și este adevărată școală de muzică, de artă și meșteșugi a­ com­­poziției noastre, în care și-au găsit cuibul creatorii cântecelor românești de pretutindeni, a acelor curate și simple cantilene îmbrăcate în mai mult sau mai puțin modestele reali­zări armonice în cari se și înfățișau ascultătorilor credincioși ani de a­rSm­­alul, înșirați în stalurile Ateneului, ca pelerinii ajunși în templu, ntr.Aceștia crescuți la stat­e ofi­ciate de slujitorii „Carmenului“ au fost și sunt armata, de rezistența, a sufletului românesc; aceștia au dus mai departe leit-motivele cu cari ple­cau în incite din sălile de concert, ca să le cânte apoi celor apropiați și aceștia și altora... In două săptămâni it­urnei, ,da armei suna în toată țara , un bucium de prevestire a luptei și a gloriei ce est să vină. A­­ni de an­«, de Crăciun și de Paște, s­ocietatea ,Gretn»n.“, ne-a adus a­­minte de d­atinele și credințele strămn­o­­rești, că suntem români și trebue sa gândim, să simțim și să cântăm ro­mânește.­ Și nici o subvenție ofițerială, artei cuftd­, nu­ eștt din pungile dregătorilor puși »_________________________________ în capul statului, pungi strâns închise pentru cei ce m­a cereau, fiindcă mun­cind, erau și mândrii, pungi deschise Cu destrăbălare trepădușilor cabotini ce bateau scările ministerelor cu ochii avizi de pomană. Ei vor acum mai gânditori cei ce țint bach­ie chimirului ? .Vor înțelege câtă bună și adevă­rată propagandă ne va face „Carme­nul“ în Franța și apoi și «aiurea ? Că sufletul nostru va glăs­ui mai afir­mativ ca în­totdeauna în chipul acesta ? Să nădăjduim. Concertele di­n anul acesta și cel din preajma Grit citinului și cele smb­lucite cu executarea simfoniei a noua și ,,Westemimului lui Faust", conduse de maeștrii : Enescu, Georgescru, Chires­­cu, au fost sărbători de înaltare su­fletească. Se vor simți și străină, ho­­tărît, când vor ascultă această reu­niune corală, minunat organizată și iscusit condusă de directorul acestei societăți, dirijorul Chirescu și pentru care, maestrul G. Fotescu, președin­tele societăței, este mai mult o che­zășie de na­tă și probitate.­­# Filarmonica e în plină criză de ma­nifestare a producției de muzică ori­ginală românească. Suntem în ianua­rie și abia acum „Divertismentul rus­tic“ al taburetului compozitor bănă­țean Sabin. Drăgoi a putut fi auzit, sub bagheta pricepută a muzicianu­­lui atât de ales, cane e d. Alfred Atess-vadirescu. Această suită tratată pentru orchestră mică, ne-a adus o adiere de fân cusit din pitorescul și «knputerea vieței noastre țărănești. Ici, colo câte unui motiv desvoltat în fugaruri reamintind frazările în miș­cări contrarii ale lui Bach sau impre­sioniste arpegii ,lebussyste, ne-a­u­ con­vins încă odată cât de îndepărtate sunt de suflete­ rustic, podoabele exo­gene. Din partosac, preferăm să dăm mâ­na cu lelea Măriucă, neînmânușată și neperf om­ată cu esențe sintetice. Dar tratările simplu­e, pe de altă parte, sunt patrimonul mijloacelor vocale, corale, în cari­e, Drăgoi este meșter mare; încercările d-sale expe­rimentate sunt însă concludente. Maestrul Alecsandrescu ne-a mai prezentei pe d-na Voileanu-Nicoară, o pianistă de forță și concepție, care în concertul de Bach, a fost o excelentă interpretatoare. Simfonia 3-a de Brahms, redată cu adâncime și reținută sentimentalitate, a fost un prilej mai mult să apreciem asta dirijăm la d. Alfred Alessan­­drescu, acest­­ aristcocat și hamofe maestru al baghetei românești. Situația din Rusia se agravează Bige­­it (Radar). Ziarele comuni­­ste aduc amănunte asupra situației grave provocate de urcarea neobișnuită a numărului muncitorilor șometiri în Rusie. Orașele sunt invadate de țăranii cari după ce li s'a rechiziționat forțat percarele, au rămas muritori de femme. Toți aceștia părăsesc acum satele și vin la orașe pentru a căuta de lucru și sporesc astfel numărul muncitorilor industriali aflați în șomaj. ti Ținăndu-se seama de menta­latea antisocieticii a șomeurilor care agită în public împotriva autorităților, s'a dat l­­a ordin confidențial armatei roșii, pentru a se lua măsuri în vederea izo­­lării soldaților de contactul cu fometirii. De asemenea, fiecare unitate a organi­zat „detașamente de atac‘‘ alcătuite din cadrele cele mai sigure, destinate a in­terveni pentru potolirea eventualelor mișcări. MUNCITORII FARA. LUCRU NU MAI POT FI AJUTAȚI est Comisariatul muncii a adresat un­­ aport Consiliului comisari­­lor poporului, arătând că toate mij­loacele pentru ajutorarea șomeurilor sunt epuizate și cerând noui credite la acest scop. In Ukraina, Consi­liul comisarilor poporului a deschis un credit de 170 milioane cervoneți pentru ajutorarea șomeurilor. Ziarul „Kommunist“ din Charkov arată că în Ukraine, 25 la suti din populația rurală ««ra lipsită de lucru și de mijloace de trai, paralel cu creșterea șomajului, se observă in Ukraina intensifica­rea teroarei contra agenților sovietici. Un comunicat publicat de poliția secretă, O. P. U. anunța că în re­­gim­ii Volyniei s’a descoperit o or­ganizație «ati-fedlsovie», care a in­cendiat în scurt timp 17 clădiri In oara erau instalate autoritățile so­­vietice. Centrul acestei organizații era la Cotelnea, lângă Jitomir. Din­tre cei arestați, cinci au fost împuți­­­cați. Ziarele comuniste înregistrează numeroasa alte excese țărănești ale căror victime sunt agenții paterei sovietice. In distructul Frîluki, s­­ sssizarea agenților sovietici luând caracterul unei acțiuni generale, s-a trimis un detașament special al po­liției, pentru a proceda la o repri­mare severă și a păzi Instituțiile so­vietice de acțiunea teroristă a popu­­lațiai. frafter­ și reduceri de pedepse militare **!- ---------­| fi­afet Regență a semnat următoarele grațierii «i reduceri <le pedepse: î Si grațiază de restul pedepsei ce mai a», de executat următorii condamnați: î individul Stoiculescu Ioan, funcționar la Siguranța Brașov condamnat de con­­siliul da războiu al Corpului 5 A­mată la in írat‘m la No. 203/929. ■.( Pedeapsa de trei ani închisoare dată Atotatului Blaga Ion de Consiliul de Războiu al Corpului 6 Armată prin sen­tenta No. 361/929 se reduce cu un an. ) Pedeapsa de muncă silnică pe viață, care prin luatul trecret No. 1468 929 i-a fost comutată în 20 mi mun­că silnică dată individului Moriin Schwamn din Brăila de Curtea Marțială Armatei a II-a prin sentința No. III din a 1917, se reduce cu cinci ani. .­ Pedeapsa de tinei ani muncă este apă, dată admăsatitorului locet, Badea 1. Marin era Depozitul Sanita­r de Război puliti­c Armată de Consiliul de Război al Corp. I Armată prin sentința No. 1173 Aht 1927, i se reduce la m­ănăteț © (­2 ani jumătate). Pedeapsa de trei luni închisoare dată subîocet. Cherculescu loan din reg. 5 Roșiori de Consiliul de Războtu al Cor­­jpului 6 Armată prin sentința No. 1520 *• 1M9, s* reduce la jignțș te. B­ox Redeschiderea sezonului pugilist După o pauză de o lună de zile, în seara de 18 Ianuarie va avea loc redes­­chiderea sezonului pugilistic. Începutul va fi făcut de clubul C. F. R., de sub conducerea maestrului Urobed­o Lancia, care organizează la acea dată în sala clubului din aur. Atelierului o reuniune mixată, având drept match vedetă în­tâlnirea dintre profesioniștii C. Agarici și N. Iorgulescu. Programul va fi com­pletat cu o «carte de matchali între­ cei mai bani fumatori ai sălilor din Capi­tală. După aceea vor zona k 23 Ianuarie și 1 Februarie alta două reuniuni mixte, prima gală profesionistă urmând să aibe loc la circul Sidiol înț zina de 8 £ Fe­bruarie. La 22 Februarie va avea loc la circul Sidoli întâlnirea între campionul Ro­mantól Moți Spakoty și Vermont campio­nul Franțs. Un alt eveniment important în lumea pugi­­atică este formarea teamului Io­­nescu-Massim, c ca nud formidabilă for­mație care a existat vreodată în țara noastră și care cuprinde următorii boxeuri: Moll Spakow, Miehd Biond, Gh. Stamate,, D. Gălinescu, C. Nour, Ifeflit ,OnigMa și Geo ,Wat­er# 0P1KA P0I1ANA; carmen a Bena Sadorcn In dorința de a realiza spectacole va­loroase *î­gustate de amatorii de artă. Opera Română a angajat printre alte vedete celebre și pe cunoscuta, mizzo­­soprană, Elena Sadovan, pentru câteva spectacole extraordinare.­Vineri seara, d-na Sadovan a apărut pentru prima oară la Opera Română în rolul „Carmen“. Obișnuiți cu inte­rpretările pătimașe, tumultuoase, năbădăioase chiar ale ce­lorlalte „Carmen­“, publicul a primit cu puțină răceală, apariția rafinată, insi­nuantă, și subtilă a anei „Carmen“ inte­­lectualizată, sau dacă vreți, emancipată de resturile sălbatice ale primitivei „Carmen“. D-na Sadovesi, are o voce foarte fru­moasă și o școală care se remarcă din fiecare gest sau frază. Dicțiunea îi este impecabilă, făcând chiar toțt parteneri­lor săi ce cântau în românește, și care cu toate eforturile nu reușeau să se facă înțeleși. Ifiterpretarea, cu totul personală, a a­­nei „Carmen“ rrecumoseră din celelalte interpretări (firește admirabile dar cu mentalități, diferite) au dat d-nei Elena Sadoveii, prilejul să ne ofere frumosul d-sale talent artistic, colorat și îmbogă­țit cu superioritatea unei bune școli. A­­pariția d-sale din „Carmen“ ne îndri­­tuește să avem speranțe și mai mari în vii­toarele restic­te le va interpreta la Opera Română. De restul distribuției, din păcate nu putem spune prea bune lucruri despre toți. D. Jean Athazareiu, în E*camîk>, proape nici n‘a existat. Fie din cauza unei indispoziții, fie că rolul nu-i era potrivit, d. Athanasii a fost slab și ne-a dezamăgit profund. Nu l-am­ mai regă­sit de­loc. O greșeală a duceți unei Operei, e fapt tol că alături de d-na Sadoven, a încre­dințat d-lii Spiridon Dumitrescu rolul de grea răspundere: Don José. Incontestabil că pentru um debutant (d. Spiridon Dumitrescu și-a început cariera aurul trecut), d-sa are calități frumoase și de vâltor, dar vocea d-sale mai are multă nevoe de studii și apoi stângăciile interpretăm apasă nu nu­mai asupra partenerului său, dar ratea­ză scene întregi, distrugând tot specta­colul. In rolul Mîenechi, am regăsit-o din ce Sn ce mai bi­ne, pe d-na Aura Dumitres­­cu, care a căutat și frazat cu dibăcie și talent rolul încredințat. Admirabile, dansurile aranjate cu mult gust de maestrul Operei, d. Sa­­tritzky, care a găsit în d­ra­mia Aposto­­lescu o «Hlososfiă interpretă. ­odernism­ . De aproape trei ani, apare, lunar, cu regularitate, o revistă lipsită de cel mai elementar simț­ al cuviinței literare. Redactată de un grup de tineri așa ziși moderniști, foaia în­­fti­­nete tineretului ar constitui cea mai scabroasă lectură. Intre ceeace arie modernist și în­tre ceea ce înțeleg acești tineri că trebue să fii modern, este o pră­pastie. Fără a purta masca unei pudicități d­e circumstanță,­­«i fără a-ți ascunde preferințele în dosul unui paravan al ipocriziei, îți e cu neputință să nu roșești și să nu a­­runci cu scârbă, foaia literară Urma. Care este scopul acestei foi ? Ce năzuinți literare au conducătorii ei și unde sunt tendințele unei lite­raturi noui regeneratoare ? Mă întreb fără folos, petru că răs­punsul nu-l voi găsi în nici un caz printre redactorii lui „Unu“. Cu­­ bată jena, unei asemenea li­teraturi,­­voi cita totuși un crâmpei de vers: „Fâșii toată am s‘o rup „am­ să-i beau visatul trup „ochii­ i am să-i storc de­remie ,,și‘mhatat ca, într‘o crantă „cm să cad „într‘un iad „plin cu țâțe „plin cu toate „cu maimuțe „cu strămoși „îngropați labidmoși „râvnind putrezi din morminte „femeii vii cu trup fierbinte. Sau mai departe : „$i sugeții puroi din nas „întreagă rouă ””a rămas. „Să bem la moartea ei un cer cu vin „din cupa țâțelor — Amin. Dar ascultați mai departe un fel de poem, intitulat „Un post-scrip­­tum pe o carte d­e vizită": „In spitalul sufletului m­eu, infir­ mieră cu mâini, de zăpadă, ți le-ai încrucișat, când vietele muribun­zilor existenți în urechea ta, au fost numai ecouri, fără sunet primar­­dial. Și în locul suferințelor, care cer exercitarea abilă a milei tale, etc... ai plecat desamăgită, ți-ai strâns pansamentul compătimirii și­­ vactura de iod a privirilor tale de martiră diplomatică (?). Sacrificiul, ca să fii eliminat din tine, are nevoe de autopurgativ. Când ii vei lua, infirmieră ,a­­vansă, în cauza și efecte, te vei da desigur la oparte.. E inutil să mai citez rânduri din­­triun poem intitulat* ,,Alcool“, pe Care cîtindu-l te intrai uimit­­oare cei ce ,la scris nu s’a simțit rușinat să murdărească albul hârtiei cu a­­semenea axorbități ? Dar, trăim mii de îndrăzneață emancipare și de prefacere a tot ce era sfânt și frumos. Redactorii revistei „Unul“ se pot­ lăuda că au îmbogățit vocabularul nostru , crucacios cu multe expresii și Viziuni literare de calitatea că­­rora aici te cutezăm să mai vor­bim. FEDORA întrunirea femenisiâ din sala „Tomi“ reuelte se fac pu­lfica­te persls Cuvântarea d-nui Alexandrina Cantacuzino Sâmbătă după amiază, a w«A­re în sala „Tomis“ o întrunire a femeilor convocată de gruparea femeilor române. A prezidat d-na Alexan­drina Canta­­cuzino. D-na Zefir» col. Voiculescu luând cu­vântul își exprimă bucuria că acțiunea grupării a fost mult îmbrățișată de fe­meile și mamele de pretutindenti în țara românească. Datoria femeilor ca minur «rid de a « îngriji în timpurile de față și de greaua situație a statului aobtru care lovește «« tot de mult pătura noroioasă» D-ra Cerchez face o «aaliza a stărei de fapt care există în întreaga viață a statului și deduce că o acțiune de aju­torare a femeilor ar însemna o înviorare în această stare, canalizând-o cu sufle­tul lor curat pe cărările binelui obștesc. In alte țări femeile de mult fac parte din consiliile comunale și județene. Pu­terea de muncă, priceperea și utilitatea lor a fost pretutindeni dovedite. La fel trebue să ge faci și în țară »»* maiMMMcfi» Au mai vorbit d-na Theresa Bollip șl d-trele Athanasesou și Radul eseu. CUVÂNTAREA D-NEI ALEXAN­DRINA CANTACUZINO Doamna Alexandrina Cantacuzino luând în urmă cuvântul, arată criza a­­cută care stânjenește orice activitate și aruncă jalea și mizer­ig­ori­­ii și mii de câmpuri. Trebue în țare românească dusă o acțiune pentru ocrotirea muncei indige­ne. Zilnic ne vin­de peste hotare străini, cari datorită greșitei păreri a românului că străinul face lucrul mai bun, sau pâi­nea din gura băștinașului care su are de­cât să rămâi* cu brațe!* înem­eișst« Noi femeile nu facem pelițiea ie par­­tul, în situația de azi, ■*­ când suferința e pretutindeni în țara noastră — cne ne mai întreabă dacă suntem, liberale, f­­­­aroiste, socialiste sau­ S Nai nu facem decât să arătam barba, fiii ■­­că lupta politică pe cere ei o duc și acum o înverșunare va duce țara spre petic. Vrem să le arătăm că inima noa­stră ferită de aceste patimi, și grija noastră pentru binele poporului puse în slujba­­ Urii va da adevăratele direc­­tive și îndrumări pentru a­ se eși din cri­ma în care am ajuns. Femeia este «t­va în»din sufletul fa­­miliei ca mamă și tot ca mamă alá vine cu seninătate că «o gina în slujba țârii gi a poporului J+ s im Țpraî. Cărțile „MĂRTURISIRI", versuri da d. Henry V. Găbunan, Tânărul poet, d. Henry V. Găbuflea, al cărui nume ap­ărusa acum câțiva ani în cele mai bune reviste literare ale noastre, fiind semnalat în chip elogios în diferite recenzii, și­ a culca acum, în volumul ,„Mărturisiri“, um mânunchiu de poezii selectate cu o deosebită îngri­jire. D. Henry V. Gălet­nea­nu e ceea ce se ch­iamă un poet profesionist. E ceva mai mult, e un poet sincer. In deformația poetică de azi, d-sa aduce un spirit con­servator, simțind frumusețea lucrurilor pe cari le-au cântat și alții, simțind tri­stețea iubirii și a vieții cu un suflet scu­turat de prețiozități moderniste, dar a­­dăugând acestui patrimoniu de sensibi­litate omenesc-comună, o notă personală, o bătai de inimă care-i aparține și care face farmecul acestor „mărturisiri“. Versul d-lui Găbunea e vibrant și simplu, cu melancolia cumpănită, cu gândul discret, cu ritmul firesc și rima inspirată. Volumul d-sale înseamnă mai mult decât un început plin de promi­siuni : înseamnă un volum care trebue citit și reținut în bibliotecă. Natura își găsește un loc important în inspirația d-lui Găbun­ea. Iată, de pildă, această perfectă viziune de an­samblu, în care totuși detaliul se des­prinde suggestiv : Un trăsnet sparge norul dinspre stână, Cu pasul rar trec vitele greoaie ! In­ urma lor aleargă o bătrână Ș'i'n preajma mea cad primii stropi de ploaie. (Din „Vine ploaia“) Și, iacă o lătare frumoasă a talentu­lui d-lui Găbimea e misterul firesc, ne­­forțat, ci redat doar ca un fior de sin­ceră inspirație, care respiră din unele versuri ale d-sale, ca de pildă din aceste două strofe din „Vinerea cea Mare" : In noaptea asta clopotele bat, Nu­ i clopot să nu spună o poveste, In satul amărît și'ngândurat Un clopot care bate — e o veste. Biserica îți pare un mormânt, Citește-un preot, cum citești în stele. Ingână,un dascăl fără de cuvânt, Și plâng femei... căci plănsu-i pentru ele. M. si Premiul „Profesori Bincher” perston iscraiT de Anul acesta (1930) Societatea română de biologie, secțiunea București, con­form art. 22 din statute, institue un con­curs pentru decernarea premiului ,,Pro­fesor I.­m­uchner". Acest premiu în valoare diee lei 10,000 se acordă celui mai bum memoriu con­ținând cercetări originale din domeniul istologiei normale sau patologiei sau Me­dicinei experimentale. Poate concura la acest premiiu orice persoană, cu excepția membrilor Socie­­tățiri de Biologie. Autorii vor avea grije să nu semneze manuscrisele. Odată cu manuscrisul care va purta însă un MOTTO, se tri­mite și un plic sigilat pe care va fi scris acela? MOTTO, iar în interior va conține numele, calitatea și adresa auto­rului precum și data remiterii manus­crisului. Manuscrisele vor fi redactate în lim­ba română și trebuesc depuse la Secre­tariatul Societății de Biologie înainte de 15 Octombrie 1930. Adresa pentru trimiterea manuscri­selor: Profesor C. Ionescu Mihăești, in­stitutul de seruri și vaccinuri ,,I. Canta­­cuzino“ Splaiul Dr. Davilla 6, București VI. Concert Miercuri 15 lam iarie 1930, orele 8 seara la „Liga Culturală“, b-du­l Schitu Magapenaru, va vorbi d-na Smatra Gheorghiu, scriitoare, des­pre „Noi Românii Conferințele ce tot ține reg­uitat în fiecare Miercuri la 8 jurat- seam, b­eotite de porți m­arcate și vo­cale. Intrarea liberă. 0 statistică a șomerilor pe întreaga fără Confederația generala a mirneii Înrepriza încă din­­ainte de Cru­­ citți o energică acțiune pentru ajuto­­rarea de către stat a șomerilor. Cuum însă pentru aceasta ministe­rul mustod cerea tabele, confederația a lansat în întreaga țară lista de in­seriere a șomerilor. La centralizarea listelor, fScaradu­ ee totaliaami s-a obținut cifra de 150 mii (p antă treizeci mii) de șomeri. Acest număr însă nu poate fi în nici un caz exact întrucât posibilită­­țle pe cari le-au avut confederația de a înștdnț« șomerii să nu înscrie au fost destul de redus. Totuși numărul de 130.000 © destul de mare, ei reprezentând 15 k. sută din tablouj 'raunritor&ar defo. «p ® je. DILA SINDICATUL S. T. B. O derogațiui­e a miniertarilor de la S­ T. B. însoțită de secretarul umunei sindicafteiar și transporturi s­au pre­j .tsLul slricctQț gagna- ftl /»do­tații cerând să fie refeÂectați in ser­vieta, muncitorii cari au fost conce­diați cu ocazia mișcării din a­uul 1929. D. Director general a promis că va cerceta cazul și că va hotăra asupra cererei făcută Muncitorii sunt nemulțumiți prevă­zând că reprimirea colegilor lor nu va fi făcută. Sindicatul va convoca cât de cu­rând o mare întrunire a lor. Coljai­ansi cilrcefaș „Espresiile violente“ Un cililor, discutând proectul d-lui Grigoriță Iunian, ne întreabă dacă nu se pot spune și cele mai tari lucruri cu vorbe potolite. Da, firește Nu trebue să se uite însă că adjectivul „prost", și verbul ,a fura“ sunt cele mai potolite vorbe din lexiconul românesc. Totuși ne gândim că presa ar pu­tea merge ori­cât de departe în grija ei de a exclude violența de limbaj. Să zicem că d. X. ministru, ori înalt demnitar al statului și-a băgat mâna până la coate în banii statului. Acest fapt ar trebui să fie anunțat publi­cului în felul următor : — Excelența sa d. X. a binevoit să-și însușească pentru nevoile sale personale suma de cinci milioane din fondurile ministerului. In casă nu s'a găsit nici­ o chitanță justificativă. Iar când d. J. au­ inalt demnitar își trimite nepotul în străinătate pen­tru a studia cu bani storși din majo­rarea impozitelor, influența micinete­lor asupra culturii grâului ori orga­nizarea minorităților din Haiti, ziarele ar trebui să anunțe faptul astfel: — Cunoscutul specialist și erudi­tul om de Utere, d B. a fost însăr­cinat cu o importantă misiune in străinătate. Sântem fericiți că lumi­nile sale vor contribui la elucidarea unor importante probleme naționale. Cum acesta ar fi stilul dorit Atunci presa ar deveni o instituție minunată și nimeni nu s-ar mai gândi la legi re­presive. V­iolența de limbaj ? Ea este necesa­ră în opt­zeci din o sută de împre­jurări. Pentru cel care a furat, nici­ un calificativ nu este destul de tare. Pen­tru cel care risipește banul statului așișderea Nu poți vorbi cu mângâieri nici despre prostul care este instalat în locuri de conducere unde n'are ce căuta. Altfel ziarele ar deveni fi­utoi de înregistrare și ar constitui o a doua ediție a „Monitorului Oficial Adepții scrisului mălăeț n'au drep­tate să se revolte de cât în fața in­juriei triviale ori a acuzării penale care nu poate fi dovedită. Legea restrictivă n’are a se ocupa de­cât de acestea. Simpla lectură a dezbaterilor par­lamentare constitue, în această direc­ție, un argument atât de puternic, în­cât orice discuție devine inutilă. STYX. Piroid RO popRiora €um si­ne t­ranim Intre 20 și 25 de ani organismul ome­nesc e desvoltat complet. Până atunci o mare abundență de materii alimentare e necesară pentru a asigura întocmirea mașinei care de-acum încolo nu mai are nevoie decât să fie întreținută, reparată și înzestrată cu elemente folositoare pentru producerea energiei. Intre 25 și 30 de ani ne va mai fi în­găduit să satisfacem sentimentul foamei pentru a înmagazina în țesuturile noa­stre rezervele grase de cari vom avea nevoe în cazuri de lucru excesiv și de abstinență impusă de boală, de necazuri sau de condiții­ni speciale : călătorii, șe­dere în ținuturi lipsite de resurse nece­sare, etc. Dar de la vârsta de 31y ani încolo e i­­nutil și chiar nesănătos să absorbim a­­ceeaș cantitate de alimente , căci, dacă nu avem energia de a rezista solicitări­lor unui apetit lacom, acumulăm provi­zii cari depășesc nevoile reale, devin stingheritoare , împiedică funcționarea regulată a organelor noastre și deschi­dem drum crizelor de gută, de reuma­tism, exemei sau chiar febrelor infec­­țioase, și altor m­u­lte boli ce rezultă nu numai dintr'o intoxicare specială dar și dintr-o îndestulare protivnică sănătății. Adulți cari se bucură o bună sănătate vor putea să aleagă dintre alimente pe acelea cari vor conveni mai bine stoma­cului lor , dar să n­u se depărteze o ero­nată de regula aceasta : că e dăunător să mănânce până la completa saturare, că trebue să uzeze cu moderație și foar­te rar de alimente indigeste, lucruri a­­cre și iritante, băuturi alcoolice, ceai și cafea tare și prăjituri grele. Aproape toți dispepticii au avut un stomac robust până la vârsta de 25—30 de ani, și nu au devenit bolnavi decât după cinci sau zece ani de la abaterile de regim, abateri voluntare sau inconștiente. O alimentare rațională asigură integritatea aparatului digestiv, iar ramura aceasta a higienei e așa de importantă încât le domină pe celelalte , căci toate organele noastre, fără distincție, suferă din cauza relei funcționării a stomacului. Adulți sănătoși, dar ieșiți din părinți gotici, vor fi datori să țină seama de predispozițiile lor morbide și să nu abu­zeze niciodată de alimente interzise în cazurile amintite mai sus. Toate aceste considerații se aplică în special omului matur care e dator să restrângă cantitatea alimentelor, pentru două motive : întâi pentru că el nu mai are nevoe să furnizeze materii dezvoltă­rii sale încheiată de multă vreme ; al doilea pentru că activitatea sa scade cu anii iar combustiunile organice, înceti­­nindu-se, rațiunea de întreținere și e­­nergie trebue să sufere o reducere para­lelă. Câtă vreme echilibrul dintre funcțiu­nile noastre organice este perfect, rezul­tatul se traduce printr'o sănătate desă­vârșită. Un apetit regulat, satisfăcut în mă­­sură rezonabilă, fixarea aproximativă a cifrelor care reprezintă greutatea corpu­lui nostru, sentimentul de bună dispozi­ție generală, aceștia sunt factorii al că­ror ansamblu constitue, dacă ne putem exprima astfel, un fel de regulator sau de cântat fiziologic ce indică limita pre­cisă unde încep excesele alimentare și unde se opresc dozele necesare. Acul fictiv al balanței deviază intr- un sens sau în altul, depărtându-se de zona i­­deală sub acțiunea insuficienței dozelor sau a dozelor prea mari, iar deplasarea sa se manifestă fie prin anemie, slăbire, debilitate și epuizare , fie prin îngră­șare, buhălie, obezitate, apatie, toropea­lă și neputință. Trebue, în faza de creștere și de apro­vizionare, calitate și cantitate în alimen­te. In faza de activitate: rație pentru întreținere, energie și reparație. In faza de regresiune : micșorarea cantității. Intre 60 și 65 de ani , repetarea regi­mului din perioadă dela 25 la 15 ani in ce privește calitatea, ca reducerea canti­tății. Intre 65 și 85 de ard : regimul co­pilului de la 15 la 5 ani, iar în ultima etapă regimul de la 5 la un an și întoar­cerea treptată spre supe și lichiduri, cu deosebirea că vinul e laptele bătrânilor și cu aceste fap­tMím §m fe Sfid, special recomandate la această vârstă precum și băuturile slabe cu bază de al­cool de vin, apă îndulcită, cafea, ceai. Bătrânul va lua o mică gustare dimi­neața la orele 8 , un dejun foarte ușor la amiază , iar seara se va mulțumi cu o supă sau cu o ceașcă de ceai. Datorită acestui regim, progresiv, fin și degresiv, omul înțelept izbutește să ajungă la limita extremă a vieței , și, fără sguduiri, fără violențe, fără dureri sfâșietoare, el reintră în sânul misterios al mamei noastre natura unde totul se regenerează și tinde spre alte manife­s­tări ale vieței fără sârșit. SârăGiorirca CrâCIHRBIHl in finsla O CONTRABANDA DE POMI DE DE CRĂCIUN LA LENINGRAD Moscova. (Ceps). — Lumea Cre­ștină din Moscova a Sarbăto­ri.— Grăciurauii] pravoslav îra ziua de 7 Ianuarie. La Moscova numeroase biserici au fost arhipline. In această zi societatea libercu­­getă­tori­lor a organizat demonstra­ții abratireligii ciase, hunduiiindu-se pe cei cari au intrat în biserici. La Leningrad n’a fost deschisă nicio biserică, recu­m s’a anunțat, nu s'a permis în întreaga Uniune vân­zarea pomilor de Crăciun. La Le­ningrad, pomii de Crăciun ar­ fost aduși în oraș prin contrabandă, în geamantane, saci, etc. Ziarul „Krasnaia Gazeta" de la Leningrad a atras atenția orgiane­­lor sovietice asupra acestea contra­bande, cerân­d întărirea control morai la bairierile orașului și interzicerea vânzării de lumânări pentru po­mii de Crăciun. Da proces monar­hist in Rusia sovietica Moscova, (Ceps).­­ La 16 ianua­­rie se va deschide la Leningrad­ procesul unui grup de mona­rhiști ruși, partizani ai marelui duce Chi­ril Vladimirovich care trăește în străinătate.După actul de acuzare, acest grup, în fruntea căruia se află fostul ofițer de stat major Schiler, s-a ocupat cu spionaj militar și e­­conomic, a organizat o mișcare contra-revoluționară și a pregătit o revoluție împotriva regimului so­­vietic. Ziarele cer cea mai severă pedeapsă pentru acuzați­­ oni » «■>—............... Șezătorile Soc. „Tinerețea“ Joi 16 ianuarie 1930, oarele seara, Societatea Crumturală „Tine­­­­rețea‘‘ va ține a 168.a șezătoare ar­­tistico culturală în sala Ateneului Popular „Prima clrpe de Mi­hai“ dura calea Griviței 56 (alături de bise­rica Sf-tia Voevozi), când va vorbi d. N. Batzaria, președintele Socie­­tățiii despre: ,,Vasile Alexandri‘i, vor u­rma apoi: declamații, canto, vioară, piano, comunicări, orche­stră de ecad­em sub conducerea d-lui Gh. M. Demetrescu, va cânta, etc., iar în urmă se va juca „Recoman­­dația“, comedie intr- un act de Max Maury, traducere de d. Paul Gn­ Sttl. . Șezătoriie vor urma regulat „ im fiecare Joi seara • Azi s OPERA ROMAN! Lohengrin. TEATRUL NAȚIONAL» Heidelbei­gal de altă dată, TEATRUL VENTURA: Spune-mi că sunt urât. REGINA MARIA» Topaza. TEATRUL FANTASIO! Cafeneau­a mică. FANTOME ȘI PAIAȚE: Sicriul de pâine,

Next