Epoca, octombrie 1930 (nr. 501-527)
1930-10-01 / nr. 501
Mo. set 1 LEI KiMfll Și 1Í:W!§IR1IIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Redăm © și inserții Se primesc la achiriția ziarului și la teste agesațiile de publicitate leleton 3@2|10 Mimarit, ! ’ed« 1980 FONDAT IN ANUL 1385 DEmmmnuPEScu - Birchier, or. n. munci Lealitatea partidelor politice Partidele politice nu au prea fost încântate de marele eveniment al restaurației, care le-a încurcat cu totul socotelile. Cu excepția câtorva personalități politice cari, în mod sincer și spontan, s'au raliat fără nici o rezervă la noua ordine constituțională, instituită prin proclamarea parlamentară de la 8 Iunie, toți ceilalți politicieni au rămas cantonați in cadrul îngust al intereselor de partid și nu voesc să accepta fără rezervă starea de lucruri creată prin reîntoarcerea Majestăței Sale Regelui. Sub cuvânt că ar apara anume principii democratice și că ar voi să pună pe Suveran la adăpostul unei răspunderi directe, partidele politice sabotează de fapt îndrumarea nouă ce treime dată statului nostru, pentru a corespunde tradiției sale și misiunei sale istorice. Partidele politice create prin introducerea formelor democratice de guvernământ, împrumutate din Occident și cari nu au rezultat din desfășurarea normală a vieței poporului nostru, nu pot avea înțelegere pentru ceea ce este compatibil cu tradiția și caracterul etnic al neamului nostru și de aceia politicienii, formați la această școală politică, nu-și pot da seama că prin restaurație s-a încheiat o epocă din istoria României. Această epocă constitue de fapt o întrerupere a desvoltărei normale a statului nostru și prin urmare încheierea ei înseamnă revenirea la tradiția noastră, de care ne-a depărtat, în mod artificial, contactul prematur cu civilizația occidentală. Aducând această critică nu înțeleg să afirm că ne-am putea dispensa de formele acestei civilizațiuni. Afirm însă, în schimb, că le-am putea primi, adaptându-le caracterului nostru etnic și tradiției noastre culturale și politice. Atâta timp cât acest proces de asimilare nu s-a realizat, vom continua să avem această caricatură de stat democratic, al cărui mecanism nu-l pricepem și pe care nu știm să-l mânuim, pentru că ne este cu totul străin și necunoscut. De aci toată nesinceritatea vieței noastre publice, avem o constituție pe care nu o respectăm; un parlament care nu e în stare să-și îndeplinească misiunea ,sa; universități cari sunt mai mult focare de incultură ; instituțiuni copiate după cele din Occident, dar cari vegetează pentru că dela început au fost create, nu pentru a folosi la ceva, ci numai pentru a figura, în inventariul statului democratic românesc. In asemenea condițiuni nu trebue să ne mirăm că este suficient de un moment de criză pentru ca întregul edificiu al statului nostru să se sdruncine și să pârâie prin toate încheieturile sale. Dovezi ? Din nenorocire avem destule : criza financiară din 1899, răscoalele țărănești din 1907, războiul mondial, criza politică, culturală și economică de după război. Toate aceste momente critice din viața poporului nostru ne-an adus la un deget, de prăpastie Situația a devenit îndeosebi mai critică acum, după instituirea Regenței a cărei lipsă de autoritate ne împingea spre marginea prăpăstiei, în care am fi căzut, dacă nu intervenea la timp întoarcerea binecuvântată și fericită a Majestăței Sale Regelui. In loc ca toate aceste evenimente să atragă atențiunea politicienilor asupra cauzei care întreține în mod cronic în România o stare de criză și să-i facă să înțeleagă că aceasta se datorește așezărei false a statului nostru , în loc ca ei să priceapă că fiecare popor trebue să aibă instituțiunile politice cari se potrivesc cu firea lui, ei voesc să perpetueze o stare de lucruri care se dovedește pe zi ce merge că stânjenește desvoltarea normală a statului nostru. Dar tocmai acesta este rostul restaurației și numai pentru acest motiv, acest mare eveniment capătă importanța covârșitoare pe care trebue să i-o acordăm. Politicmui nu voesi să înțeleagă că în tradiția poporului nostru este „Domnitorul“, șef suprem al statului cu depline puteri. Poporul nu are nici o înțelegere pentru un rege prizonier în formele constituționale, dar pricepe și mai ales simte că Regele trebue să aibă toate puterile pentru ca să poată face tot binele, de care este capabil. Ne dăm perfect de bine seama că este o deosebire fundamentală de vedere între concepțiunea politicienilor și aceia a mafsei mari a poporului. De a’da poporul s'a raliat fără rezervă în jurul Regelui, de îndată ce a revenit, pe când politicienii s‘au supus cu gândul ascuns da a o împiedica să-și îndeplinească înalta misiune cu care este învestit de destin. Această atitudine s‘a văzut din primele zile ale restaurației, când punându-se problema constituirii unui guvern de concentrare, politicienii au făcut totul pentru ca această încercare să eșueze. De atunci sabotarea partidelor politice se ține lanț. Partidul național-țărănesc prin actele de guvernământ pe cari le realizează face totul pentru agrava criza economică prin care a trecem și pentru a întreține starea de agitație în massele populare prin nepriceperea și lipsa de autoritate de care dă dovadă. Partidul poporului, manifestând în mod zgomots și tendențios pentru ideia unui guvern de partid și făcând totul pentru ca să împiedice alcătuirea unui guvern de concentrare, se asociază la această acțiune de sabotare a acestei noi domnii. In fine partidul liberal de sub șefia d-lui Vintilă Brătianu nu se supune decât numai aparent acestei noi stări de lucruri. Zilnic ne sosesc știri din toate unghiurile țarei de propaganda criminală pe care o fac agenții liberali, răspândind svonul ca întoarcerea Majestăței Sale este de scurtă durată. Dovezi sunt cu miile și ne vom face o datorie ca să le semnalăm. Dar este oare necesar să ne scoborîm la agentura partidului liberal vintilist pentru a culege dovezi de nelealitate? Manifestările fruntașilor acestui partid sunt la dispoziția oricui pentru ca să verifice starea de spirit a acestui partid. Ziarul „Cuvântul“ semnala de curând cuvântarea rostită de d. Tiron, șeful liberalilor dela Huși, plin de invective și de afirmațiuni necuviincioase la adresa Coroanei. O rudă de dată foarte recentă a d-lui Duca răspândește cercul cunoștințelor sale aceleași afirmațiuni și insinuări criminale. In fine d. Vintilă Brătianu în recentul discurs ținut în fața comitetului executiv al partidului său a evitat chiar să pronunțe numele Majestății Sale Regelui, fapt care a fost semnalat de toată lumea. Prin urmare fiecare din cele trei partide care se pretind că sunt partide de guvernământ au aceiași atitudine și manifestă aceiași tactică de luptă. Este prin urmare destul de limpede pentru oricine vrea să înțeleagă rostul frământărilor politice de azi că inaugurarea reală a „erei celei noi“ nu se va putea realiza decât numai prin înfrângerea definitivă a partidelor politice. Aceasta este marea problemă politică a zilelor noastre. E. OTETELIȘANU î —... —te»«a» ---------lie mmm contra blocurilor agrare GENEVA 29 (Rador). — Reprezentanții celor trei țări scandinave și ai Olandei, s-au întrunit la Geneva în vederea stabilirei bazelor unei colaborări economice, pentru apărarea intereselor lor față de sforțările Europei centrale și de sud-est, de a institui un regim preferențial. Față de Europa centrală și de sud-est, care grupează vreo 100 milioane de locuitori, Europa de Nord nu va avea decât 21 milioane, dar cu capacitate de consumațiune mijlocie mult mai ridicată. • ■ mrni 'Em»1 1 Evantaiiul lui Nic unulammn D- Mania și prietenii d-sale susțin, fără să surâdă, că guvernul nu e uzat și că abia de acuma începe adevărata guvernare a partidului național-țărănesc. Afirmația ne amintește anecdota celor doi evrei cari plecau să „vilegiatureze“ în țări calde: Ițic mergea în Algeria, Șloim în Egipt. Prevăzători, își cumpăraseră de toate: haine ușoare de mătase albă, casc colonial, thermosuxi și câte un evantaliu, pe pânza cărora se profilau în negru siluete masive de piramidă sau pitorești caravane de dremsderi. în seara despărțirii, potrivit unui prietenesc obiceiu pe care-l prinseseră încă de pe băncile școlii comune, Ițic zise lui Șloim: „Șloim, pentru ce să nu facem un rămășag?“ Și Șloim răspunse: ,,Dar ce rămășag să facem Ițic?“ — „Iaca, Șloim, în Algeria e tot așa de cald ca și în Egipt și tu ești tot așa de gros ca și mine. Care din noi va păstra evantaliul în stare mai bună, acela câștigă. Prinzi o mie de tei?" — „De ce să nu prind, Nțic?“... După două luni prietenii se reîntâlnesc la București, arși de soare, bucuroși pe drum, în ochi cu ceva din lumina orientului. — ,-Bună ziua, Ștoim. Unde i evantaliu!?“ Șkim scoate din buzunar, împăturit cu îngrijire, un evantaliu ars de soare, ros de nisipuri rupt de vânturi, — un evantaliu asemănător drapelelor cu cari se mândresc armatele. La rândul lui, Ițic desfășoară cu un gest brusc, în ochii holbați de mirare ai prietenului din copilărie, un evantaliu care, lăsând chestia gloriei la o parte, nu pierduse mai mult de 20 la sută din valoarea lui inițială. — .Jiu se poate știc, strigă cellalt, m-ai înșelat, m ai furat, ai cumpărat altul, nu te-ai slujit cu dânsul.. “ — „Nici de cum, nu toate zilele l-am folosit. Am dovezi, am martori. Dar tu ai fost prost, ai dat din evantai ca să-ți faci vânt. Eu l-am ținut uite așa și mi-am făcut vânt cu capul* 1* — răspunse ițic triumfător, ținând nemișcat evantaliul și dând din cap ritmic și cu convingere. B. Maniu nu se simte uzat. N-o fi. Cum nu s-a uzat nici evantaliul lui Ițic. Cum nu se uzează, îndeobște, toate lucrurile cari nu servesc la nimic: nici botinele pe cari, odinioară, țărancele noastre se atârnau pe umăr când plecau la drum, nici fracul împăturit la naftalină pe care nu-l îmbraci niciodată când locuiești la Rădăcini, nici materia cenușie din capul cutărui nespălat ajuns ministru. Nimic nu se uzează din cele inutile. Nici oameni, nici lucruri. In fiziologie ca și în mecanică uzarea e proporțională valsul. Unde nu-i muncă, cu trainde nu-i creație, unde nu-i inițiativă. — unde inerția domină și amânarea e lege, — nu poate fi nici uzare, dar nu poate fi nici folos. Nu s-a uzat d. Maniu, dar s'a măcinat răbdarea țării. Guvernul nu a fi pierdut nici 28% din valoarea sa inițială, dar națiunea a pierdut în noelaș răstimp 80% din puterile ei de rezistență și de producție. Ca și evantaliul lui Ițic, d. Maniu stă nouț și nemișcat, țara însă — începe să deie din cap. COSTIN G. STURDZA «El fl. MillS ar înțelege.. Economia națională se prăpădește din ce în ce mai mult. Zilnic tot avutul României se irosește, și odată cu el dispare și încrederea în refacerea noastră. Nu a fost ramură de producție națională, care să nu fi fost angajată, speculată sau gajată de către actualul guvern. Exodul capitalurilor mobiliare înstrăinate, efortul pentru meinținerea stabilizării, deprecierea produselor petrolifere, toate la un loc au făcut ca țara noastră să se afle într’o situație financiară cum nu i-a fost dat să cunoască până acum Peste această sărăcie, risipa internă și jaful banului public, au contribuit de asemeni la anchilozarea de azi, din care nu se știe cum vom putea eși și mai ales dacă se mai poate eși la timp ca să mai putem salva ceva. Situația generală mai este agravată și prin organizația noastră bancară, inferioară celorlalte state și chiar nouă, României din înainte de răzoi, când nu aveam, proporțional atâtea bănci câte avem azi, dar aveam bănci cu capital mare, nu derâderi și încercăm puerele, cu capitaluri sub un milion de lei, dar cu consilii și cu cheltueli exorbitante. Față de impasul în care ne aflăm, copleșiți de sărăcie și de ruina dobânzilor fantastice, nu ne mai rămâne decât soluția unui mare împrumut extern de lungă durată, și în dobânzile cât mai reduse. Un asemenea împrumut s-ar putea obține mai ușor prin Liga Națiunilor. D. Titulescu a preconizat mai de mult acest împrumut și cu toată dezmințirea oficială dată pe d. Maniu, — în ce scop? — noi credem că terenul este pregătit în această direcție. Dar pentru a se putea realiza acest mare împrumut extern, trebue să dăm dovadă de mai multă seriozitate Dacă d. Maniu este capabil să înțeleagă acest mare adevăr, atunci d-sa nu are decât să se conformeze dorinței unanime și să se retragă. Pentru că numai prin retragerea d-sale s‘ar putea schimba și sistemul și atmosfera ucigătoare în care ne svârcolim. Cine își închipue că s‘ar putea continua cu actualul guvern, cu oamenii de azi, cu legile nou- create, cu consilierii și experții pe cari îi avem, acela se înșeală sau este de rea credință. Un partid care a început prin plasarea și înavuțirea partizanilor de toată mâna — un guvern care a început cu concesia Kruger și a terminat cu afacerea Stewart, privind cum sub ochii lui se dărîmă toată avuția națională, acela nu mai poate și nu mai are ce căuta în fruntea statului, oricât ar fi el de bine și de solid organizat din punct de vedere al... popularității. D. Maniu trebue să înțeleagă și să nu împingă lucrurile dincolo de bariera lor. — MIR. — Asasinarea agricultorilor Eforturile guverni1lor, dela înfăptuirea exproprierea încoace, pentru sugrumarea agricultorilor de toate categoriile, vor fi foarte curând încoronate cu un deplin succes- Budgetul (aici adică capitalul partidelor dela guvern, a fost ani de-a rândul alimentat din munca agricultorilor prin încasarea taxelor de export model Shylock. • Pentru partuarii politici neagricultori, pentru politicianii beneficiari ai tuturor industriilor parazitare anume create pentru anumiți indivizi influenți, s'au risipit și se mai risipesc și astăzi sume considerabile.Doleanțele agricultorilor n au fost luate în considerațiune de nimeni în timp util. Acum în urma, când rentierii de la cârma statului, și-au dat seama că prin ruinarea acelor cari contribuiau în mare parte la reînoirea anuală a capitalului vor fi și dânșii greu loviți, au început și mai încearcă și astăzi sa stingă focul care a cuprins deja toate etajele casei.Prea târziu, mult prea târziu- Cât timp coasa ruinei răpusese numai așa zișii „mari agricultori“, nu era pentru guvernanți, dat fiind că cei ruinați se supuneau soartei cu demnitate și resemnare, nici un pericol. Astăzi s’au schimbat lucrurile. Micii agricultori, adică grosul clientelei politice, prin ei cârciucontinue ale tuturor marii de la sate, adică principalii agenți electorali ai partidelor, sunt ruinați.Pentru a putea face față dărilor, li se ia tot ce mai poseda. Deocamdată dat fiind ca beneficiăm după urma beniquității climaterice a naturii, domină încă pretutindeni liniștea acea precursoare tuturor vijeliilor- Ce va fi iisă la iarnă ? După insuccesul de la Geneva, unde va mai căuta oare de Madgearu, acest bolnav de megalomania cea mai acuta succese menite să mai cloroformeze un timp opinia publică română care dă semne tot mai vizibile de o viitoare deșteptare? Dacă asasinarea marilor proprietari rurali a fost o operațiune relativ puțin pernicioasă, se pare că masa cea mare a celor condamnați nu vor merge ca mieii la abator, dat fiind că până și dânșii au început să înțeleagă, că există oarecare disproporție între prețul unei pâini — adică opt lei — și prețul unui kigr de grâu pentru care li se oferă la țară circa 2 lei! Incompetența cuplată sau nu cu indolență, nu sunt scuze pentru cei câțiva selecționați, cari s’au pretins și se pretind calificați să cârmuiască destinele unui popor de cca 20 milioane locuitori în Europa din 1910. Cei vinovați trebuie să plătească SERGIU LECCA Povestea bronzului de „Viitorul” Nu ne-am gândit o clipă sa luăm apărarea d-lui ministru Mihalache. Nu ne-am gândit de asemeni să scrim aceste rânduri „influențați“ de povestea de eri a „Viitorului“. Am socotit însă, de datoria noastră, să restabilim adevărul și să punem lucrurile la punct așa cum se cuvine, când este vorba de chestiunile serioase și de restabilirea responsabilităților. Organul partidului liberal, ne povestește, cum la Câmpulung în Muscel, în acest județ în care se odihnește de veci Ion I. C. Brătianu, în mausoleul de la Florica, s-a consumat un sacrilegiu. Se știe cum cel din Câmpulung ridicase lui Ion Brătianu, un bust un omagiu dispărutului pentru serviciile aduse patriei. Un semn, modest, dar în dragostea și recunoștința lor îl plasaseră la locul de cinste în „piața publică“. Guvernanții însă și după cum afirmă greșit „Viitorul“ d. Mihalache, în special, invocând argumente edilitare, au dat bustul jos și l-au scos afară din oraș pe o pajiște. Iată cum tălmăcește ziarul mai sus pomenit rostul mutării bronzului : „Fieful d-lui Mihalache vrea s’o curme pentru totdeauna cu astfel de omagii supărătoare. Sunt idoli naționali cari nici morți, nici turnați în bronz, nu pot fi iertați de actuala păcătoșenie omenească. Ura politică a demagogiei nu cunoaște margini în mocirla sufletelor acidulate și tulburi, ci se răsfrânge chiar și asupra rugaciunei creștinești, rostită de urmași, la mausoleul slăvitului patriot“. Nu mai încape îndoială că ce s’a petrecut la Câmpulung nu-i decât o murdărie și încă din cele mai josnice. Numai că vinovat de mutarea bronzului nu-i nici d. Miha I ool» « r,« Vinitm 1 nil, « faune Șl 1100(11X1 LCliații uvritei, cari s’au supus orbește manevrelor senatorului guvernamental de Muscel Gică Ștefănescu. Sub influența acestui samsar, prin a cărui mână au trecut mai toate afacerile grase ale regimului, câmpulungenii țărăniști au mutat bustul. Gică Ștefănescu, crescut de mic prin bucătăriile liberalilor și chiar prin casa Brătienilor a ținut să se răzbune pe bronzul din Câmpulung, așa cum s-a răzbunat nebunul din povestea „Viitorului“. Cu banii furați, cu ajutorul gazetei la care slujește, canalia a putut să îmbăteze bustul celui care l-a hrănit. Acesta este adevărul,— d-îar de la „Viitorul“ — daca a-ți ținut să-l aflați și să puneți lucrurile la punct. A. C. Tie, scempoara, puterea mea de manca și puterea mea de iubire. Nicolae niipescu mm Situația politică a țării care este strâns legată de situația economică grea prin care trecem, interesează toate clasele sociale și in special clasele muncitoare și producătoare. Dorind să cunoaștem părerea unui cunoscător al acestei importante probleme care preocupă viața noastră politică și socială ne-am adresat d-lui arhitect I. Enescu, secretarul general al Confederației asociațiilor profesionale, d-sa ne-a spus următoarele : Guvernele de partid, obligate să țină tot mai mult seamă de interesele partidului și de capriciile partizanilor, au neglijat cu totul interesele țării. Și ceea ce este mai grav interesele țării n’au fost numai neglijate, ci de câte ori aceste interese s’au găsit în conflict cu ale partidului, au fost totdeauna sacrificate. Guvernarea țarei, prin partidele politice, a luat, tot mai mult, forma de exploatare a națiunei, în favoarea unei minorități, constituită în partid politic, exploatare suportată, din ce în ce mai greu, de toate clasele muncitoare și producătoare. In fața acestei situațiuni, organizațiile profesionale, s'au văzut nevoite să pășească la o acțiune extraprofesională, deoarece numai acțiunea strict profesională, în cadrul căreia ar fi dorit să rămână, nu se mai asigura nici liberul exercițiu al profesiunei, nici folosința produsul muncii. Spiritul de înțelegere, intre toate categorile de muncitori manuali și intelectuali își face drum tot mai larg printre aceștia, ajunși la convingerea că numai o conlucrare îi poate salva de prăpădul politicienist, care-i lovește deopotrivă. Era nevoie de un organ care să coordoneze acțiunea tuturor asociațiilor profesionale, și acest organ a luat ființă într'una din adunările, la care au luat parte reprezentanți a 14 asociații, cu delegați din toată țara, ținută în sala teatrului „LIRIC“ la 15 Iunie a. c. S'a constituit de atunci Confederația asociațiilor profesionale, cu scopul de a apăra, cu mai multă putere, legitimele interese ale tuturor atât de nesocotite azi de toți politician». Pentru a asigura unitatea și eficacitatea acțunei noastre, membrii consiliului general al confederației, compus din 1—5 delegați din fiecare asociație, nu pot face parte din nici un partid politic, cunoscând, din o tristă experiență, că acolo unde a intrat politica, a intrat intriga, desbinarea și păcăleala celor mulți și încrezători. CARE NE ESTE PROGRAMUL ? a) In ordinea politică, înlocuirea statului politic cu statul corporativ, profesional, sau cum voiți să-i spuneți, — spre a înlătura demagogia, violența luptelor politice și clientela eectorală, întreținută din buget, adică de contribuabil, înlăturând astfel prăbușirea națiunei. b) In ordinea socială, situația rezultă din cele arătate mai sus. înlocuirea statului politic prin statul claselor sociale, care compun, adică gospodărirea națiunei prin ea însăși de către exponenții acestor clase, duce la armonia între toate clasele sociale. Interdependența impusă de viața modernă, între toate clasele sociale, nu mai admite vrajba între ele. Vrajba între clasele sociale, a fost folosită ca mijloc de exploatare, de către toate partidele politice. c) In ordinea economică, înlăturând trântorii politici, cari au devenit azi prea numeroși, între albinele lucrătoare, înlăturând aparatul greoi, complicat și șicanator al statului politic, care împiedică desvoltarea economică a națiunei, prin altul simplificat, priceput și corect, viața economică își va recăpăta pulsul. Reducând intervenționismul Statului, ia strictul necesar mers al organismului social, bunului liberăm munca și producția de șicană, tracoserie și nesiguranță, — cari le paralizează. c) In ordinea financiară, Restabilirea creditului, prin desființarea legilor și măsurlor care l-au compromis și distrus, încurajarea formărei capitalurilor căci legiuirile de persecuție a capitalului, într'o țară a cărei bogății nu pot fi puse în valoare fără investiții de capitaluri, este mai mult decât o greșeală. Restabilirea încrederei în cinstita respectare a raporturilor juridice între părți, va face să apară banii care stau ascunși în țară, sau care se țin în rezervă în străinătate. d) Iar ca program de imediată realizare. Reducerea cheltuelilor Vegetare la nivelul sărăciei în care trăim, ca să se poată reduce impozitele directe, la jumătate din cele d azi, să se suprime impozitul progresiv pe venit și impozit pe cifra de afaceri. Simplificarea percepere, prin instituirea de clase de impuneri, cu impozite fixate pe 3—5 ani, suprimând cheltuelile cu comisiunile de impunere. e) Credite în condițiuni normale pentru mica ți marea industrie, pentru comerț ți mai ales pentru agricultură, care constitue baza economiei noastre naționale. Țăranul liber azi pe pământul lui, a fost robit de politiciani cămătarilor, fie particulari, fie bănci sau bănci populare, în care s’au cuibărit politicianii. S’a făcut destulă demagogie cu împroprietărirea, ca să se mai facă azi ți cu datoriile țăranilor. Ușurarea plăței datoriilor, prin credite ieftine, puse la dispoziție în acest scop este singura soluție, care să nu sdruncine viața economică și financiară a țării. Un credit Agricol sau o Casă de amortizare, cu capital străin, după ce bineînțeles se vor înlătura legile care seamănă nesiguranța ți încurajează reaua credință, — va rezolva problema datoriilor agricole. Reducerea scontului băncii naționale care n’are nici o rațiune să fie dublu ți triplu de (9 la sută) cât al celorlalte bănci străine Argumentele cu forțarea băncilor românești să caute bani in străinătate, cât ți acel cu dobânzile plătite deponenților pentru încurajarea depunerilor, n’au azi nici o valoare. In nesigurant de azi, capitaluri străine nu intră în țară, dovadă imposibilitatea realizărei Creditului Agricol, oricât am încerca să le ademenim cu scontul ridicat al băncii Naționale; ți deponenții nu se îngrămădesc la ghișeurile băncilor, tentați de dobânzile mari, ce li s’ar oferi, tot din motive de nesiguranță. Pentru exploatarea și valorificarea producției, banca Centrală cooperativă, care ia banii statului ți ai băncii Naționale cu 4—6 la sută, să se organizeze astfel, ca acești bani să nu ajungă la agricultori cu o dobândă mai mare de 8 la sută Apoi desființarea taxelor de export ți a taxelor locale, reducerea transportului pe C F. R. și magazii silozuri, pentru intensificarea operației de varante Când am ajuns să discutăm concesionarea C. F. R . care de bine de rău există, s’ar putea foarte bine concesiona construirea magaziilor-silozuri, pe cari nu le avem. f) Reducerea și prevenirea șomajului, provocat azi, atât de greutatea impozitelor, care a redus puterea de consumație, cât și de nesiguranța ți nerespectarea legilor, cum e cazul legii încurajării construcțiilor. Deschiderea de lucrări publice, cum ar fi construirea localurilor pentru autorități, etc , spre a se da de lucru muncitorilor, meseriașilor ți industriașilor. Cu ce bani? Cu cei risipiți în mod scandalos de politiciani ți iu un împrumut, a cărei anuitate s’ar achita cu chiriile pe cari statul, județele și comunele, le plătesc pentru ci sele particulare. împrumutul e greu de obținut? Desigur, din aceiați lipsă de încredere Să se restabilească încrederea în cuvântul ți angajamentele statului ți particularilor ți totul se va îndrepți. Vor putea să restabilească această încredere, partidele politice, cari nu pot renunța la demagogie? Asta se întreabă ți organizațiile profesionale. Și fără această încredere viața economică nu poate să existe ,. D. Arhitect Enescu încheindu-și interesantele sale declarații mi-a comunicat că pentru o documentare mai amplă a acestor probleme, — dafiind colaboratorul nostru, — va publica un număr de articole care credem, vor interesa atât opinia noastră publică, cât și pe politicianii noștri de toate nuanțele. . — P. D — Opinii $1 carențe Clasele sociale în viața politică a țării De vorbă ca fl. arhitect I. Enescu, secretarul general al Contederației asociațiilor profesionale