Epoca, iulie 1930 (nr. 422-448)
1930-07-22 / nr. 440
No. 440 3 LEI REDMIfä $1 ADMINISTRAIIA BUCUREȘTI, BALEA VICTORIEI No 33 Reclame ți inserții Se primesc la admirația ziarului și la toate agențiile de publicitate febcra 3C210a SST^"Se nicola ruPESCu - Birector: or. n. nuPEScu Mw« 2S latie 1930 Tic, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. NICOlOC risipcsoi ARMATA întărirea și refacerea noastră, în urma războiului, a deschis un câmp larg de probleme noi și neașteptate, cari au surprins pe oamenii politici a căror competență era limitată la fenomen de un ordin mai puțin complicat — am putea spune chiar tipice. Spirite învechite într’o anumită mentalitate, deprinse cu procedee politice rudimentare cristalizate într’o atmosferă îmbâcsisită de moravuri levantine sau țărăniști autohtone, le era greu să facă școală nouă și să se adapteze cerințelor noi. Le era chiar cu neputință să se transforme atât de radical, întreaga lor conformație organică și insuficiența unei culturi politice la nivelul actualității, le interzicea formal această metamorfoză. Stăpâni însă, prin metode arhaice, pe destinele acestei țări, și-au impus voința lor cu o tiranie demnă de satrapii orientali. Și pe când în Turcia, — țara legendară a guvernării samavolnice prin autocrația lui Allah, — spiritul modern și civilizat a învins și a transformat imperiul otoman într-un stat modern, la noi, padișahul Ion Ion C. Brătianu continua să-și conducă țara și oamenii, cu aceiași brutalitate cu care strămoșii lui își conduceau turmele de oi și de măgari, pe baza dreptului de primogenitură. Este cu adevărat surprinzător cum a putut, un popor inteligent și relativ conștient, să îndure cu supușenie și atât de îndelungat, o dominațiune care vădit nu putea să-i fie decât dăunătoare. Dar sunt fenomene ale naturii cari, la prima vedere, scapă controlului și înțelegerei noastre. Totuși, căzui Brătianu nu face parte din categoria acestora. Cu altă ocazie vom examina și cauzele cari au menținut această supremație falsă și fatală, când vom face inventarul omului public, așa cum trebue făcut, când îl vom trece în panopticul poli litic cu singura și adevărata lui etichetă: „Șeful partidului liberal, de la, până la“. Și cum însuși partidul își vizează pașaportul să fie trecut cu tot alaiul funebru în muzeul de antichități istorice, înțelegeți bine cât va mai prețui pentru viitorime această mare valoare politică. Am spus: supremație fatală. Doi oameni fatali am avut în ultima decadă. Și cum s’a borodit să fie cumnați: Brătianu și Știrbey. Și amândoi sunt morți. Pe cel din urmă l-a descompus de Grigore Filipescu. E inutil să mai insistăm. Ne vom ocupa puțin de cel dintâi. Fatalitatea lor ne-a fost prea păgubitoare și am suferit prea mult pe urma lor ca să-i trecem sub tăcere, deși, de mortuis nihil ni și brac. Dar vorbim de armată. Deci, numele răposatului Brătianu care, ca ministru de război dublat de faimosul general Iliescu, ne-a aruncat în foc, nepregătiți, și, în dubla sa calitate de șef al armatei și al guvernului, a prezidat cea mai dezastroasă retragere din câte am cunoscut, nu putea să nu figureze la locul care i se cuvine. Am pomenit însă de calitățile politice ale unei mentalități trezite. După război, la încheierea păcii, am avut o primă perioadă tranzitorie. O mare nesiguranță. La masa verde se dezbateau destinele noastre. Precis, nu știam nimic. Și tot atât de precis, diplomația noastră dormita. Era în refacere. Am avut însă prieteni buni cari ne-au purtat de grijă, și n’au făcut o socoteală rea. Dar tot atunci a intervenit, deghizat în pontif al diplomației, satrapul politicei noastre. Și gatagata să strice toate socotelile. Noroc că s’a retras la timp. Să nu uităm însă pe Béla Kun Bolșevismul lui ne-a adus servicii reale. Căci dacă nu puneam un picior la Budapesta ca salvatorii ordine, în contra revoluției rusești, poate că prestigiul nostru s’ar fi prezintat micșorat. Iarăși noroc. In această perioadă nici o acțiune pozitivă. A doua perioadă România Mare. Surse. Trâmbițe. Câteva nemulțumiri ici și colo. Chestia Banatului. Câteva linii de frontieră. Reparațiile. Iarăși nimic. Apoi reculegerea. Opera constructivă a partidului liberal. Vorbe și planuri. Refacere, consolidare, unificare. Și din toate acestea cu ce ne-am ales?.. Nimic!.. Ba, să ne fie cu iertare. S’a făcut politica intensivă. Și încă politică de cea mai proastă calitate. Liga poporului s’a transformat în partid politic. Calcul greșit. Popularitatea generalului Averescu s’a irosit fără nici un folos. Personal, s’a ales cu o cărămidă. S’a creat atunci partidul țărănimii, Stambolisky ’era la modă. Triumful demagogiei. Iar ca fond, printre semințe de dovleac, gonțăite, mici doctrine bolșevice, cu miros de furt. Regionalismul ameninnța, între dinți, cu autonomia Ardealului. Ca drepți urmași ai habsburgilor reclamau guvernul. Singuri!.. Brătianu le-a pus piedică. Și rău a făcut. Trebuia să-i lase să-și spargă capul atuncia când nu era nici un pericol pentru țară. Iar în Basarabia provincia cea mai gingașe dintre toate, a fost lăsat să se întroneze, ca la el acasă, d. C. Stere, cunoscut sub numele „trădătorul Stere“. Ce ironie!.. Și, printre picături, lupta personală pentru întâietate. In interesul țarei?.. Nu!.. Pentru procopseală?.. Da!.. Fiecare membru de partid era marcant. Imediat devenea ministeriabil. Și cum puterea voinței, așa zisa perseverență, e mare lucru, fiecare, la rândul lui, ajungea ministru. Anul și guvernul. Luna și ministrul. O întrecere oarbă. Ei bine, s’ar părea că glumim dar acesta este tristul adevăr. Iar dacă am sta să socotim ce s’a realizat în urma acestei activități titanice, nici o gazetă din lume nu ne-ar îngădui să publicăm atâtea monstruozități, ca neverosimile. Numai câteva exemple, de curiozitate : 1) Schimbul rublelor și coroanelor. Ne-a costat miliarde. 2) Exproprierea și împroprietărirea. Ne-a ruinat agricultura. 3) Votul universal. A înnebunit lumea. Târg de conștiințe și iarmaroc parlamentar. Mai doriți și altele?.. Desigur, vă veți întreba cu îngrijorare: ce s’a făcut pentru armată în acești doisprezece ani de frământare și de zbucium?.. Acuma, când auziți zgomote subterane și freamăte îndepărtate, vă cuprinde o mare neliniște și aveți tot dreptul să vă întrebați, și să-i întrebați pe toți: ce s’a făcut pentru armată?.. Rezultatele pe tărâmul economic nu mai e nevoie să le descriem. Le simțim cu toții și ne doare. Pentru armată, să vă spun eu ce s’a făcut: multe grade, mulți generali, fără efectiv și fără mimițiuni. Dar să nu intrăm în amănunte, că ne aude dușmanii, și avem prea mulți. Ne-am ales însă cu două definițiuni clasice: a) Soldatul român n’are nevoe de arme. El se luptă, la nevoie, și cu pumnul. (Un general ministru de război). b) Armata română este o armată defensivă. (Un prim-ministru) Cu astfel de principii și cu astfel de oameni ar trebui să ne luăm lumea în cap, sau... Dar n’aveți nici o grijă. Armata și-a găsit stăpânul, și Suveranul știe ce vrea și știe ce trebue să facă. TOMA METAXA «* Destinele neamului nostru Poporul întreg și-a primit regele, cu inima caldă și brațele deschise, ca pe un salvator. Căci © îr, legea poporului se născuse, fusese crescut și botezat și sufletul poporului era prea aproape de sufletul Lui ca să fi putut fi dat uitării. Eclipsa care ne însângerase a dispărut. Providența a intervenit la timp, căci poporul era sufocat. Toți clocotiam de dorința reîntoarcerii cât mai neîntârzate, cercetam zările îndepărtate și re rugam celui de sus să ne trimeată stăpânul salvator. Un balsam binefăcător ne alină azi, căci poporul v a văzut fără întârziere la muncă, la munca grea de care este nevoe, căci am rămas atâta în urmă . Și acum toate valorile creatoare vor fi puse la încercare, fiecare la locul său. Și astfel toate ramurile de activitate vor progresa. Destinele neamului nostru stau în mâinile regelui său. Avem încredere că El va ști să aleagă și să îndemne. Inginer-șef FILIP STANGULESCU București Scrisoare adresată de Prințul Stirbey d-lui General Kaufmann ...................«» ♦ .» Cottage-Sanatorium 19 iulie 1930 IUBITE OSCAR. Deși trebue să-ți mărturisesc că ultima noastră întâlnire a fost o dureroasă decepție, nu pot să uit într’o clipă tot ce ne-a legat în trecut. Știu de altfel cât de scumpă ți-a fost prietenia mea, cât te-a costat... răutatea omenească. Da, iubite Oscar, lumea este rea. Ea nu admite ca un om să ajungă prin propriile sale merite, așa cum 3' euiintești odioasa campanie da... ...potrivit Academiei pentru ca această înaltă instituție de cultură a socotit că pot îmbogăți până și dicționarul limbei românești. Atâta pătrundere merita altă considerațiune. Din sanatoriul meu de lângă Viena, unde pribegesc, gândul meu se îndreaptă spre tot ce ne-a unit pe vremuri. Văd ca într’un vis stejarii seculari ai parcului de la St. Gilgen, castelul de pe malul lacului, cartea de aur cu versurile mele. Obsedant îmi revine ca un leitmotiv chinuitor vechiul cântec: „Acele zile fericite, Tu le-ai uitat Eu însă nu". Mă gândesc adesea la prieteni, Hiottu, nou Jean Sansterre, rămas fără casă, Chirileanu fără bibliotecă, Nuită Căpităneanu fără protector. Ce o fi făcând toți aceștia? Nu uit pe bietele noastre zâne împrăștiate în toate colțurile României. Ce bine era pentru țară, când ele se rosteau asupra tuturor problemelor la ordinea zilei, când din Pleyelul celei mai melomane dintre ele eșeau acorduri perfecte. Ce răsunet n’a avut asupra vieței noastre publice ecourile seratelor muzicale de la villa 0»la, unde totuși nimeni nu s’a procopsit. Mă mai gândesc la bărbații noștri politici, la inaugurarea liceului Barbu Știrbey de la Buftea la discursul d-rului Lupu, la democrația românească, la furnitura monedei divizionare, la ședințele „Băncii de Credit“, la tantiemele „Reșiței“. Crezi tu că asemenea amintiri n’au lăsat urme adânci în sufletul neu zbuciumat? Câte visuri n’au fost spulberate de zgomotul unui motor de avion! Iubite Oscar, nu vreau să te rețin prea mult. Știu cât de ocupat trebue să fii, căutând să dovedești că n’ai fost niciodată prietenul meu. Cu toată amărăciunea ce mi-a pricinuit ,o răceala cu care m’ai primit la ultimul consiliu al Astrei, nu eu voi încerca să-ți schimb destinul. Sunt obligat să demisionez din toate consiliile pe care le-am prezidat cu atâta autoritate. Dacă poți să-mi iei locul, nu te jena. Fă orice declarație împotriva persoanei mele, dar trimite-mi jumătate din tantieme, căci viata in străinătate costă scump și nu mai am cheltuieli de deplasări. Primește iubite Oscar, o cordială strângere de mâini. BARBU ȘTIRBEY, p. conf. GRIGORE FILIPESCU „Centralizarea bacșișurilor“ Este titlul articolului de for apărut în „Viitorul“ din 19 Iul 1930, ca urmare la un alt artic apărut în acelaș ziar mai înain și intitulat „Centralizarea licitțiilor“. Mărturisesc că cel mai bun un puns pe care-1 poți da cuiva cre-ți etalează reaua-i credinț este un tratament special de dispreț. Așa privind chestiunea, e mult inspiratorii ziarului msus pomenit au monopolul centralizării disprețului. Ce-1 doare pe autorul celor articole (căci trebue să fie uni și acelaș) nu este faptul că par acum era o situație anarhică , felul de aprovizionare al instituțiilor de stat, județ, comună. Nu-1 doare lipsa unor cauze ci sarcini precise și moderne la aproape toate administrațiile. Nu-1 doare banul public care fost asvârlit în dreapta și stânga, mai ales la stânga, cu atâte și atâtea aprovizionări. N doare „Centralizarea licitațiilor“. Căci, vezi Doamne, pri noul regulament de funcționar al Oficiului Central de Licitat de pe lângă Ministerul de finanțe- nici o aprovizionare de materiale și nici o recepție nu se mai putea face de către instituțiile de Stat, regiile autonomi etc. decât prin acest oficiu, ajutat de oficiul de raționalizare , normalizări de pe lângă Ministerul de industrie și comerț (Direcția industriei). Nu va mai exista, mai ales, buna învoială Cum vom mai putea noi, Doar ne, să ne ,învoim, de aci înaint să dăm căilor ferate cărbuni cu 60 la sută praf, sau cum vor mai putea da noi mangal pe l [UNK] diferitele uzine de Stat cu prețuri de farmacie ! Cum vom mai putea noi să facem simulacre de licitații, ca l• urmă să le împărțim cantității între ai noștri cu prețuri convenite încă de la facerea bugetulu respectiv ! Cum vom mai vinde noi la Sta cu prețuri de 100 la sută ma mari ca cele similare din strainătate ! Un exemplu frapant Oficiiul Central de Licitații l-a avut foarte recent: In bugetele diferitelor unităț ale armatei, prețul perechei d bocanci era prevăzut în jurul in 800 lei pentru anul 1930. Era prețul impus de ai noștr. Și totuși la ultima licitație ne mai existând putința de „contingentare“, libera concurență a coborât prețul la lei 475. E drepttă în acest caz însă câștigă Statul, și ceea ce e curios, nu pierd nici industria ! Centralizarea licitațiilor i-a uluit pe „ai noștri“. Ne mai vând ce face, simțind că scapia din mână izvorul sigur de venituri grase, au început să asvârl bombe . Centralizarea bacșișurilor [UNK] [UNK] Caetul de sarcini pentru lemne întocmit la Ministerul de industrie (Oficiul de raționalizări și normalizări) de către competințe consacrate în materie, nu poate să fie refuzat de nici o instituție (conform legei). Cât de curând guvernul trebue să vie cu o decizie prin care să oblige toate instituțiile de Stat, județ, comună, toate regiile autonome sau comercializate, etc. și sub nici un cuvânt sa nu admită vreo derogare de la legea care permite funcționarea Oficiuilui Central de Licitații și a Oficiului de raționalizare și normalizări. Activitatea acestor oficii a adus Statului până azi peste 1000 milioane lei economie, precum și întocmirea a peste 800 caete de sarcini tip obligatoare pentru toate instituțiile publice. Recepțiile făcute sub controlul ambelor oficii au permis integrala executare a tuturor obligațiunilor. Rezultatele funcționării ambelelor oficii nu puteau fi decât cele de mai sus, ele fiind conduse de oameni foarte capabili și bine intenționați. Aceștia își cunosc menirea și vom cota zi de zi rezultatele activității lor. GHECET Offferis Ccftösieüci an sasit in capitala Delegația militară cehoslovacă alcătuită din 44 ofițeri de la școala de război, a sosit în Capitală ori la orele 3 iunn. Delegația se compune din 3 generali, 10 colonei și 7 maiori. Restul sunt ofițeri inferiori. Oaspeții au fost întâmpinați în gara de Nord de d-nii generali Stângaciu, Costandache, Fotache Ionescu, de coloneii Davidescu și Sinaia, maior Rațiu și căpit. Mihăescu. Delegația era însoțită de d-nii Kunzl Jizersky, ministrul Cehosloslovaciei la București, care a eșit înaintea ofițerilor cehoslovaci la Sinaia, și de d-nii: general Oprescu, col. Spîroiu, maiorii: Vladescu, Teodoroiu, Luca, locot. Antohi, și I, atașatul militar cehoslovac locot.col Braun, cari au întâmpinat pe vizitatori la Halmei. Muzica militară a aviației a dat onorurile. Delegația a vizitat „Cercul militar“, „Institutul național de educație fizică“, iar la ora 6 d. a. a depus o coroană pe mormântul „Eroului Necunoscut“. S’a vizitat apoi Muzeul militar din parcul Carol I. Seara la orele 6 a avut loc la „Cercul militar“ o masă intimă. *----------------------------------------- Parastas in amintirea Regelui Ferdinand la Paris Paris, 20. (Rador). — La biserica română din Paris s'a oficiat un ■parastas in memoria Regelui Ferdinand, de către preotul Petrescu. Au luat parte, d-nii miniștri Cesianu și Cantacuzino, numeroase personalități din rândul coloniei române de la Paris și întreg personalullegației române. Criza genmanâ Berlin 21. (Rador). — Eli a ținut ședințe toate fracțiunile parlamentare, ocupându-se cu pregătirea nouilor alieri-Cele mai multe partide își vor publica astăzi și mâine manifestele electorale. Intre cele două fracțiuni ale partidului național german, prezidate de d-nii Hugenberg și Westarp, au început tratative, în vederea unor liste comune la alegeri. Un crach industrial Bruxelles, 21% (Rador). In orașul Disom, o mare întreprindere din industria lânei a dat faliment, având un pasiv de 36 milioane franci, în urma scăderilor prețului lânei. Cradiul va avea repercusiuni și asupra altor întreprinderi. Bursierii ministerului de finanțe Am arătat cum d. Madgearu pe când funcționa ca ministru la departamentul finanțelor, a instituit un fel de examene, la adăpostul cărora și-a permis să introducă un soi de administratori financiari, noui, nouți și fără nici un fel de pregătire. Am arătat deasemeni, până unde mersese cu căpătuirea acoliților politici, degradând importanta funcțiune de administrator financiar în profitul unor copii eșiți de pe băncile școalei. N’am arătat însă, o altă latură a fostului ministru, tot în această direcție de căpătuire, deplasarea partizanilor meritași în alegeri. Este vorba de cei 20 de bursieri, douăzeci de tineri, trimiși în Franța, pe contul statului să studieze. Ingeniosul ministru, cel care ataca trecutele guvernări pentru rnsiptă și deturnare de fonduri din casa statului,, a găsit, mijlocul prin care să-și căpătuiască douăzeci de băeți aleși pe sprinceană din marele și desinteresatul partid țărănesc. Sub cuvânt că vrea să-j și formeze noul și meritași administratori financiari a trimis în Franța pentru studii, 20 de copii. Acești viitori administratori, urmau să fie puși în fruntea administrațiilor financiare, la sfârșitul studiilor, ca și colegii lor reușiți la celebrul „examen“ din București. Și unii și alții, mai înainte să împlinească etatea de 25 de ani , aveau sfânta chemare să conducă câte una din cele mai grele slujbe ale statului. De unde venea ideia și ce urmărea minunatul ministru cu noua recoltă de administratori un soi de trufandale, răsărite ca ciupercile în băligarul comunal? în primul rând d. Madgearu,, după, după cum am spus, a căutat să-și căpătuiască o serie de tineri coreligionari politici, sau de secături entusiaste ale partidului. In al doilea rând, a ținut să se rnsbune, pe vechii funcționari de carieră, cari fiind oameni cunoscători și stilați de încercările experiențelor, — nu puteau decât să primească cu zâmbetul pe buze toate fantasmagoriile ministrului închipuit, emisind etamimatului ÎNCHIPUIT DM DE FINANȚE. Credem că a sosit momentul să se înceteze cu asemenea procedee și să se termine cu bursele care în realitate nu sunt decât un scandal și un jaf în averea cetățenilor atât de greu încercați. D. Mihai Popovici are îndatorirea să recheme „specialiștii” dăndu-le bursele inventate. Avem în țară destui funcționari vechi și destoinici, capabili să ocupe posturile de administratori financiari. Să se dea acestor slujbași dovediți cinstiți și corecți, locurile ce li se cuvin și să nu se mai umble după iluziuni și căpătuirea favoriților. Nu era deloc nevoie să se trimeată 20 de tineri, cu titlul de inspectori financiari, ca să STUDIEZE, când este dovedit că unui copil cât ar fi de capabil, nu-i poți încredința o administrație financiară care nu poate condusă decât, după o vastă experiență. Să se retragă bursele și diurnale celor 20 de inși, se cheltuesc în zadar bani adunați cu atâta trudă de perceptori. Cerem d-lui ministru de finanțe, să ia măsurile necesare pentru încetarea scandalului și restabilirea drepturilor încălcate de către fostul ministru de finanțe. MUL Anchetele noastre Criza de joc a infe Efectele au rotârii unei cegi necesare. Problema locențeier. Râsuri saltatoare De vorbă cu d. inginer F. Roșca Continuând seria răspunsurilor la ancheta noastră inaugurată Bilele trecute, în rândul profesioniștilor. .&iatiră la uoblemee de interes general, ținem să înfățișăm astăzi cititorilor și părerea d-lui inginer Ferdinand Koska, mare industriaș, membru în comitetul de direcție al Confederației asociațiilor profesionale, și un adânc cunoscător al problemei construcțiilor. D. Koska ne spune: Când în Decembtrie anul trecut, guvernul a abrogat legea pentru încurajarea construcțiilor, noi industriașii, producătorii de materiale de construcție, am sesizat, imediat guvernul, atrăgându-i atențiunea că această măsură va avea urmări dezastroase atât din punct de vedere social, cât și fiscal. Din nenorocire pentru economia națională a țării, profețiile noastre s au adeverit: industria construcțiilor a fost distrusă, comercial ocupat cu desfacerea acestor produse complect paralizat, iar numărul șomerilor a crescut în mod îngrozitor. Pentru a putea ilustra mai bine efectele nenorocite ale acestei măsuri pripite, voi da câteva cifre din branșa mea In cursul campaniei de lucru din 1929 s-a consumat in București . Cărămizi buc. 125 milioane. Nisip mc. 850.000. Petriș. mc. 350.000. In cursul actualei campanii de lucru, sau furnizat până azi: Cărămizi buc. 23 milioane. Nisip mc. 150.000. • • > . Petriș mc. 50 000. In mod normal campania, da construcții încape la 15 Martie și încetează la 15 Noembrie; cum totul construcțiilor este în lunile Mai până în Augufet, putem spune cu modestie că jumătate din lunile de construcție au trecut. Comparând cele două tablouri de mai sus și presupunând că lunile viitoare se va construi în aceiași proporție ca in lunile trecute, putem trage concluzia că în actuala campanie de lucru se construește în București exact a treia parte din ce s-a edificat anul trecut. Este notoriu că nu există industrie, nu există comerciu, nu există meserie care să nu fie direct influențată de prosperitatea construcțiilor. Nu mai vorbesc de fabricele producătoare de materiale de construcție, ca: cărămidă, var, ciment, cherestea, fierărie, tâmplărie, etc., etc. La fel, negoțul care se ocupă cu desfacerea acestor produse. Im special muncitorii, — intelectuali și manuali — suferă într’un mod îngrozitor de pe urma opririi construcțiilor : arhitecții, cari eliberează planurile, inginerii și antreprenorii, cari execută lucrările: zidarii, tâmplarii, instalatorii, tapetarii, salahorii, etc., etc. Pentru a ne putea da seama de pagubele în lei, ce le suportă cărăușii din cauza paralizărei construcțiilor, voi indica greutatea materialelor înșirate mai sus, ce s-au transportat în campania 1929 în București : Cărămizi 125 mii. buc. =562.500 tone. Nisip 850.000 mc.=1.275.000 tone. Petriș 350.000 mc.=595.000 tone. Total 2.432.500 tone. Socotind transportul unei tone de la fabrică la șantier numai cu 80 lei, ajungem la un total de 200 mii. lei. Cum anul acesta debușeul s’a redus la o treime, rezultă că în campania actuală, cărăușia publică pierde, numai la cărămidă, nisip și pietriș, cc. 135 milioane lei, și aceasta numai în Capitala României Mari. Cred că nu este fără interes să adaug că numai fabricele de cărămidă din București au consumat în campania trecută 3.590 vag. cărbuni. Consumația lor până astăzi de-abia ajunge la 500 vag. în aceiași proporție, s'a redus consumația combustibilului țjehii. Cifrele de mai sus, se referă la o singură ramură de activitate, la cărămidă, nisip și pietriș. Generalizând aceiași reducere catastrofala la toate materialele, necesare edificărei unei clădiri, ne putem ușor da seama de situația disperată în care se află industria construcțiilor. DESAVANTAGILE STATULUI Iată unde duce legiferarea pripită, fără consultarea celor interesați și cunoscători. Suntem cu toții pătrunși de nevoile de a căuta veșnic noi resurse financiare pentru acoperirea nevoilor bugetare. Prin reînființarea impozitului global la construcțiile noi, Statul va încasa, după calcule precise făcute de noi și recunoscuta chiar de ministerul finanțelor, 108 milioane anual. Ce pierde în schimb fiscul? a) când uzinele noastre stau închise, când negoțul este complect paralizat, cine poate calcula pagubele enorme ce le suportă Statul prin deficitul la cifra de afaceri și la toate impozitele și taxele directe sau indirecte? b) Muncitorii intelectuali și manuali, rămași azi fără lucru, nu mai plătesc impozite pe salarii și global, la fel toate profesiunile de construcțiuni. e) Căile Ferate, din lipsa de transporturi de materiale de construcțiuni: cherestea, var, ciment, fierărie, etc., au un deficit important. d) Neîmportându-se materiale străine, necesare construcțiilor vămile prezintă un minus apreciabil la încasări. e) Ne maifăcându-se tranzacțiuni în construcțiuni. Statul pierde încasările, ce se putea realiza din timbre, taxe de înregistrare, ipoteci, împrumuturi etc. Toate aceste laolaltă, întrec aproape de 15 ori valoarea sumei ce o va încasa prin reînființarea impozitului global, la construcțiile noi. Deci, departe de a avea noi venituri, prin abrogarea legii de încurajare a construcțiilor, bugetul țării va suferi un minus de încasări de peste un miliard lei. Pe deasupra, prin abrogarea acestei legi, Statul omoară în germene orice inițiativă particulară, oprește construcțiile și paralizează tot ce este în legătură cu această branșă: fabricele se închid și zeci de mii de lucrători rămân fără lucru. In loc de a încasa deja acești oameni impozite, Statul va fi obligat de a îngriji © 1 de hrana lor.Urmare in pag. Ill-a)