Epoca, noiembrie 1930 (nr. 528-554)

1930-11-01 / nr. 528

No. 521 3 LEI UEDACflA fi Ä©,1IM!SIM|1A BUCUREȘTI, ffi.ALEA VICTORIEI Ha33 Reclame ș i inserții Se primesc !a ad trația ziarului si latasif afe Kțiîîn de publicitate Telefon 3 € 2!la Sântieără I Hambr. 1830 FONDAT IN 1885 DEMIC ® LIVI nUPESCU - lired­er, er N. riuPESCU Tie, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae risipesc» cu ocazia alegrii sale ca președinte al Societății române de telefoane Vă mulțumesc pentru osebita cin de ce-mi faceți. Alegăndu-mă pre­ședinte al Societății noastre, am convingerea că împărtășiți $i pă­rerile mele asupra rolului acelui președinte. Acesta în limitele facultăților sale treime să fie un dement ac­tiv. Societatea trebue să fie ast­fel condusă­ in cal să-și datorese înflorirea, nu favorurilor și in­fluențelor, ci unei bune și cinstite gospodării.După conversațiile avute cu inițiatorii societății, am ajuns la convingerea ca niciodată ea nu va încerca, să dobândească pe căi piezișe drepturi pe cari legea nu i le recunoaște. Tot așa de sigur sunt însă că reprezentanții statu­lui nu vor precupeți Societății drepturile sale legitime, ținând să dovedească că în țara româneas­că astăzi mai mult ca oricând le­gea este lega și angajamentul, an­gajament. Dacă contrar așteptărilor noas­tre dar n­i vre o­dată divergențe de păreți in chestii de almmnt in­tre Stat și Societate­, puteți fi si­gur că-mi voi­­ juca­ rolul de pre­ședinte­ cu toată imparțiali­­tatea, căutând a împăca drepturile So­cietății au interesele obștești. Știu în ce spirit a­ venit la­ noi grupul american J. T. T. Cunosc excelenta impresie produsă asu­pra finanței americane de modul în care au decurs, toate negocie­rile pe care colonelul Behn a pu­tut, să le dea ca model de corecti­tudine în străinătate.­­ Această impresie și-a produs roadele. Alte grupuri americane vor să vie în țară în acelaș spirit, nu de secătuire a­ bogățiilor ei- ci pentru a găsi un debușeu onora­bil, remunerat al capitalului ame­rican. M-a fi ales președinte- încă odată vă mulțumesc. Puteți in ori­ce das fi siguri că sunt perfect conștient de îndatoririle ce-mi incumbă și de munca, ce mă aș­teaptă. ' Urna și pălăria Monotonia țigăniei noastre po­­­litice a­ fost înveselită zilele tre­cute, de oamenii democrației na­țional-țărăniste, cari au profitat de prilejul constituirii consiliului comunal de la sectorul de negru, pentru a-și arăta veleitățile lor de riguroși soldați ,­ai singuru­lui partid de ordine“ al Româ­niei. (E viji­ ba, bine înțeles, de partidul național-țărănesc). Lăsând deoparte uvertura ouă­­lor clocite, cu cari. ..s’a­ deschis spectacolul tragi-comic dela ne­gru* cu­m .și vandalismul bătău­șilor profesioniști cari au sfărâ­mat ușile sălii de consiliu spre a lua parte in mod efectiv la con­stituirea lui, neinsistâ­nd nici a­­supra­ seriozității oamenilor me­niți a conduce plebea cartierelor, vom menționa doar fructul aces­tei prime zile de memorabilă ac­tivitate a consiliului comunal de negru precum și perspectivele ce se deschide in viața politică au­tohtonă. Am zis memorabilă activitate, întrucât în codul manierelor po­litice ale partidelor românești, la capitolul Alegerilor, a fost în­scris un nou paragraf, a cărui paternitate și-o revendică deopo­trivă și liberalii și național-ță­­răniștii. Intr‘adevăr, la acest capitol era trecut furtul de urne și măslui­rea lor — cu toată compolista­­tea amănuntelor — dar nu era pomenit nimic despre dublarea urnelor, lucru pe care au ținut să-l înfăptuiască domnii consi­lieri comunali ai sectorului de negru, întrucât arena în care s-a jucat acest vodevil politic, a fost deo­sebit de interesantă, credem că o amplă descriere a ei nu poate fi decât intersanta, închipuiți-vă o ladă de ședințe, transformată în vast câmp de batae, in cart­iere de agenți elec­torali și bătăuși întruchipau ta­bori învrăjbite, in care urlete si­nistre se înfrățeau cu bubuitu­rile bâtelor solide ce sfărâmau u­­șile sau spărgeau fragilele fețe ale birourilor și în cari două cete de consilieri comunali, cu părul vâlvei și hainele în desordine, urlau și votau, din Prima ceată, compusă exclusiv oamenii guvernului erau strânși în jurul urnei în care se aflau 15 voturi, deși în total nu erau decât 11 votanți! Cealaltă ceată, — a opoziției — era strânsă în jurul unei pălării, închipuind tot o urnă, în care se aflau voturile celor ce nu luase parte la votarea din colțul celă­lalt al sălii. Și în timp ce primii, —­ guver­namentalii — aclamau aleșii vo­turilor din urna furată de pe masa­­ președintelui, opozanții, socoteau voturile din pălăria cu voturile minorității... Morala acestui rușinos scandal nu este nici ea lipsită de inte­res. Inchipuiți-vă că această du­blare, ar fi luată drept pildă de către toate patidele existente. Că, în definitiv la ce bun o veșnică ceartă într'un singur Parlament, bunăoară. Mult mai simplu , ani îj listeu. forma o­ serie de par­lamente,­ cari să funcționeze în cluburile partidelor respective- O întreagă serie de deputați și senatori, e mult prea puțin. Ne trebuesc mai multe serii, respec­tiv câte Corpuri legiuitoare s'ar forma. In modul acesta s'ar re­zolva — credem —■ orice nemul­țumiri și scandaluri și în defini­tiv treburile ar merge tot atât de prost ca și astăzi, începutul a fost făcut. Mai trebue acum de­săvârșit. Noi așteptăm încreză­tori și timpul acestor desavâr­­șiri.u ' 'A'» A ■? , • . Ș ..­­ • ■­­­ U_.. . > ' li ■ [UNK] ■ ■ C. P. AI­ avion prăsi și LONDRA 31. (Rader). — Un a­ vion de pasageri al companiei bri­tanice plecat eri de la Le Bourget spre Croydon, s-a prăbușit într-un câmp, în apropiere de Boulogne. Un pasager și doi funcționari ai companiei au fost omorâți. Doi pasageri au fost răniți. Discursul­­ lu­i Salazar Am rezumat ieri prima parte a d­iscur­sului-program ținut de Ministrul de Finanțe al Portuga­­liei la constituirea „Uniunii na­­ționale** care sprijină astăzi dic­tatura cuminte și cumpănită ce prezidează destinele republicei. Mai departe, strângând dîn ce in ce mai de aproape problema, omul de stat portughez caută in realitățile vii ale națiunii ele­mentele de bază ale statului In fa­ța­­„cetățeanului“, creație factice s­i abstractă a liberalis­mului, individ zmuls din fami­lia, din clasa, din profesiunea, din mediul său cultural și eco­nomic ,­i­in care concepția vea­cului al XIX așează punctul de sprijin al suveranității naționa­le, noua doctrină accentuează în­semnătatea grupărilor naturale din cari se alcătuește în adevăr societatea. La bază stă familia, celulă socială ireductibilă- nu­cleu originar al comunei, care nu e decât dezvoltarea firească a căminelor și a cătunelor, in șe­ful familiei găsim în primul rând pe cetățeanul susceptibil de drep­turi politice. Mai departe avem asociațiile culturale, economice și profesio­nale,­­ universități, academii­­societăți de specialiști și de func­ționari, corporații industriale, co­merciale, agricole, — federații de năzuințe și de interese, izvorâte in mod natural din jocul vieții sociale — cari de asemenea tre­buie să-și aibă rolul esențial în determinarea regimului politic. l .,Incă odata lăsăm deoparte o fic­­țiune — partidul — pentru a ne prinde de o realitate—asociația . In rezumat, pretindem să construim statul in strânsă legătură cu cons­tituirea naturală a societății. Fami­liile, comunele, municipiile, județele, corporațiile sunt organismele com­ponente ale națiunii; ca atare ele ■trăuie să aibă un rol direct, tri­ăl­­­ătuirea corpurilor superioare ale ■ statului. Astfel vom găsi o exprima­re mai credincioasă decât oricare alta a sistemului reprezentativ". Siliți să scurtăm această dare de seamă, o întrebare se poate pune — pe care și-o pune de altfel și d. Salazar, cum, intr'un­ dis­curs atât de lung, exclusiv con­sacrat problemelor politice, nu s'a vorbit deloc sau aproape de­loc despre libertate, despre de­mocrație, despre suveranitatea poporului și — din contra — se vorbește mult de ordine, autori­tate, de disciplină, de coordonare socială, de nație și de stat? — De­sigur, răspunde îndrăz­neț omul de stat în funcțiune: „dacă vrem sa facem ceva nou, trebuie să recunoaștem că sunt cuvinte și concepții uzate, pe cari nimic solid nu se mai poate con­strui“. Rațiunea ca și experiența ne arată că lingușirea masselor prin născocirea «poporului suveran“ n’a dat poporului, ca agregat na­țional, nici influență asupra tre­burilor publice, nici aceia ce popo­rului — suveran ori nesuveran — îi e mai necesar, anume, să fie bine cârmuit. E a văzut în Portugalia ceia ce s'a­u văzut și in alte părți] — că predicându-se frumusețea egali­tății și avantagii­e democrație­, sa ajuns atât de rău încât s'a o­­perat nivelarea pe din jos și, ne­­gându-se inegalitățile naturale, să distrus legitima și necesara ierarhie a valorilor într'o socie­tate bine alcătuită. In criza de autoritate pe care o străbate statul, să-i ■ dai autoritate și putere, ca să menție neatinsă or­dinea­, fără care nici o societate nu se poate menține și prospera; să or­ganizezi puterile și funcțiunile sta­tului in așa fel încât să se exercite normal, fără ciocniri și fără zgu­duiri; să ferești statul de a se ames­teca in libera expansiune a activi­tăților particulare, afară de cazul când­ se atinge armonia și coexisten­ța socială; să definești drepturile și garanțiile indivizilor și colectivită­ților și să­­ stabilești și să le aperi in așa fel încât statul să nu le poar­tâ contesta și cetățenii să nu le poa­tă încălca, —­ asta i libertatea! , Să smulgi puterea clientelelor de partid; să pui 'deasupra tuturor' in­tereselor1 interesele tuturor; să fe­rești statul de cucerirea minorități­lor îndrăznețe­ *5 să-i menții in con­tact permarent cu nevoile și aspi­rațiile țării; să organize­zi națiunea de sus în jos, ținând seama de toate manifestațiile vieții colective, de la familiei până la marile administra­­țiuni și corporațiuni de tot soiul și să­ le integrezi pe toate in stat, care va deveni astfel expresia lor vie, — asta este a da realitate și viață su­veranității naționale! „Să pricepi bine că oamenii ne­fiind un fapt egali, nu pot fi egali nici în drept și că deci statul tre­buie să acorde protecția sa în primul rând celor săraci și celor slabi; să încurajați prosperitatea generală pentru ca oricine să poată găsi măcar necesarul; să Înmulțești instituțiile de asisten­ță și de educare; să menții toate treptele ridicării sociale deschise și accesibile liberei înălțări a a­­devăratelor valori. —asta Înseam­nă a iubi poporul și, dacă demo­crația mai are vre­un înțeles, asta înseamnă a fi pentru demo­crație!“ Și întemeind, în ziua in care ținea acest discurs, „Uniunea na­țională portugheză“ cu sprijinul căreia urmărește Împlinirea cu­rajosului său program, ministrul termină cu două avertismente pe cari nu putem decât să ni le însușim: " , Mai întâi, — zice el, ■— oricare ar fi rezistențele și greutățile ce vom întâmpina, „Uniunea națio­nală­­ nu trebuie să părăsească poziția sa strict națională și pa­triotică, pentru a se lăsa cuprin­să de spiritul de partid, căci ar fi criminal, și pe deasupra ridi­col, să adăugăm la toate parti­dele cari există deja, partidul celor­­ cari nu vor partide. Și al doilea: „Chemați de gu­vern să sprijinim Dictatura, ca să-și ducă până la capăt sarcina de a pune marile pietre de teme­lie al­e reorganizării naționale și de a pregăti pentru viitor exer­citarea normală a puterilor sta­tului, toți acei cari ne vor da concursul trebuie să știe că îm­plinesc o datoria, dar nu câștigă nici un drept și că tocmai cu a­­jutorul­ lor, statul se va putea in sfârșit dispensa de a mai face favoruri la câțiva, spre a putea împărți la toți CAT MAI MULTA DREPTATE“. GASTIN­G. STURDZA Garatt al unui cârcotaș PLICURILE PREZIDENȚIEI. — Pentru că suntem în epoca econo­miilor crunte și pentru că d. preșe­dinte al consiliului, cel dintâi, a dat pilda cea bună, mergând chiar în această direcție până la exagerare, ne îngăduim să-i semnalăm o risi­pă căreia i se poate pune repede capăt. Risipa aceasta n’o fi, poate, tocmai mare, dar tot risipă este, și de ea noi, ziariștii, ne lovim în fie­care zi. Este vorba despre luxoa­sele plicuri pe cari le utilizează cancelaria prezidenției pentru co­respondența ei. S’ar putea întrebuința, cu acelaș efect, plicuri mult mai mici, m­ult mai puțin luxoase, și deci mult mai ieftine. Ban cu ban se adună comorile . Pentru a se anunța un ceai, ori pen­tru a se trimete un discurs, nu este neapărată nevoe de plicuri minis­teriale cari trebue să coste, în ca­zul cel mai bun, doi lei bucata.­­In cazul cel mai bun, adică atunci când furnizorul nu este ,­de-al no­stru11!) # SE ZICE CA d- Vaida montează o bombă pentru deschiderea Par­lamentului, sau pentru o ședință i­­mediat următoare. In concepția ar­deleană­ nu este posibil un guvern național-țărănesc din care să nu facă parte d-nn­ Maniu și Vaida. Dacă totuși, un asemenea­­ guvern a fost constituit ar fi o crimă de­-­­lése-Blaj, îngăduința față de­ el și un concurs loial pentru a-l face să trăiască. D. Vaida ar fi pregătit, deci, toate sforile loviturii. Când totul va fi gata d-sa va lua drumurile străi­nătății, pentru a se putea apoi spăla pe mâini ca Pilat din Pontius- Așa se zice; dar câte nu se spun! .y. . FUNCȚIONEAZĂ ,pe lângă mi­nisterul de industrie, o comisie spe­cială, zisă­ a speculei. Existența a­­cestei comisii ar putea lăsa să se bănuiască inexistența speciei.­­ De fapt, cel puțin în ultimul timp onorata comisie a speculei n’a dat semne de viață decât pentru a ma­jora prețul pâinii negre. Prea se vădise îndrăzneț speculant­­, pu­blicul consumator, și era neapărată nevoe de o înaltă intervenție pen­tru a pune lucrurile la punct Am întrebat, și mai întrebăm : ce anume legitimează această ma­jorare a prețului pâinii negre? Pre­țul grâului? Acum când grâul nici nu găsește cumpărători la prețurile cele mai scăzute? Sperăm că vom avea asupra a­­cestei chestii lămuriri oficiale. Căci acum o săptămână primarul Capi­talei a fixat prețul pâinii­­ negre la 5 LEI. De­ ce revenire? Este evi­dent că ori primarul s’a știut ce face, ori nu știe ce face onorata co­misie a speculei­ ? Dar,- apropos, nu cumva- această onorată comisie a speculei este re­tribuită? Și dacă da, n’ar fi locul ca ea să fie imediat desființată? întrebăm, X SE DESMINTE oficial Intenția de a se desființa direcția culturii poporului. Ar fi fost și criminal să se­ procedeze cu atâta ușurință! Se poate? Direcția culturii? Ea nu dă doar, regulat, reviste Boabe de grâu, cea atât de frumos tipă­rită și cu atât de luxoase coperte, dar pe care, de necaz, n’o citește nimeni. Tot ea ne-a dat și minu­natul film Ciuleandra, pe care, tot de necaz, publicul l-a fluerat­­(Trebue să fi fost claca adversarilor literari ai d-lui Liviu Rebreanu!) Prin urmare, cum s’ar putea să fie desființată direcția culturii? Ori ce economie, orice suprimare, numai aceasta nu! ... . CÂRCOTAȘ Se caută câteva Însușiri In zadar ne plângem pe toate drumurile că suntem, scuipați în obraz ; că suntem bătuți la partea dinapoi— l a copiii; că ni­ se urcă in cap toți cei cari pot silabisi o vorbă dușmănoasă nouă ; că nu se acaparează, de toți aceștia, econo­mia, industria, finanțele țării. Se pare că nici n’am merita altceva mai bun- Pentru că n’a­vem demni­tate de om, de român mai ales — de aceea pățim toate acestea- Se pare că suntem lași, că nu putem sau nu îndrăznim să reacționăm­ ■ Românul ce da la român, ca lu­pul la oaie. Și­ asta se chiamă, la noi, prefacerea moravurilor- Asta se chiamă, la noi, unire , cuget și'n simțiri. .­ Toți intrașii clandestini în țara asta primitoare și răbdătoare sunt primiți în gospodăria românească, pe care o răstoarnă cu josul în sus. Noi, românii, îi suportăm, căci dacă le-am arăta numai un deget (e,a­cum ameninți pe un copil-ne­astâmpărata atunci s’ar cutremura bătrâna Europă, s’ar New-Yorkul, și bancherii , încrunta ar mai sta nici cel puțin de vorbă cu noi în chestii de împrumuturi mereu solicitate și niciodată aprobate- Și noi, românii, ținem mult la calita­tea de stăpâni primitori, mieroși- Și­ doar, se cheamă ca suntem stă­pâni de veacuri în casa noastră, în țara noastră- In Dacia felix, dar felix pentru toate lepădăturile so­ciale ce ne-au invadat, felix nu iasă și pentru băștinași. Stpâni ne-am­ fi numind noi, c­ă doar pentru ca să fim socotiți ca atare, s’au luptat Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vla­­dimirescu, Avram Iancu, Regele Carol I și Ferdinand I, cu întreg poporul lor- Dar suntem stăpâni fricoși, cari ne temem aproape și de umbra noastră- Arătăm și simp­­tome ale lașității, uneori așa de ti­pice, încât pot fi puse pe treapta trădării de neam și țară­ Și une­ori, foarte de multe or­i, dovedim atâta lipsă de demnitate de om, de român, în­cât nu e de mirare că străinii cari ne vizitează țara, plea­că cu impresia de țară și popor destinat neantului social. Asta se întâmplă mai alles în unele provincii alipite- De exem­plu, în Basarabia- in această neno­roșită provkiCie, unde fiecare străin face ce vrea, ce ii trăznește prin minte, numai ca să domineze în diferite direcții sociale- Și ajung repede, atotputinte- Grație lipsei de demnitate de om și de român. Ba nu-> Suntem demni, foarte demn, cu vorba, dar nu și cu fapta. Și aci stă toată durerea, toată nepu­tința noastră- Nu cutezăm. Ne pla­ce dulce falm­entul, mult­ puțin, cât îl putem trage din zvârcolirile pen­tru b­rt. Noi nu îndrăznim- îndrăznesc însă dușmanii noștri, cu o rară obrăznicie- Căci ce alta e cutezan­ța unei camere de comerț basara­­bene, care cere să se intervină ofi­cial loturilor în drept, pentru des­ființarea de facultăți românești, pentru oprirea oricăror manifesta­ții pașnice de străzi, și alte multe năzd­răvanii amețitoare! In ce parte a lumii ar răbda studențimea Calificativul de bandiți, fără să reacționeze­ . In ce parte a lumii s’ar tolera ca biserica și slujbașii­­, dela mic la mare, să fie spurca­tă și scatologită în­ așa har că n’ai putea-o curăți cu apa Dunării — fără să reacționez.­­ In ce alt colț al pământului se mai poate observa, oare, stări de în cari, socotite de sociologi ca simp­­tome de adâncă, lungă și primej­dioasă boală socială,­­ decât în țara­­ noastră,­­cu mulți demnitari, dar cu puțină demnitate de condu­cători conștienți de țară și popor?! Cu mulți cetățeni români, dar cu puțină demnitate de om și de fiu al neamului românesc ? Cu multe­ legi, dar cu puțină îndrăzneală de a găsi articole de lege pentru tul­­burătorii de suflete și pentru defăi­ma­tor­i­i ins­ti­t­u­­ți­i­lor și conducători­lor lor ?! Vor fi fiind și în alte părți de țară multe lipsuri de caractere, de demnitate de om, de român, de ce­tățean. Dar ca în Basarabia, nu mi sa dat să văd. De aceea cred că ar face Bun „gheșefi” acela care ar putea pune în vânzare cât de multe din acea calitate ce se numește „demnitate“ — de ‘ om, de român, de creștin- Insă calitate pură, care să nu im­plice demagogia. Căci s’ar găsi mulți, cari ar cum­păra-o, pentru a o pune.­* în rame, nu în suflet. " v TROFIM FIBTOSS Publicarea p­oiectului de lege pen­tru pensionarea ofițerilor, întocmit de Ministerul Am­­­ei, în ziarul „Curen­tul" dela 28 Septembrie a. c. și.a a­­tins scopul: a provocat opinia publi­că să-și spună cuvântul, și l-a spus: Cel dintâiu cuvânt, datorit anoni­mului C. I. a apărut in ziarul „Or­dinea“ dela 11 Octombrie crt. sub titlul: „Desființarea inamovibilități în armată”. Citând, numai ca fundamental gre­­șite, articolele 4—6 și 7 din proect, a­u­­torul își concentrează săgețile numai asupra art. 10, care după păr­tea sa, nu numai că r-ar avea nimic de co­mun cu legea pensiilor, dar care, dacă s’ar menține, ar reuși ca în cel mai scurt timp să dărâme inamovibilitatea ofițerilor armatei, să prăbușească in­stituția, sau să o aducă sub nivelul armatei grecești. Lăsând la o parte exagerările, sun­­tem alături cu autorul pentru a recu­noaște, că acest articol, cuprinde dis­­pozițiuni, cari n’au ce căuta intr’o lege de pensii. Dar pentru edificarea tuturor, să cităm cum de altfel face și autorul, articolul 10 întreg. Art. 10. — Ofițerii și asimilații lor, cari având în gradul lor vechimea le­gală spre a fi propozabili la înaintare dar cari totuși vor fi socotiți ca ne­pregătiți pentru gradul imediat supe­rior și neadmiși la înaintare timp de 3 ani, in același grad, chiar, neconse­­cutiv, vor putea fi puși în retrageri­­din oficiu prin decret regal pe baza constatării consiliului superior al ar­matei, că intră în categoria de mai sus. Pensionarea lor se va face după cum urmează: a) Dacă au cel puțin­ 25 de ani cal­­cu­labili la pensie se vor inscri pent­ru timpul Soros cu dispensa couti­uților de etate; b) Dacă nau cel puțin 35 de ani, vor primi de la Ministerul Armatei o soldă de retragere în condițiunile pre­văzute de legea poziții ofițerilor. De aceste dispoziții de pensionare, vor beneficia și acei pași în retragere din oficiu pentru insuficiență profe­­sională, sau rea purtare, potrivit legii poziții ofițerilor. Scoaterea unor ofițeri din rândurile armatei, socotiți ca nepregătiți pentru gradul imediat superior și neadmiși la înaintare, timp de 3 ani și trecerea lor în retragere, este o sancțiune, care n’are ce căuta într’o lege de pensii și aceasta cu atât mai mult cu cât se modifică sancțiunea prevăzută în le­gea de înaintare la art. 50 pentru ca­­zuri identice. Ori, dacă se apreciază că o aseme­nea sancțiune existentă, nu ar mai fi suficientă azi, atunci să se modifice în legea de înaintare unde își are lo­cul, iar nu prin legea pensiilor. Pentru ușurința administrații și con­­ducerea armatei toate dispozițiunile relative sunt grupate în legi deosebite, fiecare lege, cuprinzând măsurilo­ care se referă la aceiași materie. Dar indiferent de această constata­­re, întrebăm ar fi măcar rațională o asemenea sancțiune? Nu. Absolut nu. Nici logica, nici omenia nu îngă­­duesc a se scoate din rândurile arma­tei, un ofițer care își îndeplinește func­ția corespunzătoare gradului respectiv, în condițiuni mulțumitoare, pentru că n’ar fi pregătit pentru funcția gradu­­lui următor! Și dacă scoaterea unu­i asemenea o­­fițer din rândurile active ale armatei, ar fi nelogică și nemțională, apoi tre­cerea sa în retragere ar fi o crimă, pentru că îl scoatem din toate elemen­tele mobilizabile ale armatei și ne lip­sim astfel de bună­voe de serviciile pentru care este bine pregătit. . Legea de înaintare în armată pre­vede și trecerea in retragere, însă nu­­mai pentru ofițerii nepregătiți pentru suncțiunea corespunzătoare gradelor, cu purtări rele și nesusceptibili de îndreptare. O sancțiune asemănătoare cu aceia care se propune prin art 10 din legea pensiilor, am m­ai avut deja, în legea de înaintare din 1915, care iată ce spunea la art. 50: Ofițerul căruia îi vine rândul la înaintare, dar care pare o pregătire suficientă pentru a comanda o unitate superioară gradului său, va fi carac­terizat „bun în grad și pentru coman­­damentul ce îndeplinește­­ ofițerii superiori și căpitanii astfel caracterizați trei ani de-arândul, nu mai pot fi propuși pentru înaintare în activitate, nici în grad nici în Coman­dament. Locotenenților și sublocotenenților din această categorie li se­ mai acorda, după aceasta încă un stagiu de­ încer­care de doi ani, în cursul cărora, ci nu pot face obiectul nici unei propu­neri de înaintare. După trecerea acestui timp, ei reca­pătă drepturile de înaintare, iar cei cari în primul an după această în­­cercare, vor fi găsiți că nu mai merită a înainta, vor fi trecuți în poziție de rezerva din oficiu“. După cum se vede, sancțiunea se oprea la gradul de colonel inclusiv, iar ofițerii nepregătiți pentru gradul imediat superior și caracterizați 3 ani consecutivi buni în grad, nu erau scoși din rândurile active ale armatei ce nu mai puteau înainta în activitate. Totuși, apreciindu-se că o asemenea sancțiune era demoralizatoare și de natură a creia ofițer paraziți, s-a a­­bandontat, introducându-se în legea de inain­tare din 1924 articolul 50, care spune: „Ofițerii nepregătiți însă complet, pentru gradul imediat superior, nu v or fi supuși înaintării. In chipul acesta neinchizându-se o­­fițerului în mod categoric calea înain­ta­rei, i se lăsa o speranță de înaintare în viitor, fie că această speranță nu s-ar mai fi realizat niciodată. Articolul 10 din proectul legei de pensiuni militare nu mai are nici un scrupul. .Sublocotenentul ca , și generalul­, de divizie, sunt băgați în aceiași oală și sunt trecuți în retragere cu aceiași ușurință, de îndată ce au fost găsiți la trei ani chiar neconsecutivi că n’ar fi pregătiți pentru gradul imediat su­perior. Ori, am arătat și susținut de atâtea ori, că gradul de general, nu este ope­ră de u­n minut, ci rezultatul unei în­tregi cariere, în care ofițerul a fost supus la numeroase și variate probe de care s’a achitat în mod excepțio­­n­al. Un general ar putea, cădea într’o greșeală gravă, ar putea contracta un vițkt sau o boală gravă­ și incurabilă, care l-ar face impropriu serviciului militar, pentru care Legea de înainta­re­ și Legea poziții ofițerilor se însăr­cinează a aplica sancțiunile legale; în nici un caz însă, n’ar putea fi scos din cadrele active ale armatei pentru insuficiență profesională. IONESCU E- MARIN General de divizie în rezervă Opinii și en­enie Proectul de lege al pensiilor militare Li Mi­lri alsóin­ necesare feiuri 0.Decan alt kcnțiatu ne liter In legătură cu un articol al nostru de acum câtva, timp, un student al facultății de litere ne scrie că la această facultate d. se­cretar Popescu"Spineni și-a creiat un mic regat al său, în care ni­meni nu poate pătrunde, începând cu portarul, toți oa­menii de serviciu sunt din Spi­neni. Apoi toți funcționarii sunt ...Popescu: „Frați, nepoți, nevas­tă, nu simplă coincidență de nu­me“. Corespondentul nostru adaugă și unele acuzări de incorectitudi­ne. Nu le vom face loc în coloa­nele „Epocei“, însă avem impre­sia că este ceva de cercetat la se­cretariatul facultății de litere. Credem că d. decan se va os­teni s-o facă.­­—i 'i Ziua economică Astăzi 31 Octombrie cea mai mare parte a statelor lumei sărbă­toresc pentru­ a șeasea oară „Ziua Economiei“. Sărbătoarea economiei pătrunde de câțva ani tot mai adânc în massele largi ale popula­­țiunilor ca o recunoștință rănilor pricinuite de războiu și de urmări­le lui. In această zi, activitatea pentru propagarea spiritului de economie, prin vorbă și prin fapte, se desfă­șoară în cel mai înalt grad în ace­le state.La noi Institutul Economic Ro­mânesc încearcă în împrejurările de azi să atragă atențiunea opiniei publice. In acest Institutul închi­nă în întregime ultimul număr al buletinului său „Sărbătoarei Eco­­nomiei“­ Acest număr festiv al Bu­letinului Institutului Economic cu­prinde următoarele expuneri: Cul­tivarea economiei în Statele apu­­sese de Gheron Netta; Locuințele populare și economie de G- Săpu­­narul- Propaganda pentru econo­mie de M- Birau; Băncile ca insti­tute de economie de Handfon Net­ta; Casele poștale de­ economie de N. Popescu, etc., etc­

Next