Epoca, aprilie 1930 (nr. 350-372)
1930-04-01 / nr. 350
No« 350 3 LEI mmnîjm și minmmMm BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No33 Recisifie și inserții Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate 7d € ful 3S210 sw Marți I Aprilie 1030c .S&RT.& nicolae envescu Director: or N. FIUPESCU Tic, scumpă lira, mea fremenea mea «ic iubire. Nicolae a II Stere et Comp La inopinatul festival de la Opera Română, pentru sărbătorirea a 12 ani de la anexarea Basarabiei, Stere, a apărut în dreapta cu Ministrul Mihalache și în stânga cu ministrul general Cihoscky, amândoi cavaleri ai ordinului Mihai Viteazul-Mă întreb, ce se va fi petrecut în capul acestor doi oameni, fiindcă una din două : Ori, Stere, este trădătorul bine cunoscut tuturor soldaților și ofițerilor, cari au luat parte la războiul de pe când se arunca proza imundă a ziarului „Lumina“ scos de el cu banii inamicului . Ori, Stere, este omul înfierat de militari, senatori de drept și dat afară din Senat. Ori, Stere, este autorul încercări de bolșevizare a Basarabiei, prin oamenii săi prefectul Hrițcu, senatorul Zipstein. Primari, pretori etc., bine cunoscuți tuturor comandanților militari de acolo; ori, Stere, este omul înfierat de studenți, de sfătuliști, de Cultul Patriei; sau toate cele de mai sus, cum raportul generalului Petala, bașizat pe rapoartele comandanților din Basarabia, toate investigația TM1 o, tot ce s‘a comunicat de acolo, tot ce s‘a scris, toate, absolut toate sunt minciuni, sunt neadevăruri sfruntate! Din această alternativă neputându-se ași, rămân încremenit de D-l Mihalache și nu mă miră deloc atitudinea generalului Cihosky. D-l Mihalache este românul curat, cinstit, soldatul neaoș din tranșee, care a căpătat pe bună dreptate decorația ce poartă cu atâta mândrie, iar generalul Cihosky nu e român și nici nu poate fi. D-sa este la prima generație care a găsit loc în țara Românească și fără îndoială că generalul Lupașcu și militarul care a scris broșura Dumitriu, aveau dreptate când au arătat prin ce subterfugii a căpătat decorația de care își bate joc. Festivalul de la Opera Română a fost o înscenare de un gust ordinar, pentru reabilitarea trădătorului Stere, iar complicitatea generalului Cihosky, este evidentă. La ora 3 p. m. aproape nimeni nu știa ce se va petrece; la aceași oră, cei 4 comandanți de armată, sunt invitați prin Ministerul de Războiu, să ia parte la această sărbătoare, iar la un moment dat, când ministrul Costăchescu își permite să facă apologia trădătorului Stere, bandele aduse intenționat, — sigur că nu era nici un student —, încep să aplaude frenetic. Cei 3 comandanți de armată și doi căpitani ce se mai aflau acolo, părăsesc ostentativ sala, în care rămâne ca singur militar, generalul Cibosky! Cum se cheamă acest lucru Domnule Ministru al armatei? Sfidare, înscenare, lichelism, zi-i cum vrei; dar nu luau este cert, că D-ta în acea clipă ai fost înfiorat de întreaga oștire, și atunci toată lumea se întreabă unde e onoarea d-tale de militar, de Român, de om? Vei îndrăsni să iei măsuri în contra tuturor camarazilor d-tale? nu, fiindcă știi bine că ei au la spatele lor întreaga armată și știi că mai curând sau mai târziu se vor solidariza cu întreaga armata toți militarii, senatori de drept, fiindcă , oricât te-ai trudi sa te treci prin fața ochilor, imperioasa necestitate a legei de organizare a oștirei, nici unui nu e așa de naiv, să-și închipue că va rămâne ceva din legea D-tale, când nu vei mai fi ministru. Sigur ca este mai practic sa fie cineva astăzi omul lui Stere, decât sa aibă demnitate; grație acestui spirit pozitiv, se pot avea situațiuni nemeritate, câteva Packarduri care se întrec să stea la dispoziție și pe deasupra, fonduri secrete de milioane care vin lunar și de care nu trebue și nici nu se dă nici o socoteală. Dar ce rușine și ce decădere! un ministru al armatei, un general să fie omul lui Stere trădaorul armatei! și atunci, origina d-lui general Cihosky este o femeire, fiindcă se poate zice cu drept cuvânt: el nu a fost Români i NICOLAE MAREȘ priere D. Aurel Dobrescu, acuzat la subsecretariatul domeniilor, s-a făcut vinovat de unele operații de pe urma cărora statul a păgubit, răspunde : „Voi scoate adevărul la lumină, precizând date și fapte concrete, a căror gravitate va impresiona întreaga opinie publică. ili-am grupat tot materialul si chiar în săptămâna viitoare, voi începe să public succesiv, în broșuri, fraudele neînchipuite cari sau operat sub regimurile liberale in averea statului. Țara trebue să fie luminată și sa cunoască jaful de zeci de miliarde săvârșit de liberali în averea ei". Așteptăm cu nerăbdare broșurele d-lui Aurel Dobrescu. Dar chestia care se pune nu este aceasta, sau în orice caz, nu este numai aceasta. Jaful de miliarde pe care l-au făcut sau iar fi făcut liberalii, nu explică și nu scuză operațiile d-lui Aurel Dobrescu. D. director al Ardealului trebue să înceapă prin a lămuri ce este cu acuzațiile ridicate împotriva d-sale. Pe urmă abia d-sa poate deveni acuzator. Și apoi, de ce a așteptat atât de mult, d. Aurel Dobrescu pentru a denunța jafuri de ZECI DE MILIARDE? Nu cumva dacă nu s-ar fi ridicat acum chestia cu pădurile din Ardeal fostul subsecretar de stat de la domenii ar fi fost dispus sa păstreze pentru arehiva sa personală descoperirile făcute ? NEW Universitarii fug de control Un fapt, din păcate încontestabil astăzi, este criza morală a Universităților noastre. Do, zece ani încoace, ți fără semne de apropiată îndreptare, învățământului nostru rezultatele superior sunt submediocre- Viitorul nos■tru național e astfel grav ameninințat. Cauza e tot așa de incontestabilă: mulți, foarte mulți profesori nu-și fac datoria. Remediul . Politicianii au în buzunar: o lege, o lege nouă. Educația civică pe care de trei sferturi de veac o face democratismul a tot legiferant ți-a ajuns rezultatul . Nu numai marea massa, dar și cetățenii ceva mai luminați, cred de abimele cu panaceul neajunsurilor sociale e legea. Când cuțitul a ajuns la os bieții oameni își frâng mâinele gemând.Să se facă o lege, sa facem o lege! Aceasta prejudecata a una din cele mai obtuze greutăți cu care are, de luptat Tepismul. Iată așadar anteproectul legii învățământului superior, al legii care trebuie sa aducă profesori savanți ți pedagogi, apoi munca disciplinară și fecundă a acestorra ți a studenților. Vom arăta altădată că anteproectul e mai mult o compilație a legii pe care pretinde sa o înlocuiască. Astăzi vreau să relevez una din cele două, trei idei noui ale proectului, prin natura ei atât de importantă, încât dacă ar fi curagios realizată, ar compensa toate celelalte lipsuri ale lui, ar constitui chiar un titlu de glorie pentru autor E vorba de controlul în Universitate fără de care e glumă a se gândi o asanare. Dar autorul n’are decât, curajul unei intențiuni, căci după ce anunță în art.1 pe reprezentantul Ministerului ca organ de control, îl concepe apoi art. 59 ca un simplu agent de execuție: • Profesorul delegat face anchete m Universitate în ceea ce privește exacta funcționare a cursurilor ți ordinea studenților, la cererea Rectorului sau a Ministrului“. E greu de înțeles inconsecvența acestei concepții, căci dacă Ministrul s-a gândit, la un organ de control în afară de cele actuale, Rector ,și Decani, este desigur fiindcă știe bine că controlul din partea acestora e neexistent. Profesorul universitar care e Ministrul actual, știe doar din proprie experiența, că,nici când Decanul sau Rectorul nu se interesează de activitatea profesorilor și mai puțin relerează neajunsurile ei, fie pentru că sunt aleșii acestora, și ca atare au, sau să plătească o bunăvoință trecută sau să menajeze una viitoare, fie pentru că sunt victimele unui fals spirit de colegialitate, aceia care confundă solidaritatea cu complicitatea; fie în fine pentru că din naștere se lipsește o anumită parte anatomică-Dar cum vrei ca acest, nou organ să fie un adevăr, folositor ,și activ dacă-1 reduci (art..51) la rolul de ajutor al Rectorului, ridicându-i inițiativa care rămâne acestui din urmă, adică tocmai cui nu știe ori nu poate să facă uz de ea? Și este, cu atât mai de mirat că Ministerul face această greșală de politică școlară cu cât avea, la epoca dobarării, sprijinul moțiunii profesorilor universitari întruniți în iunie 1929 la Congresul din Cluj, și care sună așa: „Adunarea generală crede necesara instituirea unui organ de control al împlinirii îndatoririlor impuse de lege corpului didactic universitar. Acest control va fi exercitat de un organ ales de colegiul prof. univ. și confirmat de Ministru. El va exercita controlul din proprie inițiativă sau la însărcinarea Ministrului, a rectorului sau a Decanilor și va referi despre rezultatul cercetărilor sale autorității care au provocat, cercetarea sau celei pe care o privește, în caz când cercetarea e făcută din proprie inițiativă. Autoritatea căreia a referit va fi obligată a lua hotărâre în termen de o lună“. . . Dar congresele sunt formate 1 ;numai dintr’o brava minoritate 1 a profesorilor universitari, aceia cari' iubesc școala, nu avantajuile ce ea procura. Și Ministrul, * trebuind pe de o parte să recunoască buna intențiune a acestor vadac cunoscând pe de alta os- ( Lititania, majoritații profesorilor ) contra controlului și voind să-o prevină. a erdtato..- sperielicare. 1 Dar- vai. aici atâta glumă nu pot « suporta acești profesori Universitari! Și fiind protestând vei- 1 .bal și in scris contra controlului. * Dar, in fine, in interesul slabă- i brii răspunderilor, de azi și mai ales a celor de mâine cari vor fi c teribile. Cine sunt acești adversari ai Controlului? 1 Sunt în prim rând faimoșii co- 1or.își voiajuri universitari, profesori ai Universităților din Iași, Cluj și aiții ales Cernăuți, domni- 1 ciliați în București, cari. descind 1 odaia pe săptămână ia’ sediul ' școalei,' gâfâind pe oboseala, drum fului lung, ei aleargă de la gară 1 la catedră ca să poată înghesui în scurtul .interval dintre sosirea și plecarea trenului, din aceia zi, 1 în cazul cel itai ban de a noua 11 întregul cut.S'u*' o saptamâna.■ 3 ore, 4, chiar>• și 7, fiindcă unii din oamenii aceștia au îndrăzneala de a primi și suplinirea, altei * sau altor catedre! 8 ■. I £ Vă închipuiți ce fel de cursuri sunt acestea, și înțelegeți cine sunt profesorii cari văd roșul când aud de control. Aceștia sunt oamenii cari țipă contra agentului polițienesc; așa numesc ei pe un coleg al lor și încă ales de ei înșiși (art- 51). Cu ei fac cer altă serie de profesori, acei cari deși au domiciliul la sediul Universității, sunt tot așa de cumularzi. Dracu numai poate înțelege, cum atunci când ai ajuns la acest summum care e titlul de profesor universitar te mai poate tentă să descinzi la diferite altele, de exemplu la acela de consilier comunal! La urma urmii ar fi treaba lor, dacă această goană după câștig ori reclamă nu i-ar împiedica, firește, de a-și face datoria la școală. Iată profesorii cari declamă până la răgușeală contra controlului... Ba bine că nu! Ce mai ravagii ar face un control serios între acești nechemați! Dar oricât de sgomotos ar protesta cei cu musca pe căciulă, ei nu ar avea nici un succes dacă n'ar fi atât de surprinzător ajutați de a treia serie de profesori universitari, aceia cari își fac datoria, dar sunt totuși contra controlului, pentru motivul ea: „statinge autonomia universitară". Mărturisesc că atitudinea acestora mă impresionează mai penicil decât a celor de mai sus, la aceia fobia controlului s’ar explica prin instinctul de conservare, fie când acești oameni cum se cade sunt victimele unei becăți verbale, magiei unei preinformule tradiționale în care ei nu pot distruge tendința ideală de realitatea actuală- Aur luat apare pe unii din acești profesori, i-am făcut să atingă cu degetul rănile sângerânde ale școalei noastre: ei recunosc faptele, gem asupra soartei acestei școale, dări... Bine, darie blestemată Universitatea sa se zbată încă mult între cinismul unora și neputința altora? Și salvarea, trebue ași cp fală mituții dela Prágá meșive .vartii. Cei carte poartă răspunderea nu se tem că vor fi cei dintâi măturați, și nu se vor decide sâ intermvinâ. cu un moment mai devreme? Voiu arăta în curând vă altul e controlul salvator, nu parodia din anteproecte. Prof G. A SPULBER lira unic cum ur Azi intră in vigoare legea care , dealului, afirmă că la domenii s’au trebui să ne redea cea mai deplină a furat zeci de miliarde. securitate. Respectuoși de legile țării, am instalat in redacție un cântar de extremă sensibilitate : »’am vrea să cădem In rândul delicvenților. Suntem, totuși, îngrijorați Cuvintele pot fi oricând răstălmăcite și orice șef de departament ar putea interpreta în felul său constatări făcute nu pentru a alarma, ci dimpotrivă pentru a îndrepta și deci a liniști. Dacă, de pildă, ai fost in Basarabia și ai constatat că acolo situația era, în ce fel poți spune acest lucru fără a te expune ca d. ministru, de externe să te încadreze în articolul faptelor neadevărate . Bacă analizezi buchetul și constați că s’a făcut risipă, scrii evident pentru a alarma, căci spuni că astfel măcar pe viitor va fi mai multă grijă de banul Statului. B. Aurel Bobrescu, directorul Ar- STOP. Nu face d-sa, astfel alarmism ? Ce încredere mai poate avea străinătatea într’o țară in care se jefuesc zeci de miliarde ? Și de ce n’ar putea face orice ziarist ceea ce îi este îngăduit d-lui director al Ardealului ? Ar fi inutil să continuăm. Cine va putea împiedica pe aleșii națiunii să ridice glasul in Parlament pentru a da orice fel de alarmă ? Pentru a spune, de pildă, că suntem prost înarmați, ori că n’avem aviație, când ar face această constatare ? Și atunci cum poate fi împiedicată presa să reproducă vorbele spuse de la tribuna Parlamentului ? Lagea d-lui Madgearu este minunată, dar are micel cusurmea îl inaplicabilă. Ceea ce se va veiia foarte repede. Ca și apărare națională fără. a.1 miment. ..Și acestea toate numai din pricina politicianismului. Sunt, constatămi pe cât de triste și ele dureroase, pe cât de îngrijorătoare și de alarmante, tot pe atât de adevărate. In fața acestei situații, reacțiunea claselor conducătoare conștiente de menirea și de datoria lor, s’a produs. Dacă guvernanții țării au lipsit sistematic și fără excepții de la datoria lor de strieri ai luminării poporului și ai apărării lui, tineretul și a spus de curând pe străzile Capitalei și ale importantelor centre din țară cuvântul în chestiunile naționale. Deasemeni societățile naționaliste au organizat și organizează adunări menite să trezească întreaga suflare românească în fața pericolului ce ne amenință. însuși Principele Regent și-a spus cuvântul. Așteptăm să vedem dată glasurile îngrijorate ale cetățenilor cari își vor căminurile, țarina și viața, asigurate, vor avea răsunetul cuvenit în sufletele cu simțiri atrofiate, ale gonacilor după putere și avere. Rândurile de față sunt menite să releve publicului român un alt aspect al problemei apărării naționale, și anume, alarma pornită din rândurile profesorimii, îngrijorată de viitorul cultural al țării, amenințat de caracatița numită „politica ’noastră", caracatiță ale cărei brațe asasine sunt partidele politice. ..Holdini, școala noastră sc (pisc. șic in plin răsboi cu,politica noastră. Fierarii din aceste două instituții își simte, in cealaltă, pe dușmanaci de vornici ii. Uimii ani, luptu a ajuns alții fie fiicrșonari, încât nici una nu și-a mai ales urmele: politica a trecut. In minciună și cinism, tar școala, a trecut în amenințări de o rară temeritate.. ...cele trei asociatii de Vranțumdnt: 'universitar, secundar' și primar, intrările prin aceiași, vitregie a partideior politice de după rtisbunt și prin trcciaș constirtv.a a t tis parțieni fastî ile nevoile ordinale ale tării, s'au constituit in „Federația corpului didactic din România". Acest pasagiu, desprins din totalul F. C. D. I.", este menit să dea o nouă orientare activității intelectualilor, pe cari îi cheamă la marea luptă a despoliticianizării Invățământului, pentru ca astfel, strâns uniți in acelea aspirații și revendicări, corpul select, a celor chemați să poată face față nevoilor de orice fel : morale sau materiale. Salarizarea insuficientă și tardivă pe deoparte, ca și demoralizarea produsă în rândurile profesorilor și elevilor prin abuzurile făptuite (de canaliile politice potentați ai zilei, primejduiesc bună, morală, îmi va rămâne întipărit în minte ca cel mai revoltător act de imoralitate, un caz petrecut pe timpul când eram încă școlar. Pentru că un profesor a îndrăznit a lăsa corigent pe un coleg, fiul prefectului județului, acesta din urmă a stârnit un atât de enorm scandal, — evenimentul a făcut în acea vreme vâlvă mare, — încât spre a-și potoli mânia a fost nevoe de demiterea directorului liceului, — unul din cei mai iubiți profesori, — și a câtorva profesori solidari, și înlocuirea celui dintâi cu, — bineînțeles, — un om al guvernului. Nu mai spui că fericitul fiu al fericitului politician atot cu,tinte a luat în aceiași vară, atât clasa 7-a, cât și corigența, cât și clasa a opta, (stați, încă nu s’a isprăvit), cât și bacalaureatul, (încă mai este), precum și examenul de admitere în școala politechnica. Care este morala fabulei ? Oh, Școala Politehnică elevul a fost tlungat, întrucât găsea cu cale să copieze la lucrările scrise. Congresul corpului didactic de acum trei luni, a fost o lecție de civism,și o nobilă tendință de descătușare din ghiarele politicianismului parazitar. Perseverând, lansează o „chemare pentru un ziar". Dacă intelectualii, cari cu acea ocazie au dovedit a fi înțeles înălțimea simbolică a momentului, vor pricepe că lupta e încă mare și grea, și că trebue dusă cu orice preț până la victoria finală, vor răspunde un tun „ic cât mai impunător la chemarea de coalizare contra’ caracatiței politicianiste, cu cure ziarul nostru de mult este în luptă, și ne va fi dat atunci să ne bucurăm de apariția unui confrate, prieten de luptă, și să salutăm apariția „Datorie noastre"1. GEORGE BEZA ------------------- Nu i se ștte curios ,ca acum 4—5 ani— odată cu intcusirim ca profiliga udei roșii — au năpădit in Europa așa miluitele trupe de actori și cântăreți ruși? Mergând ca nomazii dintr'um oraș in altul, cu popasuri neregulate, au observat că n'au de loc intenția să se stabilizeze unde ei? Sunii din ei sunt ruși. Dar alții nu sunt ruși. Și, totuși, își zic ruși. La ora când apar rândurile de fața, poate ca mulți din cei aflați prin țara noastră se îndeletncesc cu,altceva decât cu deslușirea unei partituri muzicale. Și-apoi, o alții nedumerire. Știm că mulți străini simt funcționari in instituțiile noastre de stat. Ei vorbescpocii românește, hazliu, caci toata ziua sporovăiesc între ei pe limbă rusească și ungurească. Li, — ’mulți cu suflete străine nouă, dacă nu și dușmănoase —rod din buget și mii de funcționari români ceri șese, pentru o pâine. Nu știm cum se poate aceasta și grozav am lui sa știm cum se poate. Astăzi, când spionii sovietici, sus; ochii orbiți ai guvernelor frământate de meschine patimi politice, colinda țările in lung și în lat cu sacul le ruble în spinare, când iți comit crimă,dincolo pun o bombă, ne dăm o seama cum ne predăm pe nesinj’k. destinului roșu. Azi o grevă parțială, mâine o răscoală. Din când în când un steag roșu la întruniri, din când în când felurimi de mici surprizi roșii... Nu-s acestea efecte elocvente? De aceia se cere imperativ ca lupta împotriva spionajului să fie preocuparea de căpetenie a paznicilor siguranței noastre. Organizarea desăvârșită a apărării naționale, iată articolul unic al legii vitale: UJAI COLJÁN îgi- «gHSSas»——- - * arestat la&erau Berlin 30 (Băilor). In mma rezultatului cercetărilor din cursul nopții, poliția a agențiloi arestați pe 25 din cei 150 delegați la congresul comunist țărănesc. Toți arestații sunt străini și sau introdus în Germania cu pașapoarte false După ce își vor face pedeapsa pentru acest delict, vor fi expulzați. RENASTIR Năzuințele și nădejdile noastre au pornit, care încotro, la drum, să caute scăpare. Ca vânturile cari se macină în văzduh, și se înfrățesc când ploaia stă gata să-și verse belșugul, așa și ele, cu neastâmpăr cu treară cărările și își vor da mâna, mâine, la răscruce. Din pacea și din învrednicirea lor se vor hrăni sărmane suflete și holde amărâte. ■ă Se înfiripează ceva nou, tânăr și plin ele viață, proaspăt și viguros. Ascultăm poruncile din urmă, dar auzim și glasuri neauzite încă, curate, limpezi, înviorătoare, — făgădueli de vremuri bune, de împrimăvărare. O rază de lumină a mijit — și crește, se întinde, se lățește. E freamăt de lume nouă. if. O viață dornică de cer albastru, o viață însetata de rouă dimineții și care vrea să zboare, să se înalțe, sa bea seninul și întreaga lui tărie — din rădăcini bătrâne și curate a neamului cinstit și-a luat avânt, și liniștit, dar sigur, își va rosti chemarea. Fantasme hâde, cu rânjet batjocoritor și cu priviri holbate, sortite sunt să piară în negura gheenelor adânciți. Se înfiripează o vrajă noua, o tresărire a cugetului neîntinat, un zbucium, o dorință vie și o putere care vrea să învingă și să alunge miasme și haite nesățioase — să curețe, să primenească totul. Invoarea zorilor chiar sufletele celor obidiți — uitate și rătăcite păsări — se înfioară, iar prevestirile de mult visate le dau putere nouă și întremări curate, căci siropul de lumina, licărirea, se întinde cu văpăi de foc strălucitor pe tot cuprinsul. .V. Vlăstarele de neam s'au deșteptat. Hrisoave vechi și prăfuite cronici le-au spus că nu e suflet mare decât aceia care înfruntă răul, și știe, în zile de bejenie, să se jertfească pe altarul țării. Și sufletele mari trăesc. N'au răposat. * A început prin crânguri mai timpurie primăvara să-și dezmorțească trupul și mai grăbită firea, ca niciodată, săși ceară dreptul la cântece, la vise ’ntraripate, la înălțări de slavă, și chiar la nemurire, căci e prea mult de când n’a mai gustat nectarul fericire!. tr. Ne-au apăsat năframele durerii și au stat pe sufletele noastre, prea mult, maramele cernite. Lumina și seninul ne-au fost răpite și nici măcar de mângâierile plăpânde a nopților cu stele n’am avut parte. * In loc sâ râdem și să căutăm, noi cântărim durerea; în loc sâ strângem mâinile în hora înfrățirei, noi ne privim cu teamă, ne strângem, cetecete, de voinici, să ne răpunem viața; — în loc să ridicăm prinos de mulțumire și laude Atotputerniciei noi stăm tăcuți și adumbriți de par’că s’a lăsat pe cugetele noastre cel mai cumplit blestem. De unde ne-a venit atâta vitregie, atâtea duhuri rele ?... Din care scorburi, din ce mocirlă s’au pripășit atâtea vipere pe ogorul nostru ?... *¥• Doar boarea dimineții împrospătează firea. Un răsărit cum n’a mai fost de mult, se simte — și din adâncuri adormite, săgeți strălucitoare, cu vârfuri ascuțite, se pregătesc să învingă bestia. Lumini iscoditoare, ici colo, au pătruns în negurile otrăvișurile de întunerec stihiile . ui prinse privesc potecile întortochiatte. Dar peste tot lumina le înspăimântă. Săgețile biruitoare au pornit. * Sus, pe colină, mai mândru și mai frumos cum nu e altul, un templu s’a înălțat. E alb, cu porțile deschise, și raze de porfir pătrund într’însus. Pe frontispiciul lui stă scris cu litere de foc : Dreptate — Adevăr. Din malul mării de smaragd se urcă liniștite trepte de Paros alb ca laptele spre templul minunat. Două statui de marmor, din soclul lor înalt, cu zâmbet ademenitor și cu chemări tăcute, privesc cum vin din largul mării, pe lotcile cernite, luminătorii. In jurul lor rotesc aripile de păsări albe pe bolta cerului albastru, ca duhurile bune, și le îndreaptă calea. Sus, pe colină, se înalță tot mai sus mărețul templu de lumină. sf. Dorm văile un somn de moarte. E întunerec,și poarta templului e zăvorită în spate. Greoi, cu coame rotunjite de bivoli uriași, apară nouri negri — și, întregi ținuturi răsfățate ce-au huzurit în farmec de lumină, câmpiile mănoase, livezile îmbălsămate, izvoarele dumbrăvite cu cântece și "zvon de înviere — grădini ce-au legănat iubirea și fericirea noastră — toate — au amorțit, în pâcla desnădejde", și molcom sufletul se zbate în spasmul cel din urmă. Edenul de altădată e țintirim. Pustiul, cu huet plângător de huhurez se întinde pretutindeni. * Din poarta zăvorită pornesc de vale râpe și prăpăstii. E povârniș, e prăvăliș de stâncă, e malul spart. Nu se încumetă nimeni — nici un erou, ca în vremuri legendare, să vină într’ajutor ?.. Să fi murit vitejii și feți-frumoșii noștri ?... Dar sufletul nu moava. Vasluid. ..se apropie lotcii« de țărm. O ploaie aurie îmbracă în veștmânt de purpură pt cei ce urcă, cu liniște, spre templu. •V Altarul e deschis. Voi, sufletele tari, curate, viruiți, ta închinați. Izvorul di credința nouă și dătător de viață vă cheamă. E apa limpede, vioaie, luați cu pumnii, o aruncați pe o față,și veți simți ce minunat înviorează mintea. In inimile voastre, tăria și credința năpraznice vor crește, iar sângele aprins va tresări și va trezi trufia și-a neamului nădejde, căci este scris ca voi sa vă împliniți menirea. Veniți. Deschideți poarta zăvorită să curgă valuri de lumină. . Infrângeți moartea. Cu sabia de arhanghel și cu făclia în mână, tăiați și luminați. Tăiați și spânzurați. Să nu crițați pe nimeni, dar milă să vă fie de toți cei drepți și necăjiți, și lor dreptatea să le-o dați. Dreptate și lumină. TOMA MET AXĂ