Epoca, octombrie 1930 (nr. 501-527)

1930-10-01 / nr. 501

Mo. set 1 LEI KiMfll Și 1Í:W!§IR1IIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Redăm © și inserții Se primesc la achiriția ziarului și la teste agesațiile de publicitate leleton 3@2|10 Mimarit, ! ’ed« 1980 FONDAT IN ANUL 1385 DEmmm­nuPEScu - Birchier, or. n. munci Lealitatea partidelor politice Partidele politice nu au prea fost încântate de marele eveniment al restaurației, care­ le-a încurcat cu totul socotelile. Cu excepția câtorva personali­tăți politice cari, în mod sincer și spontan, s'au raliat fără nici o re­zervă la noua ordine constituțio­nală, instituită prin proclamarea parlamentară de la 8 Iunie, toți ceilalți politicieni au rămas can­tonați in cadrul îngust al intere­selor de partid și nu voesc să ac­cepta fără rezervă starea de lu­cruri creată prin reîntoarcerea Majestăței Sale Regelui. Sub cuvânt că ar apara a­­nume principii democratice și că ar voi să pună pe Suveran la adă­postul unei răspunderi directe, partidele politice sabotează de fapt îndrumarea nouă ce treime dată statului nostru, pentru a cores­punde tradiției sale și misiunei sale istorice. Partidele politice create prin introducerea formelor democra­tice de guvernământ, împrumu­tate din Occident și cari nu au re­zultat din desfășurarea normală a vieței poporului nostru, nu pot avea înțelegere pentru ceea ce este compatibil cu tradiția și ca­racterul etnic al neamului nostru și de aceia politicienii, formați la această școală politică, nu-și pot da seama că prin restaurație s-a încheiat o epocă din istoria Ro­mâniei. Această epocă constitue de fapt o întrerupere a desvoltărei nor­male a statului nostru și prin ur­mare încheierea ei înseamnă reve­nirea la tradiția noastră, de care ne-a depărtat, în mod artificial, contactul prematur cu civilizația occidentală. Aducând această critică nu în­țeleg să afirm că ne-am putea dis­pensa de formele acestei civiliza­­țiuni. Afirm însă, în schimb, că le-am putea primi, adaptându-le caracterului nostru etnic și tradi­ției noastre culturale și politice. Atâta timp cât acest proces de asi­milare nu s-a realizat, vom conti­nua să avem această caricatură de stat democratic, al cărui mecanism nu-l pricepem și pe care nu știm să-l mânuim, pentru că ne este cu totul străin și necunoscut. De aci toată nesinceritatea vieței noastre publice, avem o constituție pe ca­re nu o respectăm; un parlament care nu e în stare să-și îndeplinea­scă misiunea ,sa; universități cari sunt mai mult focare de incultu­ră ; instituțiuni copiate după cele din Occident, dar cari vegetează pentru că dela început au fost create, nu pentru a folosi la ceva, ci numai pentru a figura, în in­­ventariul statului democratic ro­mânesc. In asemenea condițiuni nu tre­­bue să ne mirăm că este suficient de un moment de criză pentru ca întregul edificiu al statului nostru să se sdruncine și să pârâie prin toate încheieturile sale. Dovezi ? Din nenorocire avem destule : cri­za financiară din 1899, răscoa­lele țărănești din 1907, războiul mondial, criza politică, culturală și economică de după război. Toate aceste momente critice din viața poporului nostru ne-an adus la un deget, de prăpastie Situația a devenit în­deosebi mai critică acum, după instituirea Regenței a cărei lipsă de autoritate ne îm­pingea spre marginea prăpăstiei, în care am fi căzut, dacă nu inter­venea la timp întoarcerea bine­cu­vântată și fericită a Majestăței Sale Regelui. In loc ca toate aceste evenimente s­ă atragă atențiunea politicieni­lor asupra cauzei care întreține în mod cronic în România o sta­re de criză și să-i facă să înțe­leagă că aceasta se datorește așe­­zărei false a statului nostru , în loc ca ei să priceapă că fiecare popor trebue să aibă instituțiunile politice cari se potrivesc cu firea lui, ei voesc să perpetueze o stare de lucruri care se dovedește pe zi ce merge că stânjenește desvolta­rea normală a statului nostru. Dar tocmai acesta este rostul restaurației și numai pentru acest motiv, acest mare eveniment ca­pătă importanța covârșitoare pe care trebue să i-o acordăm. Politicmui­ n­u voesi să înțelea­gă că în tradiția poporului nostru este „Domnitorul“, șef suprem al statului cu depline puteri. Poporul nu are nici o înțelegere pentru un rege prizonier în for­mele constituționale, dar pricepe și mai ales simte că Regele trebue să aibă toate puterile pentru ca să­ poată face tot binele, de care este capabil. Ne dăm perfect de bine seama că este o deosebire fundamentală de vedere între concepțiunea po­liticienilor și aceia a mafsei mari a poporului. De a’d­a poporul s'a raliat fără rezervă în jurul Rege­lui, de îndată ce a revenit, pe când politicienii s‘au supus cu gândul ascuns da a o împiedica să-și în­deplinească înalta misiune cu care este învestit de destin. Această atitudine s‘a văzut din primele zile ale restaurației, când punându-se problema constituirii unui guvern de concentrare, po­liticienii au făcut totul pentru ca această încercare să eșueze. De atunci sabotarea partidelor politice se ține lanț. Partidul național-țărănesc prin actele de guvernământ pe cari le realizează face totul pentru agrava criza economică prin care a trecem și pentru a întreține starea de agitație în massele populare prin nepriceperea și lipsa de au­toritate de care dă dovadă. Partidul poporului, manifestând în mod zgomots și tendențios pen­tru ideia unui guvern de partid și făcând totul pentru ca să împie­dice alcătuirea unui guvern de concentrare, se asociază la această acțiune de sabotare a acestei noi domnii. In fine partidul liberal de sub șefia d-lui Vintilă Brătianu nu se supune decât numai aparent aces­tei noi stări de lucruri. Zilnic ne sosesc știri din toate unghiurile țarei de propaganda criminală pe care o fac agenții liberali, răspândind svonul ca în­toarcerea Majestăței Sale este de scurtă durată. Dovezi sunt cu miile și ne vom face o datorie ca să le semnalăm. Dar este oare necesar să ne scoborîm la agentura partidului liberal vintilist pentru a culege do­vezi de nelealitate? Manifestările fruntașilor acestui partid sunt la dispoziția oricui pentru ca să verifice starea de spi­rit a acestui partid. Ziarul „Cuvântul“ semnala de curând cuvântarea rostită de d. Tiron, șeful liberalilor dela Huși, plin de invective și de afirmațiuni necuviincioase la adresa Coroanei. O rudă de dată foarte recentă a d-lui Duca răspândește­­ cercul cunoștințelor sale aceleași afirma­­țiuni și insinuări criminale. In fine d. Vintilă Brătianu în recentul discurs ținut în fața co­mitetului executiv al partidului său a evitat chiar să pronunțe numele Majestății Sale Regelui, fapt care a fost semnalat de toată lumea. Prin urmare fie­care din cele trei partide care se pretind că sunt partide de guvernământ au aceiași atitudine și manifestă aceiași tac­tică de luptă. Este prin urmare destul de lim­pede pentru oricine vre­a să înțe­leagă rostul frământărilor poli­tice de azi că inaugurarea reală a „erei celei noi“ nu se va putea rea­liza decât numai prin înfrânge­rea definitivă a partidelor politice. Aceasta este marea problemă politică a zilelor noastre. E. OTETELIȘANU î —...­ —te­»«a» ---------­lie mmm contra blocurilor agrare GENEVA 29 (Rador). — Re­prezentanții celor trei țări scan­dinave și ai Olandei, s-au întru­nit la Geneva în vederea stabi­­lirei bazelor unei colaborări e­­conomice, pentru apărarea in­tereselor lor față de sforțările Europei centrale și de sud-est, de a institui un regim preferen­țial. Față de Europa centrală și de sud-est, care grupează vreo 100 milioane de locuitori, Europa de Nord nu va avea decât 21 mili­oane, dar cu capacitate de con­­sumațiune mijlocie mult mai ri­dicată.­­ • ■ mrni 'Em»1 1 Evantaiiul lui N­ic unu­l­a­mm­n D- Mania și prietenii d-sale susțin, fără să surâdă, că guver­nul nu e uzat și că abia de acuma începe adevărata guvernare a partidului național-țărănesc. Afirmația ne amintește anec­dota celor doi evrei cari plecau să „vilegiatureze“ în țări calde: Ițic mergea în Algeria, Șloim în Egipt. Prevăzători, își cumpăra­seră de toate­: haine ușoare de mătase albă, casc colonial, ther­­mosuxi și câte un evantaliu, pe pânza cărora se profilau în ne­gru siluete masive de piramidă sau pitorești caravane de dre­­msderi. în seara despărțirii, po­trivit unui prietenesc obiceiu pe care-l prinseseră încă de pe băncile școlii comune, Ițic zise lui Șloim: „Șloim, pentru ce să nu facem un rămășag?“ Și Șloim răspunse: ,,Dar ce rămășag să facem Ițic?“ — „Iaca, Șloim, în Algeria e tot așa de cald ca și în Egipt și tu ești tot așa de gros ca și mine. Care din noi va păstra evantaliul în stare mai bună, a­­cela câștigă. Prinzi o mie de tei?" — „De ce să nu prind, Nțic?“... După două luni prietenii se reîntâlnesc la București, arși de soare, bucuroși pe drum, în ochi cu ceva din lumina orientului. — ,-Bună ziua, Ștoim. Unde i evantaliu!?“ Șk­im scoate din buzunar, împăturit cu îngrijire, un evantaliu ars de soare, ros de nisipuri rupt de vânturi, — un evantaliu asemănător drapelelor cu cari se mândresc armatele. La rândul lui, Ițic desfășoară cu un gest brusc, în ochii holbați de mirare ai prietenului din copi­lărie, un evantaliu care, lăsând chestia gloriei la o parte, nu pierduse mai mult de 20 la sută din valoarea lui inițială. — .Jiu se poate știc, strigă cel­lalt, m-ai înșelat, m ai furat, ai cumpărat altul, nu te-ai slujit cu dânsul.. “ — „Nici de cum, nu toate zilele l-am folosit. Am dovezi, am mar­tori. Dar tu ai fost prost, ai dat din evantai ca să-ți faci vânt. Eu l-am ținut uite așa și mi-am făcut vânt cu capul* 1* — răspunse ițic triumfător, ținând nemișcat e­­vantaliul și dând din cap ritmic și cu convingere. B. Maniu nu se simte uzat. N-o fi. Cum nu s-a uzat nici evanta­liul lui Ițic. Cum nu se uzează, în­deobște, toate lucrurile cari nu servesc la nimic: nici botinele pe cari, odinioară, țărancele noa­stre se atârnau pe umăr când ple­cau la drum, nici fracul împă­turit la naftalină pe care nu-l îmbraci nici­odată când locuiești la Rădăcini, nici materia cenușie din capul cutărui nespălat ajuns ministru. Nimic nu se uzează din cele i­­n­utile. Nici oameni, nici lucruri. In fiziologie ca și în mecanică uzarea e proporțională valsul. Unde nu-i muncă, cu tra­inde nu-i creație, unde nu-i inițiativă. — unde inerția domină și amâ­narea e lege, — nu poate fi nici uzare, dar nu poate fi nici folos. Nu s-a uzat d. Maniu, dar s'a mă­cinat răbdarea țării. Guvernul nu a fi pierdut nici 28% din va­loarea sa inițială, dar națiunea a pierdut în noelaș răstimp 80% din puterile ei de rezistență și de producție. Ca și evantaliul lui Ițic, d. Ma­­niu stă nouț și nemișcat, țara însă — începe să deie din cap. COSTIN G. STURDZA «El fl. MillS ar înțelege.. Economia națională se prăpă­dește din ce în ce mai mult. Zil­nic tot avutul României se iro­sește, și odată cu el dispare și în­crederea în refacerea noastră. Nu a fost ramură de producție națională, care să­ nu fi fost an­gajată, speculată sau gajată de către actualul guvern. Exodul capitalurilor mobiliare înstrăinate, efortul pentru mein­ținerea stabilizării, deprecierea produselor petrolifere, toate la un loc au făcut ca țara noastră să se afle într’o situație financiară cum nu i-a fost dat să cunoască până acum Peste această sărăcie, risipa internă și jaful banului public, au contribuit de asemeni la an­chilozarea de azi, din care nu se știe cum vom putea eși și mai ales dacă se mai poate eși la timp ca să mai putem salva ceva. Situația generală mai este a­­gravată și prin organizația noa­stră bancară, inferioară celorlalte state și chiar nouă, României din înainte de răzoi, când nu aveam, proporțional atâtea bănci câte avem azi, dar aveam bănci cu capital mare, nu derâderi și în­cercăm­ puerele, cu capitaluri sub un milion de lei, dar cu consilii și cu cheltueli exorbitante. Față de impasul în care ne aflăm, copleșiți de sărăcie și de ruina dobânzilor fantastice, nu ne mai rămâne decât soluția u­­nui mare împrumut extern de lungă durată, și în dobânzile cât mai reduse. Un asemenea împrumut s-ar putea obține mai ușor prin Liga Națiunilor. D. Titulescu a preconizat mai de mult acest împrumut și cu toată dezmințirea oficială dată pe d. Maniu, — în ce scop? — noi credem că terenul este pregătit în această direcție. Dar pentru a se putea realiza acest mare îm­prumut extern, trebue să dăm dovadă de mai multă seriozitate­ Dacă d. Maniu este capabil să înțeleagă acest mare adevăr, a­­tunci d-sa nu are decât să se conformeze dorinței unanime și să se retragă. Pentru că numai prin retragerea d-sale s‘ar putea schimba și sis­temul și atmosfera ucigătoare în care ne svârcolim. Cine își închipue că s‘ar putea continua cu actualul guvern, cu oamenii de azi, cu legile nou- create, cu consilierii și experții pe cari îi avem, acela se înșeală sau este de rea credință. Un partid care a început prin plasarea și înavuțirea partizani­lor de toată mâna — un guvern care a început cu concesia Kruger și a terminat cu afacerea Stewart, privind cum sub ochii lui se dă­­rîmă toată avuția națională, a­­cela nu mai poate și nu mai are ce căuta în fruntea statului, ori­cât ar fi el de bine și de solid or­ganizat din punct de vedere al... popularității. D. Maniu trebue să înțeleagă și să nu împingă lucrurile din­colo de bariera lor. — MIR. — Asasinarea agricultorilor Eforturile guverni1­lor, dela înfăptuirea ex­proprierea încoace, pentru sugru­marea agricultorilor de toate ca­tegoriile, vor fi foarte curând în­coronate cu un deplin succes- Budgetul (aici adică capitalul partidelor dela guvern, a fost ani de-a rândul alimentat din munca agricultorilor prin­ încasarea taxe­lor de export model Shylock. •­ Pentru partu­ar­­ii politici ne­agricultori, pentru politicianii be­neficiari ai tuturor industriilor pa­razitare anume create pentru anu­miți indi­vizi influenți, s'au risipit și se mai risipesc și astăzi sume considerabile.Doleanțele agricultorilor n au fost luate în considerațiune de ni­meni în timp util. Acum în urma, când rentierii de la cârma statului, și-au dat seama că prin ruinarea acelor cari con­tribuiau în mare parte la reînoirea anuală a capitalului vor fi și dân­șii greu loviți, au început și mai încearcă și astăzi sa stingă focul care a cuprins deja toate etajele casei.Prea târziu, mult prea târziu- Cât timp coasa ruinei răpu­sese numai așa zișii „mari agri­cultori“, nu era pentru guvernanți, dat fiind că cei ruinați se supu­neau soartei cu demnitate și re­semnare, nici un pericol. Astăzi s’au schimbat lucrurile. Micii agricultori, adică grosul clientelei politice, prin ei cârciu­continue ale tuturor marii de la sate, adică principalii agenți electorali ai partidelor, sunt ruinați.Pentru a putea face față dări­lor, li se ia tot ce mai poseda. Deocamdată dat fiind ca bene­­ficiăm după urma beniquității climaterice a naturii, domină încă pretutindeni liniștea acea precur­soare tuturor vijeliilor- Ce va fi iisă la iarnă ? După insuccesul de la Geneva, unde va mai căuta oare de Mad­­gearu, acest bolnav de megaloma­nia cea mai acuta succese menite să mai cloroformeze un timp opi­nia publică română care dă semne tot mai vizibile de o viitoare deș­teptare? Dacă asasinarea marilor proprie­tari rurali a fost o operațiune re­lativ puțin pernicioasă, se pare că masa cea mare a celor condamnați nu vor merge ca mieii la abator, dat fiind că până și dânșii au înce­put să înțeleagă, că există oare­care disproporție între prețul unei pâini — adică opt lei — și prețul unui kigr­ de grâu pentru care li se oferă la țară circa 2 lei! Incompetența cuplată sau nu cu indolență, nu sunt scuze pentru cei câțiva selecționați, cari s’au pretins și se pretind calificați să cârmuiască destinele unui popor de cca 20 milioane locuitori în Eu­ropa din 1910. Cei vinovați trebuie să plă­tească­ SERGIU LECCA Povestea bronzului d­e „Viitorul” Nu ne-am gândit o clipă sa luăm apărarea d-lui ministru Mihalache. Nu ne-am gândit de asemeni să scrim aceste rân­duri „influențați“ de povestea de eri a „Viitorului“. Am socotit însă, de datoria noastră, să restabilim adevărul și să punem lucrurile la punct așa cum se cuvine, când este vorba de chestiunile serioase și de restabilirea responsabili­tăților. Organul partidului liberal, ne povestește, cum la Câmpu­lung în Muscel, în acest județ în care se odihnește de veci Ion I. C. Brătianu, în mauso­leul de la Florica, s-a consumat un sacrilegiu. Se știe cum cel din Câmpu­lung ridicase lui Ion Brătianu, un bust un omagiu dispărutu­lui pentru serviciile aduse pa­triei. Un semn, modest, dar în dra­gostea și recunoștința lor îl pla­saseră la locul de cinste în „pia­ța publică“. Guvernanții însă și după cum afirmă greșit „Viitorul“ d. Mi­halache, în special, invocând argumente edilitare, au dat bustul jos și l-au scos afară din oraș pe o pajiște. Iată cum tălmăcește ziarul mai sus pomenit rostul mutării bronzului : „Fieful d-lui Mihalache vrea s’o curme pentru totdeauna cu astfel de omagii supărătoare. Sunt idoli naționali cari nici morți, nici turnați în bronz, nu pot fi iertați de actuala păcă­toșenie omenească. Ura politică a demagogiei nu cunoaște mar­gini în mocirla sufletelor aci­dulate și tulburi, ci se răsfrân­ge chiar și asupra rugaciunei creștinești, rostită de urm­ași, la mausoleul slăvitului patriot“. Nu mai încape îndoială că ce s’a petrecut la Câmpulung nu-i decât o murdărie și încă din cele mai josnice. Numai că vinovat de muta­rea bronzului nu-i nici d. Miha I o­ol­» « r,« Vin­itm 1 nil, «­­ faune Șl 110­0(11X1 LCliații uv­ritei, cari s’au supus orbește manevrelor senatorului guver­namental de Muscel Gică Ște­­fănescu. Sub influența acestui samsar, prin a cărui mână au trecut mai toate afacerile grase ale regimului, câmpulungenii ță­răniști au mutat bustul. Gică Ștefănescu, crescut de mic prin bucătăriile liberalilor și chiar prin casa Brătienilor a ținut să se răzbune pe bronzul din Câmpulung, așa cum s-a răzbunat nebunul din povestea „Viitorului“. Cu banii furați, cu ajutorul gazetei la care slujește, cana­lia a putut să îmbăteze bustul celui care l-a hrănit. Acesta este adevărul,— d-îar de la „Viitorul“ — daca a-ți ți­nut să-l aflați și să puneți lu­crurile la punct. A. C. Tie, scempo­­ara, puterea mea de manca și puterea mea de iubire. Nicolae niipescu mm Situația politică a țării care este strâns legată de situația economică grea prin care trecem, interesează toate clasele sociale și in special clasele muncitoare și producătoare. Dorind să cunoaștem părerea unui cunoscător al acestei importante pro­bleme care preocupă viața noastră politică și socială ne-am adresat d-lui arhitect I. Enescu, secretarul general al Confederației asociațiilor profesionale, d-sa ne-a spus urmă­toarele : Guvernele de partid, obligate să țină tot mai mult seamă de intere­sele partidului și de capriciile parti­zanilor, au neglijat cu totul intere­sele țării. Și ceea ce este mai grav interesele țării n’au fost numai ne­glijate, ci de câte ori aceste interese s’au găsit în conflict cu ale parti­dului, au fost totdeauna sacrificate. Guvernarea țarei, prin partidele po­litice, a luat, tot mai mult, forma de exploatare a națiunei, în favoa­rea unei minorități, constituită în partid politic, exploatare suportată, din ce în ce mai greu, de toate cla­sele muncitoare și producătoare. In fața acestei situațiuni, organi­zațiile profesionale, s'au văzut ne­voite să pășească la o acțiune extra­profesională, de­oarece numai ac­țiunea strict profesională, în cadrul căreia ar fi dorit să rămână, nu se mai asigura nici liberul exercițiu al profesiunei, nici folosința produsul muncii. Spiritul de înțelegere, intre toate categorile de muncitori manuali și intelectuali își face drum tot mai larg printre aceștia, ajunși la con­vingerea că numai o conlucrare îi poate salva de prăpădul politicienist, care-i lovește de­o­potrivă. Era nevoie de un organ care să coordoneze acțiunea tuturor asocia­țiilor profesionale, și acest organ a luat ființă într'una din adunările, la care au luat parte reprezentanți a 14 asociații, cu delegați din toată țara, ținută în sala teatrului „LI­­RIC“ la 15 Iunie a. c. S'a constituit de atunci Confede­rația asociațiilor profesionale, cu scopul de a apăra, cu mai multă putere, legitimele interese ale tutu­ror atât de nesocotite azi de toți po­litician». Pentru a asigura unitatea și efi­cacitatea acțunei noastre, membrii consiliului general al confederației, compus din 1—5 delegați din fiecare asociație, nu pot face parte din nici un partid politic, cunoscând, din o tristă experiență, că acolo unde a intrat politica, a intrat intriga, des­­binarea și păcăleala celor mulți și încrezători. CARE NE ESTE PROGRAMUL ? a) In ordinea politică, înlocuirea statului politic cu statul corporativ, profesional, sau cum voiți să-i spu­neți, — spre a înlătura demagogia, violența luptelor politice și clientela eectorală, întreținută din buget, a­­dică de contribuabil, înlăturând astfel prăbușirea națiunei. b) In ordinea socială, situația re­zultă din cele arătate mai sus. în­locuirea statului politic prin statul claselor sociale, care­ compun, adică gospodărirea națiunei prin ea în­săși de către exponenții acestor cla­se, duce la armonia între toate cla­sele sociale. Interdependența impusă de viața modernă, între toate clasele sociale, nu mai admite vrajba între ele. Vraj­ba între clasele sociale, a fost folosi­tă ca mijloc de exploatare, de către toate partidele politice. c) In ordinea economică, înlătu­rând trântorii politici, cari au deve­nit azi prea numeroși, între albine­le lucrătoare, înlăturând aparatul greoi, complicat și șicanator al sta­tului politic, care împiedică desvol­­tarea economică a națiunei, prin al­tul simplificat, priceput și corect, viața economică își va recăpăta pul­sul. Reducând intervenționismul Sta­tului, ia strictul necesar mers al organismului social, bunului libe­răm munca și producția de șicană, tracoserie și nesiguranță, — cari le paralizează. c) In ordinea financiară, Restabilirea creditului, prin des­ființarea legilor și măsurlor care l-au compromis și distrus, încurajarea formărei capitalurilor căci legiuirile de persecuție a capi­talului, într'o țară a cărei bogății nu pot fi puse în valoare fără in­­vestiții de capitaluri, este mai mult decât o greșeală. Restabilirea încrederei în cinstita respectare a raporturilor juridice între părți, va face să apară banii care stau ascunși în țară, sau care se țin în rezervă în străinătate. d) Iar ca program de imediată rea­lizare. Reducerea cheltuelilor Vegeta­re la nivelul sărăciei în care trăim, ca să se poată reduce impozitele di­recte, la jumătate din cele d azi, să se suprime impozitul progresiv pe venit și impozi­t­ pe cifra de afa­ceri. Simplificarea percepere­, prin in­stituirea de clase de impuneri, cu im­pozite fixate pe 3—5 ani, suprimând cheltuelile cu comisiunile de impune­re. e) Credite în condițiuni normale pentru mica ți marea industrie, pen­tru comerț ți mai ales pentru agri­cultură, care constitue baza econo­miei noastre naționale. Țăranul liber azi pe pământul lui, a fost robit de politiciani cămătarilor, fie particulari, fie bănci sau bănci populare, în care s’au cuibărit poli­­ticianii. S’a făcut destulă demagogie cu îm­proprietărirea, ca să se mai facă azi ți cu datoriile țăranilor. Ușurarea plăței datoriilor, prin­ cre­­dite ieftine, puse la dispoziție în a­­cest scop este singura soluție, care să nu sdruncine viața economică și financiară a țării. Un credit Agricol sau o Casă de amortizare, cu capital străin, după ce bine­înțeles se vor înlătura legile care seamănă nesigu­ranța ți încurajează reaua credință, — va rezolva problema datoriilor a­­gricole. Reducerea scontului băncii națio­nale care n’are nici o rațiune să fie dublu ți triplu de (9 la sută) cât al celorlalte bănci străine Argumentele cu forțarea băncilor românești să caute bani in străinăta­te, cât ți acel cu dobânzile plătite de­ponenților pentru încurajarea depu­­nerilor, n’au azi nici o valoare. In nesiguran­­t de azi, capitaluri străine nu intră în țară, dovadă im­posibilitatea realizărei Creditului A­­gricol, oricât am încerca să le ade­­menim cu scontul ridicat al băncii Naționale; ți deponenții nu se îngră­mădesc la ghișeurile băncilor, tentați de dobânzile mari, ce li s’ar oferi, tot din motive de nesiguranță. Pentru exploatarea și valorificarea producției, banca Centrală cooperati­vă, care ia banii statului ți ai băncii Naționale cu 4—6 la sută, să se or­ganizeze astfel, ca acești bani să nu ajungă la agricultori cu o dobândă mai mare de 8 la sută Apoi desfiin­țarea taxelor de export ți a taxelor locale, reducerea transportului pe C F. R. și magazii silozuri, pentru in­tensificarea operației de varante Când am ajuns să discutăm concesio­narea C. F. R . care de bine de rău există, s’ar putea foarte bine conce­siona construirea magaziilor-silozuri, pe cari nu le avem. f) Reducerea și prevenirea șomaju­lui, provocat azi, atât de greutatea impozitelor, care a redus puterea de consumație, cât și de nesiguranța ți nerespectarea legilor, cum e cazul legii încurajării construcțiilor. Deschiderea de lucrări publice, cum ar fi construirea localurilor pentru autorități, etc , spre a se da de lu­cru muncitorilor, meseriașilor ți in­dustriașilor. Cu ce bani? Cu cei risi­­piți în mod scandalos de politiciani ți iu un împrumut, a cărei anuitate s’ar achita cu chiriile pe cari statul, jude­țele și comunele, le plătesc pentru ci sele particulare. împrumutul e greu de obținut? De­sigur, din aceiați lipsă de încredere Să se restabilească încrederea în cu­­vântul ți angajamentele statului ți particularilor ți totul se va îndrepți. Vor putea să restabilească această încredere, partidele politice, cari nu pot renunța la demagogie? Asta se întreabă ți organizațiile profesionale. Și fără această încrede­re viața economică nu poate să existe ,. D. Arhitect Enescu încheindu-și in­teresantele sale declarații mi-a comu­nicat că pentru o documentare mai amplă a acestor probleme, — d­a­­­fiind colaboratorul nostru, — va pu­blica un număr de articole care cre­dem, vor interesa atât opinia noastră publică, cât și pe politicianii noștri de toate nuanțele. . — P. D — Opinii $1 carențe Clasele sociale în viața politică a țării De vorbă ca fl. arhitect I. Enescu, secretarul ge­neral al Conted­erației asociațiilor profesionale

Next