Epoca, iunie 1930 (nr. 397-421)
1930-06-11 / nr. 405
NO. 4003 LEI REDACȚIA $1 ADMINISTRA] !A BUCUREȘTI, MIEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se prinesc la $ di rația ziarului și la toate agențiile de publicitate Teleseu 342110 nîstî&'SE NicOLAE mmm -strecor. em. miPEscu Mersuri H iunie 1930 ție, scumpă ara, mierea mea de munca si puterea mea de iubire. Nicolae risipescu Proclamația Regelui Scurtă, precisă, clară și plină de miez proclamația Regelui respira acel parfum al sufletelor mari, lipsite de patimi și de mes bine preocupări individuale. Câtă deosebire între o asemenea manifestare de sentimente curate și de avânt, patriotic și manifestele partidelor politice, lungi, stufoase, întortochiate, pline în toate culele de miere pentru ai noștri și de fiere pentru ceilalți. Regele cere concurs dar nu promite nici lapte și miere, nici bice și persecuție. Când răsună asemenea glasuri ieșite din adâncul sufletelor, trebue să ai o inimă împietrită ca să tot răscolești mereu trecutul și să cauți a găsi ceva cu care să faci umbră luminei ce farmecă ochii ști căldurei ce topește sufletele. Toate apelurile la unire făcute și dorite de țara întreagă au rămas fără ecou în sufletele politicianilor. Venirea Regelui a topit ghiața la aceia dintre ei, a căror inimă nu a fost incă împietrită. Guvernul și parlamentul care a votat distrugerea legii infame a binemeritat de la patrie, chiar dacă viitorul ar proba că speranța lor a fost înșelată. A rămas totuși» nu un om, ci un partid, îmbătrânit în rele și ferecat de interese materiale al cărui avânt sufletesc nu a putut rupe lanțurile sclaviei, lanțuri formidabile făcute nu din oțel dar din interese călite în fire, în ură și în patimă. Acel partid nu numai își menține punctul de vedere, ceia ce e natural când cineva are o convingere și respectabil când convingerea provine din argumente cinstite, dar găsește de cuviință să o proclame sus și tare. Dacă opiniile sunt respectabile manifestarea lor care poate păgubi liniștei și siguranței generale este o crimă, ca orice act criminal comis chiar de bună credință. Altfel nu vedem de ce colonelul Sturza, Stere și alți netrebnici ar putea fi așa de huliți fără a se ține seamă de buna lor credință. Se va zice însă că trădătorii mai sus ziși nu s’au mulțumit a manifesta, dar au trecut de la vorbe la fapte. Se pare că partidul liberal e pe cale de a trece și el ca un trădător oarecare de la vorbe la fapte și anume la o propagandă fie antidinastică, fie anti-regulă personală. O asemenea conduită ar fi o crimă și credem ca organele însărcinate cu represiunea crimelor vor trebui să intervină. Sunt însă convins că partidul liberal nu va comite crima, ci se va rupe* Unii partizani, oameni cu scaun la cap, vor înțelege că nu se desgroapă morții. Alții nu vor avea curagiul, căci trebue o doză de curaj ca să te opui curentelor- Asemenea curaj nu se naște decât în sufletele de elită și numai pentru cauze bune. Un Victor Hugo atacând pe Napoleon al III-lea» un Zola scriind J’acuse, nu se găsesc în taiga profitorilor cari compun partea din partidul liberal care nu recunoaște că s’a făcut ziua cu tot cântecul cocoșilor. Asemenea suflete nu ezita decât scurtă vreme între prudență și interese, îndată ce vor vedea ineluctabilul vor face partea focului și se vor mulțumi să-și apere roadele obținute din murdara lor activitate. Șoarecii părăsesc totdeauna corabia care se îneacă. Mai rămân însă nebunii, iluminații, cei cari au interese prea mari cox ale căror suflete sunt prea prinse de patimi, a căror vedere e prea fascinată de luminile trecutului apropiat și cari nu pot vedea realitatea. In toate mișcările mari ale omenirii iluminații, fascinații și alte spețe ale nebuniei omenește sunt cei mai periculoși. Din fericire dacă asemenea spețe există în partidul liberal, ei nu îndeplinesc condițiile martirilor, gata de orice sacrificiu pentru cauza pe care o cred sfântă. Iluminații din partidul liberal nu au la baza convingerile o cauză altruistă, ci un egoism feroce. Lipsa de discernământ se produce numai asupra posibilității de a învia morții. Obișnuiți a găsi ușile deschise înaintea lor încă de la naștere, ei nu pot înțelege ca înainte de ușile mormântului se poate resista ceva. Convinși că vocea lor e vocea lui Dumnezeu, ei cred că imposibilul nu există în viitor fiindcă nu a existat în trecut* In fundul conștiinței ei știu că ideile și faptele mari nu sunt apanagiul unei singure categorii de oameni, își dau seama că egoismul prezidează la luarea deciziunilor lor. Indrăsneala nu este curagiu* Iluminații din partidul liberal vor avea poate îndrăzneala, dar nu vor avea curagiu. Indrăzenanta se topește la focul pericolului, ca ceara la focul lumânării. Curagiul singur când isvorăște din altruism resistă. Va trebui dar să prevenim aceste suflete marcate de patimi că vor găsi cui să vorbească dacă vor avea indrăsneala să tulbure încă liniștea prin frământări zadarnice și criminale. Dacă guvernele ce vor veni, nu vor avea curajul să ia taurul de coarne, se vor găsi oameni și organizații independente, care să le zădărnicească încercările. La demagogismul liberal, arma de căpetenie a tuturor lașilor, vom opune sinceritatea noastră a celor ce nu cerem nimic pentru noi. Vom urmări pas cu pas încercările de dizolvare ale microbului și vom căuta să-i neutralizăm toc simele. Cerem dar partidului liberal să acorde tânărului Rege răgazul necesar ca să poată înfăptui ceea ce așteptăm deja El și prevenim că nu vom permite acțiune criminală oricât de mici și n epretențioși am fi noi și de puternică organizația liberală. Victoria va fi cu noi căci noi avem cu noi convingerea sincură și curată iar nu interese și patimi. Promitem însă partidului liberal că vom fi alături de el dacă guvernele viitoare ne-ar aduce noi decepții dar și atunci vom încerca a împiedica relele și a îndrepta alea, iar nu a ne ridica pe noi pe ruinele unui neam. Să sperăm însă că chestiunea este închisă de astădată. ALEXANDRU PERIEȚEANU Ei bine venit! Messia cea mult dorită a sosit. Ea se găsește astăzi în mijlocul nostru și, odată cu Ea, ne sosește liniștea, siguranța, mulțumirea și fericirea, iar mai presus de toate, nădejdea în o guvernare mai bună a acestei țări. Prin intrigi ascunse, prin plăzmuiri și zvonuri infame, răufacătorii izbutise acum câțiva ani să rupă creanga cea mai viguroasă a stejarului Dinastiei noastre, pricheinuind frământări cari au răscolit și tulburat bunul mers al treburilor statului. Furtuna a lăsat în urma ei atmosferă grea, tocmai într’o perioadă când țara avea nevoie de cea mai desăvârșită liniște pentru a-și tămădui rănile și găsi echilibrul social, moral a și și economic. * Electricitatea cu care s’a încărcat mereu atmosfera viciată— creată prin actul de la 4 Ianuarie și care înăbușea respirația a 18 milioane de suflete — a pricinuit fulgerut din noaptea dela 6—7 Iunie, fulger care a iluminat mintea poporului român, — iar vibrațiunile lui binefăcătoare a curățit miazmele pestilențiale dând aer curat și răcoros sufletelor noastre pe care le umplu de speranțe în întronarea unei guvernări înțelepte, chibzuite, drepte și tari, cari singură ne poate duce pe calea propășirei, a demnității și a îndeplinirei speranțelor noastre, a tuturor bunilor români. * Azi vlăstarul cel mai puternic al Stejarului văduvit prin actul dela 1 Ianuarie a venit prin azurul cerului primăvăratic să se așeze acolo de unde a fost rupt. Azi, Ea vine mai puternică, mai viguroasă și în plină ascensiune a sevei de primăvară!.. Fii bine venit, Mântuitorule, și rugăm cerul ca, din nemărginita lui înălțime, să-Ți trimeată harul dumnezeesc pentru salvarea și fericirea Patriei Tale, către care de atâția ani sufletul Tău a fost atras. Suntem siguri că o atât de îndelungată despărțire întărindu-ți sufletul și spiritul. Vei fi folositor Patriei mai mult decât oricând! GENERAL OCTAV BOIAN inundații catastrofale In Spin Madrid, 9 Radori. — In **eg*n*Teateres s-au predecs inundații cadastrofale. Lucrările de salvare continuă. Soldații au putut lua in bărci mai mulți locuitori cari stăteau refugiați pe copaci, de 36 ore. Tara cere hotărâre In neste marate rânduri am scris: întoarcerea Prinț SKIMs Caro! depinde «urmat de voința Sa. Nici un guvern — fie el prezidat de dl. Vintilă Stăhtiaiiu — nu poate să se întotriveasca revenirii sale s țară. Prințul Carol a vrut să se intoarcă și s4 a inters aclamat de înxtregul peper românesc. Cine a eșit ori din casă a putut să se convinga că orice rezistență din partea guvernului ar fi fost zadarnică. Nu știm când a fost călcată Constituția : la 4 la«aarie 1926 sau la 8 iunie 1930. Ceea ce știm însă este că atunci neică zeci la sută din casă a putut să se dmhotărîrii parlamentului, pe când astăzi nouăzeci și nouă la sută din cetățenii României Mari sunt de acord cu cele înfăptuite ori. Când la baza Constituției noastre stă principiul că toate puterile emană de la națiune, când nimeni nu poate avea cea mai mică îndoială asupra modului cum s-a manifestat voința acestei națiuni, socotim de prisos să rătăcim în labirintul controverselor juridicei. Ceea ce s-a făcut cu concursul întregii țări, Principele Garoi I fiind în țară, s-ar fi înfăptuit probabil cu vărsare de sânge dacă Principele rămânea în străinătate. Pentru acest motiv am fost totdeauna împotriva oricărei agitațiuni, ce nu putea grăbi întru nimic înapoierea. Modul cum s-a intere noul Suveran are importanța sa. Regele Carol nu datorește nimănui nimici mi este prizonierul nici unui partid, n‘a luat angajamente față de nici un om politic. Singura sa datorie o are față de țară care i-a păstrat intactă credința. Deplina independență pe care o are față de partidele politice, constitue un prețios element de izbândă. in loc să pertracteze, Regele va putea lua hotărîri. Și de aceste hotărîri bărbații politici vor trebui să țină seamă, când prin glasul Regelui se exprimă țara întreagă. GREGORE FILIPESCU PRINCIPELE NICOLAE Când am văzut Duminica pe Principele Neculai transfigurat de bucurie — de-ai fi zis că pe capul său era sä se azeșe peste un sfert de oră coroana regală — am înțeles încă odată că singure emoțiile împersionale înfrumusețează și că omul nu se realizează complect decât tocmai când se uită pe el însuși. Căci asta a fost: când a venit năvalnic fapta, Principele Neculai n’a socotit, nu s’a tocmit, n’a șovăit. A făcut un singur lucru: a iubit, îmbrățișarea aceia dintre frați, în noaptea când Carol, despicând negurile, a coborât cavalerește din surghiun,—cine nu-i pricepe marele tâlc simbolic? Nu a fost numai îmbrățișarea între doi frați cari se iubesc. Nu a fost numai gestul unui regent care cedează unui rege. Nu a fost numai, — căci cred că și asta a fost,— împlinirea unei sfinte porunci a martirului de la Curtea de Ar-Principele Neculai, în noaptea aceia, s’a iișezat, simplu și uman, cot la cot cu țara. A mărturisit pentru dânsa, în numele ei a slujit, ca pe un altar, marea taină a iubirii. De aceia, nici odată nu sta nălțat mai mult decât în pragul renunțărilor. Și nici odată n’a fost mai Regent, decât în clipa când înceta să fie. Nu e nevoie să-i mulțumim. Nici o mulțumire nu cântărește cât conștiința datoriei împlinite. Dar se cuvenea s’a spunem: COSTIN G. STURDZA Spre neat orizonturi Ceea ce trebuia să se întâmple în ordinea firească a lucrurilor, s’a întâmplat. Trăim, hotărît, zi mari• Nimeni nu se poate bucura mai mult decât tinerețea acestei țări, cari murea sufocată sub povara unor lupte pătimași de interese meschine. Nutream’ no, cei tineri’ o dorință de lucru, de muncă cinstită, de dragoste mare pentru această biată și huită țară a noastră. Așteptam, în fecare dimineață cu ochii îndreptați spre sările albastre, un vânt de mare primenire, care să aducă viață vie, care să svănte noroiul greu și negru în care ne sbatem. A descins in mijlocul nostru și o bruscă transformare morală, redeșteaptă în noi speranțele și năzuințele îngropate. Să spunem deschis. Tot ceea ce s’ar fi făcut fără El era lipsit de sens. Toată activitatea creatoare era amânată prin forța lucrurilor, căci totul dădea în gol. Nicăeri, nici o continuitate, nici un punct de sprijin. Haos și confuziune. Deriată, întunericul sa desfăcut de lumină și toate forțele se vor orienta ca în câmpul unui puternic magnet și toate forțele se vor,un magnet. Acum ne orientăm și ne precizăm mobilele activității noastre. Acum avem un singur domn, o singură voință, o singură hotărîre. Ne-am trezit Citind de dimineață gazetele ne-am frecat la ochi, ca după un somn greu, agitat și obositor. Sosirea Lui avea în sine ceva de necrezut. Aproape pierduserăm nădejdea unei îndreptări posibile. Știam că în moravurile politice de a noi o schimbare de felul aceleia, nu era cu putință decât dintr’un act de curaj, printr’un act profund personal. Cine putea•tel facă ? Un om politic ? S’a dus temei decât ar fi crezut El. Ar produce decât, de El. Numai El, putea acumula în conștiința lui de Rege, responsabilitățile și sentimentul general al țării, al țării lui care îl păstra în suflet, dar care, Știindu-l departe, nu putea impieta asupra deciziunilor lui mai devreme, decât ar fi crezut El. A venit în mijlocul nostru un om matur, care s’a manifestat totdeauna prin acte personale, care a știut să afirme totdeauna un punct de vedere, care a protestat totdeauna contra întunericului-Nimeni, mai mult ca tineretul acestei țări nu poate admira mai mult actul de curaj, care însemnează în sufletul și în mintea noastră îndreptarea către noul orizonturiI* ALMIR Cutremur de piviî In Anatoli Stambul, O (Kiador ). — In cutremur de pământ s’a produs in Anatolia orientală. Cutremurul a pricinuit stricăciuni serioase în mai multe localități, ffiKSS' Localei Pictadily In iualita Capitalei, în mijlocul Bucueștilor și în cel mai frumos palat s'a instalat o sucursală a siguranței din Budapesta. Zicem s'a instalat, căci prin indolența, nepriceperea și maii ales prin neputința poliției noastre, uneltele străine și-au putut forma un nucleu de propagandă și spionaj. [n localul „Picadilly“, în saloanele Cercului Militar, se lăfăesc și complotează împotriva siguranței statului român, o armată de samsari și misiți străini, de spioni și dezertori, prostituate și proxeneți, tot ce drojdia societății are mai abject. Cine a intrat măcar odată în mijlocul acestei lumi interlope, și-a putut da bine seama că românul se află străin și dezarmat chiar în țara sa, chiar în sufletul Bucureștilor. Personalul inferior, mai tot străin, este ales după un clișeu care să garanteze nota localului și menirea lui. Nu facem personalități și nu cerem ceea ce s-ar cuveni în asemenea situații; închiderea localului. Cerem însă autorităților sa-șsi facă datoria. Să ordone o cercetare serioasă, să îndepărteze elementele dubioase și să redea Capitalei acest local așa cum l a primit la venirea lui românesc de ti+ fără nota și aerul străin de la Budapesta. MIR. Decadență și renaștere III de GEORGE BEZA Ia consecințe, se «sade», să țintim la ELIMINAREA INTERMEDIARILOR cari desbină și asupresc pe țăran. (Intre acești intermediari... se enumără întâi arendașul, azi dispărut, N. R.). ...In al doliea, rând vine cămătarul dela sate, care e una din cele mai de căpetenie cauze de sărăcie ale populațiunii rurale. Un alt semn distinctiv ne pare a fi acesta: Crearea unui întins aparat administrativ care, prin latitudinea arbitrarului, a întemeiat predominarea unor elemente improductive asupra păturilor muncitoare. Acest arbitraj administrativ a contribuit a face, într’o țară agricolă ca a noastră, traiul la țară nesuferit și a nimicit, prin ingerințele electorale, politică a claselor curat influența românești de la sate, cari alcătuesc azi partea cea mai puțin independentă și, dar, cea mai puțin influentă din colegiile noastre electorale. Drept urmare, socotim nimerită, prin GARANȚII DE CONTENCIOS administrativ, să punem capăt puterii discreționari a funcționarilor publici". Pe aceste baze ar fi urmat a fi pus statul român, dacă destirul nu ar fi fost implacabil, căci de puterea de isbândă a celui care a întrupat idealul național, nu ne îndoim. Cugetul care a dat neamului forța morală de a sparge zidurile dintre frați și a sfărâma lanțurile robiei, nu ne îndoim că ar fi reușit să dea țării și forța morală, entuziasmul necesar de a strivi politicianismul de meserie, cu întreaga pretoră de clientelă electorală,, ca și întreaga haită de cămătari, ambele clase inutile și parazitare. Nu ne îndoim de asemeni nici o clipă că ar fi inaugurat o politică demnitate națională, care ar de fi pus capăt pe de o parte invaziei străinilor în țară, pe de alta tuturor imixtiunilor statelor străine în materie de legiuiri interne, iar Comisiunea Europeană a Dunării, azi când stăpânim ambele maluri ale Dunării de Jos și ale gurilor, ar fi trecut de mult în domeniul istoriei. După râsboi și însă, nu s’a mai găsit nici o minte atât de luminată, nici un glas atâta de autoritar, încât să oprească mersul ascendent al decadenței. Legiferomania a ajuns cronică. Demagogia politicianistă a ajuns atât de periculoasă, încât periclitează însăși liniștea și siguranța statului, însăși ordinea internă și integritatea teritorială. Stoluri întregi de lăcuste bugetivore sau abătut asupra avutului public: clientela electorală și demnitarii necinstiți. Camăta deșănțată a paralizat activitatea claselor producătoare. Exodul străinilor veniți din Rusia și Galiția, declasați ce au adus cu ei lupta de clasă, din care numai străini și declasații pot profita, roade, asemeni caliului, neamul românesc. In contra tuturor acestor rele, nu poate fi decât o singură salvare: deșteptarea instinctului de conservare a neamului. Cred în vitalitatea neamului luuiűutat, 9i sunt sigur că reacțiunea elementelor naționale împotriva străinismului, sub toate aspectele sale, se va produce. Indiferent dacă intelectualii ar prevedea acest lucru sau nu, indiferent dacă vor lua sau nu parte la această mișcare de redeșteptare națională, ea se va produce. Dar, pentru ca reacțiunea masselor populare să nu se risipească în van, pentru ca forțele să nu se irosească într’o acțiune din care n’ar avea de câștigat decât pescuitorii în apă turbure, este nevoe de organizarea elementelor naționale, astfel încât o mișcare care ușor ar putea degenera în răsboiu civil sau revoluție, să fie canalizată pe făgașul ordinei și al disciplinei. Sarcina de a fi avantgardă a acestei cruciade a naționalismului revine tineretului luminat. Baza pe care trebue așezată mișcarea, este programul lui Nicolae Filipescu. Rămâne de văzut dacă se va găsi acel grup de tineri cari sa înfrunte toate pericolele ce ar decurge din sarcina ce și-ar lua. Rămâne de văzut dacă se va găsi acel grup de tineri cari să invidieze generațiile de tineri din secolul trecut, cari au sfărâmat lanțurile robiei, au sfărâmat graniți și tratate, au sfărâmat, prejudecăți și indolență, și cari au scris în istoria patriei o pagină de glorie. Se vor găsi oare ? O umrbă de scepticism parcă tot mă cuprinde. Căci nu este deloc de invidiat generația actuală de tineri, cari au început de la 1922 o luptă pe care au părăsit-o, însemnează sau că nu au lupta cu convingere, sau că nu sunt capabili de mai mari sforțări. Dar timpul a curățit ogorul vârstei luptelor dezinteresate de generația de la 1922. Azi vechii luptători sunt în jurul vârstei de 35 ani, și idealul care i-a animat nu întrunește dintre ei decât patru-cinci. O nouă generație de tineri a venit să-i ia locul, o generație care plutește în vag. O generație care ezită între materialismul e pocei de decadență în care trăim și idealismul ce ar trebui să anime. Din instict a simțit desa gust, repulsione, pentru mocirla politică în care ne sbatem, și în congres a hotărît ca tineretul studios să se abțină de la participarea, luptei dintre partide. Partidul socialist i-a pus sub ochi o invitație prin care generația tânără era invitată să participe la lupta de clasă. Indignarea tineretului a luat, afirmă presa de stânga, forme contendentconcrete Dar nici pasul othărît, energie, pe calea luptei pentru idealul opus, acela al luptei pentru armonizarea claselor sociale tineretul nu îl face. Socot că republicarea programului național al lui N. Filipescu, căruia îi vor urma spicuiri din alte articole ale sale, vor aduce o înviorare în rândurile tinerei generații. GEORGE BEZA Un constet pentru comemorarea lui Henrich Heine Paris, 10. (Danub). La Paris s-a constituit un comitet, sub președinția fostului președinte de consiliu Herriot, cu scopul de a organiza o suscripție publică pentru ridicarea unui monument poetului Heinrich Heine la Düsseldorf, orașul său natal linii in mii rimele stare și Piresa britanică, urmărită cu dușmănie de Stuarți, nu începuse să respire decât în 1688. Cei nouăsprezece ani caii s’au scurs de la 1641 până la restaurarea Stuarților au văzut născând și murind peste 200 de jurnale. Din acest număr vreo 20 au purtat titlul de Mercure, care pare a fi atât de popular în Anglia ca și acel de Gazette în Franța și acel de Courrier, în Olanda, in 1704 jurnalul era încă o noutate în Marea Britanie. Dacă astfel era în bogata și populata Anglie a cărei capitală era un oraș ca Londra, unde atâtea interese aveau trebuință de publicitate, ce șanse putea avea un jurnal în coloniile din America ? Un jurnal rezultă de obiceiu dintro reuniune de interese de cele mai multe ori dintr’o condiliție de ranchiune. Apariția în Noua Anglie a primelor ziare, care a avut un caracter de periodicitate regulată, se confundă aproape cu certurile religioase și cu nașterea ideii de independență, vine, apoi necesitatea corespondenții între colonii și curiozitatea de a ști noutățile de peste ocean. Primul jurnal fondat în America apare în 1673 la Cambridge (Massachusettes, publicat de un grup de emigranți englezi și purta tilul de May Flowers (floarea de Mai), după numele acelei mici nave care îi transportase odinioară în America. La o dată mai recentă, în 1638, negustorii din Amsterdam, în scopul de a veni în ajutor credinței protestante au dat Universității o sumă de 40 livre Sterlinge, pentru ca să se cumpere o presă. Lui Thomas Green i se datorează publicațiunea câtorva stăteri teologice și a câtorva cărți clasice. Șaizeci ani după aceia se scurg până când Virginia cea mai populată și mai bogată colonie va avea o singură imprimerie. Cele mai multe colonii nu au avut decât către mijlocul secolului al XVIII. Franklin este primul American care a turnat caracterele tipografice. Către anul 1704, John Campechie, directorul poștei, care era în curent cu noutățile din Europa, fu de părere că ar avea un oarecare profit personal dacă ar imprima și ar pune în vânzare foaie volantă care să rezumeze o noutățile din Europa și frământările din colonii. Astfel, în cursul acelui an, născu primul jurnal american, BOSTON NEWLETTRE. In 1719, șasespreze ani mai târziu, Andr’ée Bradford urmă exemplul pe care i-l dădu Champelle, și Pensylvania avu primul ziar intitulat. ..American Weekly Mercury". Un jurnal care făcea concurență lui News-Lettre, și care fu un organ puternic al partidului Whigs în America a fost Gazette de Boston, care apare în 1720, sub direcția lui Williams Brooker succesorul lui Campelle în serviciul poștelor. La sfârșitul lui 1720 James Franklin a fost însărcinat să imprime cele dintâi numere ale acestei gazete. Șapte luni după această publicație apare Curierul Nouei Anglii, care a fost exclusiv compus din articole originale, din scurte dizertațiuni literare, sau din bune articole de critică. „Curierul“ conținea aprecieri asupra poeților timpului și un important lucru rezervat moralei, care lua tonul satirei. Critica era aproape generală și ajungea câteodată să controleze chiar mersul guvernului. In această epocă in relief trăsăturile distincte ale clerului presbiterian și luptele politice iau o mare extindere. Aci vom vedea că religia care a făcut naționalitatea americană a contribuit la desvoltarea presei. Va fi nevoe deci să arătăm ce influențe religioase predomină origina celor 13 colonii primitive. SH ,M, ASAU