Epoca, noiembrie 1930 (nr. 528-554)
1930-11-01 / nr. 528
No. 521 3 LEI UEDACflA fi Ä©,1IM!SIM|1A BUCUREȘTI, ffi.ALEA VICTORIEI Ha33 Reclame ș i inserții Se primesc !a ad trația ziarului si latasif afe Kțiîîn de publicitate Telefon 3 € 2!la Sântieără I Hambr. 1830 FONDAT IN 1885 DEMIC ® LIVI nUPESCU - lireder, er N. riuPESCU Tie, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae risipesc» cu ocazia alegrii sale ca președinte al Societății române de telefoane Vă mulțumesc pentru osebita cin de ce-mi faceți. Alegăndu-mă președinte al Societății noastre, am convingerea că împărtășiți $i părerile mele asupra rolului acelui președinte. Acesta în limitele facultăților sale treime să fie un dement activ. Societatea trebue să fie astfel condusă in cal să-și datorese înflorirea, nu favorurilor și influențelor, ci unei bune și cinstite gospodării.După conversațiile avute cu inițiatorii societății, am ajuns la convingerea ca niciodată ea nu va încerca, să dobândească pe căi piezișe drepturi pe cari legea nu i le recunoaște. Tot așa de sigur sunt însă că reprezentanții statului nu vor precupeți Societății drepturile sale legitime, ținând să dovedească că în țara românească astăzi mai mult ca oricând legea este lega și angajamentul, angajament. Dacă contrar așteptărilor noastre dar ni vre odată divergențe de păreți in chestii de almmnt intre Stat și Societate, puteți fi sigur că-mi voi juca rolul de președinte cu toată imparțialitatea, căutând a împăca drepturile Societății au interesele obștești. Știu în ce spirit a venit la noi grupul american J. T. T. Cunosc excelenta impresie produsă asupra finanței americane de modul în care au decurs, toate negocierile pe care colonelul Behn a putut, să le dea ca model de corectitudine în străinătate. Această impresie și-a produs roadele. Alte grupuri americane vor să vie în țară în acelaș spirit, nu de secătuire a bogățiilor ei- ci pentru a găsi un debușeu onorabil, remunerat al capitalului american. M-a fi ales președinte- încă odată vă mulțumesc. Puteți in orice das fi siguri că sunt perfect conștient de îndatoririle ce-mi incumbă și de munca, ce mă așteaptă. ' Urna și pălăria Monotonia țigăniei noastre politice a fost înveselită zilele trecute, de oamenii democrației național-țărăniste, cari au profitat de prilejul constituirii consiliului comunal de la sectorul de negru, pentru a-și arăta veleitățile lor de riguroși soldați ,ai singurului partid de ordine“ al României. (E viji ba, bine înțeles, de partidul național-țărănesc). Lăsând deoparte uvertura ouălor clocite, cu cari. ..s’a deschis spectacolul tragi-comic dela negru* cum .și vandalismul bătăușilor profesioniști cari au sfărâmat ușile sălii de consiliu spre a lua parte in mod efectiv la constituirea lui, neinsistând nici asupra seriozității oamenilor meniți a conduce plebea cartierelor, vom menționa doar fructul acestei prime zile de memorabilă activitate a consiliului comunal de negru precum și perspectivele ce se deschide in viața politică autohtonă. Am zis memorabilă activitate, întrucât în codul manierelor politice ale partidelor românești, la capitolul Alegerilor, a fost înscris un nou paragraf, a cărui paternitate și-o revendică deopotrivă și liberalii și național-țărăniștii. Intr‘adevăr, la acest capitol era trecut furtul de urne și măsluirea lor — cu toată compolistatea amănuntelor — dar nu era pomenit nimic despre dublarea urnelor, lucru pe care au ținut să-l înfăptuiască domnii consilieri comunali ai sectorului de negru, întrucât arena în care s-a jucat acest vodevil politic, a fost deosebit de interesantă, credem că o amplă descriere a ei nu poate fi decât intersanta, închipuiți-vă o ladă de ședințe, transformată în vast câmp de batae, in cartiere de agenți electorali și bătăuși întruchipau tabori învrăjbite, in care urlete sinistre se înfrățeau cu bubuiturile bâtelor solide ce sfărâmau ușile sau spărgeau fragilele fețe ale birourilor și în cari două cete de consilieri comunali, cu părul vâlvei și hainele în desordine, urlau și votau, din Prima ceată, compusă exclusiv oamenii guvernului erau strânși în jurul urnei în care se aflau 15 voturi, deși în total nu erau decât 11 votanți! Cealaltă ceată, — a opoziției — era strânsă în jurul unei pălării, închipuind tot o urnă, în care se aflau voturile celor ce nu luase parte la votarea din colțul celălalt al sălii. Și în timp ce primii, — guvernamentalii — aclamau aleșii voturilor din urna furată de pe masa președintelui, opozanții, socoteau voturile din pălăria cu voturile minorității... Morala acestui rușinos scandal nu este nici ea lipsită de interes. Inchipuiți-vă că această dublare, ar fi luată drept pildă de către toate patidele existente. Că, în definitiv la ce bun o veșnică ceartă într'un singur Parlament, bunăoară. Mult mai simplu , ani îj listeu. forma o serie de parlamente, cari să funcționeze în cluburile partidelor respective- O întreagă serie de deputați și senatori, e mult prea puțin. Ne trebuesc mai multe serii, respectiv câte Corpuri legiuitoare s'ar forma. In modul acesta s'ar rezolva — credem —■ orice nemulțumiri și scandaluri și în definitiv treburile ar merge tot atât de prost ca și astăzi, începutul a fost făcut. Mai trebue acum desăvârșit. Noi așteptăm încrezători și timpul acestor desavârșiri.u ' 'A'» A ■? , • . Ș .. • ■ U_.. . > ' li ■ [UNK] ■ ■ C. P. AI avion prăsi și LONDRA 31. (Rader). — Un a vion de pasageri al companiei britanice plecat eri de la Le Bourget spre Croydon, s-a prăbușit într-un câmp, în apropiere de Boulogne. Un pasager și doi funcționari ai companiei au fost omorâți. Doi pasageri au fost răniți. Discursul lui Salazar Am rezumat ieri prima parte a discursului-program ținut de Ministrul de Finanțe al Portugaliei la constituirea „Uniunii naționale** care sprijină astăzi dictatura cuminte și cumpănită ce prezidează destinele republicei. Mai departe, strângând dîn ce in ce mai de aproape problema, omul de stat portughez caută in realitățile vii ale națiunii elementele de bază ale statului In fața„cetățeanului“, creație factice si abstractă a liberalismului, individ zmuls din familia, din clasa, din profesiunea, din mediul său cultural și economic ,iin care concepția veacului al XIX așează punctul de sprijin al suveranității naționale, noua doctrină accentuează însemnătatea grupărilor naturale din cari se alcătuește în adevăr societatea. La bază stă familia, celulă socială ireductibilă- nucleu originar al comunei, care nu e decât dezvoltarea firească a căminelor și a cătunelor, in șeful familiei găsim în primul rând pe cetățeanul susceptibil de drepturi politice. Mai departe avem asociațiile culturale, economice și profesionale, universități, academiisocietăți de specialiști și de funcționari, corporații industriale, comerciale, agricole, — federații de năzuințe și de interese, izvorâte in mod natural din jocul vieții sociale — cari de asemenea trebuie să-și aibă rolul esențial în determinarea regimului politic. l .,Incă odata lăsăm deoparte o ficțiune — partidul — pentru a ne prinde de o realitate—asociația . In rezumat, pretindem să construim statul in strânsă legătură cu constituirea naturală a societății. Familiile, comunele, municipiile, județele, corporațiile sunt organismele componente ale națiunii; ca atare ele ■trăuie să aibă un rol direct, triălătuirea corpurilor superioare ale ■ statului. Astfel vom găsi o exprimare mai credincioasă decât oricare alta a sistemului reprezentativ". Siliți să scurtăm această dare de seamă, o întrebare se poate pune — pe care și-o pune de altfel și d. Salazar, cum, intr'un discurs atât de lung, exclusiv consacrat problemelor politice, nu s'a vorbit deloc sau aproape deloc despre libertate, despre democrație, despre suveranitatea poporului și — din contra — se vorbește mult de ordine, autoritate, de disciplină, de coordonare socială, de nație și de stat? — Desigur, răspunde îndrăzneț omul de stat în funcțiune: „dacă vrem sa facem ceva nou, trebuie să recunoaștem că sunt cuvinte și concepții uzate, pe cari nimic solid nu se mai poate construi“. Rațiunea ca și experiența ne arată că lingușirea masselor prin născocirea «poporului suveran“ n’a dat poporului, ca agregat național, nici influență asupra treburilor publice, nici aceia ce poporului — suveran ori nesuveran — îi e mai necesar, anume, să fie bine cârmuit. E a văzut în Portugalia ceia ce s'au văzut și in alte părți] — că predicându-se frumusețea egalității și avantagiie democrație, sa ajuns atât de rău încât s'a operat nivelarea pe din jos și, negându-se inegalitățile naturale, să distrus legitima și necesara ierarhie a valorilor într'o societate bine alcătuită. In criza de autoritate pe care o străbate statul, să-i ■ dai autoritate și putere, ca să menție neatinsă ordinea, fără care nici o societate nu se poate menține și prospera; să organizezi puterile și funcțiunile statului in așa fel încât să se exercite normal, fără ciocniri și fără zguduiri; să ferești statul de a se amesteca in libera expansiune a activităților particulare, afară de cazul când se atinge armonia și coexistența socială; să definești drepturile și garanțiile indivizilor și colectivităților și să stabilești și să le aperi in așa fel încât statul să nu le poartâ contesta și cetățenii să nu le poată încălca, — asta i libertatea! , Să smulgi puterea clientelelor de partid; să pui 'deasupra tuturor' intereselor1 interesele tuturor; să ferești statul de cucerirea minorităților îndrăznețe *5 să-i menții in contact permarent cu nevoile și aspirațiile țării; să organizezi națiunea de sus în jos, ținând seama de toate manifestațiile vieții colective, de la familiei până la marile administrațiuni și corporațiuni de tot soiul și să le integrezi pe toate in stat, care va deveni astfel expresia lor vie, — asta este a da realitate și viață suveranității naționale! „Să pricepi bine că oamenii nefiind un fapt egali, nu pot fi egali nici în drept și că deci statul trebuie să acorde protecția sa în primul rând celor săraci și celor slabi; să încurajați prosperitatea generală pentru ca oricine să poată găsi măcar necesarul; să Înmulțești instituțiile de asistență și de educare; să menții toate treptele ridicării sociale deschise și accesibile liberei înălțări a adevăratelor valori. —asta Înseamnă a iubi poporul și, dacă democrația mai are vreun înțeles, asta înseamnă a fi pentru democrație!“ Și întemeind, în ziua in care ținea acest discurs, „Uniunea națională portugheză“ cu sprijinul căreia urmărește Împlinirea curajosului său program, ministrul termină cu două avertismente pe cari nu putem decât să ni le însușim: " , Mai întâi, — zice el, ■— oricare ar fi rezistențele și greutățile ce vom întâmpina, „Uniunea națională nu trebuie să părăsească poziția sa strict națională și patriotică, pentru a se lăsa cuprinsă de spiritul de partid, căci ar fi criminal, și pe deasupra ridicol, să adăugăm la toate partidele cari există deja, partidul celor cari nu vor partide. Și al doilea: „Chemați de guvern să sprijinim Dictatura, ca să-și ducă până la capăt sarcina de a pune marile pietre de temelie ale reorganizării naționale și de a pregăti pentru viitor exercitarea normală a puterilor statului, toți acei cari ne vor da concursul trebuie să știe că împlinesc o datoria, dar nu câștigă nici un drept și că tocmai cu ajutorul lor, statul se va putea in sfârșit dispensa de a mai face favoruri la câțiva, spre a putea împărți la toți CAT MAI MULTA DREPTATE“. GASTING. STURDZA Garatt al unui cârcotaș PLICURILE PREZIDENȚIEI. — Pentru că suntem în epoca economiilor crunte și pentru că d. președinte al consiliului, cel dintâi, a dat pilda cea bună, mergând chiar în această direcție până la exagerare, ne îngăduim să-i semnalăm o risipă căreia i se poate pune repede capăt. Risipa aceasta n’o fi, poate, tocmai mare, dar tot risipă este, și de ea noi, ziariștii, ne lovim în fiecare zi. Este vorba despre luxoasele plicuri pe cari le utilizează cancelaria prezidenției pentru corespondența ei. S’ar putea întrebuința, cu acelaș efect, plicuri mult mai mici, mult mai puțin luxoase, și deci mult mai ieftine. Ban cu ban se adună comorile . Pentru a se anunța un ceai, ori pentru a se trimete un discurs, nu este neapărată nevoe de plicuri ministeriale cari trebue să coste, în cazul cel mai bun, doi lei bucata.In cazul cel mai bun, adică atunci când furnizorul nu este ,de-al nostru11!) # SE ZICE CA d- Vaida montează o bombă pentru deschiderea Parlamentului, sau pentru o ședință imediat următoare. In concepția ardeleană nu este posibil un guvern național-țărănesc din care să nu facă parte d-nn Maniu și Vaida. Dacă totuși, un asemenea guvern a fost constituit ar fi o crimă de-lése-Blaj, îngăduința față de el și un concurs loial pentru a-l face să trăiască. D. Vaida ar fi pregătit, deci, toate sforile loviturii. Când totul va fi gata d-sa va lua drumurile străinătății, pentru a se putea apoi spăla pe mâini ca Pilat din Pontius- Așa se zice; dar câte nu se spun! .y. . FUNCȚIONEAZĂ ,pe lângă ministerul de industrie, o comisie specială, zisă a speculei. Existența acestei comisii ar putea lăsa să se bănuiască inexistența speciei. De fapt, cel puțin în ultimul timp onorata comisie a speculei n’a dat semne de viață decât pentru a majora prețul pâinii negre. Prea se vădise îndrăzneț speculant, publicul consumator, și era neapărată nevoe de o înaltă intervenție pentru a pune lucrurile la punct Am întrebat, și mai întrebăm : ce anume legitimează această majorare a prețului pâinii negre? Prețul grâului? Acum când grâul nici nu găsește cumpărători la prețurile cele mai scăzute? Sperăm că vom avea asupra acestei chestii lămuriri oficiale. Căci acum o săptămână primarul Capitalei a fixat prețul pâinii negre la 5 LEI. De ce revenire? Este evident că ori primarul s’a știut ce face, ori nu știe ce face onorata comisie a speculei ? Dar,- apropos, nu cumva- această onorată comisie a speculei este retribuită? Și dacă da, n’ar fi locul ca ea să fie imediat desființată? întrebăm, X SE DESMINTE oficial Intenția de a se desființa direcția culturii poporului. Ar fi fost și criminal să se procedeze cu atâta ușurință! Se poate? Direcția culturii? Ea nu dă doar, regulat, reviste Boabe de grâu, cea atât de frumos tipărită și cu atât de luxoase coperte, dar pe care, de necaz, n’o citește nimeni. Tot ea ne-a dat și minunatul film Ciuleandra, pe care, tot de necaz, publicul l-a fluerat(Trebue să fi fost claca adversarilor literari ai d-lui Liviu Rebreanu!) Prin urmare, cum s’ar putea să fie desființată direcția culturii? Ori ce economie, orice suprimare, numai aceasta nu! ... . CÂRCOTAȘ Se caută câteva Însușiri In zadar ne plângem pe toate drumurile că suntem, scuipați în obraz ; că suntem bătuți la partea dinapoi— l a copiii; că ni se urcă in cap toți cei cari pot silabisi o vorbă dușmănoasă nouă ; că nu se acaparează, de toți aceștia, economia, industria, finanțele țării. Se pare că nici n’am merita altceva mai bun- Pentru că n’avem demnitate de om, de român mai ales — de aceea pățim toate acestea- Se pare că suntem lași, că nu putem sau nu îndrăznim să reacționăm ■ Românul ce da la român, ca lupul la oaie. Și asta se chiamă, la noi, prefacerea moravurilor- Asta se chiamă, la noi, unire , cuget și'n simțiri. . Toți intrașii clandestini în țara asta primitoare și răbdătoare sunt primiți în gospodăria românească, pe care o răstoarnă cu josul în sus. Noi, românii, îi suportăm, căci dacă le-am arăta numai un deget (e,acum ameninți pe un copil-neastâmpărata atunci s’ar cutremura bătrâna Europă, s’ar New-Yorkul, și bancherii , încrunta ar mai sta nici cel puțin de vorbă cu noi în chestii de împrumuturi mereu solicitate și niciodată aprobate- Și noi, românii, ținem mult la calitatea de stăpâni primitori, mieroși- Și doar, se cheamă ca suntem stăpâni de veacuri în casa noastră, în țara noastră- In Dacia felix, dar felix pentru toate lepădăturile sociale ce ne-au invadat, felix nu iasă și pentru băștinași. Stpâni ne-am fi numind noi, că doar pentru ca să fim socotiți ca atare, s’au luptat Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Regele Carol I și Ferdinand I, cu întreg poporul lor- Dar suntem stăpâni fricoși, cari ne temem aproape și de umbra noastră- Arătăm și simptome ale lașității, uneori așa de tipice, încât pot fi puse pe treapta trădării de neam și țară Și uneori, foarte de multe ori, dovedim atâta lipsă de demnitate de om, de român, încât nu e de mirare că străinii cari ne vizitează țara, pleacă cu impresia de țară și popor destinat neantului social. Asta se întâmplă mai alles în unele provincii alipite- De exemplu, în Basarabia- in această nenoroșită provkiCie, unde fiecare străin face ce vrea, ce ii trăznește prin minte, numai ca să domineze în diferite direcții sociale- Și ajung repede, atotputinte- Grație lipsei de demnitate de om și de român. Ba nu-> Suntem demni, foarte demn, cu vorba, dar nu și cu fapta. Și aci stă toată durerea, toată neputința noastră- Nu cutezăm. Ne place dulce falmentul, mult puțin, cât îl putem trage din zvârcolirile pentru brt. Noi nu îndrăznim- îndrăznesc însă dușmanii noștri, cu o rară obrăznicie- Căci ce alta e cutezanța unei camere de comerț basarabene, care cere să se intervină oficial loturilor în drept, pentru desființarea de facultăți românești, pentru oprirea oricăror manifestații pașnice de străzi, și alte multe năzdrăvanii amețitoare! In ce parte a lumii ar răbda studențimea Calificativul de bandiți, fără să reacționeze . In ce parte a lumii s’ar tolera ca biserica și slujbașii, dela mic la mare, să fie spurcată și scatologită în așa har că n’ai putea-o curăți cu apa Dunării — fără să reacționez. In ce alt colț al pământului se mai poate observa, oare, stări de în cari, socotite de sociologi ca simptome de adâncă, lungă și primejdioasă boală socială, decât în țara noastră,cu mulți demnitari, dar cu puțină demnitate de conducători conștienți de țară și popor?! Cu mulți cetățeni români, dar cu puțină demnitate de om și de fiu al neamului românesc ? Cu multe legi, dar cu puțină îndrăzneală de a găsi articole de lege pentru tulburătorii de suflete și pentru defăimatorii instituțiilor și conducătorilor lor ?! Vor fi fiind și în alte părți de țară multe lipsuri de caractere, de demnitate de om, de român, de cetățean. Dar ca în Basarabia, nu mi sa dat să văd. De aceea cred că ar face Bun „gheșefi” acela care ar putea pune în vânzare cât de multe din acea calitate ce se numește „demnitate“ — de ‘ om, de român, de creștin- Insă calitate pură, care să nu implice demagogia. Căci s’ar găsi mulți, cari ar cumpăra-o, pentru a o pune.* în rame, nu în suflet. " v TROFIM FIBTOSS Publicarea poiectului de lege pentru pensionarea ofițerilor, întocmit de Ministerul Amei, în ziarul „Curentul" dela 28 Septembrie a. c. și.a atins scopul: a provocat opinia publică să-și spună cuvântul, și l-a spus: Cel dintâiu cuvânt, datorit anonimului C. I. a apărut in ziarul „Ordinea“ dela 11 Octombrie crt. sub titlul: „Desființarea inamovibilități în armată”. Citând, numai ca fundamental greșite, articolele 4—6 și 7 din proect, autorul își concentrează săgețile numai asupra art. 10, care după părtea sa, nu numai că r-ar avea nimic de comun cu legea pensiilor, dar care, dacă s’ar menține, ar reuși ca în cel mai scurt timp să dărâme inamovibilitatea ofițerilor armatei, să prăbușească instituția, sau să o aducă sub nivelul armatei grecești. Lăsând la o parte exagerările, suntem alături cu autorul pentru a recunoaște, că acest articol, cuprinde dispozițiuni, cari n’au ce căuta intr’o lege de pensii. Dar pentru edificarea tuturor, să cităm cum de altfel face și autorul, articolul 10 întreg. Art. 10. — Ofițerii și asimilații lor, cari având în gradul lor vechimea legală spre a fi propozabili la înaintare dar cari totuși vor fi socotiți ca nepregătiți pentru gradul imediat superior și neadmiși la înaintare timp de 3 ani, in același grad, chiar, neconsecutiv, vor putea fi puși în retrageridin oficiu prin decret regal pe baza constatării consiliului superior al armatei, că intră în categoria de mai sus. Pensionarea lor se va face după cum urmează: a) Dacă au cel puțin 25 de ani calculabili la pensie se vor inscri pentru timpul Soros cu dispensa coutiuților de etate; b) Dacă nau cel puțin 35 de ani, vor primi de la Ministerul Armatei o soldă de retragere în condițiunile prevăzute de legea poziții ofițerilor. De aceste dispoziții de pensionare, vor beneficia și acei pași în retragere din oficiu pentru insuficiență profesională, sau rea purtare, potrivit legii poziții ofițerilor. Scoaterea unor ofițeri din rândurile armatei, socotiți ca nepregătiți pentru gradul imediat superior și neadmiși la înaintare, timp de 3 ani și trecerea lor în retragere, este o sancțiune, care n’are ce căuta într’o lege de pensii și aceasta cu atât mai mult cu cât se modifică sancțiunea prevăzută în legea de înaintare la art. 50 pentru cazuri identice. Ori, dacă se apreciază că o asemenea sancțiune existentă, nu ar mai fi suficientă azi, atunci să se modifice în legea de înaintare unde își are locul, iar nu prin legea pensiilor. Pentru ușurința administrații și conducerea armatei toate dispozițiunile relative sunt grupate în legi deosebite, fiecare lege, cuprinzând măsurilo care se referă la aceiași materie. Dar indiferent de această constatare, întrebăm ar fi măcar rațională o asemenea sancțiune? Nu. Absolut nu. Nici logica, nici omenia nu îngăduesc a se scoate din rândurile armatei, un ofițer care își îndeplinește funcția corespunzătoare gradului respectiv, în condițiuni mulțumitoare, pentru că n’ar fi pregătit pentru funcția gradului următor! Și dacă scoaterea unui asemenea ofițer din rândurile active ale armatei, ar fi nelogică și nemțională, apoi trecerea sa în retragere ar fi o crimă, pentru că îl scoatem din toate elementele mobilizabile ale armatei și ne lipsim astfel de bunăvoe de serviciile pentru care este bine pregătit. . Legea de înaintare în armată prevede și trecerea in retragere, însă numai pentru ofițerii nepregătiți pentru suncțiunea corespunzătoare gradelor, cu purtări rele și nesusceptibili de îndreptare. O sancțiune asemănătoare cu aceia care se propune prin art 10 din legea pensiilor, am mai avut deja, în legea de înaintare din 1915, care iată ce spunea la art. 50: Ofițerul căruia îi vine rândul la înaintare, dar care pare o pregătire suficientă pentru a comanda o unitate superioară gradului său, va fi caracterizat „bun în grad și pentru comandamentul ce îndeplinește ofițerii superiori și căpitanii astfel caracterizați trei ani de-arândul, nu mai pot fi propuși pentru înaintare în activitate, nici în grad nici în Comandament. Locotenenților și sublocotenenților din această categorie li se mai acorda, după aceasta încă un stagiu de încercare de doi ani, în cursul cărora, ci nu pot face obiectul nici unei propuneri de înaintare. După trecerea acestui timp, ei recapătă drepturile de înaintare, iar cei cari în primul an după această încercare, vor fi găsiți că nu mai merită a înainta, vor fi trecuți în poziție de rezerva din oficiu“. După cum se vede, sancțiunea se oprea la gradul de colonel inclusiv, iar ofițerii nepregătiți pentru gradul imediat superior și caracterizați 3 ani consecutivi buni în grad, nu erau scoși din rândurile active ale armatei ce nu mai puteau înainta în activitate. Totuși, apreciindu-se că o asemenea sancțiune era demoralizatoare și de natură a creia ofițer paraziți, s-a abandontat, introducându-se în legea de inaintare din 1924 articolul 50, care spune: „Ofițerii nepregătiți însă complet, pentru gradul imediat superior, nu v or fi supuși înaintării. In chipul acesta neinchizându-se ofițerului în mod categoric calea înaintarei, i se lăsa o speranță de înaintare în viitor, fie că această speranță nu s-ar mai fi realizat niciodată. Articolul 10 din proectul legei de pensiuni militare nu mai are nici un scrupul. .Sublocotenentul ca , și generalul, de divizie, sunt băgați în aceiași oală și sunt trecuți în retragere cu aceiași ușurință, de îndată ce au fost găsiți la trei ani chiar neconsecutivi că n’ar fi pregătiți pentru gradul imediat superior. Ori, am arătat și susținut de atâtea ori, că gradul de general, nu este operă de un minut, ci rezultatul unei întregi cariere, în care ofițerul a fost supus la numeroase și variate probe de care s’a achitat în mod excepțional. Un general ar putea, cădea într’o greșeală gravă, ar putea contracta un vițkt sau o boală gravă și incurabilă, care l-ar face impropriu serviciului militar, pentru care Legea de înaintare și Legea poziții ofițerilor se însărcinează a aplica sancțiunile legale; în nici un caz însă, n’ar putea fi scos din cadrele active ale armatei pentru insuficiență profesională. IONESCU E- MARIN General de divizie în rezervă Opinii și enenie Proectul de lege al pensiilor militare Li Milri alsóin necesare feiuri 0.Decan alt kcnțiatu ne liter In legătură cu un articol al nostru de acum câtva, timp, un student al facultății de litere ne scrie că la această facultate d. secretar Popescu"Spineni și-a creiat un mic regat al său, în care nimeni nu poate pătrunde, începând cu portarul, toți oamenii de serviciu sunt din Spineni. Apoi toți funcționarii sunt ...Popescu: „Frați, nepoți, nevastă, nu simplă coincidență de nume“. Corespondentul nostru adaugă și unele acuzări de incorectitudine. Nu le vom face loc în coloanele „Epocei“, însă avem impresia că este ceva de cercetat la secretariatul facultății de litere. Credem că d. decan se va osteni s-o facă.—i 'i Ziua economică Astăzi 31 Octombrie cea mai mare parte a statelor lumei sărbătoresc pentru a șeasea oară „Ziua Economiei“. Sărbătoarea economiei pătrunde de câțva ani tot mai adânc în massele largi ale populațiunilor ca o recunoștință rănilor pricinuite de războiu și de urmările lui. In această zi, activitatea pentru propagarea spiritului de economie, prin vorbă și prin fapte, se desfășoară în cel mai înalt grad în acele state.La noi Institutul Economic Românesc încearcă în împrejurările de azi să atragă atențiunea opiniei publice. In acest Institutul închină în întregime ultimul număr al buletinului său „Sărbătoarei Economiei“ Acest număr festiv al Buletinului Institutului Economic cuprinde următoarele expuneri: Cultivarea economiei în Statele apusese de Gheron Netta; Locuințele populare și economie de G- Săpunarul- Propaganda pentru economie de M- Birau; Băncile ca institute de economie de Handfon Netta; Casele poștale de economie de N. Popescu, etc., etc